Saruta-ma asa cum te-am invatat

[Hinata loves Naruto]

:zuppy09: ooo domne ce frumos ...:zuppy09: imi dau lacrimile dai ai grija sa o sune pna la urma pe hinata kiba snt tare curioasa ce vroia ....[posturi unite]
apropo....ai putea sa imi spui cam la cat timp dai nextu ca eu mor aici de nerbadare ...ai idee ca am citit acest capitol de 12 ori(nu glumesc ) chiar daca a venit ieri seara,am avut timp sa savurez fiecare propzitie si imi place .....plss vino cu nextu mai repede ca mor de nerbadare ...e cel mai reusit fic pe care lam citit vreodata ..crdema ca am citi foarte multe[posturi unite]
auzi .....

Fara id-uri de mess in posturi. Exista PM ^^.

[Bambilici]

Aloha! Am adus capitolul 9. Hope u like >:D<

Un telefon misterios.

Sunetul enervant al telefonului intr-o zi asa incarcata devenea deja stresant. Terminasem cu aprtamentul iar cucoana incapatanata se hotarase ca nu mai are nevoie de mine sa-i termin acea vila. Ma certasem cu seful si eram epuizata...
-Nu esti buna de nimic!
-Daca nu sunt buna de ce ma mai ti in locul asta de rahat?
-Taci si termina-ti treaba!
Am zis sa uit scena aia si sa raspund. Nu m-am mai uitat cine ma suna. O voce ciudata, groasa, intr-un fel amenintatoare s-a auzit de la celalalt capat. Vocea era una masculina, care la un moment dat a inceput sa spuna obscenitati care mai de care. Am inchis si am privit sa vad de la cine era apelul. Cum ma asteptam, domnul "gura rea" sunase cu numar privat. N-am luat asta in seama. Cu cateva zile inainte, in fata mea isi facuse aparitia un tip mai mic decat mine cu cativa centimetrii, cu un par lung prins in coada si o barba deasa. Avea ochii caprui si parul saten inchis. Ma rugase sa-i dau cateva sfaturi marunte pentru un living si o camera de mese. Capul imi bubuia. Lucram mult. Ore peste ore stand cu un creion in mana si o foaie alba in fata pe care nu puteam schita nimic. Eram stresata... Incidentul care-l patisem cu doua saptamani inainte ma afectase destul de rau. Puteam fi victima unui viol. Ma certasem cu Neji si evitam sa dau pe acasa prea mult. Veneam seara tarziu cand stiam ca sigur doarme si inainte sa se trezeasca el eu eram deja plecata. Ma intalneam cu Naruto dupa ce plecam de la firma si stateam cu el majoritatea timpului ce-mi mai ramasese. Dormisem si la Sakura de cateva ori. Era destul de ocupata si ea deoarece acum avea un intreg liceu in palme. Telefonul suna iar.
-Cine dracu esti?
-Hinata... Hanabi sunt!
-Scuza-ma, surioara... Ce este?
Eram linistita ca nu era din nou acel idiot cu vocabularul lui vulgar..
-Vreau sa vi acasa azi cand termini. Neji e ingrijorat... A sunat si tata si s-au certat de se auzeau de la usa de la intra...
-Nu-mi pasa. vocea imi era serioasa. Tu esti bine? Hiro ce face?
-Ce-ti pasa de Hiro acum? Tata a facut urat! A zis ca daca tu nu mai dai pe acasa ma ia la el! parea disperata. Adevarul era ca tata dispera pe oricine.
-Dar dau pe acasa in fiecare seara doar ca voi dormiti la ora aia. Si ma intorc la birou inainte ca voi sa deschideti ochisorii. Spune-i tatei sa se calmeze si lui Neji sa inceteze cu sarcasmul, glumele de taran prost si atitudinea de sef fata de mine ca, pe buna dreptate, nu ma impresioneaza. eram destul de nervoasa. Am treaba, trebuie sa inchid. Vorbim mai tarziu. Am inchis telefonul definitiv si m-am reapucat de lucru.
Usa s-a deschis larg si o silueta inalta, cu umeri lati si-a facut aparitia in ea. S-a asezat pe scaunul din fata biroului si mi-a pus pe masa o bancnota cu o suna destul de mare. M-am uitat la el cascand gura.
-Vreau sa abandonezi orice proiect si sa ma ajuti!
-Domnule...
-Harrison.
-Domnule Harrison, ma scuzati, am multe persoane ale caror case trebuiesc terminate intr-o anumita perioada. Nu pot abandona asa totul pocnind din degete. din buzunarul sacoului inchis la culoare mai scoase o bancnota. L-am refuzat iar el a marit suma. M-am ridicat din scaunul moale si am inconjurat biroul, ajungand langa un perete plin cu poze. De la gradinita pana la liceu, facultate si zilele de azi. Admiram o poza, cu mine si blondul, facuta de sus cu telefonul lui. Eu priveam timida spre camera mobilului iar el avea un zambet enorm pe chip.
-Nu ma intereseaza banii. Eu lucrez din placere mai mult decat pentru bani. m-am intors spre el. Va rog, ori asteptati ori cautati pe altcineva care poate face asta mai repede.
-Naruto m-a trimis.
Am incremenit. De ce l-ar fi trimis? Stia ca sunt foarte ocupata. Un lucru era clar. Naruto isi va lua bataie!

***
Am intrat in casa varului meu, mi-am dat geaca jos si am agatat-o in cuier si m-am dus in sufragerie. Sora mea citea o revista si mesteca guma iar Neji ma privea. In secunda urmatoare mi-am simtit corpul cuprins de doua brate puternice.
-Meriti batuta! M-am certat cu tatal tau din vina ta, Hanabi mi-a dat o palma si tu nu dai niciun semn de viata?
-M-ai enervat, Neji! Sti prea bine ca am destule pe cap! Azi a venit unu' trimis de Naruto care mi-a trantit in fata sa abandonez orice pentru el si tot scotea bani din buzunarul sacoului.
I-am povestit de programul incarcat si tot ceea ce facusem zilele alea. Am pregatit eu cina in seara aia. Am facut pui la cuptor cu o salata de cartofi. Sora mea a pregatit o salata de fructe pentru desert si a pus tacamurile. Cand masa era gata, celularul meu suna. Vocea aceea incepuse iar sa scoata vulgaritati. Printre care un "Stiu ca te exciti." Am inchis telefonul dezgustata. Un nebun care se excita singur spunand unei fete care nici nu stia cum arata lucruri vulgare. Cand mancarea incepuse sa dispara, usor-usor, din farfuriile noastre, Neji ne-a parasit, el terminand primul. Dupa ce am terminat si eu cu Hanabi de mancat, impreuna, am strans masa, am spalat vasele si am pus totul la locul lui. Discutiile noaste intre surori nu incetau niciodata. Ca de fiecare data, ea m-a intrebat daca am facut-o sau nu. O dezamagea raspunsul meu negativ.
-O sa ajungi o fata batrana! apoi radea.
Dupa ce bucataria a fost readusa la normal ca sa spun asa, ne-am alaturat lui Neji pe canapeaua din sufragerie. Telefonul il aveam dat pe silent si de-abea seara inainte sa ma culc am observat ca aveam trei apeluri nepreluate. Din nou, numar necunoscut. Trebuia sa-mi schimb numarul de telefon,asta era clar. Se facuse tarziu, iar dupa cateva sms-uri prin care i-am comunicat prietenului meu unde sunt si ca sunt perfect sanatoasa si el m-a linistit la randul lui, m-am dus in camera mea. Hanabi statea intinsa pe pat cu o revista de moda in mana. Pe geamul mic din camera mea s-au asezat cateva picaturi urmate de altele... O lumina a taiat cerul si un sunet puternic s-a auzit.
M-am sezat langa sora mea luandu-mi o carte in mana.
-Am vazut o casa draguta... Nu costa mult. Pe undeva pe la marginea orasului.
-Asa. Si ce-mi spui mie?
-Pai ma gandeam ca ar fi cazul sa-mi cumpar una.
Revista i-a picat dintre degete si m-a privit cu ochi mari, curiosi si mirati. Incerca sa spuna ceva apoi si-a retras propriile vorbe. M-am invelit punandu-mi capul pe perna moale si am inchis ochii.
-Cum adica sa te muti? Niciodata nu ti-a placut sa stai singura! Surioara...
-Hanabi, am 24 de ani! Trebuie sa ma mut. Nu mai are rost sa stau in aceasi casa cu Neji. Ne certam mereu. El e baiat, eu fata...
-Si eu sunt fata.
-Tu dormi aici doar in weekend! In rest stai numai la Hiro.
-Si ai de gand sa te muti?
-Da. Si nimeni nu ma va opri sa fac asta. Noapte buna, Hanabi.
M-am intors pe-o parte si am inchis ochii. In minte imi veneau imagini cu casa ce o vazusem cu cateva zile inainte.
A doua zi am fost trezita de razele soarelui ce imi mangaiau chipul. Toamna isi pusese amprenta intr-un stil nemaipomenit pe oras, colorandu-l in nuantele ei calde. Ca in fiecare dimineata, am deschis larg fereastra din camera, am facut patul si m-am dus in baie de unde am iesit dupa jumatate de ora imbracata cu o pereche de blugi gri si o bluza cu maneci lungi, verde. Din camera lui Neji auzeam o voce suava, feminina ce purta o conversatie cu el. Am privit ceasul ai am exclamat:
-Trei! Doamne cat dormisem. M-am trantit din nou pe pat si am scos din geanta o foaie rupta dintr-un ziar. Am format numarul care era scris acolo si am asteptat.
-Alo?
-Buna ziua. Va sun in legatura cu acea casa de la marginea orasului... Da... Hinata Hyuga.
Dupa ce am terminat de vorbit usa s-a trantit de perete si o silueta feminina, cu un par lung si violet si doua suvite ce-i alunecau pe chip a intrat tipang in gura mare:
-Nu te muti nicaieri!
-Nu vechea poveste...
S-a aruncat in pat langa mine luandu-ma in brate. Strangea bluza care o purtam cu toata forta care o avea.
-Daca pleci, tata ma va lua cu el! M-a lasat sa vin aici doar pentru ca si tu te-ai intors aici. Nu vreau sa mai stau departe de voi. Chiar daca stau si cu Hiro asta nu inseamna ca nu va iubesc! Vreau sa stai cu mine, surioara...
Avea lacrimi in ochi.
-Hana, scumpo... Te rog, nu te purta ca un copil... Sti ca si eu te iubesc insa am stat aici de mica. Casa asta ii apartine lui Neji, nu mie. Am nevoie de propria mea casa si aia e foarte buna.
-Stiu casa aia. Cum poti sa te muti acolo? E atat de inspaimantatoare....
-Ba e foarte frumoasa. Livingul are un perete din sticla ce da spre curte unde se afla un lac si atatea flori colorate. Si de unde sti tu, ma rog, casa aia?
-Dar...
-Uite ce e. Daca vrei te poti muta cu mine. Oricum, cu cine sa impart acele doua camere de sus?
Am ajuns la o intelegere. Daca ma mut, vine si ea. Vorbisem ca in ziua urmatoare, la trei dupa masa sa facem o vizita casei. Pana atunci aveam o dupa amiaza si o seara inainte pe care aveam de gand sa mi le petrec in stil mare. Am fost la o tura de cumparaturi cu sora mea in mall, am vazut un film de comedie si am mancat la un fast food. Mai pe seara, cum si banuiam, Hiro mi-a luat sora la o alta serata.
Eram in camera mea unde imi probam noile haine. Stateam cu Tenten si ii ceream sfaturi despre cum imi sta cu noile articole vestimentare. Am ajuns la concluzia ca o bluza imi statea prea mulata si daca ma miscam se ridica.
-Scuza-ma, Hina. Am nevoie de un pahar cu apa.
I-am zambit si ea a parasit camera. Era cu Neji de mult timp. Fericirea de pe chipul lor cand erau impreuna se citea de la metrii distanta. Mi-i si imaginez peste doi ani casatoriti si cu o fetita satena cu ochi caprui, sa semene exact cu mama ei. Tocmai imi dadeam jos sutienul pentru a-mi lua pe mine un tricou larg, foarte lejer in care dormeam. Am auzit un ciocanit usor in usa.
-Intra. am spus eu crezand ca e Tenten. Usa s-a deschis. Eu tocmai ma intindeam dupa tricoul ce se afla pe pat cand sunetul scos din gatul persoanei ce intrase mi-a captat atentia. Am intors capul observand ca eram privita de doi ochi albastrii. Obrajii lui, cat si ai mei erau atat de colorati... Sanii mei erau liberi iar el ma privea. Am apucat repede tricoul si m-am intors cu spatele punandu-l pe mine.
-Scuza-ma... Nu stiam ca... Te schimbai...
-Nici eu nu stiam... Ca esti tu... stateam cu spatele la el si priveam pe fereastra. Ma simteam jenata. S-a apropiat de mine atingandu-mi umarul apoi m-a luat in brate. Si-a cufuntat fata in parul meu desfacut si a inspirat parfumul meu dulce. M-a muscat usor de gat apoi sarutandu-l. Mi-a apucat lobul urechii cu buzele apoi usor cu dintii. In timp ce mainile lui se strecurau sub tricoul meu mi-a soptit:
-Chiar ai sani frumosi. a avut bunul simt sa-si opreasca mainile pe abdomenul meu.
-De ce ai venit? vocea imi era joasa si buzele imi tremurau din cauza senzatiei placute ce o aveau mainile lui reci pe pielea mea calda.
-Vroiam sa te scot in oras.
M-am intors cu fata spre el. Mainile lui acum au inceput sa se plimbe in sus i in jos pe spatele meu. Am gemut usor...
-Lasa-ma... Uhm.. Sa ma imbrac...
Am lasat privirea in jos iar el a depus un sarut pe fruntea mea. Si-a scos mainile de sub tricoul meu si a parasit camera. Mi-am luat aceasi blugi gri care ii purtasem si de dimineata si un tricou albastru foarte palid. Parul l-am prins intr-o coada la spate. Am coborat jos si mi-am anuntat varul ca o sa fiu plecata si nu stiu cand ma intorc, in timp ce trageam fermuarul hanoracului.
-Unde mergem? am intrebat eu in timp ce masina mergea pe strazile acum libere, canta muzica iar blondul fredone melodia respectiva. Avea voce. Mereu spunea in liceu ca vrea sa-si faca o trupa. Din pacate n-a reusit.
-In parc.
-La ora asta? Esti nebun sau ce?
-Ce are?
-Apropo... Cine e Harrison? era si timpul sa-l omor ca mi-a ingreunat munca mai rau.
-Un vechi prieten de familie. I-a placut dormitoru meu... si... vazandu-mi expresia intr-un fel nervoasa dar si obosita pe alta parte s-a oprit brusc. Aveam un sentiment de oboseala imbinat cu furie. Vroiam timp liber, mult timp liber. Te-a deranjat?
-Nu, nu. Stai calm. Fac fata.
Mi-am sprijinit capul de geam. Dupa cateva minute de mers am ajuns in fata unui parc. Am coborat dupa ce blondul a parcat masina.
-E asa de intuneric... am soptit eu incercand sa observ ceva. Mi-am infasurat mainile in jurul corpului incercand sa-mi alung teama ce ma cuprindea. Blondul a luato inainte asezandu-se pe o banca. Mi-a facut semn sa ma asez langa el. Paseam speriata si orice zgomot ma facea sa trasar. Drumul pana la banca mi s-a parut o vesnicie. Cand m-am asezat pe suprafata rece din lemn, bratele lui Naruto s-au prins in jurul meu, si-a dat un picior peste ale mele si imi statea acum in brate. Buzele lui facusera contact cu ale mele si m-au tinut stransa in acel sarut pana cand greutatea lui nu mai putea fi sustinuta de picioarele mele. S-a dat de pe mine tragandu-ma in bratele lui si soptindu-mi la ureche cat de bine sarut.
Telefonul a inceput sa sune, iar.
-Alo?
-Sa sti ca inca te vreau sub mine.
-Cine dracu esti si ce vrei de la mine?
-Pe tine te vreau.
Am inchis ai am pus telefonul din nou in buzunar. Mi-am lasat capul pe umarul lui si cum presimteam ca se va intampla, interogatoriul a inceput. Cine? Ce? Cum? De ce?
Am fost nevoita sa-i explic faptul ca in ultimele cateva zile primisem niste telefoane ciudate. A parut destul de furios.
-M-am gandit ca o sa se potoleasca, de-aia nu ti-am spus...
-Trebuie sa-ti schimbi numarul de telefon si atunci se va rezolva. Hai sa nu ne stricam seara.
I-am zambit apoi m-am ghemuit in bratele lui. Ma simteam asa protejata.
Si-a apasat buzele pe ale mele si m-a sarutat iar.

P.S. Scuzati greselile daca mi-au scapat. Ms :*

[Minnie]

heya, pisule!

felicitari pentru capitol: modurile de expunere se imbina, ca de fiecare data, armonios si sunt folosite in mod egal, greseli de tastare nu cred ca am vazut, sincera sa fiu nici nu m-au interesat (:blushing:); imi place faptul ca faci capitole lungi, iar actiunea iti captiveaza atentia! great :victorie:
si uuh..ce dragutzi sunt Naruto si Hinata :X, iar el e atat de atent cu ea, romantic :>....bine si cam nebunatic :-"...
si hmm ....ce cretin si obsedat o supara pe Hinata?! :-S sper sa afle cat mai curand cine este si sa-l crape, muhaha :die:

altceva...spor la scris in continuare si multa inspiratie! >:D<
kiss&byeeee

[Bambilici]

Ms pt comm-uri si ma bucur ca v-a placut . Si acum capitolul 10. Hope u like >:D< Spor la citit!

Ca la gradinita.

Eram la una dintre cele mai cunoscute cafenele din Tokyo. Eu si prietenele mele cele mai bune. Ele radeau, povesteau. Eu eram absenta.
-Ati auzit ca Mino s-a casatorit cu tipul ala de la banca pe care il placea?
-Da! Ma bucur pentru ea...
-Hina...
Vocea blondei m-a trezit din visare.
-Da Temari...
Mi-a mangaiat usor umarul apoi am vazut-o cum incepuse sa cotrobaie prin geanta. A luat un pachet dreptungiular de unde a scos o tigara. Prinsese obiceiul de a fuma din liceu. Mereu spunea "O sa ma las" dar ca in tot deauna, doar vorbe. Si-a aprins tigara tragand fumul in piept apoi dandu-l afara.
-Da chiar, Hina, tu mai fumezi? m-a intrebat Tenten dupa care a luat o gura din sucul pe care si-l comandase.
-M-am lasat de mult. Aruncam banii aiurea...
-Temari zice ca si sa-i dai in cap nu se mai poate lasa. a continuat rozalia privind-o pe blonda.
Le-am lasat sa-si continue conversatiile despre nunta lui X cu Y, despre faptul ca tocilara din liceu a ajuns nu stiu ce si multe alte lucruri. Eram prezenta doar cu trupul, mintea fiindu-mi departe. Telefoanele acelea misterioasa continuau si eu deja imi schimbasem numarul de telefon de doua ori. Oricine ar fi fost ma cunostea foarte bine. Stia cine sunt, unde lucrez, imi stia prietenii si familia... Ma simteam urmarita la fiecare pas. Cand stiam ca Neji nu e acasa ma duceam la Naruto. El insistase sa anuntam politia insa am zis s-o lase balta. Putea fi oricine... Un vechi coleg, o veche cunostinta. Cineva pus pe glume, asta era clar. Gluma asta nu mi s-a mai parut amuzanta cand au inceput amenintarile. Cumparasem casa aia insa imi era frica sa stau in ea.
-Stiu ca te-ai mutat si stiu si unde. Ce-ai zice de o mica vizita, asa sa ne distram?
-Poti sa incetezi? Nu esti deloc amuzant si glumele tale lipsite de un contur ma fac sa vomit!
-Ai sa vezi tu...
Apoi mi-a inchis.
-Hinata... Hinata. Mana Sakurei ma zguduia usor.
-Da... Scuze ma gandeam...
Le raspunsesem absenta. Sa le spun de acele telefoane? Nu. Le-as fi ingrijorat si nu vroiam asta. Fiind seara vantul era mai rece. Zilele treceau atat de repede... Ma gandeam ca peste cateva luni va fi craciunul apoi anul v-a trece. Priveam frunzele cum se desprind usor, una cate una, de ramurile copacilor si danseaza lin pana la cotactul cu asfaltul.
-Trebuie sa plec. Vorbim maine, ok?
-Vin cu tine, Ino. La revedere. vocea celor doua blonde mi-au atras atentia.
-A... La revedere.
Le-am privit cum se indepartau vorbind. Ino si Temari nu au fost niciodata mai unite ca acum. In liceu se ciondaneau destul de mult.
Ma gandeam ca trebuia sa ma reintorc acasa. La mine acasa. Acolo unde putea veni oricine pentru ca eram singura. Hanabi renuntase sa se mute cu mine spunand ca e prea departe de Hiro si de scoala insa promisese ca ma va vizita cand voi fi prea ocupata sa ies in oras.
-Fetelor, eu trebuie sa plec. Maine ma trezesc la cinci. spuse Sakura ridicandu-se de pe scaun si aranjandusi hainele.
-Sakura, ma poti lasa si pe mine pe straduta de langa casa mea? Ca stiu ca e in drumul tau. s-a auzit vocea satenei.
-Bine inteles. Hinata? Te descurci sa ajungi singura?
-Da, da... Nu va faceti griji pentru mine. le-am zambit fals. Sper sa creada in acel zambet.
Am mai ramas mult la cafenea dupa ce ele au plecat. Stateam si ma gandeam la ultimele zile. M-am ridicat intr-un sfarsit si am parasit cafeneaua, luandu-mi ramas bun de la chelnerita.
Paseam incet pe asfalt. Daca luam un taxi in douazeci de minute trebuia sa fiu acasa. Daca mergeam pe jos mi-ar fi luat ceva. Si totusi, aveam nevoie de o plimbare sa-mi pun gandurile cap coada. Deodata m-am trezit singura pe strada. O silueta inalta, imbracata intr-un palton negru pana in pamanat si cu o palarie de aceasi culoare ce-i acoperea fata a trecut pe langa mine, lovindu-ma cu umarul. Am privit inspaimantata in spate cum intunericul strazii il inghitea treptat.
Telefonul a inceput sa sune iar.
Genunchii mi s-au inmuiat iar ochii mi s-au deschis larg umplandu-se de lacrimi. Buza de jos imi tremura. Ce spun, tremuram toata. Am scos telefonul apasand butonul verde si l-am dus la ureche. Cu o ultima farama de viata am soptit:
-Alo...
-Sa sti ca bluza asta verde iti vine foarte bine.
Am privit in spate cu frica. Nu era nimeni. Am inghitit cu greu saliva ce mi se stransese in gura. Am inceput sa ma rog. Am auzit rasul lui vicleam si apoi acel piuit cum ca apelul se sfarsise. Am luat-o la fuga. Fugeam cat ma tineau picioarele. Trebuia sa fie cineva pe strada. Nu se putea sa fiu singura! Nu acum!
-Oh nu!
O masina neagra trecea usor pe strada. Se pare ca incetinea din ce in ce mai mult. S-a oprit undeva mai in fata. Si eu m-am oprit brusc. Sa ma intorc inapoi? Usa s-a deschis din ea iesind o silueta masculina.
-Lasa ca vezi tu! a tipat persoana respectiva.
Am scos un tipat de groaza si am cazut jos in genunchi plangand. I-am auzit pasii grabiti venind spre mine. M-a atins.
-Lasa-ma! Te rog, nu-mi face rau...
-Hinata! Revino-ti! mainile lui ma zguduiau usor. Am privit in sus spre chipul pe care cadea lumina unui stalp ce inlumina strada. Lacrimile nu-mi permiteau o vedere prea buna insa de un lucru eram sigura, el nu-mi va face rau. M-a imbratisat usor soptindu-mi cuvinte de imbarbatare. Vocea lui imi era destul de cunoscuta. Am auzit un latrat de caine.
-Kiba! am spus eu.
-Da, pustoaico, da. Calmeaza-te...
Dupa ce m-am calmat i-am povestit de telefoane. S-a oferit sa ma duca acasa, asta dupa ce-si schimba roata de la masina. Cat timp el a reparat "boacana" masinii eu am stat langa Akamaru, cainele lui, mangainu-l si jucandu-ma cu el. Cand totul a fost gata m-am urcat in masina, pe bacheta din spate. I-am spus unde stau si a parut surprins de faptul ca ma mutasem singura. Eram asa speriata, trista, obosita. Eram fericita ca cineva ma ducea acasa in siguranta. Kiba m-a placut inca din prima zi de gradinita. Cel putin asta stiam de la el. Cand am ajuns acasa l-am invitat inauntru.
-Vrei o cafea? Un ceai?
-Un ceai, daca nu e deranjul prea mare.
Cat timp am pus apa pe foc, am pregatit o tava cu cativa biscuiti si cele doua cesti, apoi am pus apa peste pliculetele de ceai si m-am reintors in livingul mare, spatios, el era jos pe covorul alb cu modele negre, in fata caminului si punea un lemn pe foc.
-Ai facut focul? am intrebat eu surprinsa.
-Da... Afara e destul de frig...
-Mersi. Uite ceaiul. am pus tava pe covor si m-am asezat si eu in fata semineului privind flacarile ce se jucau printre lemne. Eram parca hipnotizata de caldura, mirosul si frumusetea lor. Mana lui a atins-o pe a mea. Mi-a soptit ingrijorat:
-De ce erai in starea aia, Hin? Vrei sa spui ca din cauza unor telefoane obscene plangi in mijlocul strazii?
Deci vroia sa afle tot...
-Da... Adica partial. Vezi tu.. Cand m-am vazut singura pe strada aia m-am inspaimantat...
I-am relatat intamplarea. Parea uimit de ceea ce ii spuneam. Am terminat cu un oftat. Am luat cana fierbinte de ceai in mana sorbind o gura.
-Iac... Am uitat sa pun zahar.
Am inceput sa radem de fata pe care o facusem. M-a luat usor in brate facandu-ma sa inteleg ca nu eram singura si ca era cazul sa ma linistesc. Mi-am sprijinit capul de umarul lui inchizand ochii.
-Mi-a placut de tine din prima zi. Atunci la grainita. Mereu iti dadeam toate jucariile. a chicotit usor. Ii spuneam mamei acasa ca esti o printesa si eu voi fi printul care te va cere in casatorie si vom trai fericiti pana la adanci batraneti si vom avea multi copii. rasul lui sec m-a intristat.
-Kiba... Imi pare rau daca te-am facut sa suferi insa... Tot ce imi placea la tine era faptul ca aveai mereu creionul de culoare violet neatins... Eu il terminam imediat... Si imi placea culoarea aia...
A chicotit tragand de o suvita din bretonul meu. Obisnuia sa faca asta mereu. Kiba a fost si va fi mereu genul de baiat obsedat de caini, cu prieteni ciudati si cu o pofta nebuna dupa sandwichurile facute de mine pe care i le dadeam in liceu. Obisnuia sa ma strige pe coridoarele liceului "Pustoaico", si daca nu raspundeam ma ameninta ca imi taie bretonul. Era bun prieten cu Naruto pana a aflat ca il plac. A rupt orice legatura cu blondul. Spunea mereu ca a fost gelos pe el si ca ii parea rau ca nu-mi dadea atentie niciodata. Fusese in echipa de backet a liceului cat timp a fost prieten cu Naru. Castigasera toti anii locul I. In al doilea an din liceu, cand Sasuke s-a transferat in clasa noastra si i se pusese pata pe ea, stiu ca el si Naruto s-au certat atat de rau incat daca nu intervenea Shikamaru ar fi iesit cu o bataie grava. Sakura nu le dadea importanta. Ii facea imaturi si fraieri.
-Se pare ca m-am inselat in privinta lui Naruto. Scuza-ma daca te-au enervat spusele mele.. Dar... Din cate stiu s-a folosit de toate fetele din liceu si...
-Taci, Kiba. am spus eu zambindu-i. Nu are rost sa dezbatem un asa subiect. Stiu ca imi vrei binele insa nu-l mai acuza pe el pe nedrept. Pun pariu ca s-a schimbat de atunci. Si tu ai venit beat la mine in casa, ai uitat?
A privit in alta parte.
-Nu mi-o voi ierta niciodata, Hin.
-Uite. Eu zic sa revenim la prietenia de dinainte, ok?
-Bine! a scuipat in palma si a intins-o spre mine. am inceput sa rad.
-Kiba au trecut mai mult de 10 ani de cand faceam asta.
-Este un nou angajament care trebuie respectat. Haide!
I-am urmat exemplul, apoi am dat mana.
-Ca la gradinita! am spus eu zambind.
-Ca la gradinita.
Am inceput sa radem si sa povestim lucruri din anii precedenti pana cand telefonul meu a inceput sa sune iar. Pe moment am inghetat. L-am lasat sa sune de vreo trei ori inainte ca Kiba sa il ia si sa mi-l puna in mana. M-am calmat cand am vazut ca apelul era din partea iubitului meu si cand i-am auzit vocea. Am incercat sa-l calmez spunandu-i ca sunt bine, sunt acasa si ca satenul era cu mine. Vocea lui avea un ton de nervozitate auzind numele lui Kiba. A spus ca vrea sa ma vada si ca va veni la mine apoi a inchis.
In mai putin de zece minute masina lui se afla in fata casei mele. A batut nervos la usa, iar cand i-am deschis m-a intampinat o palma. M-am dat un pas in spate ducandu-mi mana la obrazul rosu si fierbinte.
-Poti sa-mi spui si mie ce cauta Kiba la tine, la ora asta? tipa atat de tare incat cuvintele lui parca ma izbeau ca niste pumni in stomac. Tremuram.
-Hei,hei. Sa nu facem din asta o partida de box. Am adus-o acasa.
-Tu sa taci! a tipat blondul catre Kiba apoi si-a indreptat privirea furiasa catre mine. Mi-a apucat barbia cu doua degete facandu-ma sa-l privesc. Nu mai aveam puterea de a vorbi, de a mai reactiona. Lacrimile imi inundasera ochii si clipeam des pentru a le retine. El continua sa tipe la mine, sa ma priveasca urat, sa ma zguduie cu rautate. Cand nu am mai rezistat, am dat drumul lacrimilor si suspinelor care le retinusem atata timp. Kiba ma privea ingrijorat insa nu indraznea sa se bage. Am simtit cum doua brate puternice m-au incolacit chiar inainte de a pica jos. Buzele pline, moi ale blondului erau lipite de urechea mea si-si cereau scuze. Mana lui arata spre usa si ochii erau tintiti asupra satenului. Intelegand mesajul, Kiba a parasit casa, luandu-si la revedere. Am fost luata pe sus si asezata pe canapeaua alba, din piele. S-a asezat in genuchi, jos, si mi-a luat mainile intre ale lui. Ma privea insa nu-i puteam sustine privirea. Ochii imi erau atintiti asupra barului plin cu fel si fel de bauturi. Am reinceput sa plang, de data aceasta hohotele fiind puternice si lacrimile grele. Ii repetam intr-una "De ce?" si mi-am ingropat fata in palmele albe, reci.
-Imi pare rau, scumpo. Eram....
-Esti un prost! am tipat eu la el. Ai dat in mine! Pleaca! Nu vreau sa te m...
Buzele lui s-au lipit, s-au frecat usor de ale mele apoi s-au deschis. Mi-a apucat cu dintii buza inferioasa care inca tremura din cauza plansului si a tras usor de ea. Si-a trecut limba peste ele apoi le-a sarutat lung si apasat. Limba lui si-a croit drum prin gura mea. Ma sarutase de atatea ori incat stia fiecare particica, fiecare dinte, fiecare miscare a limbii mele....
-Am reactionat asa din cauza geloziei, Hin... a soptit el printre saruturile scurte care mi le aplica pe buze. Pentru ca te iubesc...
***
Era zi de curatenie. Casa mea avea nevoie de aer proaspat, un aspirator, un mop, apa calda cu detergent si o carpa pentru praf. Am intrat in camerea de oaspeti unde tot ce trebuia sa fac era sa deschid geamurile, sa sterg praful si apoi parchetul. Patul de doua persoane avea de-oparte si de alta parti ale dulapului, cera se continuau deasupra lui, pe perete. Pe zidul paralel cu cel al patului era o masuta pe care se afla o vaza in care tocmai pusesem niste flori din cele cumparate in dimineata aia de la piata. Pe unul din pereti era un tablou pictat de mine, pe A2, ce avea ca tema un peisaj de vara dintr-un parc.
Camera mea avea nevoie de cele mai mari implicari. Am sters pe jos, am schimbat lenjeria de un galben pal cu una alba, imaculata, ce avea miros de lavanda. Dupa ce patul de mijloc, de doua ori mai mare decat unul de doua persoane a fost refacut, am sters praful si am reasezat pozele pe rafturile de pe peretele de deasupra biroului. Am rearanjat cartile in ordine alfabetica in biblioteca apoi am parasit camera. Livingul fusese curatat inainte si cele doua bai la fel. Mai ramasese bucataria. Dupa ce totul a fost rearanjat si casa stralucea, m-am putut aseza linistita pe canapeaua nemaipomenit de comoda.
Bataile puternice in usa m-au facut sa trasar. M-am indreptat spre usa si am apasat pe clanta. Nu-mi mai pasa ca blugii vechi care ii purtam erau decolorati si ca tricoul avea pete de diferite culori, din cauza vopselelor, care nu mai iesisera la spalare. Ochii imi erau atintiti pe persoana din fata mea.
-Buna ziua, domnisoara Hyuga.


P.S. : Sry pt greseli :*

[Bambilici]

Hei, am adus continuarea. Hope u like si pls, lasati si voi comm :*

Accidentul

Am facut un pas in spate privind silueta din fata mea. Era cu mult mai inalt decat mine. Umerii lati erau acoperiti de materialul costumului negru care il purta. Parul castaniu cu reflexii blonde, tuns scurt era aranjat, iar ochii de un maroniu galbui ma priveau cu mila.
-Domnule Harrison...
-V-am deranjat?
Ma privea fix in ochi iar buzele ii formau un zambet stins, trist. Mi-a luat mainile intr-ale lui si continua sa ma priveasca. Imi priveam degetele albe. Albe din cauza socului provocat de vizita lui. De unde stia unde stau? De ce dracu venise? Sa fie el in spatele acelor telefoane? Nu! Nu avea cum. A deschis gura, vrand sa vorbeasca dar a reanchiso inghitindusi cuvintele. Apoi a vorbit... Preferam sa taca.
Ochii mi se umplusera de lacrimi, mainile imi tremurau si erau reci dar totusi imi transpirasera. Am fugit sus pe scari intrand in camera mea. Lacrimile imi siroiau pe obrajii palizi, mainile imi tremurau. Am scos din dulap ce mi-a venit mai repede la mana si m-am imbracat. Am coborat in fuga scarile si am iesit din casa. Am scapat cheile cand incercam sa inchid usa. Am injurat si mi-am indreptat privirea catre barbatul ce ma astepta langa masina fumandu-si linistit tigara. Luand cheile de jos, le-am bagat in broasca si le-am rasucit de doua ori apoi m-am indreptat catre masina. Tocmai apucase cu buzele una din tigarile din pachet si si-o aprinsese cand am ajuns in fata lui. Degetele mele au apucat tigara si am puse pe buze, tragand un fum. Dandu-mi seama ce am facut am aruncat tigara jos, calcand-o si facand-o bucatele. Nu mai fumasem de doi ani si ceva spunand ca e cea mai mare porcarie.
-Sa sti ca tigara nu e o sursa de calmare a nervilor...
Am intrat in masina si mi-am pus centura. Cate se puteau intampla intr-o singura seara...
Ajunsi in fata unei cladiri mari am iesit din vehicul si am alergat catre usa mare din sticla. Parca am trecut prin ea cand am impins-o s-o deschid.
-Domnisoara! Vocea asistentei care alerga impreuna cu Harrison dupa mine m-a facut sa ma opresc. Mi-am dus mainile la gura innabusind un suspin apoi am cazut jos in genunchi. Lacrimile parca se luau la intrecere pe fata mea palida. Obrajii isi pierdusera si cea mai mica urma de culoarea, buzele imi erau vinete. Si daca murise deja...
-Domnisoara Hyuga. Va rog sa va calmati. stateam pe un scuan si tremuram. In mana tineam un pahar din plastic in care zacea lichidul negru, neatins, care se racise deja, luat de la unul din aparatele din spital. Am ridicat privirea cand am zarit doctorul iesind dintr-o sala. M-am ridicat in picioare scapand cafeaua. Il priveam cu ochi stinsi, tristi ce exprimau o simpla intrebare. Zambindu-mi a spus cu multa fericire in glas.
-E incapatanat de fel?
Aceleasi perle incolore, aceleasi suspine stinse. Insa de fericire. Am cuprins cu bratele mele corpul doctorului.
-Daca vrei sa-l vezi...
Nu am mai stat pe ganduri. Am intrat ca un uragan pe usa alba din lemn strigandu-i numele cand l-am vazut stand intins pe acel pat din fier. M-a privit mirat.
-Hin? Cand ai venit? parea destul de mirat de prezenta mea si ma studia din cap pana-n picioare parca vazandu-ma atunci dupa multi ani... Nu...
-Hei, se pare ca ai stat mai putin decat credeam. Cum a fost in Franta?
-Naruto...
Am cazut in genunchi si am ramas asa mult timp. Macar nu murise...
***
-Lovitura la cap i-a sters o parte din memorie. Ce i-a venit sa conduca cu viteza aia? Trebuie sa ne gandim la consecinte sa stiti. vocea ferma a doctorului parca trecea pe langa mine. Nu eram atenta deloc, in cap imi rasuna acea intrebare "Cum a fost in Franta?"
-In cat timp credeti ca isi va reveni? a intrebat Harrison.
-Depinde. Are si cateva rani fizice destul de grave. A avut noroc cu centura de siguranta, altfel bat la pariu ca zbura prin parbriz...
-Gata! am tipat cat de tare am putut. Vreau sa stiu un singur lucru! Unul! Isi va aminti vre-odata de mine? De faptul ca il iubesc? De mine! De noi...
Bratele domnului Harrison m-au cuprins la pieptul lui, aparandu-ma. Eram distrusa. Daca ma uitase definitiv? Daca uitase primul nostru sarut, la petrecerea Sakurei, cand cutia de suc a cazut de pe masa atunci cand m-a asezat pe ea? Daca uitase seara cand m-a gasit pe strada dupa ce bausem pana am cedat? Daca uitase patul rotund si ciudat? Serile cand mancam pizza si beam ciocolata calda sau suc de fructe? Era eroul meu, insa acum uitase asta... M-a salvat de mine si de restul lumii. Uitase acel "Te iubesc" pe care mi-l spusese cu atata dragoste...
-Domnisoara, asta nu depinde de mine... Normal ar trebui sa-si revina in cateva zile, saptamani...
-Ani! am tipat din nou.
-Eu zic sa fiti mai optimista, domnisoara Hyuga. spunand asta s-a scuzat si a plecat.
Cuvintele spuse de Harrison cand a venit la mine imi rasunau clar si raspicat in minte: "Naruto e la spital. A fost victima unui accident de masina. Imbracati-va si hai sa mergem."
Fiind "stresata" de amicul prietenului meu am acceptat sa fiu dusa acasa la Neji. Am sunat la usa iar varul meu si-a facut aparitia dupa vre-o cinci minte. Era doar intr-o pereche de pantaloni de pijama, casca si isi trecea lenes o mana prin parul lung si maroniu. Era clar ca il trezisem. M-a invitat inauntru unde i-am povestit ce tocmai aflasem. Mi-a luat mainile intr-ale lui si mi-a zambit cu o caldura si o dragoste vizibil foarte mare. Ma simteam atat de vinovata. Daca as fi acceptat cu o seara inainte sa dorm la el poate ca asta nu se intampla. Oare in cat timp isi va reveni? Poate acest accident sa ne fi schimbat viata atat de grav? Un lucru era clar. Nu ma voi da batuta indiferent de cosecinte. Era datoria mea sa-i reamintesc de noi.
Pocanitul provocat de niste tocuri groase mi-au atras atentia. Pe usa bucatariei si-a facut aparitia o fata inalta ce purta blugi simpli si o geaca albastru inchis. Cizmele cu toc patrat, de un maroniu deschis ii veneau peste blugii stramti pe picioarele ei zvelte. Parul saten ii era ciufulit iar ochii caprui si mari emanau fericire.
-Neji! Am gasit capsuni!
Mi-a sarutat varul scurt pe buze apoi a pus pungile pe masa incepand sa despacheteze. Punand fiecare lucru la locul lui, facea miscari usoare insa sigure. Inchidea sertarele cu soldurile in timp ce deschidea alte dulapioare. In mai putin de zece minute totul era pus la locul lui iar Tenten se asezase pe unul din scaune oftand usor.
-Doamna de la casa se misca atat de inceeet incat am zis ca turbez. Am asteptat o gramada. Apoi traficul a fost infernal. O cucoana motata incepuse sa tipe la mine ca e verde si ca sa pornesc odata, dar nu era vina mea ca mosul din fata nu accelera odata!
Ca de fiecare data satenei nu-i mai tacea gura. Neji invatase s-o suporte inca din copilarie, parintii nostrii fiind buni prieteni. Ma miram cum de nu s-au casatorit deja. Adica statea mereu la noi, rare ori pleca acasa. Mainile ei micute s-au asezat usor pe suprafata din lemn a mesei iar ochii ei isi tinteau propriile unghii.
-N-am avut nici timp sa-mi dau cu lac pe unghii.
Privindui unghiile nu foarte lungi, pietricica alba ce sclipea usor mi-a atras atentia. Pe unul din degetele ei zacea un inel din aur, foarte frumos. Diamantul alb nu era imens dar nici de neobservat. Stiam eu ca ceva chiar se intampla! Oare de ce Neji nu mi-a spus inca? Sau s-a gandit ca macar atata gram de minte sa am incat sa-mi dau seama? Ce mai conta acum. Important era faptul ca ei doi erau fericiti si se iubeau unul pe altul mai mult decat orice alt ceva.
-Dragut inel. am spus eu zambindu-i.
-Stiu! Este minunat, nu-i asa? Si mai ales, e minunat pentru ca l-am primit de la Neji. Putea sa fie si o sarma indoita ca pentru mine tot perfect era.
Se vedea de la o posta ca vorbea cat de serios posibil si se mai vedea satisfactia de pe chipul lui Neji, insa si dragostea din ochii lor era vizibila de la kilometrii.
-Eu ma apuc de gatit.
-Te pot ajuta daca vrei...
-Stai linistita, Hinata. Ma descurc. Oricum, pari cam abatuta... Neji, i-ai dat biletul de la Hanabi?
Varul meu s-a ridicat in picioare si a parasit bucataria. S-a intors dupa putin timp tinand in mana o foaie alba. Am luat-o si am inceput sa citesc randurile scrise cu grija si cu cerneala albastra. Terminand multimea de litere si semne de punctuatie am pus foaia jos privindu-mi varul.
-Se pare ca toti aveti parte de dragoste si cereri in casatorie, plecari pe insuli si mai stiu eu ce...
Am parasit camera incercand sa-mi stapanesc lacrimile care se stransesera in ochii mei. Luandu-mi paltonul pe mine am iesit din casa trantind usa. Nici nu-mi luasem la revedere insa supararea ce se dezlantuia in sufletul meu era prea mare. Telefonul a inceput sa-mi sune. Am raspuns.
-Alo?
-Vai, vai, vai... Biata de tine. Iubitelul tau e acum in spital si culmea, nu-si mai aminteste de tine.
Rasul acela imi dadea fiori pe sira spinarii. Am inchis telefonul si l-am bagat in buzunar. Imi era frica sa ma reintoc acasa insa imi era rusine sa ma duc din nou la Neji dupa scena facuta...
Am luat o hotarare si am pornit spre locul propus.
Usa s-a deschis iar eu stateam in prag cu privirea in jos.
-Hinata?
-Deranjez?
Am facut cativa pasi intrand in casa. M-am rezemat de perete privind persoana ce avea o expresie de uimire pe chip. Ochii negrii ma priveau ciudat iar buzele ii erau intredeschise.
-S-a intamplat ceva, Hin?
-Crezi ca pot ramane putin aici? am intrebat incercand sa fiu calma. Privirea lui o urmarea pe a mea. Era un dans lejer dintre lilaul din ochii mei si negrul intens din ai lui. Printr-un zambet am inteles ca raspunsul era afirmativ. M-a invitat in sufragerie politicos ca in totdeauna, intrebandu-ma daca vreau ceva. Refuzand politicos mi-am lasat capul pe spate inchizand ochii. I-am simtit corpul asezandu-se langa al meu iar privirea lui parca ma ardea, deoarece am simtit-o intens pe chipul meu. Am deschis un ochii privind-ul apoi am inceput sa radem.
-Kiba, imi cer mii de scuze pentru aceasta vizita neanuntata, insa aveam nevoie sa vorbesc cu cineva si erai singura persoana la care am putut apela...
-Pustioaico, eu te ascult cu cea mai mare placere, insa am la dispozitie cateva ore. Trebuie sa ajung la banca...
-Deci te-am deranjat... Nu, nu... Scuze. Mai bine plec. am spus asta ridicandu-ma de pe canapea.
Mana lui a apucat bratul meu tragandu-ma inapoi. Linistindu-ma ca avea destul de mult timp la dispozitie am inceput sa-i povestesc tot ce ma durea. Acele telefoane neobisnuite care nu incetau si accidentul blondului. Ma asculta cuvant cu cuvant. Ma bucuram ca aveam cu cine vorbi. Hanabi plecase cu Hiro si parintii lui in nu stiu ce insula pompoasa cu nume ciudat, Sakura era la scoala pana seara iar pe cei lalti prieteni sincer, nu-mi permiteam sa-i deranjez. Cand am terminat "romanul", deja masuta era plina de servetele albe, dovada ale lacrimilor mele. A incercat sa ma calmeze cat a putut de mult spunand ca cel mai bine e sa ma reintorc acasa.
-Dar mi-e frica! Omul ala stie unde stau, stie tot despre mine, tot!
-Hinata, nu fi paranoica! Ai alarma la casa aia. Orice miscare in plus si incepe sa-ti sune piuitoarea aia de o sa aud si eu. De ce sa te ingrijorezi?
-Si daca are o copie a cheii mele?
-Aici exagerezi. Du-te la Neji.
-Ti-am zis ca m-am cam enervat si am plecat asa ca idioata...
Propozitia a fost incheiata cu un oftat lung, trist, stins. Poate ca Naruto a avut dreptate in legatura cu chematul politiei. Avand in vedere ca telefoanele incepusem sa le primesc si pe numarul de acasa, politia putea, sper, sa descopere de unde dracu veneau acele telefoane. Era clar ca urmatorul pas pe care trebuia sa-l fac e sa ma duc la politie. Dar nu ma puteam duce singura. Nu puteam merge singura nicaieri. Eram speriata... Cel mai bine era sa ma reintorc la varul meu. Acolo eram in siguranta. Satenul s-a oferit sa ma lase in fata casei, lucrul pentru care i-am multumit de mii de ori. Am stat de vorba cu Neji, cerandu-mi scuza fata de el si iubita lui pentru comportamentul meu. A spus ca politia trebuia anuntata cu mult inainte si ca am gresit ca n-am ascultat de Naruto. Naruto... Oare ce face in momentul asta? Oare si-a mai revenit vre-un pic? Da... In cateva ore? Vezi sa nu! Viata mea luase o intorsatura ciudata si nu mai stiam ce piese din acest puzzle se vor da pe fata mai repede. Vroiam ca totul sa se termine mai repede, sa revina la normal. Aveam in cap atatea planuri pentru sarbatori si acum ele puteau fi date peste cap cu o mare usurinta.
Stateam in bucatarie cu o cana de ceai fierbinte in mana. Neji vorbea la telefon cu unul din clientii lui si Tenten spala vasele. O ajutasem sa stranga masa dupa ce am mancat si mi-a refuzat oferta de a o ajuta si la spalatul vaselor. Telefonul pe de masa a inceput sa vibreze si sa sune. Am ridicat privirea din cana cu ceai si am intalnit-o pe cea a lui Neji. Inchizand telefonul lui a intins mana dupa al meu si a apasat tasta verde, apoi dand telefonul pe speaker si punandu-l pe masa. Cand alte obscenitati s-au auzit din difuzorul telefonului, Tenten scapase deja buretele in chiuveta si s-a spirjinit de ea, Neji ma privea socat iar mainile mele strangeau cana de ceai. Cand n-am mai suportat am scos un tipat de groaza si scarba si am aruncat cu telefonul in perete.
-Asta aud de cateva saptamani incoace! Aceeasi persoana ma suna pe numarul de acasa! Imi e frica sa mai ies pe strada, Neji...
-Gata Hin, scumpo. Iti promit ca se va rezolva totul. Hai, mergem acum la politie. Iubito, a spus el catre Tenten, lasa vasele asa si hai sa mergem.
Ajunsi la sectia de politie Neji a intrat cu mine in biroul unui prieten de-al lui ce lucra acolo. Fiind om de afaceri, ducand pe spate o parte din afacerile familiei, cunostea destula luma incat sa scoata pe oricine din belele. M-am asezat pe un scaun din fata biroului si am stat acolo pana cand un barbat inalt, slab si imbracat intr-o uniforma, cu un par negru si niste ochi albastri si-a facut aparitia in incapere. A inconjurat biroul asezandu-se pe scaun si l-a salutat pe saten cu o strangere de mana puternica.
-Ce vant te aduce pe aici?
-In legaruta cu Hinata, o sti, ti-am povestit de ea... Tot primeste telefoane obscene in care au inceput sa apara amenintari. Se pare ca domnul gura rea stie mai multe despre ea decat iti poti imagina.
Conversatia a continuat mult timp. In timp ce iubita varului meu se uita la diplomele ce erau asezate pe pereti iar eu ii relatam domnului Karon despre cuvintele ce mi se adresau mereu, Neji parea sa fie destul de nervos. Speram ca totul sa se termine cat mai repede. Dupa ce am terminat la sectie ne-am reintors acasa. Telefonul de acasa urma sa-mi fie pus sub urmarire iar pe telefonul mobil mi se spusese sa nu mai raspund numerelor necunoscute. M-am intins pe pat si am oftat adanc. Urma sa am o zi grea si aveam nevoie de odihna. Am adormit.
Dimineata urmatoare m-am trezit inainte cu o ora ca ceasul meu sa sune. Era 5 jumatate. Am pasit in baie unde mi-am inlaturat hainele si m-am bagat in cada. Apa calda imi mangaia usor pielea alba. Imi placea acea senzatie si as fi vrut sa o simt mereu. Ma relaxa si ma facea sa ma simt libera, curata, in siguranta. Cand am iesit de sub apa calda mi-am infasurat trupul intrun halat de baie si m-am reintors in camera. Cum singurele haine erau blugii si puloverul orange ce le avusesem si ieri am ales ceva din garderoba surorii mele. O pereche de pantaloni negri si un pulover gri. Mi-am prins parul si am renuntat la macheaj. Ceasul indica deja ora sase. Am coborat in bucatarie unde am gasit-o pe Tenten pregatind masa.
-'Neata. am spus eu asezandu-ma pe scaun.
-Buna dimineata. Cum de te-ai trezit asa devreme?
-Nu stiu... Dar tu? am intrebat eu in timp ce luam cana de cafea din mana ei.
-Neji azi pleaca devreme si m-am trezit sa-i pregatesc masa.
S-a reintors la masa de gatit si si-a continuat treaba. Era o fata foarte buna. In liceu era topita dupa Neji si mereu ma intreba diferite lucruri despre el. Era genul de fata grijulie cu cei la care tinea, si pe zi ce trece isi lua rolul de viitoare sotie in serios. Neji trebuia sa fie mai mult decat multumit de ea. Era frumoasa, sufletista si atenta. Iubea copiii, la fel ca si Neji. Formau amandoi un cuplu minunat. Cand varul meu s-a trezit si era deja gata de plecare, a intrat in bucatarie si si-a imbratisat prietena depunand un saut scurt pe fruntea ei.
-Ce face sotia mea iubita? a spus el fara sa-i dea drumul.
-Inca nu sunt sotia ta, Neji... a spus ea rosind.
-Da, da, logidnica. Si ce daca? Intr-o zi tot sotia mea vei fi. Asa ca mai bine mai devreme decat mai tarziu, sotioara draga.
A inceput sa chicoteasca iar obrajii satenei se colorau din ce in ce mai mult. Cand masa a fost pusa si am terminat de mancat cu totii, Neji si-a luat cheile de la masina luandu-si la revedere si se indrepta spre usa.
-Neji! am spus eu repede. Te rog, du-ma si pe mine la birou...
A zambit si mi-a facut cu ochiul.
Ziua parca se desfasura cu incetinitorul. Priveam ceasul din minut in minut si parca treceau ore in loc de secunde. Vroiam sa termin mai repede si sa ma duc sa-i fac o vizita blondului, lucru care l-am si facut imediat ce am ieist din cladirea enorma. Ii faceam vizite zilnic si eram mai fericita pe zi ce trece pentru faptul ca-si revenea. Telfoanele erau din ce in ce mai rare si le primeam doar pe telefonul mobil, pe care, cum mi s-a si spus, nu raspundeam. Hanabi se reintorsese acasa si era fericita ca m-am mutat inapoi pentru catvea zile.
Dupa aproximativ o luna blondul era ca nou. Doar mici scapari de memorie care trebuia sa dispara in cateva zile. Spunea ca isi aduce aminte lucrurile vag si ca va face in asa fel incat totul sa revina ca inainte. Nu-i pomenisem nimic de relatia noastra iar el vedea in mine ca deobicei, o buna prietena.

P.S. : Sry pt greseli, mai scapa si ele :D

[Minnie]

uuu:X "capitolescus nous":))
n-am mai trecut de ceva vreme pe aici :-?...eh oricum..ca de fiecare data descrii si narezi superb la persoana 1, iar actiunea decurge usor si au loc intamplari interesante si captivante^^
ce bine ca Naruto nu a patit ceva mai grav in acel accident, dar totusi...sa isi piarda memoria..sper sa revina totul la normal :D...aa si idiotul ala care o sacaie pe Hinata, veniar rau ca-l crap [-(...vede el daca da de mine >:)..
altceva...spor la scris:*
bescus>:d<

[Japan Lover]

:stress:VREAU NEXTU....ca intotdeauna scrii impecabil....greseli de tastare nu am vazut ,iar de narat si descriere nici nu se mai pun in discutie......m-am speriat putin cand am aflat ca a facut accident...ce tare a fost citatu "Cum a fost in Franta?'' :?: am ras de nu am mai putut :??dar ce mai intrebare.....biata fata cred ca e disperata...:)) acum sa speram ca o sa fie bine Naruto:pls:......da pai astept nextu...si sa nu mai stai asa de mult ca altefel :dead:mor toti cititorii de batranete:)) da...=))spor la scris:bye:sper sa aduci cat mai repede urmatorul capitol:=)eu astept alaturi de ceilalti :bye: bye!

[Bambilici]

Mersi mutl pentru commuri! Ma bucur ca va place si sper ca si acest capitol sa fie la fel de frumos apreciat ca si celelalte! :*
Scuzati greselile, daca mi-au scapat, se intampla sa mai scape si cand recitesti =)) Si v-as ruga sa comentati tot ce nu va convine pentru ca, cu siguranta, ceva care deranjeaza exista. :*
Lectura placuta! >:D<


Simpla dovada de iubire

Lucrurile pareau sa revina la normal incet incet. Incepusem sa ies din nou cu Sakura in unele seri cand avea timp sau ii faceam vizite regulate. Redevenisem buna prietena cu Kiba si munca mea era din ce in ce mai usor de facut. Scapasem de probleme. Craciunul se apropia foarte repede.
Acum Naruto iesise din spital, ranile fizice disparandui definitiv si memoria ii revenise. Eu continuam sa-mi fac sperante ca o vom lua de unde am ramas. Asta era tot ce doream. Stiam ca si-a amintit de noi insa nu aveam curajul sa pomenesc despre asta si nici el nu aducea vorba. L-as fi asteptat mult si bine.
Ino, petrecareata noastra, vroia neaparat ca de craciun sa dam o mare petrecere cu totii insa nu stiam unde.
-O putem da la mine. s-a oferit blondul in timp ce un zambet enorm ii colora chipul.
Ino si Sai alegeau muzica, eu ma ocupam de decor iar restul isi gasisera cate ceva de facut. Tenten si Temari s-au oferit sa faca mancarurile, Kiba m-a ajutat la decorat iar Neji a adus un brad enorm, de un verde nemaipomenit si un miros proaspat.
Mai erau cateva zile pana la craciun. Aveam de gand sa dam cea mai mare petrecere din istorie insa asta cerea mult timp si multa munca. Bradul fusese frumos decorat si mai ramasesera de pus diferite obiecte decorative prin sufrageria spatioasa si cateva prin celelalte camere. Era tarziu iar eu eram cocotata pe un scaun incercand sa prind un ingeras intr-un colt al camerei. Nu ajungeam asa ca m-am ridicat pe varfuri. M-am dezechilibrat insa am fost prinsa de bratele puternice ale blondului.
Il priveam in ochi si respiram greu. Bratele lui imi inconjurau soldurile, avea ochii atintiti asupra buzelor mele si fluturasii din stomac nu-mi dadeau pace. Acelasi val ciudat de senzatii imi strabatu corpul cand mana lui a alunecat usor in jos, pe fundul meu.
-Multumesc... am spus rusinata. Ma puteam lovi se...
Buzele mele nu mai erau capabile sa se miste. Erau prinse de o placere nemaipomenita. Buzele lui pline si moi le apasau pe ale mele. A patruns usor cu limba in gura mea si a inceput sa o miste cu gratie. Totul se intamplase atat de repede incat uitasem sa inchid ochii. Si-a trecut mana prin parul meu adancind sarutul iar eu nu am opus rezistenta. Imi placea. Si inca cum. S-a departat de mine si a luat obiectul ce-l tineam in mana. S-a urcat pe scaun si l-a prins el in coltul incaperii apoi s-a intors spre mine zabind.
-Cred ca ai terminat aici. Eu zic sa te duci acasa, s-a facut tarziu.
-Da... O sa chem un taxi si plec imediat.
Mi-am scuturat pantalonii rosii de un praf inexistent apoi mi-am scos telefonul din geanta. Eram uimita si tremuram toata. Privind ecranul am observat ca primisem un mesaj de la Hanabi. "Suna-ma cand poti."
Blondul a venit in urma mea, si-a luat geaca din piele neagra pe el, s-a incaltat si a apucat cheile de pe masa.
-Nu mai cheltui banii pe taxiuri. Te duc eu.
I-am zambit spunandu-i ca nu era nevoie insa el a insistat. Am acceptat, dandu-mi seama ca degeaba ma contraziceam cu el. Cand eram in masina in drum spre casa mi-am telefonat sora. Ma ruga sa ma duc sa dorm cu ea in seara aia deoarece Neji era plecat cu Tenten. Multumindu-i blondului ca m-a adus, am pasit pe aleea din fata casei, cand el a deschis geamul masinii spunandu-mi:
-Saruti la fel de bine cum imi aminteam.
A plecat inainte ca eu sa am puterea sa ma intorc spre el. Vedeam farurile masinii lui pierzanduse in intunericul strazii printre florile albe ce cadeau incet din cer. Am intrat in casa zambind.
-Surioaraaa! corpul mi-a fost incatusat de niste brate subtiri, albe si gratioase. Am imbratisat-o la randul meu pe sora mea si am depus un sarut pe fruntea ei.
-Iar ai ramas mult la Naruto ca sa "ajuti cu pregatirile". a spus ea facand cu degetele semnele ghilimelelor. Pun pariu ca patul ala trebuie schimbat.
-Nu fi nesimtita, Hanabi. Eu si Naruto suntem din nou doar buni prieteni. Poate ca accidentul ala ne-a schimbat viata mai mult decat credeam insa asta e.
-Sa sti ca eram la geam si am auzit ce a zis. a spus ea aratand spre geamul deschis si ridicandu-si sprancenele apoi coborandu-le.
Am zambit usor stanjenita si i-am prins nasul intre doua degete.
-Unde sunt Neji si Tenten? am intrebat-o in timp ce-mi inlaturam paltonul negru si imi scoteam cizmele lungi din piele, fara toc. Afara era o ninsoare placut relaxanta insa un frig la fel de greoi si un vant aspru. Aveam la gat o esarfa rosie ce-mi tinea de cald si ma proteja de o eventuala raceala iar mainile imi erau acoperite de manusi pufoase si calduroase. Cand am ramas doar in pantalonii rosii raiati si in bluza verde cu maneci lungi m-am dus in bucatarie unde sora mea punea cate o cana de ciocolata calda pe masa.
-Tenten s-a simtit rau si au fost la doctor pentru control si...
-Ce a patit? am intrebat eu alarmata intrerupand-o.
-Nea, nimic grav, doar ca vei fi matusa, asa si acum au iesit sa sarbatoreasca. Spunea ca o va duce la cel mai scump restaorant. Cred ca tipa asta e foarte buna cu Neji de ii face el toate poftele.
Eram uimita de ceea ce auzisem. Barza isi facuse planuri ca peste aproximativ noua luni sa aduca in casa noastra un copilas micut. Sau chiar mai multi.Varul meu trebuia sa fie nespus de fericit, la fel si logodnica lui. Poate ca planurile de nunta vor incepe mai devreme decat ne asteptam noi toti. Eram atenta la palavragelile surorii mele insa eram cu gandul si la alte chestii. Ma gandeam ca poate totul incepe sa fie "roz", sa nu vom mai avea chiar atatea probleme si ca poate viata noastra va fi una mai buna in anii urmatori. Cu sau fara Naruto stiam ca voi supravietui insa mai stiam ca el ma sarutase azi.
Imi aminteam cum in una din zilele cand era internat in spital iar eu ii faceam o vizita, el isi revenise destul de mult si isi reamintise tot insa in ceata. Stiu ca am purtat prima si ultima oara dupa accident, o conversatie despre noi doi.

Flashback

-Sa fim seriosi, Hinata, cum as putea uita de noi doi?
-Credeam ca... Eh, las-o balta. am spus eu afisand un zambet.
-Sti... Imi pare rau pentru asta. Adica...
Si asistenta a intrat in camera cu un zambet al naibii de enervant pe chip tipand in gura mare:
-Vizita s-a terminat domnisoara Hyuga!
-Oh, timpul parca a zburat... La revedere, Uzumaki. am spus eu salutandu-l militareste.
-La revedere Miss Hyuga! a raspuns el facandu-mi cu ochiul.

End Flashback

Si de atunci nu am mai vobit despre relatia noastra...
-Si zici ca o sa avem oaspeti. am spus eu intr-un final catre sora mea.
-Daaa! Are deja o luna jumatate, iti vine sa crezi?
O ascultam cum palavrageste si ma gandeam de ce nu-i mai tace gura aia odata? Ma gandeam si la sarutul pe care blondul mi-l aplicase cu mai putin de o ora inainte. Ma bucuram ca ramasesem prieteni si ma gandeam ca poate vom ramane asa pe veci, insa acel sarut m-a derutat din nou. Il doream, vroiam sa fie doar al meu iar eu doar a lui, insa era un vis si nu toate visele devin realitate. Ca tot vorbim de vise, il visam mai mereu si nu pot spune ca erau vise foarte decente insa cand ma trezeam uitam tot. Tot ce stiam era ca ma trezeam cu un sentiment ciudat ce-mi trecea prin fiecare nerv al corpului si gafaielile rasunau in camera.
Dupa ce mi-am facut dusul de seara si m-am imbracata intr-un tricou ce-mi trecea de fund, larg si de nuanta sangelui, m-am asezat pe scaun in fata masutei de toaleta si am inceput sa-mi pieptan parul lung si drept. Crescuse si acum imi ajungea la fund. M-am pus pe pat si m-am invelit cu patura alba cu mici modele negre si am inchis ochii. Capul imi era cufundat in perna moale iar buzele imi erau arcuite intr-un zambet. Inca doua zile si marea petrecere de Craciun va avea loc. Terminasem decoratiunile si totul era pus la punct. Stiam ca urmatoarele doua zile vor fi ocupate cu cumparaturile si impachetatul cadourile, insa stiam si ca seara de Craciun va fi una foarte grea, avandu-l pe blond in apropriere.
A doua zi de dimineata, am iesit in oras cu Hanabi, mergand prin magazine si cautand cate un cadou pentru fiecare dintre prietenii nostrii. Am facut multe cumparaturi, luand tot ce aveam nevoie.
-Surioara, uite ce chestii dragute aici. a spus Hana uitandu-se intr-o vitrina mare plina cu fel si fel de chestii dragute.
Cand ea a intrat in magazin, un manechin imbracat frumos mi-a atras atentia din vitrina altei incaperi. Am intrat si am cerut acele haine apoi am iesit cu zambetul pe buze.
Acasa, ajutata de Hanabi, bine inteles, am inceput sa impachetam cadourile si sa scriem pe fiecare cate un nume. Le impachetasem frumos, in hartie colorata cu modele dragute. Totul era pregatit pentru seara de craciun.
Neavand timp sa-mi felicit varul deoarece el a ajuns tarziu iar cand am plecat inca dormea, in timp ce Tenten bea o cana de ceai linistita si eu o ajutam pe Hanabi la gatit, am spus pe un ton prietenos:
-Ma bucur pentru voi, dragilor. Si cum ii puneti numele?
-Hinata, ce repede afli tu tot. a spus Neji privindu-mi sora, care avea o expresie de copil nevinovat.
-Daca e fata, vreau s-o numesc Izumi. a spus Tenten punandu-si mana pe abdomen.
-Ce? Parca daca era fata ii spuneam Misa. a sarit Neji ca ars. Am inceput sa radem , noi fetele, iar Neji ne privea suparat.
-Ce ziceti de Ai? s-a auzit vocea baiatului ce se afla in pragul bucatariei. Puloverul negru cu modele gri ii venea perfect, blugii il avantajau iar parul ud ii statea ravasit, dandu-i un aspect minunat. Cand i-am auzit vocea groasa, masculina, cutitul a facut contact cu degetul meu aratator. O linie subtire, rosie, imi colora acum pielea alba. Nu simtisem nimic, doar priveam inainte, pierduta.
Flashback

-Vreau sa avem multi copii! s-a auzit acea voce blanda, plina de dragoste.
-Eu ma multumesc cu unul, sa sti. Si as vrea sa fie o fetita...
-Blonda? Si s-o cheme Ai.
-E un nume minunat, insa, de ce Ai? am intrebat privind persoana din fata mea.
-Sa fie dovada iubirii pe care ti-o port, de-aia...

End Flashback
Hanabi ma privea speriata, iar barbatul a pasit inauntru.
-Usa era deschisa, asa ca am intrat...
Era deschisa? Cred ca uitasem s-o inchid. Ce mai conta acum? El era aici si imi amintise de unul din cele mai frumoase momente. Am continuat sa tai ce aveam pe tocatorul din lemn, dupa ce miam sters degetul de sange. Eram prezenta cu trupul nu si cu mintea, iar cuvintele ce se auzeau in camera parca treceau pe langa mine. Parca as fi fost drogata. O ameteal ciudata imi invadase capul, mintea.Traversam bucataria, cu farfuriile in brate cand doi ochi albastri m-au tintit si au spus parca intentionat sa aud eu.
-Ai e un nume minunat, Tenten, draga. Si e frumos ca acest copil sa poarte un nume ce indica iubirea dintre voi.
Farfuriile mi-au scapat dintre degetele albe, ca ale unui mort. Fata imi era palida si privirea imi era incetosata. Inima imi batea cu putere iar rasuflara imi era grea. La concactul cu gresia crem farfuriile albe s-au facut bucatele. Ramasesem in picioare, privindu-l trista, iar el ma privea fix in ochi. Varul si sora mea ma priveau socati, iar Tenten a pus repede cana pe masa, fixandu-ma ingrijorata.
Mi-am dus mana la gura, incepand sa fac pasi mici, dar hotarati spre usa. Am urcat scarile tinandu-ma de balustrada. Cand am ajuns in camera mea m-am sprijinit de usa si am dat frau liber lacrimilor. De ce ma ranea asa mult? De ce nu puteam sa fiu si eu fericita macar odata in viata, de ce?
Bataile din usa m-au facut sa ma ridic brusc in picioare si sa-mi sterg lacrimile.
-Intra, am soptit intorcandu-ma cu spatele.
Am auzit usa inchizanduse si cativa pasi facuti in spatele meu. Am tresarit usor cand am fost cuprinsa de doua brate puternice, care m-au intors, apoi buzele mi-au fost incatusate de buzele lui, calde si moi. De ce ma saruta? Il vazusem cu multe fete in ultimul timp si stiam ca sansele de a ne impaca erau mici. Tot ce vroiam era ca totul sa se termine. Ori eu, ori ele? Nu imi suradea gandul ca se folosea de mine, sarutandu-ma cand avea el chef doar pentru a ma necaji. Dar eu ce faceam acum? Degetele se jucau prin parul lui blond, ma apropiasem mai mult de el facandu-l sa geama usor. Mi-am lasat o mana usor pe pieptul lui, simtindu-i inima cum bate. Batea normal pe cand a mea dadea sa-mi sara din piept. M-a sprijinit usor de dulap impingandu-se in mine.
Usa s-a deschis, facandu-si aparitia Neji. Ne-am desprins imediat din sarut si din imbratisare, tusind usor si aranjandu-mi hainele.
-Deranjez? a intrebat el.
-Nu, nu... Eu tocmai plecam. Nu uitati, vineri la 7 sunteti la mine, da? si apoi a parasit camera. Am auzit usa de la intrate trantindu-se si masina plecand. I-am zambit varului meu intorcandu-ma in bucatarie. Farfuriile sparte fusesera stranse si pe masa erau puse altele, de un galben pal, cu modele violet pe margini. Dupa ce am terminat cina, care s-a desfasurat intr-un ritm normal , am strans masa si ne-am adunat in sufragerie la o cana de ceai si o prajitura. Cum faceam deobicei, odata pe saptamana, stateam la cate o mica barfa. Neji si prietena lui au reinceput discutiile despre numele copilului.
-Dar mai e atata timp si oricum nu stiti daca e fata sau baiat. a spus Hanabi amuzata.
-Am putea dar mamicuta vrea sa afle cand o sa inasca daca e fata sau baiat. a spus Neji strambandu-se la iubita lui.
Aceasca se freca usor cu fata de umarul lui, iar Neji scoase un sunet gutural, ce il dadu de gol in legatura cu multe.
-Lasa baiatul, Tenten, sau o sa moara la cat de tare il exciti. a spus Hanabi razand cu pofta.
-Daca e baiat il numim Yuki, asta e clar. a zis Neji incercand sa schimbe subiectul.
-Numele spus de Naruto era interesant... Daca fac fata cred ca o voi numi asa.
Satenul era si el de acord iar inima mea sa facea bucatele mici. Cum m-as fi simtit sa aud mereu numele asta, stiind ce amintiri imi trezea... Cred ca ma voi ruga la dumnezeu zi si noapte ca acel copil sa fie baiat.
-Dar de ce Yuki? am intrebat eu curioasa.
-Eu si Neji am spus mereu ca daca voi ramane vre-odata insarcinata cu el si vom afla asta cand afara ninge, asta ar fi un nume potrivit. a spus satena sarutandu-si iubitul.
Il priveam pe varul meu cum isi plimba mana pe abdomenul fetei. Cred ca era unul din cei mai fericiti oameni de pe planeta. Eram fericita pentru el insa nu si pentru propria mea viata. Cand voi avea si eu o familie? Un sot, un copil, o fetita, s-o cheme Ai. Sa fie blonda... Si tatal ei sa fie... El...
M-am scuzat si am plecat in camera mea unde m-am schimbat in nite haine mai comode. Am iesit pe balcon unde am stat ceva timp pentru a ma calma. Am sunat-o pe Sakura sa ne vedem maine seara la ea acasa. A spus ca ma va astepta si am inchis. Mintea imi zbura la acele buze moi si pline, carnoase. La acele maini puternice. La parul lui des si moale, la ochii lui de un albastru nemaipomenit.
Un lucru era sigur, o luasem razna. Pe blond ori trebuia sa-l uit ori sa stau de vorba cu el in legatura cu saruturile. Vroiam ca saruturile sa inceteze pentru a stapanii valul de caldura ce mi-l transmitea in tot corpul dar era o senzatie placuta si vroiam sa continue. Nici eu nu stiam ce vreau...
M-am intors in camera unde m-am asezat pe pat. Trebuia s-o scot
la capat cu asta si cat mai repede posibil. Tot ce aveam de facut era sa stau de vorba cu el...

[Lya]

E super capitolul!!!Am vazut doar 2 greseli:

craciun-Craciun(ca doar e o sarbatoare internationala!)
Hyuga-Hyuuga

Si ai mai repetat:

"-Surioara,uite ce chestii dragute aici.a spus Hana uitandu-se intr-o vitrina mare cu fel si fel de chestii dragute."
Astea m-au deranjat putin,dar nu foarte mult.

Incep sa-l urasc pe Naruto!!!!Cum a putut sa-i faca asta Hinatei?Daca ei doi au hotarat inainte de accident ca daca ar avea o fetita sa o cheme Ai,de ce i-a spus lui Tenten ca ar fii un nume perfect pentru copilita ei daca ar avea fata?Vroia sa-i faca ciuda Hinatei,sau sa vada daca-si mai aminteste de ei doi?hmmm???

Sa pui repede continuarea.Bye,bye!

[Minnie]

poi...ca de fiecare data, un capitol extraordinar, actiunea ia tot felul de intorsaturi interesante si neasteptate ^^, nu este grabita, iar greseli de tastare nu am ochit :-?, bine poate si din cauza ca atentia imi era acaparata de desfasurarea intamplarilor O.O"..
hmm..Naruto asta trebuie batut zdravan, nu gluma![-( cred ca nici el nu stie ce vrea mai exact de la Hinata, o iubeste dar isi ascunde sentimentele, si-a recapatat memoria si totusi nu sunt impreuna:| ALO! Baiatu' ,trezeste-te! :))
oricum...mi s-a parut foarte sweet numele ales pentru fetita lor "AI" si motivul pentru care l-a preferat pe acela;)), chiar daca i l-a propus lui Tenten, sper ca ea si Neji sa aibe baiat sa nu foloseasca numele dat de Naru:))

altceva...spor la scris scumpi!>:D<:*