Romanta in literatura mainstream contemporana

[CyBeR]

Citind mai devreme niste review-uri la Fifty shades of grey...si aducandu-mi aminte de Twilight si alte carti asemanatoare, am ajuns cumva la concluzia ca femeile -mai degraba zis adolescentele- din zua de azi doresc sa fie batute, stuchite si batjocorite.

Deoarece de fiecare data cand ma uit la cate una din cartile astea de "romanta" actuala mereu gasesc ca personajul principal masculuin e un asshole de talie mondiala a carui comportament e ori psihotic, ori de-a dreptul paranormal de nenorocit.

De ce au ajuns romantele sa fie curse de anduranta in care femeile par sa joace simplul rol de saci de box emotional care stau si incaseaza in speranta ca poate, POATE vor reusi sa schimbe acel nenorocit intr-o fiinta umana in cele din urma?

[DreamGirl]

E o observatie foarte interesanta, care te lasa pe ganduri putin. Pentru ca, in ultima vreme, imi pare ca pentru fiecare carte cu un personaj feminin puternic central, mai apar doua care se incadreaza in categoria descrisa de tine si se ascund sub ideea unei povesti de dragoste ideale. Si sunt al naibii de populare din pacate, in special daca te gandesti la Fifty Shades of Grey, un fanfic Twilight devenit carte despre o relatie abuziva aparent mascata (apropo de asta, cred ca e mai corect sa spui "femeile", pentru ca, din pacate, cartea asta a fost citita de adolescente si femei in toata firea umar la umar, cu aceeasi fervoare).

Prima explicatie care imi vine in minte e ca, in goana asta dupa inedit, s-au confundat niste aspecte foarte importante. Pe de o parte este dorinta inconstienta de protectie care ajunge sa fie gresit interpretata si duce la portretizarea respectivelor personaje feminine ca fiind slabe, neindemanatice (see Bella Swan) si incapabile sa ajunga prea departe singure. Cititoarele empatizeaza cu pozitia vulnerabila, inca visand la printul pe cal alb, la personajul masculin misterios, care emana putere si control si care va face totul bine daca il urmezi in totalitate. Pe de cealalta parte e o relativa descatusare de niste tabuuri si o inclinatie spre inedit, spre senzatii tari. Si aici ma refer la latura BDSM a cartii sus-mentionate, care pare sa fi fost elementul care a starnit cele mai mari scantei in intreaga mediatizare a seriei. In cazul acesta, pot doar ca cititoarele s-au mandrit putin cu cat de deschise sunt la mine si si-au mai implinit niste fantezii cu ocazia asta.

Faza mai interesanta e ca am citit niste opinii ale unor persoane mai in tema in legatura cu elementele BDSM din Fifty Shades of Grey, pentru ca era intreaga controversa pe care ai ridicat-o si tu: it's sexual and emotional abuse all over again. Conform acestora (si tind sa le dau dreptate, desi nu am citit mai mult de cateva pagini din carte, I couldn't stand how badly it was written), felul in care anything BDSM-related e prezentat in carte e complet eronat, pentru ca jocurile acelea sexuale ar trebui sa fie una dintre cele mai mari forme de incredere intre doi parteneri. Of course it's hot for them, and there's domination and everything, dar ideea de baza e increderea totala ca totul e doar make-believe, ca nimeni nu e ranit in niciun fel in realitate si de la chestia asta povestile propagate in media deviaza complet. Pentru ca Fifty Shades of Grey prezinta complet opusul, o relatie abuziva pe care insa cititorii o confunda cu ceva in legatura cu care nu sunt indeajuns de informati. Because it's the easy way. That, and the whole "good girls love bad guys"-faulty-concept. And if everyone could stop romanticizing sexual and emotional abuse, that would be great.

Personal am citit doar primele doua carti din Twilight (din ce ai mentionat tu pe tema asta), cu multa vreme in urma. Nu intelegeam pe atunci prea bine cum e cu sacii de box emotional, dar nu puteam sa nu ma intreb de ce se baga fata aia in gura lupului, cand nu poate nici sa se tina pe picioare. Acum, daca vreau romante, recurg la YA novels, unele mai bune, altele mai putin bune. Am citit in felul asta povesti de dragoste care m-au marcat si altele pe care le-am lecturat doar de dragul de a citi ceva cheesy&mind-numbing. Un exemplu pentru astea din urma e Sarah Dessen, care e un fel de guilty pleasure - romane de dragoste, plot banal si repetitiv, dar frumos scrise, ceva relaxant la care sa zambesti cu gura pana la urechi because hey, it's love. Nu pot decat sa sper ca lumea se va mai trezi putin si preferintele se vor mai schimba. Cheesy novels sunt extrema cealalta de la povestile de "dragoste" abuziva, dar poate se va gasi totusi si o cale de mijloc pentru marea masa.

[Romania]

Din punctul meu de vedere raspunsul este unul cat se poate de usor si la mintea cocosului: women love drama, be it bad or good, it really doesn't matter. Daca este implicata o victima care incearca din rasputeri sa lupte impotriva destinului sau care este prinsa intr-un joc al dragostei autodistructiv (multe persoane sunt sigur ca s-au regasit la un moment dat macar putin in aceste scenarii si tocmai de aceea pot rezona atat de bine cu acestea), atunci e o retata aproape sigura pentru o atasare emotionala fata de aceste povesti fictive de viata, oricat de absurde sau fanteziste ar fi. E vorba aici si de acel sentiment de nesiguranta pe care actiunile personajelor le ofera, care activeaza in psihicul uman suspansul si dorinta de a vedea ce se intampla mai departe, deoarece pana la urma momentele de ezitare, frica sau o decizie gresita ori cadere in dizgratie, sunt mult mai interesante decat cele in care totul e roz, ferice sau unde personajul are toate raspunsurile, e neinfricat, invincibil si trece peste probleme cu zambetul pe buze cum ar fi genul de femeie puternica de care @DreamGirl vorbea....pe bune, oricat de pervers ar suna, noi oamenii vrem sa vedem esecuri de viata, dezamagiri, slabiciuni, tocmai pentru a ne justifica propria viata, care de multe ori este intesata de astfel de elemente. Pana la urma ce poveste ai vrea sa auzi? Una in care te plictisesc ca am 10 pe linie si am castigat olimpiade peste olimpiade sau una in care am fost gasit copiind la examen si am fost exmatriculat, iar eu planuiesc razbunarea mea diabolica pe acel profesor? . Baga si ceva romantism si siropeala and the women are hooked.

Sincer, aceste carti chiar sunt manipulative, iar subiectele nu au fost alese la intamplare de catre autori, dovada a acestui fapt este ca desi sunt scrise foarte prost, totusi subiectul e indeajuns de addictive pentru ca marea parte din cititori sa treaca cu vederea acest neajuns. It's really human nature, prin urmare va recomand sa nu va mai bateti capul in a cauta explicatii logice, deoarece o cautati in van, accept it for what it is.