Regrete

[yaoi maniac]

Toti avem la un momentdat regrete .
Eu doar regret ca nu am putut sa o tin de mana pe patul de moarte, sa ii spun ca ii raman datoare pentru anii in care imi era alaturi si imi zicea ca totul merge departe. Acest lucru il regret .

Atunci cand puteam sa dau o fraza ca sa inceteze totul, dar eu doar am stat si am ascultat cum ceilalti tipau la mine.

Ar mai fi cateva... dar nu merita zise.

[Stefy Sayuri Cassie]

Regrete...Nu pot sa spun ca am multe.Regret ca am gresit uneori in trecut,insa prefer sa numesc acele greseli experiente de viata si sa incerc sa invat din ele;nu vreau sa traiesc cu regrete,ci vreau sa incerc sa gandesc cat mai optimist.Incerc sa ma folosesc de regrete in mod constructiv.

[yaoi maniac]

Am un reget de viitor... suna ciudat?
Ma gandesc ca poate peste cativa ani poate nu o sa mai fim prietene. Dar eu as vrea sa fiu langa ea asa cum si ea a fost langa mine. Sa o ajut sa treaca peste intamplari si sa o fac sa inteleaga la ce se rezuma viata, fiecare are un pret, chiar si cel de a trai. Asta se poate numi "regret" in "lumea mea".

[Otrava]

Si eu am regrete XD
Regret ca nu pot da timpul inapoi..sa ii spun ca-mi pare rau,prietenei mele celei mai bune.A plecat acum 3 ani,si nu am mai vazut`o...
Am fost prietene de mici,regret ca nu am putut sa-i spun ca este ce-a mai buna prietena.... si ca tin la ea... >.>
In rest..regret si alte lucruri,stiu ca nu se vor putea repara.

[Makii]

De obicei am regrete faţă de persoanele pe care le plac ... Gen, vorbesc cu el, şi încercând să par greu de impresionat, devin o persoană oribilă. -.-" Sau spun lucruri ce dau senzaţia de aroganţă. Ohh man.
Dar regretele acestea le resimt numai la persoanele pe care le simpatizez, pentru că faţă de ceilalţi, dacă fac ceva nepotrivit, nu îmi dau seama, pentru că nu îmi pasă. xD

[yaoi maniac]

Da, regretul e un sentiment involuntar ce te loveste o data si o data.
Am regrete chiar daca stiu ca nu e bine sa plangi pentru un astfel de lucru pueril.
Regret ca nu i-am zis mamei cat de mult o iubesc, dar stiu ca ea deja stie asta... daca nu cumva, la cat am pacatuit, nu a indepartat-o de mine.
Regret ca am plans de fata cu familia. De ce sa plang ca dupa aceea sa fiu considerata o persoana cu doua fete care se da pe langa membrii familiei? De ce? Mai bine imi inghiteam lacrimile cum o faceam deobicei si plangeam seara in pat.
Regret ca nu m-am mai dus de ceva timp la cimitir (chiar daca ieri am fost sa-i duc scrisoarea pentru Pasti); chiar daca ea se lupta cu boala ca sa ne aduca noua mancare, toti cu mofturile lor, si pentru a ne imbraca... pentru a ne oferi o educatie.
Regret ca n-am incercat s-o conving sa se duca la doctor, sa faca operatii, ceva anume. S-a zis "A fost deja prea tarziu pentru ea", atunci... daca macar incercam mai devreme, avea vreo sansa? Asta regret...
Regret ca... tip la Coana Lenuta...
Regret ca nu mi-am dat seama cat tinea Doamna Paula la mine. De ce nimeni nu mi-a zis inainte ca ea sa-si dea duhul? Sau trebuia sa-mi dau singura seama...? Oare credeau ca eu stiu?
Regret ca nu le-am multumit indeajuns de mult femeilor care ma chemau la ele acasa ca sa ma hraneasca dupa ce mama a murit... si mi-au dat bani, haine, dar in special, pe cineva care sa imi tina companie.
Regret ca am fost asa de copila incat... sa fac atatea lucruri gresite.
Acum cativa ani regretam un lucru, acum m-am impacat cu ideea si m-am resemnat, insa cu celalalte lucruri de mai sus... parca uneori nu e leac. Defapt, eu vreau sa regret, nu vreau sa uit. Nu vreau sa uit trecutul sau tot ce a fost in el, poate de aceea sunt suparata si melancolica cand imi dau seama ca cu trecerea timpului anumite amintiri se intetoseaza incetul cu incetu...
Am multe regrete, dar asa a fost sa fie. S-a intamplat, ala e trecutul, acum e prezentul, traiasc clipa, dar nu depasesc limita. ^^ Asta-s eu.

[Berry.]

Cred că aproape fiecare persoană, la un moment dat în viaţă, are şi regrete. xDD Chiar dacă ai făcut ce ai făcut, şi nu poţi da timpul în urmă să repari nişte lucruri, nu poţi să nu regreţi că nu ţi-ai cerut scuze de la cea mai bună prietenă când a trebuit sau că te-ai certat cu unul din părinţi.
Am avut şi am regrete; sunt o persoană foarte impulsivă şi orgolioasă şi de cele mai multe ori, chiar dacă ştiu că e vina mea, nu-mi e uşor să-mi calc pe mândrie şi să-mi cer scuze, iar dacă nu o fac când trebuie, peste ceva timp ştiu că voi regreta. Regret când mă cert cu mama, când ea are foarte multă dreptate cu ce-mi spune. Regret că uneori sunt răutăcioasă şi mai rănesc unele persoane pe care le iubesc, doar pentru că eu nu-mi pot exprima foarte bine, uneori, sentimentele. xD
Şi uneori, după ceva timp, uit ce s-a întâmplat, nu-mi place deloc să trăiesc cu regrete pe cap, nu e bine să plângi după ceva ce deja s-a întâmplat. : ))

[SnowFlake.]

Regrete? Mda, am ÅŸi aÅŸa ceva. Am de toate eu :-l.
Regret că am cunoscut pe cineva şi că i-am dat dreptate în tot ce a făcut chiar dacă ştiam că a greşit şi după o perioadă am devenit foarte irascibilă, din cauza lui. Pentru că el m-a schimbat în urmă cu şapte luni sau cam aşa şi acum nici măcar nu mai vorbim. [ nu că m-ar durea ]
Regret că mă ataşez prea repede de persoane; presupun că este cel mai mare defect pe care-l am.
Şi regret că ţip la bunica mea chiar dacă ea are dreptate, dar atunci când plâng nu prea mă gândesc la ce se va întâmpla după; mintea mea e doar la ce se întâmplă atunci şi sunt foarte impulsivă.

[Vir]

Regretele sunt niște ciudățenii. Sentimentul de regret este neplăcut, îți dă o senzație de discomfort și îți pare foarte rău pentru ce s-a întâmplat sau ce ai făcut. E groaznic, dar dacă ne gândim că prin regrete ne îndreptăm felul de a gândi, comportamentul și reușim să ne cerem scuze, nu e chiar atât de rău să regreți. Dar nu trebuie să exagerezi și să plângi o zi și o noapte, pentru că ce ai făcut nu poate fi schimbat decât dacă te ridici din cenușă și încerci să faci ceva, înainte să fie prea târziu. Iar dacă nu se mai poate face nimic, n-ai decât să-ți ispăsești pedeapsa.

Plânsul te ajută să te descarci, să uiți, dar trebuie să știi și când să te oprești, ca mai apoi să-ți repari greșeala, dacă se poate, bineînțeles. Trebuie să știi când să începi să plângi, când să te oprești și că trebuie să-ți repari greșelile decât să plângi la nesfârșit. Dar dacă am știi toate lucrurile astea, poate nu am mai regreta, nu?

Cam așa stă treaba... Sau cel puțin așa văd eu lucrurile. Oricum, regretele sunt niște ciudățenii, acestă părere nu cred că o să mi-o schimb vreodată...

[Mykoto]

Am si eu regrete :
Am fost cu ora mea la plimbare si m-am intalnit cu niste foste colege.SAraca nu mai vroia sa stea ca probabil nu se simtea bine si colegele mele au facut-o nesimtita.Regret ca le-am luat apararea lor, si am uitat de mica mea sora care aproape plangea.Imi pare atat de rau...regret pentru tot ce i-am zis dupa aceea.dar bine ca nu s-au mai intamplat chestiii de genul asta ...
Regret ca nu i-am spart capul unui fost coleg care,atunci cand a plecat,m-a facut "fata de farfurie" si mi-a dat o poza cu o farfurie.Daca ar fi si el pe site sau macar i-as sti adresa as avea multe de zis.
Regret ca nu m-am duc cu colegii sa ved Twilight , care, desi am auzit ca a fost o prostie , chiar as fi vrut sa-l vad la cinema.
Regret ca n-am invatat mai mult pentru olimpiada...