Sa ne despartim...

[Natsuru]

Titlu : Sa ne despartim...
Varsta minima: 16+
Gen: yaoi, drama.
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: ~
Tipul de comentariu solicitat: oricare.

I.

- Sa ne despartim, i-am auzit glasul inghetat parca. S-a uitat la mine cu ochii lui albastri, ca a unui caine husky. Se tunsese de curant, bretonul era aranjat pe frunte asfel incat sa para rebel si sa-i astupe cicatricea pe care eu unul am pupat-o de fiecare data cand aveam ocazia. De ce il aud spunandu-mi asta? De ce simt raceala din vorbele lui direct in inima ? Era mai rece decat acea zi de iarna, cand m-a luat prin surprindere. Era din cauza parintilor mei? Ai lui?

- Dar, Blaine... Putem rezolva, mama e doar -

- Nu e din cauza aia, Yuu. Pur si simplu ma plictisesti, nu mai am nevoie de tine! a spus pe acelasi ton glacial. Tremuram din toate incheieturile, ignoram zapada complet si eram imbracat numai intr-o pereche de pantalni scurti si un maieu in care dormeam. Am facut un pas pe covorul alb al iernii si am dat sa-l prind pe Blaine de mana. Si-a retras-o imediat, nepasator.

- Tatuajul... te-a plictisit? am spus simtindu-mi deja lacrimile cum imi inunda fata. Inelul... te lasa rece? am continuat la fel de trist si i-am prins mana pe care am strans-o cu putere. A intors capul si a oftat. De ce ma faci sa plang, a? Vrei sa spui ca tot ce am avut, am facut...

- Gata, Yuu. Pleaca, mai mult rau iti faci, pe mine nu ma mai intereseaza... a spus si si-a smucit de data asta mana. M-am miscat repede si l-am prins,i-am ridicat palma si i-am aratat inelarul pe care era tatuat un inel. Ne facusem amandoi, eram hotarati ca peste acela sa vina cel de logodna... si apoi verigheta. A oftat iar, apoi s-a incruntat. M-a impins si si-a bagat mana in buzunar. A mormait apoi ceva de o greseala si a plecat, lasandu-ma cazut in fund pe zapada. Plangeam , mai aveam putin si tipam. Simteam ca nimeni in toata lumea nu ma vrea viu, ca moartea mea ar face bine multora. Blaine spusese ca l-am plictisit...

M-am ridicat incet de acolo, incepand sa simt cum aerul rece ma goneste in casa. Mi-am imbratisat corpul si am mers spre casa. Iesisem asa repede atunci cand Blaine imi spuse ca are ceva important sa-mi spuna... credeam ca ma va cere in sfarsit. Prostii... Am pus inca o data piciorul gol pe zapada. Ma ustura din cauza frigului, simteam greu pamantul si aveam impresia ca pot cadea din moment in moment. Nu ca ar fi fost ceva de pierdut daca cadeam acolo... Nimeni nu avea cum sa ma vada printre blocurile si masinile care erau in cartier. Erau atat de multe incat nici nu mai stiai care e a ta cateodata... vorbid de masini.

Am ridicat privirea si am privit semaforul. Muream de frig si asteptam sa se faca verde, chiar daca nu se vedea niciun vehicul. Sa zicem... am continuat sa merg, nu mai aveam mult pana acasa, in sfarsit puteam sa-mi bag corpul care simteam ca nu-mi mai apartine in cada, in apa calda... Am inspirat incet si m-am uitat in jur. Auzisem niste scartaituri, ca pasii pe zapada.

- Blaine? am intrebat plin de speranta. Nu era el, era doar Gregory, vecinul meu. Cand m-a vazut a facut ochii mari a a alergat spre mine. Chiar atat de rau aratam?

- Yuu, de ce esti imbracat in halu' asta afara? Esti palid...

- Mnu, doar mi-e frig... am spus sau mai bine zis am mormait si am schitat un zambet. Am continuat drumul, chiar daca picioarele mele incepusera sa tremure. Poate era si din cauza ca nu mancasem nimic si eram anemic. Greg a venit repede spre mine si mi-a pus ceva pe umeri. Nu stiu daca era geaca lui sau vreo bluza. Am spus in soapta, adica cu puterea care o aveam "Multumesc" apoi am continuat sa merg. Greg stia de tot, era un tip viclean si nu doream sa-l las sa profite de mine acum, in starea mea.

- Deci sa inteleg ca Blaine chiar s-a despartit de tine, am auzit un ras inabusit si apoi am simti cum sunt luat pe sus. De ce radea? Nesimtitul! Am incercat sa tip si sa ma zbat, nu aveam ce discuta cu cineva care se pare ca stia ca Blaine urma sa-mi dea papuceii de casa. Din pumni fara putere am dat iar in plans, hohote. Era totul in ceata , corpul meu m-a anuntat ca a ajuns la limita. Am inchis ochii din cauza oboselii, a frugului, a anemiei mele idioate si brusc m-am simtit greu, fara nici-o putere. Lesinasem... iar.

***

- Yuu! Yuuuuu! Aduci odata documentele alea?!

Tipatul sefului meu ma exaspereaza si acum, dupa cinci ani de munca. Cand moare odata mosu' asta?! Si de ce mi-a venit in minte ziua aia nenorocita? Cand toata viata mea s-a dat peste cap. Blaine ma lasase balta, urmatoarea zi avenit in fata casei mele cu unu' sa-si ia lucrurile si l-a mai si sarutat in fata mea. La fel de dragastos si grijuliu cum fusese cu mine. M-a apucat o criza de plans...

Am luat repede dosarul si am fugit spre mosulica.

- Ma scuzati.

- Nu-i nimic, ai lucrat oricum peste program saptmana trecuta . Azi poti sa pleci mai devreme la sotia ta, a zambit batranelul. Am dat din cap multumit si am plecat. Trecutul e trecut, Yuu! mi-am spus si am ridicat mana. O verigheta de aur statea peste acel tatuaj, care din fericire... sau nefericire nu era cu Blaine, ci cu Marzia, o femeie incredibila care practic m-a salvat.

Oh, trebuie sa ma grabesc! M-am uitat la ceasul de pe incheietura, care arata ora 22 si am fugit spre parcare.

[Kira's Scarlet]

Prima care lasa com. M-a impresionat povestea. Atat de trista. Z-zapada? Brr, deja ma imaginez in locul lui. Ah, si el e anemic ca si mine. Persoanele anemice nu au voie sa stea in zapada. Eu si imbracata gros inghet, darmite in halul ala. Cred ca as muri.
Deci Blaine ala doar s-a folosit. Adu-l aici sa-l fac praf!! XD Miauu! Il invat eu minte. Desi, e un lucru bun, asa Yuu o sa gaseasca pe altcineva. Sunt suta la suta sigura ca o sa o insele pe Marzia. Hm
Eh, astept nextuletul sa ma lamuresc.
Te felicit pentru inceput.
Spor la scris!

[Natsuru]

II.

Vantul batea usor la acea ora, era de asteptat ca doar era seara. Mi-am pus servieta in masina si m-am asezat in locul soferului. Parintii mei inca mai doreau sa ii iau locul bunicului meu, aidica mosulica de mai devreme. Nu zic ca nu as face-o, chiar as fi fericit sa fiu director, sa am totul. Am zambit si am aranjat oglinda retrovizoare apoi am pornit masina si am inceput sa merg spre casa.
Nu eram atent la persoanele e pe drup, asta pana cand am oprit la un semafor si am observat pe cineva cu o silueta cunoscuta. Seamana cu Greg, tipu' care deci o vulpe vicleana, m-a ajutat sa-l inteleg pe Blaine. Ma intrebam daca are timp sa vorbim, ca nu ne-am mai vazut de un an si ceva. Am coborat din masina si am prins acea persoana de mana, rugandu-ma sa fie Greg si sa nu ma fac de ras. Si-asa aspectul meu ma facea destul. Eram un baiat palid, semi-atletic, parul negru ca in desenele animate. As minti daca as spune ca sunt suta la suta natural, adevarul e ca am avut doua operatii din cauza mamei, care a tinut sa scape de aspectul meu natural de japonez. Aveam ochii mari si negri si buzele subtiri, la fel de ingrijita ca ale unei fete. Totusi mergeam la sala sa scap de asta, sa am ceva muschi pe mine.
-Yuu ? s-a intors. Chiar era Greg. Am ranjit si l-am lovit usor peste frunte.
-Normal. Cand ai venit in oras? am intrebat curios si i-am facut semn spre masina. A dat din umeri si a mers cu mine. Am dat sa deschid usa dar atunci m-a dat la o parte, spunanu-mi ca va conduce el. Aceiasi scarba era, dar avea momentele lui. Am aprobat si m-am urcat in partea cealalta.
- Acu' trei zile. Blaine are prezentarea pentru...
- Nu stiu, nu ma intereseaza! i-am taiat vorba si l-am facut sa se uite la mine. Inca nu acceptasem felul in care Blaine ma lasase, nu doream sa aud de el. Greg nu ma ajuta cu nimic. Am cascat si mi-am privit prietenul. Se schimbase destul de mult intr-un an, parul ii era roscat, tuns creasta. Era imbracat intr-un tricou care se vedea de la o posta ca e un cadou, deoarece nu era stilul lui.
Blaine era si el in oras. Ma intrebam cu cine si-o mai trage, pe care mai prosteste si-i spune ca se vor casatori. Am ridicat mana si mi-am scos verigheta. Semnul prostiei mele. Cand l-am vazut aveam optsprezece, eram atat e entuziasmat ca eu si el vom avea acelasi semn, ca vom fi mereu legati unul de altul cu un fir rosu. Oricum, greseala ramane greseala, prostia prostie.
- Inca nu ai fost sa-l indepartezi? am auzit vocea lui Greg. Cred ca Marzia e geloasa... a continuat si a ras incet. S-a oprit la un semafor si mi-a luat mana, facandu-ma sa rosesc.
- Lasa-l. Imi aduce aminte de cat de prost am fost.
- Ca l-ai crezut pe Blaine? m-a intrebat. Stii, si pe mine m-a surprins ca s-a tatuat dar, la fel ca tine inca-l mai are, chiar daca isi schimba partenerii ca pe chiloti. Mi-a lasat palma sa cada si a pornit iar masina. Si... el ? Suna deja a telenovela, dar stiam sigur ca nu e. Nu vreau sa-mi dau sperante degeaba si ca bonus pentru el mi-as strica relatia cu Marzia.
- Si? Nu e treaba mea! am spus spunandu-i imediat dupa sa faca dreapta la urmatrul colt. Ma mutasem, acum locuiam de casa familiei mele, dar si asa ne vizitam zilnic. Marzia nu avea nimic cu familia mea, cu mine. Totusi, in ultima vreme de departasem din cauza serviciului, veneam acasa, ne salutam cu "Buna" si "Noapte buna" apoi fiecare la culcare. Oare s-a intamplat ceva cu ea?
Greg a oprit masina si a coborat repede, mi-a deschis usa ca unei fete si a ranjit. In acelasi moment Marzia a iesit afara. Avea ochii rosii, semn ca a plans.
- Yuu? a sarit in bratele mele si a inceput sa planga. I-am spus numele incet si am inceput sa-i mangai usor parul. Sunt insarcinata, Yuu! a spus si s-a departat usor de mine. Zambea larg, era fericita. Plansese de fericire! Am zambit involuntar si am luat-o repede in brate. Am inceput sa o invart, fericit. Un copil , Doamne, un copil!
Uitasem te toate porcariile carele gandisem in acea zi, zambeam ca un idiot. I-am pins obrajii lui Marzia si mi-am presat buzele asupra ei, aratandu-i cat de recunoscator ii sunt. Greg parca era invizibil... abia cand m-am intors putin mi-am adus aminte si de el. Am ras jenat si abia atunci i l-am prezentat pe Greg sotiei mele. Aveasta a zambit si l-a invitat in casa, fara sa intrebe nimic mai mult.
Avea parul prins intr-o coada neglijenta care lasa sa i se vada radacinile bruntete, ea fiind roscata vopsita. Avea un maieu negru, larg care lasa sa se vada putin din sutienul rosu in parti, pantalonii scurti si niste papuci de casa. Arata a adolescenta dar ii statea dragut, mereu mi-a placut cand se imbraca asa.
- Yuu, felicitari! l-am auzit pe Greg si m-a lovit usor cu palma pe spate. S-a aporpiat de urechea mea si a continuat propozitia : Blaine va fi mandru cand ii voi spune, m-a muscat de ureche si s-a departat de mine. Am lasat capul in jos pentru cateva secunde si abia dupa m-am enervat.
- Stii ce? Sa fie, doar sa nu se...
- De cine vorbeai? i-am auzit vocea femeii si apoi mi-a intins o tava pe care aveam un pahar de vin. L-am luat apoi l-a invitat pe Greg sa ia si el. Am ciocnit toti tei si apoi am luat o gura. I-am spus sa nu-si faca griji, ca sunt prostii de ale noastre si atunci a chicotit incet. Am continuat sa randem toti trei, eu nu imi puteam lua ochii de la Martia si nu imi puteam lunga zambetul sincer si idiot de pe buze. Poate de aceea eram asa in ultima vreme.

[ArtieS]

Hi! Interesant capitolul, asta e a doua oara cand il citesc, asa ca sa-mi reamintesc povestea si am zis ca de data asta sa las si un com, poate poate asa vei aduce repede. Situatia in care l-ai bagat pe Yuu mi se pare fara scapare in legatura cu yaoi; adica un barbat cu sotie plus copil pe drum si care mai este si fericit cu viata pe care o are, chiar daca inca il bantuie ''fantomele'' trecutului, mi se pare putin probabil sa aiba o relatie relativ serioasa cu un alt barbat.
Asta daca nu cumva Marzia si copilul dispar din peisaj. Stiu eu, un accident rutier (asta ar fi cam crud) sau daca Marzia l-ar insela si el ar ramane cu copilul (asta chiar ar fi fain) ar deschide perspectiva catre yaoi. Poate cu Greg (desi nu mi se pare genul, mai mult il tachineaza, dar sigur il va face sa uite de Blaine - nu mai stiu daca asa il chema) sau chiar cu Blaine - putin probabil.
Sa-mi spui daca te deranjeaza cumva faptul ca-mi dau cu parerea despre cum ar putea continua povestea - poate ai firul actiunii clar in minte si eu te bruiez. Da' ma gandeam ca asa iti mai dau idei - ar putea sa-ti placa vreuna, pe langa faptul ca imi exprim punctul de vedere.
Ok, atunci. Sa aduci cat mai repede next-ul ca de-abia astept sa vad ce planuri ai cu Yuu.
Spor si somn usor!

[Natsuru]

Well, nu ma deranjeaza xD . Here's next.

III.


Dupa ce am baut, Greg nu putea conducea asa ca am cazut de acord sa ramana acasa la noi si sa doarma in dormitorul de oaspeti. L-am dus destul de greu in pat, mai ales ca adormise deja. Marzia se dusese sa spele paharele si apoi sa se culce, deci probabil era deja in pat si ma astepta. I-am dat parul de pe frunte lui Greg si am dat sa ma ridic, cu toate ca nu prea o puteam face fara sa-l deranjez pe tip. Am oftat si mi-am scos mana de sub corpul lui, dar, oricat de usor am incercat sa fie, l-am trezit. S-a uitat ciudat la mine si a zambit, mai bine zis ranjit. La naiba, Greg beat, intuneric... m-am grabit sa ma ridic, dat fiind ca eram aplecat si exact cand sa plec, m-a prins de incheietura si m-a trantit pe pat. S-a urcat deasupra mea in cateva secunde.
- Greg, esti beat, da-te! am spus panicat
- Dar Nate... nu am mai facut-o de trei saptamani...
Stai, cine e Nate? Am continuat sa-l privesc la fel de confuz. S-a aplecat si si-a lipit buzele de ale mele, fara sa imi dea voie sa zic ceva. Serios, la naiba, f**k...! mi-am pus mainile pe pieptul sau si am inceput sa-l imping, dar nu aveam puterea necesara sa-l dau jos de pe mine, doar l-am miscat putin. Vazand ca ripostez, mi-a prins mainile fiecare cu a lui, si-a pozitionat piciorul intre ale mele si m-a sarutat iar. Practic, teoretic si logic eram imobilizat la pat de cineva care ma placuse acum hat ani si semtimentele lui pareau a fi aceleasi. Dar... nu eram eu cel pe care il vedea, ci un anume Nate.Poate era iubitul sau... nu doream sa stric relatia lui, nicidecum a mea. Am continuat sa ma zbat, chiar si fara efect asupra lui.
- Inceteaza, m-am plans si am intors privirea spre usa. Speram doar sa nu vina Marzia . Mi-am muscat buza imediat dupa, simtind cum Greg chiar e serios. Incepuse sa imi mangaie zona intima fara sa arate ca-i pasa de cuvintele mele. A apasat iar, facandu-ma sa scot un sunet rusinos. La dracu. M-am uitat la el si i-am vazut ranjetul e pe buze. Ce se mai distra. Am mai spus o data stop, dar nimic. A inceput sa-mi deschida cureaua incet, mainile mi le tinea acum numai cu una. Ma abtineam sa nu plang, ca doar eram adult ce dracu.
Brusc aud o melodie, cred ca era telefonul lui. S-a oprit brusc si si l-a scos din buzunar, dar nu avea de gand sa-mi dea drumul. Am clipit des observand cat de clar vorbea la telefon, nu se vedea pic de betie in comportamentul lui. Eram confuz... s-a uitat la mine si a inchis. S-a ridicat si mi-a dat drumul.
- Ai noroc acum, ma cheama Blaine, mi-a facut cu ochiul si si-a aranjat bluza si imediat dupa pantalonii. Nemerniciul, se prefacuse. Am inceput sa respir greu, de nervi si l-am plesnit cu putere. Obrazul lui s-a inrosit instant. Realizam ca ma comportasem ca o fata, dar asta e. S-a intors spre mine si m-a prins in brate, si-a pus ambele maini pe fesele mele si a strans cu putere, facandu-ma sa scancesc. Imediat cum a avut ocazia m-a muscat de buza cu putere, pana am simtit gustul de fier al sangelui. A plecat imediat dupa.
Am cazut pe pat, mai mirat de mine decat de el. Cum de nu-mi dadusem seama ca se preface?! O fi ales un nume la nimereala si basta. Ah, in viata mea de tampit. Am dat sa ma ridic, dar ceva ma deranja in pantaloni. Cretinul ala chiar reusise sa ma faca sa ma excit numai cu cateva atingeri? Mi-am muscat buza si m-am lasat pe spate pe pat. Nu-mi venea sa cred ca faceam acest lucru... si din cauza lui Greg. Mi-am pus ambele maini peste pantaloni pe mandria mea si am inceput sa mangai incet, incercand sa imi opresc gemetele muscand din cearceaful care ar trebui folosit atunci cand te invelesti. Nu mergea, dar cel putin nu riscam sa ma auda Marzia. Cureaua era deschisa deja, asa ca mi-am deschis incet prohapul si am continuat. Imi intrase in reflex, adica...
Mi-am auzit telefonul. Grozav! Nu ma simteam in stare sa ma ridic asa ca m-am intins dupa el. Am apasat butonul verde si l-am dus la ureche.
- Yuu? am auzit o voce cunoscuta care m-a facut sa inghet. In astfel de momente?! mi-am inabusit un geamat.
- B-Blaine? am intrebat respirand greu. Am auzit un ras pervers si apoi am inchis ochii. Normal ca si-a dat seama cretinule, te cunoaste mai bine decat te cunosti tu! Mi-am muscat buza incercand sa par normal, dar Blaine mi-a spus ca ma va suna dupa ce termin. Am lovit cu pumnul patul si si-am dus din nou mainile pe zona intima, si am incput sa mangai. M-am grabit sa scap, doream sa vorbesc cu EL. Ce prost sunt.. Blaine, adica. f**k! Am continuat sa imi misc mainile in sus si in jos pana cand am simtit o placere imensa si un lichid lipicios pe maini. Uh..
M-am ridicat repede si am cautat orbeste niste servetele pe care din fericire le-am gasit repede. Am inceput sa sterg pe-acolo urmele si apoi mi-am dus mana la inima. Aveam noroc ca Marzia dormea. Nu doream sa o bag in prostiile mele de copil idiot. Da, pana si la douazeci si cinci aveam aceleasi probleme ca un adolescent. Nu ma puteam concentra, inca ma uitam la dramele coreene dupa care eram indragostit la saispe si nu stiu care-mi sunt sentimentele. Am oftat si am indesat servetele in cosul de gunoi. Ce am facut?Sunt prost, stiu... dar nu trebuie sa fiu si mai si.
Iar se auzi telefonul. Uram cat de bine ma cunostea... dar uram csi mai mult ca nu uitase deja asta. Parca ne despartisem, trebuia sa ne vedem fiecare de viata lui, corect? Am stat putin si m-am uitat la ecran, nu aveam numarul asa ca am stat putin sa-l analizez si abia dupa am raspuns.
- Ce vrei? am intrebat incercand sa par calm.
- Doream sa felicit noul tatic, nu te panica! mi-a spus si parca mi-l imaginam zambind.
- Oh... Greg? am intrebat si am strans patul.
- Da, m-a intrebat daca m-as supara daca ar face-o cu tine, inima mi-a stat locului pentru cateva secunde. Idiotul ala chiar l-a intrebat asta? Am inspirat adanc si l-am intrebat care i-a fost raspunsul. Atunci m-am abtinut cu greu sa nu incep sa plang la telefon, si sa u tip la nesimtitul de Blaine : Normal ca nu. Doar nu stie " Blaine" pe fundul tau. I-am inchis in fata. Nu scrie pe fund, scrie pe mana! Ce idiot! am indesat nervos cearceaful in cosul de rufe si m-am dus in living unde m-am intins pe canapea, inca cu telefonul in mana.Mi ede ce mai imi pasa? Au trecut atatia ani! Am inchis ochii si am incercat sa ma culc. Nu a trebuit sa ma chinui prea mult, dar tot frecat in pat vreo zece minute.

***

Era weekend, in sfarsit. Puteam sta acasa. M-am trezit lenes, eram inca imbracat in partea de sus a costului. Marzia inca dormea, ca un om normal in pat, nu ca mine, pe canapeaua incomoda. M-am ridicat in fund si am stat putin asa, aducandu-mi aminte de convorbirea la telefon. Ah... mi-am pus chipul in maini si am oftat. M-am uitat la telefonul pentru a vedea ceasul si m-am ridicat. Am inceput sa-mi desfacut nasturii pe rand, macar sa raman in maiou. Mi-am aruncat hainele pe fotoliu si m-am uitat in jur.
Ma intrebam ce sa fac. Am oftat trist si m-am dus la baie si am dat drumul la apa in cada. Doream sa fac o baie lunga, sa-mi spal gandurile. Mi-am dat jos ce mai ramasese pe mine si am pasit in apa. Am stat acolo in jur de o ora, pana la vreo zece jumatate. Cand m-am ridicat nu mi-au trebuit decat mai putin de douazeci de minute sa ma imbrac si sa ma usuc. Parul il lasam sa se usuce natural, nu am folosit niciodata uscatorul pentru ca imi parea ca mai rau ii face.
M-am pus in maieu negru, un medalion simplu, fara pandantiv si niste blugi rosii. Cand m-am privit in oglinda, nu am vazut un om de douazeci si cinci care lucreaza la birou, ci un tip de nouasprezece ani. Personalitatea mi se vedea perfect : imatur si plangacios. Am oftat si m-am uitat in jos. Ar trebui sa ma schimb, pentru Marzia! Pentru copil... mi-am spus si am luat cheile si portofelul.

[ArtieS]

wow, chiar ai scris repede! Fain next-ul, cred ca o sa fie ceva mai complicat decat parea la inceput. Yuu e casatorit cu Marzia si va deveni in curand tatic, dar inca este intragostit de fostul, iar Greg il vrea, netinand cont de circumstante. Hmm... Destul de incalcit. Iar in capul lui Yuu, si normal, e o adevarata incalceala. Are dreptate ca ar fi bine pt. el sa se maturizeze umpic, dar mie chiar imi place asa. Desi Marzia o sa sufere; si pare o sotie de treaba, intelegatoare. Cat despre Greg, oare ce-i in capul lui? Chiar il place pe Yuu sau vrea doar sa-i strice casnicia, considerandu-l o provocare? Cat despre Blaine, nu cred ca-i prea pasa de ce i se intampla; nu i-a pasat nici atunci, nu-i pasa nici acum. Pe cand Yuu spera sa-l faca macar umpic gelos... At least, this seems to be - I dunno. Well, sper sa mentii ritmul scrisului si sa vad si eu ce se va intampla.

[Kira's Scarlet]

Ooo, buna! Next! Yey! Uh, asta a fost rusinos. Ala a pus la cale un plan, sunt sigura. Blaine ala...ce mai pune la cale? Ma enerveaza, la fel si Greg ala. Um, nu imi place ca o sa aiba un copil cu Marzia aia. Pai, nu prea mai am ce sa spun. Spor la scris!

[Natsuru]

Thanks for comments. ~ next .
ps- Stiu ca e fapid, dar asa am vrut sa fie. cum zice si Yuu, stie ca e foarte imatur.


IV.


Timpul trecuse cu incetinitorul, ajunsesem in parc pe la vreo doisprezece, m-am plimbat cred ca nici zece minute si apoi am reusit sa gasesc o banca neocupata. Mi-am cotroibait buzunarele, dand de un carnetel si un creion ascutit pana aproape la refuz. Sunt un norocos... in materie de chestii inutile. Am ras de propriile-mi ganduri si m-am uitat in jur, gandindu-ma ca ar fi frumos sa imi inspir urmatorul tablou din imprejurimi.
Am inceput sa desenez un copac, plictiseala nu-mi dadea pace iar imaginatia mea imi facea starea si mai proasta. Nicio idee! Creierul tot dadea semne ca ar vrea sa-si aminteasca de Blaine, ba de copil si de un nume pentru el. Sa am un copil pe care sa-l cheme Blaine! M-am cutremurat la acel gand idiot si apoi am zambit. Nu ar fi o idee rea, totusi. In ciuda faptului ca ala a fost un idiot, numele e frumos.
- Yuu? am ridicat capul la auzul numelui meu. Yuu, chiar tu esti! persoana zambi larg, plin de fericire. Tinea de mana o fata de vreo douazeci de ani, cu parul lung si ochii mari. Ambele de aceiasi culoare : negru. Mi-am muscat buza dar apoi am zambit.
- Blaine, i-am spus numele si m-am ridicat. A trecut... ceva timp.
- Mi-a fost dor de tine, spuse zambind incontinuare. Ia zi, te-am intrerupt de la ceva aseara? rase , facandu-ma sa rosesc vizibil. Oh, ea e Lumiere.
Frate, cat de prost trebuie sa fii? m-am intrebat dand mana cu fata. Era atat de draguta, ce cauta cu asta? Cu iceberg-u' asta? Vrea sa se scufunde ca Titanicul? Am oftat si mi-am bagat carnetelul in buzunar. Pe fata nu parea sa o deranjeze ca Blaine nu o baga in seama. Probabil nu stia de cat de apropiati am fost... asta sau stia cat de repede se plictiseste Blaine si accepta asta.
- Yuu, da-mi mana! a spus devenind usor serios. Am ridicat mana stanga, nu doream sa-mi vada verigheta. Nu mi-a mers, mi-a luat mana drepta si s-a uitat atent la inel. A zambit si m-a ciufulit. De curiozitate, m-am uitat la mana sa dreapta, vazand ca el avea tatuajul vizibil, fara niciun inel deasupra. Eu ma casatorisem, el nu... si era cu patru ani mai mare. Oare e din cauza prostiilor care le face? L-am analizat mai bine. Era imbracat cu nise blugi de o culoare spalacita, un tricou pe care scria ceva in spaniola, cred, si o sapca pusa aiurea. Parul ii statea in toate partile, nu mai avea niciun cercel, cum avusese cand eram impreuna. Eram curios de ce nu ii mai avea si de ce vorbeam noi ca si cum nu s-a intamplat nimic.
- Blaine, dispari! am spus rece. Zambetul lui era tot acolo, nu parea sa-i pese prea mult.
- Nu prea curand. O sa-ti fiu designer la firma, asa ca ne vom vedea destul de des... plictisitorule! a spus in gluma. Mie nu mi s-a parut gluma, m-a lovit in inima. Si atunci m-a facut plictisitor, de ce vrea sa intoarca timpul? Am oftat si m-am incruntat la el. S-a apropiat incet si mi-a pupat obrajii. Ne vedem de luni! a spus si a luat-o pe fata de mana. Eu ramasesem ca un prost uitandu-ma dupa ei. Simteam ca trebuie sa-mi spal fata cu sarma ghimpata ca sa dezinfectez locul...
Si cum Doamne iarta-ma a ajuns el sa-mi fie designer ? Familia mea mai bine m-ar ucide pe mine decat sa ma lase sa fiu cu el, i-ar taia gatul si l-ar da la lupi daca l-ar vedea pa strada si mi l-au facut designer?!M-am lovit fruntea cu o palma si am oftat . Da, deci o sa demisionez. O sa fiu fricosul care fuge de trecut, nu-i asa rau.
Am vrut sa plec din parc. Noroc ca venisem cu masina si puteam ajunge repede acasa. Era parcata undeva langa un copac, langa o masina sport care parea a unui bogatas. M-am uitat de masina si am gasit-o repede, era un loc unic. Singurul copac din parcare. Am grabit pasul i exact cand sa bag cheile din masina de langa a coborat cineva. Stai, ala ..e Blaine? Mi-am dat o palma peste frunte si am vrut sa ma grabesc sa plec.
- Serios, am lepra?! s-a apropiat e mine si m-a oprit din a deschide usa.
- Blaine? l-am privit confuz. S-a apropiat de mine ranjind pervers si rautacios.
- Oh, e din cauza ca ti-am dat papucii? Nu-mi spune ca tu inca esti chiar atat de prost ca atunci... am inceput sa tremur la vederea acelui zambet si la auzul acelor cuvinte. Ce prefacut! M-am departat de masina dar nu mult, pentru ca m-am lovit de alta masina. Blaine a facut cativa pasi spre mine si a lovit incet in dreapta mea.
- Nu, sunt insurat, nu vezi?! Nu mai am nevoie nici de tine nici de Greg! am spus privindu-l in ochi.
- Eeena? Tot gay ramai. Vrei sa spui ca aseara cand Greg te-a atins nu te-ai excitat? a ridicat o spranceana si s-a apropiat buzele de gatul meu. Am tresarit cand mi-a muscat usor pielea si l-am impins. Doar nu te-ai masturbat din cauza lu' asa-zisa ta sotie!
Deja muream de nervi, doream sa-i rup gatu' , sa-l omor! Cine este el sa-mi spuna ca nu o iubesc pe Marzia?! O iubesc, tin la ea! M-a scos din mizerie, ea a fost cea care m-a ajutat sa-l uit pe nenorocitul din fata mea. Am ridicat palma sa-l lovesc, dar nu am apucat. M-a prins cu usurinta si m-a tras in bratele lui. Cu corpul lipit de al lui, deja ma topeam dintr-un motiv mai putin cunoscut. Mi-am deschis gura sa-l fac in toate felurile, sa-i umplu frigiderul.. dar asta a fost o greseala. Atunci a profitat si si-a lipit buzele de ale mele, sarutandu-ma apasat si violent. Am scos un geamat de durere infundat atunci cand m-a tras in spate. Ce naiba?
Am cazut pe spate, m-am speriat ca dracu, dar am cazut pe moale. Ma bagase in masina idiotu' ! Mi-am adunat toata puterea si l-am impins.
- BLAINE! am tipat tremurand. M-am dat in spate, dar m-am lovit de usa. Blaine a intrat si a inchis usa de pe partea lui, m-a tras de incheietura si a lasat scaunul sa cada.
- Hai, Neko-kun, nu zice ca nu vrei... sunt iubirea vietii tale! a spus pervers si mi-a dat drumul sa cad pe scaunul lasat. A ajuns deasupra mea in cateva secunde, facandu-ma sa-l privesc cu ochii mari si mirati. Nu ma miscam, nu puteam! I-am balbait numele si am incercat sa-l imping... dar nu! M-a sarutat iar, dar de data asta pe gat. Si-a trecut limba peste locul sarutat si a muscat incet. Deja respiram greu, ce dracu? Nu mai aveam putere nici sa-i spun sa se opreasca, d-apai sa-l dau jos de pe mine sau sa fug?
Mi-am adunat toata puterea care-o mai aveam si i-am strans materialul tricoului cu care era imbracat.
- Opres...opreste-te! am spus si el s-a uitat la mine.
- De ce? iti place! a afirmat si m-a sarutat iar.
- Blaine... stop! am spus din nou si atunci s-a departat de mine. A ranjit si s-a lasat pe scaunul sau.
- Ok, ok...rase scurt si s-a uitat la mine. Eu inca tremuram si eram mai mirat decat fusesem in viata mea. Asta m-a luat prins surprindere, m-a speriat mai tare decat atunci cand ne-am despartit. Am inceput sa incerc sa deschis usa, ma grabeam atat de tare incat nu dadeam de portiera. Il priveam pe Blaine si incercam sa deschis usa. Cand am reusit sa o deschid, am cazut afara si m-am dat spre masina mea repede, de parca iesisem dintr-un film horror. Am intrat repede si am pornit masina. Puteam sa-i vad ranjetul si acum, sa-i simt buzele... locurile atinse de el ma ardeau, o caldura care-i provoca corpului meu o placere ciudata.
Am apasat violent pe acceleratie si am intrat pe autostrada. Trebuia sa ajung acasa, s-o imbratisez pe Marzia, sa simt ca nu s-a intamplat nimic. Deja viteza era la limita de cea legala. Ma grabeam, si aveam impresia ca viata mea seamana brusc cu o telenovela de cacao. Am intors volanul si am oprit masina cand am ajuns acasa. Am coborat repede, eram la fel de neindemanatic ca si atunci cand am iesit din masina lui Blaine, fugeam practic. Respiram greu, chiar parca iesisem dintr-un film horror! Inima mai avea putin si-mi sarea din piept, urma sa o vad in scurt timp in fata mea, pulsand, pe asfalt. Am cautat sa activez alarma si am intrat in curte. Am cautat-o cu privirea pe sotia mea dar nu parea a fi acasa. Am intrat, m-am uitat in jur. Casa arata ca dracu... ceea ce era ciudat. Hainele mele erau imprastiate pe jos din nu-stiu-ce motiv, am vazut si o vaza sparta, una din preferatele Marziei... M-am panicat si am inceput s-o strig pe Marzia pe nume. Doamne fereste sa fi intrat vreun hot! Inima a inceput sa bata si mai tare asa m-am dus in dormitor. Ea era acolo... dar sincer rapita mi s-ar fi parut mai usor de indurat decat ceea ce am vazut. Sunt un ghinionist! Am iesit repede repede si am trantit usa. Ea era cu altcineva, nu cu mine, sotul ei! I-am auzit vocea din camera, strigandu-ma urmata de niste pasi rapizi. Am fugit de acolo, simteam cum lumea se intoarce invers, din cauza aparitiei ghinionistului de Blaine.
- Yuu! i-am auzit vocea. M-am intors si vazut-o cum isi aranjeaza bluza.
- Ce mai vrei ? Parca aveam un copil! am spus nervos.
- Nu e ceea ce pare, spuse prinzandu-mi mana. Am privit-o si am oftat. S-a speriat mai tare decat mine. M-a inselat, ce dracu? Mi-am luat mana si am pus-o pe capul ei.
- Zi-mi doar ce am gresit... sau-
- Yuu. Eu nu te-am iubit, eu am fost obligata de parintii mei sa ma casatoresc cu tine!
Serios? Mi-am luat mana inapoi si am privit in sus. Normal, cine ar tine la greseala naturii, la mine? De cand m-a lasat Blaine am stiut ca nu sunt bun de nimic, trebuia sa-mi dau seama ca o fiinta atat de minunata ca Marzia nu exista pentru mine. M-am dus in living si m-am uitat de telefonul fix si apoi de cartea de vizita a unui tip care-l intalnisem acum cateva saptamani. Marzia se tinea dupa mine, intrebandu-ma ce fac. O ignoram complet. Adica, tin la ea, o iubesc pot spune... asa ca o las sa fie libera!
- Vreau divort, Marzia! am spus intorcandu-ma cu fata spre ea si cu telefonul in mana. Era o decizie pe moment, imatura si pripita. Altii ar fi discutat, ar fi ascultat povestea celuilalt si ar fi ales ce e bine sau rau mai tarziu. Altii ar fi fost normali, s-ar fi certat. Nu si eu! Recunosc ca m-am grabit spunandu-i asta dar e mai bine pentru amandoi. Nici nu stiu daca e copilul meu sau daca chiar exista un copil. Femeia se uita inghetata la mine, se vedea ca nu-si gaseste cuvintele. Nici nu ii cer altceva decat sa accepte. Nu e greu, mai bine acum decat mai tarziu. Mai putin de suferit. Din partea mea poate sa-mi ia tot ce vrea, sa plece unde vrea cu banii mei si sa ma lase lefter ... nu ca as avea ceva semnificativ. Am scos verigheta, dand de tatuaj si oftai. Alt esec. I-am pus inelul in mana si i-am zambit.
- Yuu, tin la tine... dar nu te iubesc, mi-a spus privindu-ma in ochi.
- Stiu, stiu, sunt plictisitor. Poti sa fii fericita cu cine vrei, nu trebuia sa te ascunzi! i-am spus si am format numarul avocatului. Ma durea capul... si in piept. Simteam ca imi vine sa tip si ochii ma dureau din cauza plansului , ma abtineam. Ea tacea, imi dadea raspunsul prin tacere. Cred ca e mai bine pentru ea.. m-am gandit si am inchis ochii.

[Kira's Scarlet]

Doza de soc! Nu pot sa cred ce a facut dragutul, dar atat de perversul si nenorocitul Blaine. Uf, imbracamintea aia m-a innebunit. Ai facut, cat de cat o treaba buna cu descrierea. Ai progresat. Imi place. Um, unele cuvinte e mai bine sa le scrii intregi, chiar daca ele fac o fraza/situatie sa para mai amuzanta. Cum ar fii : ''d-apai''. E funny, dar exista unii care te critica din cauza ''limbajului colocvial''. Si eu am fost criticata, dar nu pentru cuvinte din astea. Nu am exagerat . Anyway, sunt curioasa ce se va intampla in continuare. Saracul Yuu, ce rau imi pare. Sper sa treaca peste toate si sa gaseasca dragostea adevarata, departe de Blaine, totusi. Chiar daca e el dragut.
Spor la scris!

[Natsuru]