04-08-2008, 08:38 PM
Am sa incep in fic,care sper sa capteze cati mai multi cititori.Ficul este o idee proprie,inspirata din viata unei fete de 15 ani,Julia Greggory.As vrea sa transpun sentimentele ei,a unui copil linistit,fata de un inceput nou care i se investe in fata. Despre cum va reactiona in fata iubirii,a emotiilor,si despre cu mva trai printr-e ele.As vrea sa primesc omentarii cat mai detaliate. Acum,sa trecem la prima parte:
,,Aripile ti se deschid intr-o imbratisare pura a emotiilor zborului.Lasa-ma sa te conduc,lasa-ma sa te trag in sus,lasa-ma sa te ridic spre cer.Tipa,tipa cuprinsa de extazierea drumului,prinde-te de mine si ridica-te spre lumina.Aprinde apusul,ia lumina din mine si doboara-ma.''
Valuri de lumina inunda sala palida si intunecata ca niste tunete in care sa ascuns focul,ca si cum Soarele si Luna s-ar fi prins de mana,si intr-o imbratisare nebuna s-au aruncat peste noaptea intunecata,doborand-o.Atat de mult lumina,incat ochii ma ustura,si un strat umed apare.Il sterg repede cu mana,si ma las pe spate,dorindu-mi totul.Sala de spectacol se invarte imprejurul meu,precum un carusel colorat,tipator in jurul unui copil.Scena,cu perdele ciresii,se lumineaza.In inima mea se lasa o raza fierbinte,si sufletul mi se strange de emotie,zguduindu-ma si purtandu-ma deasupra tuturor.Deasupra mea,a salii,a orasului inzapezit si a Pamantului.Ma simt ca un Inger Nebun,care se inalta spre orizont,si sunt coplesita de sentimente.
Ceva ma sperie,si nu este rolul meu din piesa.Il joc perfect.Rostesc replicile ca si cum as fi o printesa medievala,lasata la geamul ei,si ii spune cavalerului totul,cantat si armonios.Ma misc constienta de fiecare lucru pe care trebuie sa il fac,ma inclin intr-un dans pe care spectatorii il aplauda incantati,cu ochii tintiti pe mine,cu gandurile adunate in piesa de teatrua carei rol principal in joc.Purtata de orgoliu,vreau sa fiu cea mai buna.Nu gresesc nimic.Nici un cuvant,nici o replica.Parintii mei sunt in sala,si se asteapta numai la succes,nu pot gresi.Eu,trebuie sa fiu asa cum toti se asteapta,sa fiu cea mai buna.Daca as gresi un pas,unul singur,dezamagirea ar fi ucigatoare.
Sfarsitul este aproape,iar eu imi inclin trupul subtirel si gratios in fata tuturor,apoi,cu o miscare lenta,ma intorc spre iesirea de pe scena.Cobor scarile din spate,si ajung in sala actorilor.Lilian Maggiere ,profesoara de tatru,se indreapta spre mine incantata si ma strange intr-o imbratisare recunoscatoare.
-Julia,a fost superb.Nici nu stii...a fost superb.Ai interpretat toul cu atat de mult savoare,toti au spus asta.
-Multumesc,doamna Maggiere,soptesc eu obosita.Deci,nu am gresit,nui asa?
-Vai,draga mea,a fost superb.Cand te gandesti cate stele poti gasi in niste copii,i se adreseaza apoi Domnului Director Al Liceeului.
-Asa este,asa este,zambeste acesta.
Directorul Heskinski ma bate incet pe umar,apoi se indeparteaza impreuna cu doamna Maggiere,spre ceilalti elevi.Eu raman in spatele scenei,incercand sa -mi recuperez rasuflarea.Mi-am dat toata silinta,am cerut perfectiunea.Ma simt obosita,si imi doresc sa dorm si sa beau o ceasca mare de ciocolata fierbinte.In jumatate de ora,ma dezbrac de costumul meu,si ma imbrac in hainele mele: Blugii mei negri,puloverul rosu,cizmulitele maro si paltonul negru.Ies din sala de tatru,si ma indrept spre iesire,luptandu-ma cu troienii de zapada,proaspat aparuti.
Este o iarna grea si rece,iar zapada apare mereu.Vantul sufla atat de tare,incat daca stai prea mult in frig,fata ti se inroseste si buzele ti se invinetesc.Calc prin zapada ,adancindu-ma cu cizmulitele in ea,pana la intrarea principala,unde o caut cu privirea pe mama.Nu am caciula,nici fular sau manusi,si simt ca ma dor ingrozitor urechile si degetele.Prin toata multimea,reusesc sa disting paltonul imblanit al mamei,si fug spre ea.Aud in jurul meu numai laude si stiu ca mie mi se adreseaza,dar nu mai raspund.Ma prind de paltonul mamei,rasufland inghetata.
-Julia,rade mama,imbratisandu-ma strans.Iubito,a fost excelent.Excelent!!
Pare incantata,si ma strange in brate iubareata.Parul ei roscat,tuns pana la umeri ii sta atat de bine,iar ochii calzi si verzi ma privesc plini de iubire.Ma simt in siguranta in bratele ei,atat de in siguranta.
-Multumesc ,mami.
-July,vino sa te imbratisez,striga tata fugind spre mine in paltonul lui caramiziu,infofolit cu fularul verde.
-Au,tati,ma sufoci,rad eu.
O alta femeie,de vreo 50 de ani,deschide gura sa ma felicite.Imi dau seama ca mama vorbea cu ea inainte sa apar eu,si ma simt putin rau fiindca nu am observat-o.Pare draguta,cu caciula ei tricotata elegandt,si paltonul alb,cu manusi la fel,imblanite.Alaturi de ea,observ un baiat de vreo 17 ani,tinand-o de brat ,pare inghetat ca si mine.Poarta blugi si o geaca groasa neagra,iar pe cap are o caciula care ii sta foarte bine.Ma uit la ochii lui,si raman fascinata.Sunt atat de frumosi! Stralucesc in gerul iernii,si sunt de un verde pe care nu cred ca l-am mai vazut.Seamana putin cu ai mamei,dar nu am mai vazut ochi ca ai lui. Parca se regaseste in ei culoarea ierbii verzi intunecate,verdele marii,verdele ce ar putea strapunge totul.Atat de intens,atat de frumos.
-Draga mea,a fi fost la inaltime,imi spune femeia,apucandu-ma de mana.
Eu ii zambesc timida,tindand-o strans pe mama.
-Te simti bine,scumpo?Pari atat de obosita.Stiti ,doamna Hammillton,Julia a fost atat de stresata in ultimul timp cu acest spectacol.Este greu pentru un copil de cin'sprezece ani sa se munceasca atat....Ma bucur ca macar acum o putem tine acasa,vin Sarbatorile...
-Mda,ai auzit Julia?rade tata. De astazi ,singurul tau drept este sa te odihnesti,nu incerca sa ripostezi.
-Da,rad eu,privindu'l timida pe baiatul de langa doamna Hammillton.
Doamna Hammillton,mai exact,Elle,este una din cele mai bune prietene ale bunicii,dar si a mamei.o vad foarte des,fiindca ne viziteaza mereu,si este o femeie amabila si intelegatoare.A fost profesoara de desen,educatoare,iar acum a trecut la pensie,fiindca,spune ea,vrea sa traiasca ca o femeie de 50 de ani normala.Ea si bunica vor face bunatatile pentru Sarbatori,vor coace cozonacul,placintele,fursecurile si vor organiza petrecerea de Craciun si de Anul Nou.
-Oh,Julia,sa-ti fac cunostinta cu Luke,nepotul meu.
Baiatul imi zambeste timid la randul lui.
-A,buna,zic eu.Julia(si intind o mana firava spre el,care mio ia usor)
-Luke...
-Sunt sigura ca o sa va intelegeti,Luke va ramane la mine pe toata perioada vacantei de iarna,nui asa dragule?
-Da..
-Uhm,zambeste mama cautand ceva prin geanta.Julia,de ce n-ai zis?Doamne,ALbert.Eu imi lasam copilul sa degere.Uite,ti-ai uitat lam ine caciula,fularul..si..unde or fi manusile?
-Exact,mami,rad eu.Ma simt vinetie de frig,te rog,mai repedee!
Mama imi tufleste dragastoasa caciula,si-mi leaga in jurul gatului fularul,iar eu ma simt mai bine,desi urechile imi sunt ca si degerate.
-Rose,unde o fi Chrissy?intreaba tata grijuliu,fiindca sora mea de 12 ani,Christine,nu a aparut inca.
-Nu te speria,este cu bunica' ii spun eu.
Intradevar,prin viscol,apare bunica mea Gretta,durdulie si mereu dulce,infofolita cat se paote de mult,gafaind .Christinne o tine de brat si chicoteste continuu,de parca ar fi beata.Este imbracata cu cizme imblanite,pardesiu lung pana la genunchi gri,caiula ei portocalie,fularul si manusile din acelasi set,cumparat de unchiul Teddy acum doua saptamani,de ziua ei.Chrissy are ochii caprui ca si mine,si parul castaniu.Totusi ea arata o fetita vesela,iar eu a prospat adolescenta.Dar ne intelegem bine.
-Uhh,ahhh,Doamne,ce iarna.Nu am mai vazut asemenea iarna,mormaie bunica.Oh,Elle,ce bine ca te vad.
-Gretta,chiar vroiam sa vin cu voi acasa,stii,trebuie sa-ti impartasesc cate ceva despre puiul la cuptor.Intotdeauna ti-am zis ca...(si GRetta pleaca cu prietena ei,care il tarste dupa ea pe nepotul ei,lasandu-ma sa ma uit dupa ei,infrigurata).
-Mama,putem sa ne grabim?sep lange Christinne. Este ger afara.
-Da -da,imediat.Uite-l pe bunicul,vine! BUnicule Haaarry!
Bunicul meu vine direct la mine,ma imbratiseaza,apoi mormaie:
-Bravo!Acum,haidem repede acasa,cat nu-mi ingheata osaele de tot.
Christinne chicoteste si-l prinde de mana.Mergem impreuna spre casa,insa fara cele doua bunici si baiatul cu ochi verzi.Drumul este ingreunat de mormanele de zapada ce s-au ridicat in urma viscolului.Mama ma tine de talie,si ii povesteste tatei despre ornamentele pe care le va cumpara de la ,,Hasster's'' la un pret bunicel,iar el aproba binevoitor.Cand ajungem acasa,dau buzna inauntru,usurata.Imi las paltonul in cuierul din hol,si ma descalt.
Casa noastra face parte dintr-un cartier cu vecini simpatici,cu locuinte elegante si peluze ingrijite.Are o bucatarie spatioasa,in care mama si bunica se simt cel mai bine.La parter,pel anga bucatarie,mai este livingul,cea mai spatioasa camera.In living este u ntelevizor la care ne uitam impreuna in serile libere,doua canapele si patru fotolii,obiecte ornamentale,si o masa din lemn de brad,pe care tinem telefonul,combina si ziarele.Camera este placututa si i-ti da o senzatie de bine,poate si din cauza semneului de care sutn agate diverse lucruri facute de mine si Chrissy cand eram mici,si de fotografiile de familie. Mai este boxa,in care intri deschiand usita de sub scari,biroul mamei ,si o debara.La etaj se gasesc camera ema ,camera lui Chrissy,dormitorul parintilor mei,si cel al bunicilor.O baie,si scara care urca in pod.In capatul holului de la etaj,este un balcon mic,in care de obicei nu se duce nimeni,decat daca vrem sa agatam instalatiile de craciun.
Casa este mereu calduroasa si colorata.Gasesti peste tot fotorafi ide familie,plante in suporturi stilate(cumparate de mama) ,covorase frumoase si aerul de ,,bine ai venit acasa''. Aceasta este casa familiei mele,familia Greggory.
-Acasaaa,rasufla tata,incantat de caldura prospat simtita.
Christinne se dezbraca si fuge in bucatarie,trantindu-se pe un scaun langa masa,gata sa primeasca o cana mare de ciocolata calda.Eu o urmez,si ma asez chiar langa ea,oftand fericita.Ma simt in sfarsit fericita si multumita.Repetitiile pentru spectacol s-au termiant,la fel si scoala.Sunt acasa,inconjurata de familie.
Mama intra in bucatarie,ma saruta pe frunte,si ne pregateste mie si surorii mele doua cesti mari de ciocolata calda,si apoi altele pentru restul familiei.Sorb din cana mea,si discut cu Christinne despre spectacol.
-Si faza in care te-ai lasat pe spate,si apoi te-ai uitat in sus,zice ea, a fost asa frumoasa.Bunica tot sasaia despre cum parca ai fi o zeita,dar nu semanai a asa ceva.A fost artistic...
-Stiu,pai asa si vroiam...,oftez eu.
-Si apoi,tipul ala,Jason,ti-a inmanat scrisoarea,si tu citeai din ea,si am tresarit toti cand ai tipat si te-ai facut ca plangi de fericire.
-Seriso?intreb eu multumita.Chiar a-ti tresarit?
-Da,chiar.
-Fetelor,fetelor,mai incet,rade tata,intrand in bucatarie.Bunicul a adormit in living,sa nu il trezim chiar acum.
-Nu,il mai lasam pana la ora 10,dar apoi ma duc sa il scol si il trimit in dormitor.De fapt,ma duc acum,zice mama.
Eu ma las pe spate si casc.
-Ma duc la culcare,sunt epuizata,Noapte buna Chrissy,tata..
-N'buna,ziceChristinne in loc de ,noapte buna'.
Tata zambeste,si zice:
-Sa vizezi frumos,actita mea!
-Daaa,strig eu urcand scarile.
In lumina noptii,ma las sa cad pe spate in patul meu moale,si ma invelsc pana la nas cu plapuma,privind pe geam.Fulgii de zapada,mari si pufosi,se lipesc de fereastra,apoi aluneca.Stelele strulcesc prin ploaia de nea,iar eu zambesc si ma las purtata de ganduri.
,,Aripile ti se deschid intr-o imbratisare pura a emotiilor zborului.Lasa-ma sa te conduc,lasa-ma sa te trag in sus,lasa-ma sa te ridic spre cer.Tipa,tipa cuprinsa de extazierea drumului,prinde-te de mine si ridica-te spre lumina.Aprinde apusul,ia lumina din mine si doboara-ma.''
Valuri de lumina inunda sala palida si intunecata ca niste tunete in care sa ascuns focul,ca si cum Soarele si Luna s-ar fi prins de mana,si intr-o imbratisare nebuna s-au aruncat peste noaptea intunecata,doborand-o.Atat de mult lumina,incat ochii ma ustura,si un strat umed apare.Il sterg repede cu mana,si ma las pe spate,dorindu-mi totul.Sala de spectacol se invarte imprejurul meu,precum un carusel colorat,tipator in jurul unui copil.Scena,cu perdele ciresii,se lumineaza.In inima mea se lasa o raza fierbinte,si sufletul mi se strange de emotie,zguduindu-ma si purtandu-ma deasupra tuturor.Deasupra mea,a salii,a orasului inzapezit si a Pamantului.Ma simt ca un Inger Nebun,care se inalta spre orizont,si sunt coplesita de sentimente.
Ceva ma sperie,si nu este rolul meu din piesa.Il joc perfect.Rostesc replicile ca si cum as fi o printesa medievala,lasata la geamul ei,si ii spune cavalerului totul,cantat si armonios.Ma misc constienta de fiecare lucru pe care trebuie sa il fac,ma inclin intr-un dans pe care spectatorii il aplauda incantati,cu ochii tintiti pe mine,cu gandurile adunate in piesa de teatrua carei rol principal in joc.Purtata de orgoliu,vreau sa fiu cea mai buna.Nu gresesc nimic.Nici un cuvant,nici o replica.Parintii mei sunt in sala,si se asteapta numai la succes,nu pot gresi.Eu,trebuie sa fiu asa cum toti se asteapta,sa fiu cea mai buna.Daca as gresi un pas,unul singur,dezamagirea ar fi ucigatoare.
Sfarsitul este aproape,iar eu imi inclin trupul subtirel si gratios in fata tuturor,apoi,cu o miscare lenta,ma intorc spre iesirea de pe scena.Cobor scarile din spate,si ajung in sala actorilor.Lilian Maggiere ,profesoara de tatru,se indreapta spre mine incantata si ma strange intr-o imbratisare recunoscatoare.
-Julia,a fost superb.Nici nu stii...a fost superb.Ai interpretat toul cu atat de mult savoare,toti au spus asta.
-Multumesc,doamna Maggiere,soptesc eu obosita.Deci,nu am gresit,nui asa?
-Vai,draga mea,a fost superb.Cand te gandesti cate stele poti gasi in niste copii,i se adreseaza apoi Domnului Director Al Liceeului.
-Asa este,asa este,zambeste acesta.
Directorul Heskinski ma bate incet pe umar,apoi se indeparteaza impreuna cu doamna Maggiere,spre ceilalti elevi.Eu raman in spatele scenei,incercand sa -mi recuperez rasuflarea.Mi-am dat toata silinta,am cerut perfectiunea.Ma simt obosita,si imi doresc sa dorm si sa beau o ceasca mare de ciocolata fierbinte.In jumatate de ora,ma dezbrac de costumul meu,si ma imbrac in hainele mele: Blugii mei negri,puloverul rosu,cizmulitele maro si paltonul negru.Ies din sala de tatru,si ma indrept spre iesire,luptandu-ma cu troienii de zapada,proaspat aparuti.
Este o iarna grea si rece,iar zapada apare mereu.Vantul sufla atat de tare,incat daca stai prea mult in frig,fata ti se inroseste si buzele ti se invinetesc.Calc prin zapada ,adancindu-ma cu cizmulitele in ea,pana la intrarea principala,unde o caut cu privirea pe mama.Nu am caciula,nici fular sau manusi,si simt ca ma dor ingrozitor urechile si degetele.Prin toata multimea,reusesc sa disting paltonul imblanit al mamei,si fug spre ea.Aud in jurul meu numai laude si stiu ca mie mi se adreseaza,dar nu mai raspund.Ma prind de paltonul mamei,rasufland inghetata.
-Julia,rade mama,imbratisandu-ma strans.Iubito,a fost excelent.Excelent!!
Pare incantata,si ma strange in brate iubareata.Parul ei roscat,tuns pana la umeri ii sta atat de bine,iar ochii calzi si verzi ma privesc plini de iubire.Ma simt in siguranta in bratele ei,atat de in siguranta.
-Multumesc ,mami.
-July,vino sa te imbratisez,striga tata fugind spre mine in paltonul lui caramiziu,infofolit cu fularul verde.
-Au,tati,ma sufoci,rad eu.
O alta femeie,de vreo 50 de ani,deschide gura sa ma felicite.Imi dau seama ca mama vorbea cu ea inainte sa apar eu,si ma simt putin rau fiindca nu am observat-o.Pare draguta,cu caciula ei tricotata elegandt,si paltonul alb,cu manusi la fel,imblanite.Alaturi de ea,observ un baiat de vreo 17 ani,tinand-o de brat ,pare inghetat ca si mine.Poarta blugi si o geaca groasa neagra,iar pe cap are o caciula care ii sta foarte bine.Ma uit la ochii lui,si raman fascinata.Sunt atat de frumosi! Stralucesc in gerul iernii,si sunt de un verde pe care nu cred ca l-am mai vazut.Seamana putin cu ai mamei,dar nu am mai vazut ochi ca ai lui. Parca se regaseste in ei culoarea ierbii verzi intunecate,verdele marii,verdele ce ar putea strapunge totul.Atat de intens,atat de frumos.
-Draga mea,a fi fost la inaltime,imi spune femeia,apucandu-ma de mana.
Eu ii zambesc timida,tindand-o strans pe mama.
-Te simti bine,scumpo?Pari atat de obosita.Stiti ,doamna Hammillton,Julia a fost atat de stresata in ultimul timp cu acest spectacol.Este greu pentru un copil de cin'sprezece ani sa se munceasca atat....Ma bucur ca macar acum o putem tine acasa,vin Sarbatorile...
-Mda,ai auzit Julia?rade tata. De astazi ,singurul tau drept este sa te odihnesti,nu incerca sa ripostezi.
-Da,rad eu,privindu'l timida pe baiatul de langa doamna Hammillton.
Doamna Hammillton,mai exact,Elle,este una din cele mai bune prietene ale bunicii,dar si a mamei.o vad foarte des,fiindca ne viziteaza mereu,si este o femeie amabila si intelegatoare.A fost profesoara de desen,educatoare,iar acum a trecut la pensie,fiindca,spune ea,vrea sa traiasca ca o femeie de 50 de ani normala.Ea si bunica vor face bunatatile pentru Sarbatori,vor coace cozonacul,placintele,fursecurile si vor organiza petrecerea de Craciun si de Anul Nou.
-Oh,Julia,sa-ti fac cunostinta cu Luke,nepotul meu.
Baiatul imi zambeste timid la randul lui.
-A,buna,zic eu.Julia(si intind o mana firava spre el,care mio ia usor)
-Luke...
-Sunt sigura ca o sa va intelegeti,Luke va ramane la mine pe toata perioada vacantei de iarna,nui asa dragule?
-Da..
-Uhm,zambeste mama cautand ceva prin geanta.Julia,de ce n-ai zis?Doamne,ALbert.Eu imi lasam copilul sa degere.Uite,ti-ai uitat lam ine caciula,fularul..si..unde or fi manusile?
-Exact,mami,rad eu.Ma simt vinetie de frig,te rog,mai repedee!
Mama imi tufleste dragastoasa caciula,si-mi leaga in jurul gatului fularul,iar eu ma simt mai bine,desi urechile imi sunt ca si degerate.
-Rose,unde o fi Chrissy?intreaba tata grijuliu,fiindca sora mea de 12 ani,Christine,nu a aparut inca.
-Nu te speria,este cu bunica' ii spun eu.
Intradevar,prin viscol,apare bunica mea Gretta,durdulie si mereu dulce,infofolita cat se paote de mult,gafaind .Christinne o tine de brat si chicoteste continuu,de parca ar fi beata.Este imbracata cu cizme imblanite,pardesiu lung pana la genunchi gri,caiula ei portocalie,fularul si manusile din acelasi set,cumparat de unchiul Teddy acum doua saptamani,de ziua ei.Chrissy are ochii caprui ca si mine,si parul castaniu.Totusi ea arata o fetita vesela,iar eu a prospat adolescenta.Dar ne intelegem bine.
-Uhh,ahhh,Doamne,ce iarna.Nu am mai vazut asemenea iarna,mormaie bunica.Oh,Elle,ce bine ca te vad.
-Gretta,chiar vroiam sa vin cu voi acasa,stii,trebuie sa-ti impartasesc cate ceva despre puiul la cuptor.Intotdeauna ti-am zis ca...(si GRetta pleaca cu prietena ei,care il tarste dupa ea pe nepotul ei,lasandu-ma sa ma uit dupa ei,infrigurata).
-Mama,putem sa ne grabim?sep lange Christinne. Este ger afara.
-Da -da,imediat.Uite-l pe bunicul,vine! BUnicule Haaarry!
Bunicul meu vine direct la mine,ma imbratiseaza,apoi mormaie:
-Bravo!Acum,haidem repede acasa,cat nu-mi ingheata osaele de tot.
Christinne chicoteste si-l prinde de mana.Mergem impreuna spre casa,insa fara cele doua bunici si baiatul cu ochi verzi.Drumul este ingreunat de mormanele de zapada ce s-au ridicat in urma viscolului.Mama ma tine de talie,si ii povesteste tatei despre ornamentele pe care le va cumpara de la ,,Hasster's'' la un pret bunicel,iar el aproba binevoitor.Cand ajungem acasa,dau buzna inauntru,usurata.Imi las paltonul in cuierul din hol,si ma descalt.
Casa noastra face parte dintr-un cartier cu vecini simpatici,cu locuinte elegante si peluze ingrijite.Are o bucatarie spatioasa,in care mama si bunica se simt cel mai bine.La parter,pel anga bucatarie,mai este livingul,cea mai spatioasa camera.In living este u ntelevizor la care ne uitam impreuna in serile libere,doua canapele si patru fotolii,obiecte ornamentale,si o masa din lemn de brad,pe care tinem telefonul,combina si ziarele.Camera este placututa si i-ti da o senzatie de bine,poate si din cauza semneului de care sutn agate diverse lucruri facute de mine si Chrissy cand eram mici,si de fotografiile de familie. Mai este boxa,in care intri deschiand usita de sub scari,biroul mamei ,si o debara.La etaj se gasesc camera ema ,camera lui Chrissy,dormitorul parintilor mei,si cel al bunicilor.O baie,si scara care urca in pod.In capatul holului de la etaj,este un balcon mic,in care de obicei nu se duce nimeni,decat daca vrem sa agatam instalatiile de craciun.
Casa este mereu calduroasa si colorata.Gasesti peste tot fotorafi ide familie,plante in suporturi stilate(cumparate de mama) ,covorase frumoase si aerul de ,,bine ai venit acasa''. Aceasta este casa familiei mele,familia Greggory.
-Acasaaa,rasufla tata,incantat de caldura prospat simtita.
Christinne se dezbraca si fuge in bucatarie,trantindu-se pe un scaun langa masa,gata sa primeasca o cana mare de ciocolata calda.Eu o urmez,si ma asez chiar langa ea,oftand fericita.Ma simt in sfarsit fericita si multumita.Repetitiile pentru spectacol s-au termiant,la fel si scoala.Sunt acasa,inconjurata de familie.
Mama intra in bucatarie,ma saruta pe frunte,si ne pregateste mie si surorii mele doua cesti mari de ciocolata calda,si apoi altele pentru restul familiei.Sorb din cana mea,si discut cu Christinne despre spectacol.
-Si faza in care te-ai lasat pe spate,si apoi te-ai uitat in sus,zice ea, a fost asa frumoasa.Bunica tot sasaia despre cum parca ai fi o zeita,dar nu semanai a asa ceva.A fost artistic...
-Stiu,pai asa si vroiam...,oftez eu.
-Si apoi,tipul ala,Jason,ti-a inmanat scrisoarea,si tu citeai din ea,si am tresarit toti cand ai tipat si te-ai facut ca plangi de fericire.
-Seriso?intreb eu multumita.Chiar a-ti tresarit?
-Da,chiar.
-Fetelor,fetelor,mai incet,rade tata,intrand in bucatarie.Bunicul a adormit in living,sa nu il trezim chiar acum.
-Nu,il mai lasam pana la ora 10,dar apoi ma duc sa il scol si il trimit in dormitor.De fapt,ma duc acum,zice mama.
Eu ma las pe spate si casc.
-Ma duc la culcare,sunt epuizata,Noapte buna Chrissy,tata..
-N'buna,ziceChristinne in loc de ,noapte buna'.
Tata zambeste,si zice:
-Sa vizezi frumos,actita mea!
-Daaa,strig eu urcand scarile.
In lumina noptii,ma las sa cad pe spate in patul meu moale,si ma invelsc pana la nas cu plapuma,privind pe geam.Fulgii de zapada,mari si pufosi,se lipesc de fereastra,apoi aluneca.Stelele strulcesc prin ploaia de nea,iar eu zambesc si ma las purtata de ganduri.