S&L:Straluceste! [shounen-ai] [sequel]

[sakura345]

auzi mereu ma faci curioasa acum vreau sa flu ce ia yis lu myaki....nu e corect:nh:
acum nam vazut greseli de tastare :d
ce mia placut cel mai mult la capitolul asta a fost ca ai scris ganduri lui myaki a fost atat de kawaii:chuu:
astept urmatorul capitol sai cat mai repede:hug:
chu si gambate:*

[Budinca]

Na na na...zi intreaga, sper sa pot sa le pun asa de acum incolo :)

iLove, in el, in lichid :P stiu ca nu s-a inteles..hm.stiu. am o problema cu timpul trecut(eh...v_v)..Waah! Chiar iti place?o_o Sugoooi. deci nu mi se va mai spune sa descriu mai "detaliat"(hurray ^^ ..nici mie nu imi place) so...thanks ^^ *chuu*
sakura345, vrei sa afli?v_v...gomen nasai..nici eu nu stiu(inca imi frec mintea sa gasesc ceva destul de bun..). kawaii, nee?^^ *chuu*













14 Februarie

Dupa multe luni reci, soarele se arata din nou peste oras, topind si ultimele portiuni de gheata de pe strazile acestuia. Zapada inalta, care l-a blocat pentru aproape o saptamana este acum doar o amintire. A fost o amanare destul de lunga, dar scoala va incepe din nou in urmatoarea zi.
Strazile sunt pustii, oamenii probabil inca profitand de zilele libere. Nu este frig, iar vantul nu este foarte rece. Crengile goale ale copacilor se aud trosnind, iar pamantul este fortat sa se usuce. Parcul este la fel de parasit precum si restul orasului Tokyo, dar nu iti da senzatia de singuratate, ci de liniste.
A ajuns..In stanga sa, de partea cealalta a soselei lungi care marcheaza in mintea baiatului un drum nesfarsit care, odata inceput, nu mai poate fi schimbat, se zareste o poarta. O priveste putin absent, gandindu-se ca prima daata cand a patruns pe ea, sufletul sau era la fel de uscat precum bucatile de lemn care au fost puse in urma cu multe luni, probabil, pentru a opri intrarea in acel loc uitat de lume.
Nu este nici o masina in departare si nici nu ar vrea sa vada asa ceva ; Este mult prea liniste pentru ca aceste vehicule moderne sa poata parcurge acel drum. Ezita putin, apoi intra in acel loc parasit, scandurile rupandu-se imediat. Zareste cateva randuri de banci care ii sunt necunoscute, neamintindu-si de existenta lor de acum un an, dar gandul ii paraseste mintea la fel de repede precum si caldura dispare din obrajii sai. Priveste indelung scena ciudat de incapatoare, prafuita si necrutata de timp. Au trecut doar douasprezece luni de cand n-a mai fost folosita, dar pare a fi suportat deja zeci de ani de uitare.
Se trezeste din acea transa puternica ce-l duce undeva departe, printre mii de ganduri profunde pe care nici macar nu le cunoaste. Face cativa pasi, indreptandu-se spre locul acela vopsit in negru, intr-un negru care acum pare gri, datorita prafului, lacrimilor care s-au uscat in timp si au secat. Se aseaza in mijlocul ei, langa un stativ pentru microfon probabil si-l lasa picioarele libere, in aer. Priveste in gol catre urmele pasilor sai, apoi catre locul aflat in dreapta sa.

« Canta cu mine pe scena ! »

Zambeste involuntar cand acele cuvinte pline de entuziasm ii rasuna in minte, apoi se uita spre cerul albastru, plin de nori imprastiati precum spuma marii. Nu poate vedea soarele, acesta aflandu-se in spatele sau, acoperit de cladiri si de vechii pereti ai acelei scene.

« Canta.. »

Nu poate sa scape de vocea persoanei care i-a schimbat viata pentru totdeauna. Citise multe carti pana la acea varsta si chiar credea ca se pot produce schimbari bruste in viata, dar el inca era tanar, mult prea tanar. Prea tanar pentru iubire, prea tanar pentru dragoste fizica, prea tanar pentru a fi dependent de cineva cu care nu are legaturi de sange, prea tanar pentru a sti ce inseamna « Te Iubesc » cu adevarat. Nu a auzit de multe ori acele cuvinte, dar in felul acesta stie sa pretuiasca momentele din viata cand inima le rosteste, nu vocea.
Fara sa vrea, buzele incep sa i se miste, articuland in surdina cuvinte complexe pe care doar el le poate intelege. Curand, vocea incepe sa i se auda si cuvintele prind un ritm lent, dar placut. Dintotdeauna a urat orele de muzica, fiindca era obligat sa cante, dar acum este altceva : Candva, cineva i-a cerut sa cante..si doar atat. A fost prima si singura dorinta a acelei persoane, dar el a uitat-o si nimeni nu i-a amintit de ea.
Inca priveste cerul, abia tinandu-si ochii deschisi. Nu-si aminteste momentul in care a memorat acele versuri. Nu este un cantec cunoscut si l-a auzit o singura data, dar acum stie ca este un mesaj in interiorul lui..mult mai profund decat s-ar crede.

Cineva a spus odata ca semnele exista pentru cei care stiu sa le vada. A fost o carte pe care a citit-o cu mult timp in urma, dar n-a uitat acest lucru.. Poate acel cantec chiar avea un mesaj pentru el..

« ..cu mine.. »

Gura ii ramane intre-deschisa dupa pronuntarea ultimului cuvant, iar in mintea sa ultimele note ale melodiei isi urmeaza cursul. Acum a cantat si este constient de acest lucru. Stie ca varianta sa nici nu se compara cu varianta originala, dar tot isi doreste ca Yuuri sa fi fost alaturi de el si sa-l asculte. A cantat pentru el si vrea ca el sa stie acest lucru.

-Visezi..si canti frumos.. – prima data nu realizeaza faptul ca este ciudat sa auda in acel loc o alta voce decat a sa, dar foarte curand revine la realitate. – Chiar nu m-ai observat ? Te urmaresc de cand ai plecat de acasa.

Altcineva a spus ca atunci cand iti doresti ceva, tot universul conspira ca acel vis sa devina realitate..

Isi indreapta spatele, iar picioarele nu i se mai misca in aer, pe marginea scenei. Priveste mirat cum adolescentul din fata sa se apropie de el si cand acesta il priveste in ochi zambeste cu adevarat.
Nu a observat. Yuuri are dreptate : In ultimul timp a devenit neobisnuit de visator si deseori pierde contactul cu realitatea. Cantaretul se chinuie putin, dar reuseste in cele din urma sa se ridice alaturi de el doar cu ajutorul mainilor.

-Nici de telefon nu-ti mai pasa. Te-am sunat de douazeci de ori. – acesta il saruta repede pe obraz si ii intinde mana in care are aparatul. Baiatul se uita inca zambind, cu privirea si mintea aflate undeva departe, la palma acestuia si intr-un final accepta celularul.

-La multi ani..

La inceput, Myaki il priveste putin mirat, dar in continuare cu o urma de visare. De cand se spune « La multi ani » de Valentine’s Day ? S-a obisnuit cu felul ciudat al lui Yuuri de a aborda lucrurile, dar acum e cam ciudat.

-Acum un an ne-am vazut pentru prima oara, nu ?

Da..acesta era motivul. Nu uitase, dar nu a crezut ca este atat de important. Aproba miscandu-si usor capul si il priveste din nou in ochi. Isi vede propria reflexie, pe un fundal de-un albastru nostalgic si brusc isi simte tot corpul strabatut de o senzatie cu totul noua. Nu isi da seama ce se intampla cu el, dar in interiorul sau se afla un impuls care nu-i da pace. Isi inchide lent ochii, apropiindu-si buzele de cele ale cantaretului si, fara ezitari, i le atinge.
Sarutul sau nu ramane fara un raspuns, Yuuri inchizand la randul sau ochii si prinzandu-i mainile baiatului in ale sale, lasandu-l totusi pe acesta sa detina controlul. Buzele li se separa dupa cateva zeci de secunde, devenind fierbinti, dar cantaretul nu le lasa sa se raceasca si porneste un nou sarut inainte ca Myaki sa-si deschida ochii.

« Te iubesc.. »

***

[Aly]

of dreamer citeste regulile si daca zice aoclo ceva de sters ficuri daca nu au posturi sa ma anunti
so, ce cred ca ai citit dar ai inteles gresit e doubleposting care, daca psotezi capitole, nu se considera double posting dar sa fie 2 capitole unu dupa altu si desutl de lung primul so happy posting in continuarea ^__^ si daca viitoare cand ai o nelamurire poti sa zici ;) a da si NU iti sterg ficul

[Budinca]

Eeh..problema poate fi ca nu mai tin minte unde am citit^^"..poate era alt site..nu mai stiu..gomene ^^"" Cu double-posting..hm..poosibil. mi s-a mai spus, dar sunt eu mai speriata de bombe :D
Itachy, multumesc pentru ca citesti, demo..mai putin spam...ti og...^^" thanks anyway..







20 Februarie

Temperatura creste cu cateva grade in fiecare zi. Copacii reci incep sa inmugureasca incet, in timp ce cursul lor ii indruma din nou pe studenti spre liceu. Sunt cel putin trei cladiri dedicate invatamantului in acea parte a orasului, deci strazile sunt pline de adolescenti aproape in fiecare dimineata.

« Din nou..Cred ca este timpul sa te trezesti.. »

Tanarul intra cu o oarecare plictiseala in curtea spatioasa a liceului cu care a facut « cunostinta » in urma cu cateva luni. Isi cauta colegii din priviri, dar nu zareste decat trei dintre ei. Acestia nu-l observa si, din punctul sau de vedere, este chiar mai bine asa. Inca este intr-o stare de-o usoara visare, iar acestia nu ar face decat sa-l enerveze si sa-l tachineze din motive gasite pe moment.
Totul este la fel..nici nu stie de ce a crezut ca ceva va fi schimbat. Privirea sa se intalneste cu a lui Hikaru insa, inainte ca el sa poata iesi pe poarta. Adolescentul sta sprijinit de gardul inalt si solid care inconjoara tot teritoriul liceului. Se privesc cateva zeci de secunde, apoi isi zambesc, salutandu-se cu simpla miscare a mainii.

-Esti schimbat.. – nu se apropie de el, nu afiseaza o alta expesie, doar il priveste destul de vesel. – Nu stiu cum sa-ti explic. Arati mult mai bine decat de obicei. – ii explica acesta, vazand ca baiatul este putin mirat si nedumerit dupa auzirea afirmatiei facute.

Dupa ce intelege cat de cat ceea ce a vrut sa spuna, reuseste sa articuleze un « multumesc » si se apropie de prietenul sau. Incep sa se plimbe incet prin curtea nu foarte populata a liceului, uitandu-se cand in pamant, cand spre cladirea inalta, vopsita intr-un galben pal. Vorbesc despre lucrurile pe care le-au facut in prelungita vacanta de sarbatori si despre zilele grele care vor urma, profesorii vrand sa recupereze orele intr-un timp record si despre multe alte lucruri.
Baiatul se simte putin ciudat, amintindu-si din cand in cand si de ceea ce i-a sous Dana in urma cu destul de mult timp. Ar vrea sa isi dea intruna palme, dar in acel loc chiar ar fi ciudat..Hikaru nu mai are cum sa simta ceva pentru el. Poate nici nu a simtit vreodata ceva : Dana are o imaginatie foarte buna..

***

« Nu te mai uita la mine.. »

Incearca sa-i transmita acest mesaj de minute intregi, incruntandu-se in tot mai deverse feluri in timp ce si el il priveste. « De ce te uiti asa la mine ? » S-a enervat deja si incearca sa se concentreze asupra lectiei de psihologie care le este predata de diriginta.
Nu i-a tinut minte numele in momentul in care profesoara l-a prezentat. Este un elev nou, transferat la liceul sau, avand parul lung, fumuriu, acoperindu-i spatele si ochii cenusii, cu tente de bleu. Il priveste aproape de cand a intrat in clasa si nu pare sa vrea sa se opreasca. Pentru prima data in ziua aceasta, are noroc si clopotelul anunta sfarsitul orei. Sunt nevoiti sa ma astepte cateva minute pana cand diriginta isi termina lectia, dar apoi sunt liberi. Baiatul respira in sfarsit usurat, nemaifiind urmarit.

« Obsedatul.. »

Isi inchide caietul, oftand si isi scoate cartile pentru urmatoarea ora. Nu vrea sa discute cu nimeni..ii este mult prea somn. Vrea doar sa ajunga cat mai repede acasa. Insa mai sunt inca trei ore luuungi pana atunci.

-Ce s-a intamplat ?

Adolescentul observa ca cineva s-a sprijinit de banca sa cu mana dreapta si aude o voce nu foarte familiara. Isi intoarce chipul spre dreapta sa si isi inalta privirea lent. Pe fata sa ii apare involuntar o grimasa care, din fericire nu este foarte vizibila, apoi se hotaraste sa-i raspunda.

-Nimic. – ii spune scurt, apoi il priveste plin de uimire, noul sau coleg reprosandu-i faptul ca l-a surprins privindu-l toata ora. « Acum el este victima ? El se uita la mine, nu eu la el..chiar este obsedat.. » De abia se abtine de la a-i spune toate acestea si incearca sa se prefaca preocupat de o lectie din cartea de chimie.

-Prietenul tau m-a trimis. – baiatul brunet ingheata la auzirea acestor cuvine. Care prieten ? Nu are atat de multi si nici unul dintre ei nu ar pune pe cineva sa-l urmareasca. Doar daca..Nu ! Yuuri nu ar face asta niciodata ! Cine ar fi atat de nebun ca as se transfere la o scoala doar ca sa-l supravegheze ?! – Mi-a spus sa-ti transmit ca te iubeste.
-Poftim ?! – daca se gandeste mai bine, doar Yuuri ar putea sa-i faca asta, dar..Nu ! Poate este un prieten al lui Hikaru..Nu ! Tocmai a stabilit faptul ca Hikaru nu a simtit si nu va simti niciodata altceva decat prietenie pentru el. Dar..

-Te-am prins ! – studentul incepe sa rada, tinandu-se de burta si asezandu-se in cele din urma intr-o banca goala pentru a se calma. – Chiar ai intrat in panica. Nu pot sa cred.. – isi aminteste acesta, tinandu-si fruntea in palma dreapta si lasandu-si parul rebel sa ii ascunda fata. – Stai linistit. Sunt doar un actor bun. Nu m-a trimis nimeni. – se ridica intr-un final, zambindu-i putin intimidant, ceea ce-l face pe brunet sa-l priveasca cu mare atentie.

***

« De ce seamana atat de mult cu el ? »

Intrebarea aceasta l-a bantuit tot restul zilei, pana cand soneria a incheiat si ultima ora. Myaki se gandeste sa astepte ca toti ceilalti sa iasa din clasa, incercand sa evite atat imbrancelile, cat si de noul sau coleg. A reusit intre timp sa-i afle numele, fetele pronuntandu-l mai mult decat des in timp ce vorbeau cu el : Nori. La inceput i s-a parut ciudat, dar acum s-a obisnuit.

« Spre binele sau, sper ca nu ma va urmari.. »

Dar se pare ca in aceasta zi este mai ghinionist ca niciodata. De-ndata ce a ajuns in curtea scolii, Nori il prinde din urma, incepand sa discute cu el. Baiatul incearca sa isi grabeasca pasii, ajungand pe drumul obisnuit spre casa, dar studentul il prinde de gluga gecii si il obliga sa mearga mai incet, odata cu el.

-Ti-e frica ?
-Nu.
-Tremuri.

Ii este doar frig..si chiar daca este mai mult decat atat : de ce ii pasa de asta ? Poate sa faca ce vrea. Nu-si aminteste cand a mai fost atat de nervos, iar asta il sperie mai mult decat prezenta tanarului. Isi inchide ochii, mergand mai incet si schimbandu-i modul de a respira, pana cand se calmeaza.

-Sunt bine.
-Stiu.

Il oboseste chiar mai mult decat Yuuri. Se uita la adolescentul cu ochii cenusii putin plictisit, apoi pe buze ii apare un suras, vazand cat de larg ii zambeste Nori.

-Luam un taxi. Nu vreau ca Myaki sa tremure de frica frigului.

Acesta opreste o masina, intrebandu-l pe sofer daca ii poate duce in zonele in care locuiesc, apoi ii face semn brunetului ca poate sa intre. Nu mai are sens sa-l intrebe de unde stie unde locuieste, deci se multuneste cu faptul ca poate ajunge mai repede acasa.

***

[Budinca]

Phiu..cat inca mai este deschis(vad ca sunt probleme cu site-ul....)

Sper ca la aceasta parte sa am prte de cel putin un comentariu...








15 Martie

...si se termina si ziua aceasta.

Mai are o ora de curs, una lunga de « dirigentie-psihologie », dupa cum o numesc colegii sai, dar tot este la sfarsitul zilei. A fost o zi monotona si chiar n-a simtit nici o schimbare, oricat se astepta la asa ceva. Pana la urma, este doar o zi normala din luna martie..iar el poate spune de acum inainte ca are in sfarsit cincisprezece ani..

-Mergem impreuna si astazi ?
-Da.. – a devenit deja o obisnuinta. Din ziua aceea, merg impreuna spre casa aproape in fiecare zi. Myaki a observat ca noul sau coleg este mult mai copilaros decat a parut in ziua in care s-au cunoscut. – Dar vom merge pe alt drum..
-De ce?! – isi mareste adolescentul ochii, asteptand cu greu un raspuns, dar pauza se termina si ramane cu intrebarea pusa in zadar.

Baiatul respira usurat de faptul ca acum are mai mult timp pestru a-si creea scuze. Profesoara intarzie, iar Nori tot incearca sa obstina raspunsul, dar el se preface ca nu-l observa.

***

…Bine, acum a sosit momentul « adevarului »..

Au ajuns pe strada si o iau in directia opusa celei obisnuite. De data aceasta, sunt pe un drum umblat de mai mult studenti. Vremea este calda, racoarea serii fiind simtita doar usor la aceasta ora. Myaki se uita din cand in cand la pachetul alb aflat in mana sa dreapta, apoi revine cu privirea asupra drumului.

-De ce ? – revine la intrebarea sa, adoptand o fata inocenta, cu ochii mari si aparent tristi.
-Trebuie sa vizitez o persoana. – ii spune, strangand mai bine in maini punga de care a avut grija toata ziua.
-Aaa..

Tanarul produce un sunet care ii da impresia ca stie la ce se refera, apoi tace un timp. Brunetul il priveste oarecum nedumerit, dar pe chip ii revine repede privirea obisnuita, plictisita, monotona.

-Ai intalnire cu Yuuri ?

Myaki ingheata imediat dupa auzirea cuvintelor rostite de colegul sau : Nu i-a spus despre Yuuri – pana la urma, doar Dana si un prieten care este plecat din tara stiu despre el – si nu avea cum sa afle. Nu putea sa-i spioneze, fiindca nu s-au vazut in ultimul timp.

Deci..Nori chiar a fost trimis de Yuuri ?

-P-poftim.. ? – reuseste sa articuleze un cuvant, afisand un zambet fals pe buze. Daca este trimis de cantaret, atunci va avea parte de explicatii. Daca nu..Yuuri se va asigura ca va afla tot. – Nu este o intalnire.. – merge pe prima varianta si se bazeaza ca totul va fi bine.

-Nu.. ? Dar este ziua ta..Insensibilul. Nu inteleg de ce mai esti cu el..nu te merita !
-Nori !

Nu. Nimic din ce a spus acesta nu este adevarat. A folosit un cliseu atat de plictisitor.. Ce drept are el sa spuna astfel de lucruri despre Yuuri ? Baiatul ramane cu privirea incruntata spre fata colegului sau care zambeste larg de-ndata ce-si aude numele spus pe un ton nervos.

***

-Nu intri ? Am ajuns.

Intradevar, au ajuns. A observat ca drumul aceasta este mult mai scurt, daca vrea sa ajunga la studio. Priveste intimidat cladirea inalta, cu mai mult de cincisprezece etaje, apoi se hotaraste sa intre. Usa este larga, si se deschide de-ndata ce te afli in deptul ei. O femeie din spatele unui birou ii opreste, iar Myaki ii arata cardul pe care Yuuri i l-a dat in urma cu cateva luni, apoi pot urca scarile.
Dupa ultimele renovari, modificari, modernizari, imbunatatiri, studio-ul « Blue Dream » se afla la etajul trei, si nu la primul, dar asta nu-i face sa foloseasca liftul. Pe culoare este un oarecare zgomot datorita angajatilor, sau cantaretilor care uita usile deschise de la camerele in care stau, iar lumina ii cam deranjeaza, desi nu-si dau seama de ce. Scarile nu sunt foarte abrupte si sunt acoperite cu un fel de marmura cenusie, iar holurile aflate pe fiecare etaj, creand intersectii semnalizate prin canapele, fotolii din piele sau mese din sticla sunt acoperite de un material aproape la fel de cenusiu.
S-au oprit in fata unei usi groase si inalte de pe culoarul principal. Brunetul cerceteaza fiecare litera aurie scrisa pe usa de zeci de ori, dar tot crede ca va gresi incaperea. Nu stie daca trebuie sa intre..nu cu Nori langa el.

-Ah, haide ! – adolescentul cu parul fumuriu ii deschide usa plictisit de tacerea si nesiguranta baiatului si-l impinge inauntru.

« Nu..a fost mult prea brusc. Va rade de mine. Daca el nu este aici? Daca am intrat in mijlocul unei intalniri importante ? Daca.. » Dar tanarul nu apuca sa-si termine vorbele nici macar in gand, in timp ce se ridica cat mai incet cu putinta din pozitia in care a « aterizat » dupa ajutorul acordat de Nori.

-Nu asa, nu asa !! – este vocea care ii opreste gandurile si-l face sa tremure usor. – Puteai sa il lovesti. Fii mai atent, te rog..Doare ? – persoana a carei voce a fost singura care s-a auzit de cand au intrat ii ridica incet capul lui Myaki, zambindu-i calm.
-Nu.. – se simte mai mult decat ciudat cand observa ca Yuuri ii atinge fata ii compania altor persoane, deci se retrage repede. Incearca sa nu se uite in jurul sau, sa nu auda daca se vorbeste ceva despre el, si ii inmaneaza repede pachetul alb cantaretului, care la randul sau ii da doua pungi frumos colorate, fapt care il face pe adolescent sa il priveasca uimit.
-Vino ! – vocalistul ii prinde mana stanga in a sa si-l obliga sa alerge odata cu el, iesind pe usa.

Desi miscarile au fost bruste si nu au avut nici o legatura cu ceea ce faceau inainte, colegii de trupa ai cantaretului nu par deranjati si nici macar uimiti. Chitaristul ii face un semn cu mana baiatului din fata usii, zambindu-i, iar acesta ii intoarce zambetul. Tanarul cu parul castaniu este asezat pe niste cutii metalice, cu mainile aruncate la intamplare peste picioarele sale, iar prietenul sau sta in picioare, surazand sters la vederea usii deschise.

[nibbles]

ummm...sucze ca nu am mai trecut pe aici.
de data aceasta am observat ceva greseli de tastare, poate si de exprimare (sau nu stiu eu destul de bine romana, poate ca nu stiu sa citesc ^_^"). Nu mai stiu in care post ca nici pe penultimul nu l-am citit si cand citesc fic-uri nuprea sunt atenta >.<. Cat despre tipul acela nou, poate l-ai descris in capitolul...hmm...3 parca...nu stiu fiindca nu am citit decat inceputul acelui capitol (nu mi-a prea placut "actiunea") sau nu stiu, dar nuprea mi-am format o imagine despre el. Poate e de vina si oboseala mea (datorita nedormitului noaptea -_-') si nu am inteles prea bine. Cred ca ar trebui sa pui si o imagine cu el (pare dubios :-L).

[Budinca]

iLove, gomen nasai!! continuarea aceasta este corectata acum ^_^". Tipul nou...hm..nu..e chiar un tip nou(da, inteligenta mea iese la iveala :))). In capitolul 3...nu, nu a aparut nimeni cu parul argintiu..eu nu stiu pe nimeni :D.Um..ce actiune..? cand zici "capitolul 3" nu te referi la ceu care cuprinde trecutul lui yuu?o__O eu pe acela il numesc asa..si nu era multa "actiune" acolo..defapt nu cred ca era deloc. Hm..imagine cu Nori..am incercat sa il desenez ^^"(dar nu a iesit, normal...i-am uitat si eu moaca de cand nu am mai scris :nh:)..voi mai incerca ^^
sakura345, ce dor imi era de tine ^^ O sa am grija...imi voi face timp sa corectez(si eventual si sa scriu in continuare..nu am mai scris de 2 luni -_-") Hm..da, poate ca ascunde ceva..dar nu stiu sigur ce :)) scuze...m-a luat prin surprindere aparitia lui(da..eu l-am bagat si tot pe mine m-a uimit :))) si nu stiu inca..nu va aparea prea mult...cred...


Now..m-am cam prostit la desenul asta(kuu incearca sa foloseasca photoshop-ul tot mai des :))), dar..vreau o parere.. --> Sleepy :P

Edit: Stiam eu! Happy 5 pages ^^ (*)








-Nu aici. Daca va intra cineva ?

Tot ce vede in jurul sau sunt cutiile metalice pe care le-a observat in toata cladirea si alte obiecte prafuite. Au urcat mai mult de zece minute pe scari, apoi cantaretul a sugerat sa foloseasca liftul. Nu a reusit sa observe numarul etajului la care sunt, dar holurile pustii i-au spus ca sunt aproape de ultimul nivel.

-Nu va intra nimeni. Deocamdata, aici este doar un fel de depozit..dar incearca sa nu tipi prea tare. – tonul vocalistului este unul putin distrat, dar vorbeste in soapta involuntar. Zgomotul masinilor de pe strazile ultracirculate se aude infundat, strabatand cu greu peretii.
-Raule..nu am tipat niciodata. – zambetul lui Yuuri ii da din nou putina incredere si nici nu stie cum reuseste sa glumeasca si el acum. Surade putin nesigur, vazand ca tanarul cu parul lung isi pastreaza o expresie mai serioasa, dar se destinde cand acesta il saruta pe nas si pe frunte.

Il priveste putin incert pe solist, dupa ce ii aude ordinul de a-si deschide gura. Se gandeste putin, dar pana la urma se supune. Isi departeaza incet buzele tremurande, lasandu-l pe Yuuri sa-i observe limba si-si aminteste de vizitele la doctor de cand era mai mic.
Inchide ochii, nevrand sa vada zambetul intimidant al celui aflat deasupra sa, in timp ce se adanceste mai mult in pungile peste care a fost impins, acestea fiind ciudat de moi. Aude cateva soapte, dar nu reuseste sa le inteleaga sensul, in clipa urmatoare Yuuri oprind aerul rece care-i intra in gura printr-un sarut.
Primul gand ii este acela ca se va sufoca si incearca sa se opuna, dar este rapid calmat de un gest al solistului. Obrajii i se incalzesc datorita emotiilor, dar si din cauza palmelor catifelate ale cantaretului. Isi lasa gura sa-i lie lent explorata de persoana din fata sa, in timp ce mainile sale incearca sa-si gaseasca un loc pe corpul acesteia.

-La multi ani, pisoias.

Sarutul s-a terminat in mai putin de un minut, iar acum buzele ii ard, in timp ce pometii ii sunt rumeni si fierbinti.

***

Dupa acel moment nu s-a mai intamplat nimic special in drumul spre studio-ul « Blue Dream ». Cand au ajuns, Nori plecase de cateva minute, spunand ca are ceva urgent de rezolvat. Nu s-a mirat atat de mult pe cat se astepta, dar l-a surprins faptul ca solistul s-a purtat ca si cum nu a fost nimic neobisnuit in a-l aduce la el.
« Poate ca am avut dreptate din prima clipa.. » Isi spune, incepand sa scape usor, usor de intrebarile si temerile care-i tulburau mintea.

-Stai aici..

Yuuri ii arata o canapea din piele neagra, lucioasa, situata in dreapta usii, iar el se aseaza tacut pe aceasta. Sta cateva minute, cat vocalistul controleaza cateva fise, contracte, versuri – baiatul incercand in zadar sa vada care este continutul lor –, apoi se uita, incercand sa nu fie observat, in pungile viu-colorate pe care le-a primit la intrarea in studio.
Le-a scapat din maini cand tanarul l-a scos rapid din incapere, dar acum acestea sunt chiar langa el. Vede doar cateva cutii mai mult sau mai putin subtiri, in culori pale si modele sterse, apoi isi retrage privirea, observand ca unul dintre colegii prietenului sau se apropie de el.
Il saluta inainte sa se aseze, pastrandu-si pe chip o expresie vesela, zambitoare. Il priveste incercand sa para cat mai vesel si il recunoaste imediat. Nu a vorbit decat o singura data cu el si nu a crezut ca il mai cunoaste, dar se pare ca s-a inselat.

-La multi ani, Myaki-chan. – se aseaza acel baiat langa el, prinzandu-i mainile intr-ale sale si facandu-l sa isi intoarca privirea spre el. Yuuri inca mimeaza rolul personajului ocupat si nu-si ridica ochii din fise le sale, dar ii asculta cu atentie. – Ce iti doresti de ziua ta ? Inca mai am timp sa iti cumpar un cadou.

..insa oricat de zambitor si bine-dispus este tanarul din fata sa, cu ochii de un albastru cu tente de verde si cu parul avand o culoare greu de numit, baiatul stie ca nu poate sa-i raspunda la intrebare. Nu il opreste doar timiditatea, ci si dificultatea de a gasi un raspuns. Nu i s-a mai cerut de destul de mult timp sa spuna ce isi doreste, iar acum este putin derutat.

-Nu..nu trebuie sa-mi cumperi un cadou. Nu am nevoie de nimic. – « Da, acesta este raspunsul..daca nu ai nimic in minte inseamna ca nu ai neaparata nevoie de acel lucru. »
-Aiurea.

Cuvantul solistului a sunat precum o sulita care loveste pamantul, dar de data aceasta tinta a fost o parte din increderea lui Myaki. Baiatul se intoarce spre el, dar il vede tot cu mintea in actele sale, iar singurul lucru care-i atrage privirea sunt ochelarii cu rame albastre de la ochii acestuia.

-Ce ? – Yuuri il priveste plictisit si oarecum stresat, ridicandu-si chipul din acele foi albe, patate de tus negru.

Adolescentul roseste, vazand cat de bine arata cantaretul, chiar si cu ochelari, apoi isi schimba directia privirii, revenind la Hissori.

***

Acum il asteapta tacut, observand ca vocalul este oprit din nou de cateva persoane, exact cand se pregateau sa plece. Acesta discuta in graba cu ele, apoi revine la stransul lucrurilor din studio. Isi umple geanta neagra cu sute de foi adunate de peste tot. Este vineri, iar el s-a hotarat sa-l conduca acasa, dar doar dupa ce i se termina programul de munca.
Myaki se ridica de pe canapeaua moale din camera cand isi aude numele pronuntat de solist si se pregateste sa plece. Baiatul il priveste intens, dar observa ca nu mai poarta acei ochelari, apoi se grabeste sa mearga la fel de repede ca si el pe hol.

-Dormi la mine. – nu este o intrebare, nici macar o sugestie. Este doar unul dintre – in ultimul timp – obisnuitele ordine ale cantaretului. – Voi vorbi cu mama ta. Sunt foarte convingator cand vreau. – il saruta incet pe obraz, neincetinindu-si pasii nici acum, cand vede ca adolescentul se chinuie sa mearga in acelasi ritm ca si el.
-Da..in special cand sunt si interesele tale legate de acel lucru. Vrei sa iti gatesc ? – Myaki il priveste zambind si respirand sacadat din cauza ritmului alert.
-Esti foarte inteligent. Normal ca asta vreau..

***

[nibbles]

"Um..ce actiune..? cand zici "capitolul 3" nu te referi la ceu care cuprinde trecutul lui yuu?o__O eu pe acela il numesc asa..si nu era multa "actiune" acolo..defapt nu cred ca era deloc." ummm...cand am zis de actiune ma refeream la ce faceau ei pe acolo. Mda, e vina mea, nu m-am eprimat corect ^_^".
cat despre desen...e facut in photoshop? o_o, arata dragut, si cu ceva greseli, dar e fan fic nu fan art asa ca nu-mi permit sa critic :-"

Trecem si la noile intamplari. Aici nu am dat de greseli de tastare, si nici alt fel de greseli. Hmm, nici eu nu mi-l mai aduc aminte pe Hissori ^_^" (cam aiurita in ultimul timp), dar am o banuiala.

[Budinca]

iLove, hm..ok..daca ai inteles ceva tot e bine :)) so..desenul.ya, in photoshop, stiu ca are greseli ca e de abia al doilea pe care il fac acolo(cu schita facuta in creion inainte).hissori..nu stiu cum sa iti amintesc..cel pe care il smotocea yuuri cand erau in..grecia cred o__O *chuu* & thanks




Note: Citatele sunt creatie proprie :P






« Bine. Se pare ca nu a glumit. Oh, tu te-ai oferit, Myaki. Acum trebuie sa-i gatesc. Dar ce? » In apartamentul tanarului cantaret este liniste, o liniste strabatuta doar de sunetul foilor rasfoite lent de acesta. Discutia pe care a avut-o cu mana liceanului a fost una scurta, fiindca oricum aceasta pleca in alt oras si s-a terminat cu victoria solistului.

-Yuuri ? – se uita de partea cealalta a tejghelei acoperite cu gresie, care desparte bucataria de sufragerie si observa speriat ca solistul poarta din nou acei ochelari. Acesta nu-i da nici un semn pentru cateva momente, apoi isi ridica privirea si-l priveste.

« Nu din nou.. » Baiatul roseste, abia abtinandu-se de la a-si musca buzele trandafirii, apoi isi indreapta ptivirea catre obiectul de lemn pregatit pentru a taia legumele necesare pentru cina lui Yuuri.

« ..si cand nu te astepti, totul in lumea ta se schimba. Cuvintele de acum cateva clipe iti dispar de pe buze, iar gandurile ti se transforma intr-o masa omogena din care urmeaza sa se formeze altele.
Pana acum ai crezut ca totul in viata ta este sigur, ordonat si ca asa va ramane, fiindca te-ai luptat pentru asta..Insa din acest moment iti dai seama cat de mult ti-ai neglijat propria-ti viata. I-ai luat inimii tot ce avrea mai pretios : libertatea de a alege. Oricand exista o alta cale, care, desi nu te poarta cu totul pe un drum diferit de al tau, iti arata ca poate fi si mai bine, dar tu ai refuzat sa accepti acest lucru.. »

Citatele dintr-o anumita carte pe care a citit-o in urma cu mai multe luni ii vin in minte cu o viteza uimitoare, dar acum nu poate sa se gandeasca « De Ce ? » fiindca solistul il priveste insistent.

-Te excita ochelarii mei ?

Intr-adevar, daca se gandeste mai bine, obrajii i s-au incalzit de fiecare data cand l-a vazut. « Dar tot pervers ramane ! » isi spune in minte, schimbandu-si expresia si indreptandu-se spre frigiderul alb si inalt din spatele sau. I-a rapit cateva legume, refuzand sa-l mai intrebe ce-si doreste, apoi revine la locul sau.

-Nu este politicos sa nu-mi raspunzi la intrebare.

Primeste un mic sarut pe obraz, aproape de ureche, apoi zambetul ii revine pe chip. Cantaretul nu mai poarta acele obiecte problema si nu mai sta intre nenumaratele sale fise. Acum este langa el, sprijinit de semi-peretele rece si il priveste cu un zambet plin de dragoste. Solistul nu-i mai spune nimic, insa ii pune un sort de bucatarie cu diferite modele pe el, dandu-i inca un sarut pe obraz.
Yuuri se uita inca o data la ceas, observand ca orele au trecut mai repede decat s-a asteptat, fiind aproape ora nouasprezece. Se intoarce cu dorinta de a reveni la actele sale, dar este oprit de prietenul sau licean care il prinde de mana. Myaki il priveste trist si in acelasi timp cu speranta, apoi, dupa ce vocalul este din nou cu fata spre el, il prinde cu mainile de mijloc si ii atinge corpul cu al sau. Tanarul il ia si el in brate, observand ca prietenul sau incearca sa se apropie tot mai mult de el, apoi ii saruta parul, mangaindu-l incet pe spate.

-Iti voi da un cadou dupa ce imi termin cina. Iti promit. – si cu aceste cuvinte, solistul se intoarce in sfarsit,cu succes, pe canapeaua neagra din sufragerie.

***

Minutele trec tot mai lent si atmosfera devine monotona, fiind intrerupta doar in momentele in care baiatul se taie, loveste, arde – si tot mai multe lucruri facute din neatentie in timp ce incearca sa gateasca un lucru caruia nici macar nu-i cunoaste numele. A renuntat la obiceiul de a-l privi la fiecare cinci minute fix pe Yuuri, iar acum spera ca acesta se va opri in curand, fiindca linistea il face sa fie putin speriat. Promisiunea acestuia nu-i paraseste gandurile si incearca sa gaseasca posibile cadouri in mintea sa.
Dupa aproape o ora, il anunta ca a terminat. Cina arta mult mai bine decat se astepta si incepe vesel sa aranjeze masa. De data aceasta, chiar este mandru de realizarea sa si de abia asteapta ca aceasta sa fie gustata. Asteapta un timp pana cand Yuuri isi aseaza fisele intr-un dosar gros, apoi se aseaza si el la masa frumos decorata.

-Ar trebui sa dormi mai des la mine. – ii spune cantaretul vesel, gustand incet din mancarea pregatita de adolescent, apoi schitand un suras multumit.

***

-Multumesc. – il saruta din nou –la fel cum a facut aproape toata ziua, pe obraz, evitandu-i continuu gura –, ciufulindu-i parul.

Myaki il priveste putin dejamagit, fiindca inca spera ca va primi macar un al doilea sarut pe buze in ziua aceasta, iar acum toate sperantele i s-au naruit. Yuuri il ajuta sa stranga vasele de yena, translucide si de o culoare usor maronie, apoi ii sopteste sa le lase pe masa bucatariei si sa-l urmeze, pe canapea. Baiatul isi da sortul jos, stand putin pe ganduri, apoi se duce la locul indicat de prietenul sau. Este nerabdator sa-si vada cadoul, dar Yuuri nu pare sa-si aminteasca de promisiunea pe care a facut-o, acum aprinzand televizorul si relaxandu-se.

***

Cerul este negru, iar luminile orasului arata precum stelele cazatoare. Micile patrate de vitraliu care inconjoara geamul ofera diferite efecte in ochii baiatului, iar sunetul masinilor se aude infundat, provenind de la geamul deschis din dormitor.

-Pot sa fac un dus ? – il intreaba, vazand ca Yuuri nu pare sa vrea sa-i dea ceva.
-Bineinteles. Vin si eu in curand. – probabil ca intr-un astfel de moment ar fi fumat daca nu ar fi jurat sa nu faca asta niciodata.

Myaki se indreapta incet catre baie, descoperind un aer extrem de rece in momentul in care ii deschide usa. Inchide grabit geamul care, desi nesemnificativ ca marime, a lasat sa patrunda in incapere toata raceala aceea. Potriveste, obosit, apa, apoi isi aseaza hainele pe un scaun de plastic de langa cabina albastra.

***

Apa calda ii atinge la inceput violent pielea, care capata o culoare rozalie, apoi picaturile devin tot mai blande cu corpul sau.

« Cuvintele de acum cateva clipe iti dispar de pe buze, iar gandurile ti se transforma intr-o masa omogena.. »

Isi aminteste de acel gand si incearca sa-i gaseasca semnificatia. Isi da seama ca i s-a intamplat acest lucru de cateva ori, in special atunci cand vorbea cu Yuuri. Acesta stie sa-l calmeze in orice situatie si niciodata nu l-a lasat sa plece pana cand nu i-a alungat orice temere din suflet. Nu o singura data i s-a intamplat ca atunci cand acesta ii zambeste sa-si uite toate gandurile acumulate pana atunci, iar acum se gandeste ca..el nu ar reusi niciodata sa faca asta. Yuuri il face de fiecare data sa zambeasca, dar el nu-si aminteste sa-l fi inveselit pe acesta vreodata, iar gandul acesta il face brusc sa se intristeze.
Opreste apa intr-un final si iese din cabina. Se uita plictisit catre hainele sale, dar se hotaraste sa imbrace un simplu halat alb. Isi ia obiectele de imbracaminte cu intentia de a le pune in ghiozdan pana in dimineata urmatoare. Il strabate un fior de frig de-ndata ce paraseste baia si se indreapta spre dormitor pentru a inchide geamul, insa nu gaseste decat o usa incuiata.

-Yuuri !
-L-am inchis.

Raspunsul se aude din baia deja ocupata, iar baiatul se consoleaza cu aparatul cu care si-a uscat parul. Il asteapta pe solist pentru cateva minute lungi, apoi acesta paraseste baia, destul de vesel.

-Acum cadoul tau..

***

[nibbles]

" -Acum cadoul tau.." :-W Asemanator cu fazele din animeuri in care se termina episodul exact cand incepe partea interesanta >.<
Oricum, mi-a placut aceasta parte. Au fost cateva propozitii (fraze, sau ce erau) in care ai cam repetat Yuuri, dar au fost doar cateva, deci e bine (din nou, "era mai bine fara"). In rest, chiar nu am ce comenta. M-a cam pus pe ganduri Yuuri cu saruturile lui doar pe obraz, dar nu asta e important.

off: 1) da, acum mi-am amintit despre cine e vorba ^_^"
2) scuze pentru critici, dar dupa cate am observat, esti singura persoana care a reusit sa ma impresioneze prin fic-ul facut de ea (exprimare, actiune, intamplarile sunt interesante, reactiile nu sunt ceva cam neasteptate din partea unui anumit personaj si altele pe care le-am spus si in celelalte posturi ^_^") si am ceva pretentii :D

edit: cum am putut uita? ^_^" citatele sunt facute de tine O_O, atunci, felicitari, suna chiar interesant