31-07-2008, 12:06 PM
Eeh..problema poate fi ca nu mai tin minte unde am citit^^"..poate era alt site..nu mai stiu..gomene ^^"" Cu double-posting..hm..poosibil. mi s-a mai spus, dar sunt eu mai speriata de bombe :D
Itachy, multumesc pentru ca citesti, demo..mai putin spam...ti og...^^" thanks anyway..
20 Februarie
Temperatura creste cu cateva grade in fiecare zi. Copacii reci incep sa inmugureasca incet, in timp ce cursul lor ii indruma din nou pe studenti spre liceu. Sunt cel putin trei cladiri dedicate invatamantului in acea parte a orasului, deci strazile sunt pline de adolescenti aproape in fiecare dimineata.
Tanarul intra cu o oarecare plictiseala in curtea spatioasa a liceului cu care a facut « cunostinta » in urma cu cateva luni. Isi cauta colegii din priviri, dar nu zareste decat trei dintre ei. Acestia nu-l observa si, din punctul sau de vedere, este chiar mai bine asa. Inca este intr-o stare de-o usoara visare, iar acestia nu ar face decat sa-l enerveze si sa-l tachineze din motive gasite pe moment.
Totul este la fel..nici nu stie de ce a crezut ca ceva va fi schimbat. Privirea sa se intalneste cu a lui Hikaru insa, inainte ca el sa poata iesi pe poarta. Adolescentul sta sprijinit de gardul inalt si solid care inconjoara tot teritoriul liceului. Se privesc cateva zeci de secunde, apoi isi zambesc, salutandu-se cu simpla miscare a mainii.
-Esti schimbat.. – nu se apropie de el, nu afiseaza o alta expesie, doar il priveste destul de vesel. – Nu stiu cum sa-ti explic. Arati mult mai bine decat de obicei. – ii explica acesta, vazand ca baiatul este putin mirat si nedumerit dupa auzirea afirmatiei facute.
Dupa ce intelege cat de cat ceea ce a vrut sa spuna, reuseste sa articuleze un « multumesc » si se apropie de prietenul sau. Incep sa se plimbe incet prin curtea nu foarte populata a liceului, uitandu-se cand in pamant, cand spre cladirea inalta, vopsita intr-un galben pal. Vorbesc despre lucrurile pe care le-au facut in prelungita vacanta de sarbatori si despre zilele grele care vor urma, profesorii vrand sa recupereze orele intr-un timp record si despre multe alte lucruri.
Baiatul se simte putin ciudat, amintindu-si din cand in cand si de ceea ce i-a sous Dana in urma cu destul de mult timp. Ar vrea sa isi dea intruna palme, dar in acel loc chiar ar fi ciudat..Hikaru nu mai are cum sa simta ceva pentru el. Poate nici nu a simtit vreodata ceva : Dana are o imaginatie foarte buna..
Incearca sa-i transmita acest mesaj de minute intregi, incruntandu-se in tot mai deverse feluri in timp ce si el il priveste. « De ce te uiti asa la mine ? » S-a enervat deja si incearca sa se concentreze asupra lectiei de psihologie care le este predata de diriginta.
Nu i-a tinut minte numele in momentul in care profesoara l-a prezentat. Este un elev nou, transferat la liceul sau, avand parul lung, fumuriu, acoperindu-i spatele si ochii cenusii, cu tente de bleu. Il priveste aproape de cand a intrat in clasa si nu pare sa vrea sa se opreasca. Pentru prima data in ziua aceasta, are noroc si clopotelul anunta sfarsitul orei. Sunt nevoiti sa ma astepte cateva minute pana cand diriginta isi termina lectia, dar apoi sunt liberi. Baiatul respira in sfarsit usurat, nemaifiind urmarit.
Isi inchide caietul, oftand si isi scoate cartile pentru urmatoarea ora. Nu vrea sa discute cu nimeni..ii este mult prea somn. Vrea doar sa ajunga cat mai repede acasa. Insa mai sunt inca trei ore luuungi pana atunci.
-Ce s-a intamplat ?
Adolescentul observa ca cineva s-a sprijinit de banca sa cu mana dreapta si aude o voce nu foarte familiara. Isi intoarce chipul spre dreapta sa si isi inalta privirea lent. Pe fata sa ii apare involuntar o grimasa care, din fericire nu este foarte vizibila, apoi se hotaraste sa-i raspunda.
-Nimic. – ii spune scurt, apoi il priveste plin de uimire, noul sau coleg reprosandu-i faptul ca l-a surprins privindu-l toata ora. « Acum el este victima ? El se uita la mine, nu eu la el..chiar este obsedat.. » De abia se abtine de la a-i spune toate acestea si incearca sa se prefaca preocupat de o lectie din cartea de chimie.
-Prietenul tau m-a trimis. – baiatul brunet ingheata la auzirea acestor cuvine. Care prieten ? Nu are atat de multi si nici unul dintre ei nu ar pune pe cineva sa-l urmareasca. Doar daca..Nu ! Yuuri nu ar face asta niciodata ! Cine ar fi atat de nebun ca as se transfere la o scoala doar ca sa-l supravegheze ?! – Mi-a spus sa-ti transmit ca te iubeste.
-Poftim ?! – daca se gandeste mai bine, doar Yuuri ar putea sa-i faca asta, dar..Nu ! Poate este un prieten al lui Hikaru..Nu ! Tocmai a stabilit faptul ca Hikaru nu a simtit si nu va simti niciodata altceva decat prietenie pentru el. Dar..
-Te-am prins ! – studentul incepe sa rada, tinandu-se de burta si asezandu-se in cele din urma intr-o banca goala pentru a se calma. – Chiar ai intrat in panica. Nu pot sa cred.. – isi aminteste acesta, tinandu-si fruntea in palma dreapta si lasandu-si parul rebel sa ii ascunda fata. – Stai linistit. Sunt doar un actor bun. Nu m-a trimis nimeni. – se ridica intr-un final, zambindu-i putin intimidant, ceea ce-l face pe brunet sa-l priveasca cu mare atentie.
Intrebarea aceasta l-a bantuit tot restul zilei, pana cand soneria a incheiat si ultima ora. Myaki se gandeste sa astepte ca toti ceilalti sa iasa din clasa, incercand sa evite atat imbrancelile, cat si de noul sau coleg. A reusit intre timp sa-i afle numele, fetele pronuntandu-l mai mult decat des in timp ce vorbeau cu el : Nori. La inceput i s-a parut ciudat, dar acum s-a obisnuit.
Dar se pare ca in aceasta zi este mai ghinionist ca niciodata. De-ndata ce a ajuns in curtea scolii, Nori il prinde din urma, incepand sa discute cu el. Baiatul incearca sa isi grabeasca pasii, ajungand pe drumul obisnuit spre casa, dar studentul il prinde de gluga gecii si il obliga sa mearga mai incet, odata cu el.
-Ti-e frica ?
-Nu.
-Tremuri.
Ii este doar frig..si chiar daca este mai mult decat atat : de ce ii pasa de asta ? Poate sa faca ce vrea. Nu-si aminteste cand a mai fost atat de nervos, iar asta il sperie mai mult decat prezenta tanarului. Isi inchide ochii, mergand mai incet si schimbandu-i modul de a respira, pana cand se calmeaza.
-Sunt bine.
-Stiu.
Il oboseste chiar mai mult decat Yuuri. Se uita la adolescentul cu ochii cenusii putin plictisit, apoi pe buze ii apare un suras, vazand cat de larg ii zambeste Nori.
-Luam un taxi. Nu vreau ca Myaki sa tremure de frica frigului.
Acesta opreste o masina, intrebandu-l pe sofer daca ii poate duce in zonele in care locuiesc, apoi ii face semn brunetului ca poate sa intre. Nu mai are sens sa-l intrebe de unde stie unde locuieste, deci se multuneste cu faptul ca poate ajunge mai repede acasa.
Itachy, multumesc pentru ca citesti, demo..mai putin spam...ti og...^^" thanks anyway..
20 Februarie
Temperatura creste cu cateva grade in fiecare zi. Copacii reci incep sa inmugureasca incet, in timp ce cursul lor ii indruma din nou pe studenti spre liceu. Sunt cel putin trei cladiri dedicate invatamantului in acea parte a orasului, deci strazile sunt pline de adolescenti aproape in fiecare dimineata.
« Din nou..Cred ca este timpul sa te trezesti.. »
Tanarul intra cu o oarecare plictiseala in curtea spatioasa a liceului cu care a facut « cunostinta » in urma cu cateva luni. Isi cauta colegii din priviri, dar nu zareste decat trei dintre ei. Acestia nu-l observa si, din punctul sau de vedere, este chiar mai bine asa. Inca este intr-o stare de-o usoara visare, iar acestia nu ar face decat sa-l enerveze si sa-l tachineze din motive gasite pe moment.
Totul este la fel..nici nu stie de ce a crezut ca ceva va fi schimbat. Privirea sa se intalneste cu a lui Hikaru insa, inainte ca el sa poata iesi pe poarta. Adolescentul sta sprijinit de gardul inalt si solid care inconjoara tot teritoriul liceului. Se privesc cateva zeci de secunde, apoi isi zambesc, salutandu-se cu simpla miscare a mainii.
-Esti schimbat.. – nu se apropie de el, nu afiseaza o alta expesie, doar il priveste destul de vesel. – Nu stiu cum sa-ti explic. Arati mult mai bine decat de obicei. – ii explica acesta, vazand ca baiatul este putin mirat si nedumerit dupa auzirea afirmatiei facute.
Dupa ce intelege cat de cat ceea ce a vrut sa spuna, reuseste sa articuleze un « multumesc » si se apropie de prietenul sau. Incep sa se plimbe incet prin curtea nu foarte populata a liceului, uitandu-se cand in pamant, cand spre cladirea inalta, vopsita intr-un galben pal. Vorbesc despre lucrurile pe care le-au facut in prelungita vacanta de sarbatori si despre zilele grele care vor urma, profesorii vrand sa recupereze orele intr-un timp record si despre multe alte lucruri.
Baiatul se simte putin ciudat, amintindu-si din cand in cand si de ceea ce i-a sous Dana in urma cu destul de mult timp. Ar vrea sa isi dea intruna palme, dar in acel loc chiar ar fi ciudat..Hikaru nu mai are cum sa simta ceva pentru el. Poate nici nu a simtit vreodata ceva : Dana are o imaginatie foarte buna..
***
« Nu te mai uita la mine.. »
Incearca sa-i transmita acest mesaj de minute intregi, incruntandu-se in tot mai deverse feluri in timp ce si el il priveste. « De ce te uiti asa la mine ? » S-a enervat deja si incearca sa se concentreze asupra lectiei de psihologie care le este predata de diriginta.
Nu i-a tinut minte numele in momentul in care profesoara l-a prezentat. Este un elev nou, transferat la liceul sau, avand parul lung, fumuriu, acoperindu-i spatele si ochii cenusii, cu tente de bleu. Il priveste aproape de cand a intrat in clasa si nu pare sa vrea sa se opreasca. Pentru prima data in ziua aceasta, are noroc si clopotelul anunta sfarsitul orei. Sunt nevoiti sa ma astepte cateva minute pana cand diriginta isi termina lectia, dar apoi sunt liberi. Baiatul respira in sfarsit usurat, nemaifiind urmarit.
« Obsedatul.. »
Isi inchide caietul, oftand si isi scoate cartile pentru urmatoarea ora. Nu vrea sa discute cu nimeni..ii este mult prea somn. Vrea doar sa ajunga cat mai repede acasa. Insa mai sunt inca trei ore luuungi pana atunci.
-Ce s-a intamplat ?
Adolescentul observa ca cineva s-a sprijinit de banca sa cu mana dreapta si aude o voce nu foarte familiara. Isi intoarce chipul spre dreapta sa si isi inalta privirea lent. Pe fata sa ii apare involuntar o grimasa care, din fericire nu este foarte vizibila, apoi se hotaraste sa-i raspunda.
-Nimic. – ii spune scurt, apoi il priveste plin de uimire, noul sau coleg reprosandu-i faptul ca l-a surprins privindu-l toata ora. « Acum el este victima ? El se uita la mine, nu eu la el..chiar este obsedat.. » De abia se abtine de la a-i spune toate acestea si incearca sa se prefaca preocupat de o lectie din cartea de chimie.
-Prietenul tau m-a trimis. – baiatul brunet ingheata la auzirea acestor cuvine. Care prieten ? Nu are atat de multi si nici unul dintre ei nu ar pune pe cineva sa-l urmareasca. Doar daca..Nu ! Yuuri nu ar face asta niciodata ! Cine ar fi atat de nebun ca as se transfere la o scoala doar ca sa-l supravegheze ?! – Mi-a spus sa-ti transmit ca te iubeste.
-Poftim ?! – daca se gandeste mai bine, doar Yuuri ar putea sa-i faca asta, dar..Nu ! Poate este un prieten al lui Hikaru..Nu ! Tocmai a stabilit faptul ca Hikaru nu a simtit si nu va simti niciodata altceva decat prietenie pentru el. Dar..
-Te-am prins ! – studentul incepe sa rada, tinandu-se de burta si asezandu-se in cele din urma intr-o banca goala pentru a se calma. – Chiar ai intrat in panica. Nu pot sa cred.. – isi aminteste acesta, tinandu-si fruntea in palma dreapta si lasandu-si parul rebel sa ii ascunda fata. – Stai linistit. Sunt doar un actor bun. Nu m-a trimis nimeni. – se ridica intr-un final, zambindu-i putin intimidant, ceea ce-l face pe brunet sa-l priveasca cu mare atentie.
***
« De ce seamana atat de mult cu el ? »
Intrebarea aceasta l-a bantuit tot restul zilei, pana cand soneria a incheiat si ultima ora. Myaki se gandeste sa astepte ca toti ceilalti sa iasa din clasa, incercand sa evite atat imbrancelile, cat si de noul sau coleg. A reusit intre timp sa-i afle numele, fetele pronuntandu-l mai mult decat des in timp ce vorbeau cu el : Nori. La inceput i s-a parut ciudat, dar acum s-a obisnuit.
« Spre binele sau, sper ca nu ma va urmari.. »
Dar se pare ca in aceasta zi este mai ghinionist ca niciodata. De-ndata ce a ajuns in curtea scolii, Nori il prinde din urma, incepand sa discute cu el. Baiatul incearca sa isi grabeasca pasii, ajungand pe drumul obisnuit spre casa, dar studentul il prinde de gluga gecii si il obliga sa mearga mai incet, odata cu el.
-Ti-e frica ?
-Nu.
-Tremuri.
Ii este doar frig..si chiar daca este mai mult decat atat : de ce ii pasa de asta ? Poate sa faca ce vrea. Nu-si aminteste cand a mai fost atat de nervos, iar asta il sperie mai mult decat prezenta tanarului. Isi inchide ochii, mergand mai incet si schimbandu-i modul de a respira, pana cand se calmeaza.
-Sunt bine.
-Stiu.
Il oboseste chiar mai mult decat Yuuri. Se uita la adolescentul cu ochii cenusii putin plictisit, apoi pe buze ii apare un suras, vazand cat de larg ii zambeste Nori.
-Luam un taxi. Nu vreau ca Myaki sa tremure de frica frigului.
Acesta opreste o masina, intrebandu-l pe sofer daca ii poate duce in zonele in care locuiesc, apoi ii face semn brunetului ca poate sa intre. Nu mai are sens sa-l intrebe de unde stie unde locuieste, deci se multuneste cu faptul ca poate ajunge mai repede acasa.
***