Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Regrete sau indoiala

#1
Sunt noua pe forum si m-am hotarat sa postez un fic, este si pe manga anime cine vrea confirmarea imi poate trimite acolo un mesaj, eu sper sa va placa este primul de acest gen pe care il scriu, defapt este primul fic pe care il scriu, yaoi nu va fi in primele capitole dar va aparea negresit, spor la citit si astept pareri.

Inserarea se intindea ca un val de panza de paianjen care ascundea pe jumatate lucrurile. Vantul fosnestea duios printr-e crengile tepoase ale pomilor.
Soarele scufundat demult in asfintitul vanat trimitea ultimele lucirii trandafiri norilor nemiscati din inaltimi. In departare luminii pierdute ca licuricii pe o intinder fara margini se aprindeau una cate una incercand sa patrunda prin desisul pomilor pana la umbra ce tremura usor in bataia vantului ascunsa dupa unul din cei mai maiestosii pomii aflat chiar in inima padurii ce parea ca in acea seara avea rolul de a proteja acea finta plapanda adapostind-o sub crengile lui maiestoase pentru ca nimeni si nimic sa nu ii poata descoperi prezenta.
Dar umbra acea firava avea alte planuri, se imfasura mai bine in pelerine albastra ca o floare de lotus si se hotara sa paraseasca crengile protectoare ale pomului pornind cu bagare de seama spre o potecuta numai de ea stiuta care avea sa o conduca spre iesirea din padure, umbra mergea destul de repede si cu pasi siguri denotand faptul ca mai facuse acel drum de multe ori, avand siguranta ca nu se poate rataci.
In alta parte a tinutului, departe de padurea care se intindea atat de maiestos pe colinele dealului intr-un sat micut de la marginea tinutului, invaluit in patura tainica a noptii, unde in momentul acela domnea linistea, la pervazul uneia dintre ferestre dormea cu capul in maini un baiat ce nu parea trecur de floarea varstei. O pasare a noptii trecu prin fata ferestrei deschise facand lumina lumanari pe care baiatul o tinea aprinsa pe masuta sa palpaie si sa arunce umbre fantomatice pe chipul lui obosit scotandu-I in evidenta parul negru care ne fiind foarte scurt ii mangaia usor obraji incercand parca sa il trezeasca dar fara succes tanarul dormind in continoare fara macar a banui ca la kilometrii distanta o umbra bantuia padurile, o umbra care avea sa ii schimbe destinul.
Noaptea a fost usor alungata de razele soarelui care patrundeau timid dar sigur printre crengile dese ale copacilor revarsandu-se ca o ploaie calda de vara pe chipul senin, inca cufundat in lumea viselor al baiatului. Dar se pare ca destinul nu era de partea lui doarece in usa insepura sa se auda cateva batai, la incepur incet si rar ca mai apoi mai tare si ferm, suficient cat sa il trezeasca pe baiat care ridica incruntat capul de pe pervaz bombanindu-l incet pe cel care indraznea sa ii deranjeze somnul. Se indrepta morocanos catre usa si o deschide privind incruntat persoana care indraznisa sa il trezeasca la acea ora imposibila desi stia ca el nu se trezea niciodata inainte de pranz.
Din spatele usi il privea un barbat solid trecut de prima tinerete cu pometi bine conturati si fata putin arsa de soare, iesind in evidenta si datorita parului scurt si grizonat pe alocuri.
-Tata! ce s-a intamplat, sti ca eu nu ma trezesc niciodata la ora asta.
Exclama baiatul nemultumit gesticuland din maini in incercarea de a-si arata revoltarea fata de fapta taalui sau.
-Imi pare rau fiule dar trebuie sa te duci la magistrat, sti ca imi e prieten vechi si m-a rugat sa il ajuti intr-o problema cu fiul sa asa ca vei merge la el si iti va explica ce trebuie sa faci.
Batranul epusese acestea doar dintr-o suflare nepermitandu-I baiatului sa li poata intrerupe
-Asa ceva nu se poate, eu nu am nici un cuvant de spus in toata treaba asta?
-Nu.
Raspunse barbatul simpul si pleca inainte ca fiul sau sa mai apuce sa protesteze.
Vantul sulfa usor printr-e crengile copacilor, facand frunzele fragede sa tremura usor uneori reusind chiar sa smulga cate o petala din florile de ciresi si sa o poartespre vazduh usor ca intr-o vraja inainte de a o lasa sa-l paraseasca definitiv asternandu-se pe iarba moale inca umeda de roua.
Numai o persoana indraznea sa perturbe acel peisaj mirific ce te ducea cu gandul la un coltisor de rai, numai un baiat merge cu pasi inegali si rapizi, nemaistand sa admire peisajl atat de special, cea ce dadea senzatia ca baiatul se afla intr-o stare profunda de nervozitate.
-Nu imi vine sa cred ca ma oblige sa fac asa ceva, e umilitor, eu nu sunt dadaca, izbucni baiatul pierzand si bruma de rabdare pe care o mai avea, dar se calma repede cand realize ca se cearta singur continuandu-si insa idea, calmeazate Rich nu rezolv nimic daca ma pierd cu firea, in plus cat de rau poate fi e doar un pusti, am trecut si prin situati mai grele, se imbarbata singur mergand ceva mai vesel, desi nu stia cat de mult gresea si ce provocare va avea de infruntat.
Restul drumului l-a parcurs fara alte incidente sau izbucniri ajungand intr-un sfarsit la intrarea in vila magistratului, pentru ca locul in care locuia acesta nu se putea numi casa, locuinta acestuia era situate pe colina unui deal oferind o panorama de nedescris si era inconjurata de o gradina frumos aranjata in care predominau trandafiri rosii. Interiorul casei era decorat in stil oriental predominand culorile calde in special rosu si galben oferind un aer foarte primitor oricui pasea pragul acelei case.
Rich se lasa condus de o menajera care il intampinase amabila la intrare pana in biroul magistratului unde se putea simti un aer putin mai rece cum era si normal pentr-un birou.
-Buna ziua domnule magistrat, am fost imformat de tatal meu ca doriti sa va ajut intr-o problema, spuse baiatul pe un ton politicos si plin de respect pentr-u persoana din fata lui.
-Buna Rich, da intradevar am o problema si as dori ca tu sa ma ajuti, de la moartea raposatei mele soti care a avut loc acum doi anii fiul meu Gabriel s-a schimbat mult, nu mai vorbeste cu prieteni lui, sta numai in casa si se fereste de toata lumea, imi fac griji pentru el si desi am luat legatura cu multi specialisti nici unul nu a reusit sa ma ajute, asadar m-am gandit ca un prieten care sa nu ii aduca aminte de trecut ar putea sa il ajute si aici intervi tu, spuse barbatul prindu-l plin de speranta din spatele ochelarilor care ii ascundeau ochii albastri partunzatori asortati cu parul carunt aproape in intregime.
-Va ajut cu cea mai mare placere, spuse resemnat Rich stind ca nu are alta alternativa.
-Iti multumesc Rich si sper ca te vei intelege bine cu fiul meu, Marta o sa te conduca la el in camera iar mai tarziu cand va fi gata o sa iti arate si viitoaea ta camera, e mai bine sa locuiesti aici macar o perioada sa va cunoasteti mai bine, adauga barbatul facandu-I semn ca poate pleca.

aceasta este mai mult o introducere, o sa incerc sa postez maine uramtoarea parte, scuzati eventualele greseli de tastatura

#2
Fata de alte lucrari incepatoare, te remarci foarte bine, Serena.
Ai un stil frumos al descrierii si dialogul nu este sec in intregime, iar micile probleme se vor rezolva in timp ce tu progresezi si povestea continua.
Si da, ai greseli de ortografie dar astea se rezolva daca vei corecta de maxim doua ori si sper ca pe viitor sa ne surprinzi deoarece prima parere a fost foarte buna.

Gambate!

#3
Duppy's Girl multumesc de coment, intradevar nu am intodeauna dispozitia sa corectez greselile gramaticale, iti multumesc pt incurajari si postez urmatorul capitol deoarece am scrise cateva capitole in fata si pot posta mai des, sper sa iti placa acest capitol si tie si celor care vor mai citi.

Baiatul ramase ca transit dar se desmetici repede si parasi camera la use asteptandu-l manajera, tatal lui nu ii spusese nimic de a locui in acea casa, fara sa isi dea seama ajunsese deja la usa camerei lui Gabriel si se uita nehotarat la usa nestind daca sa intre sau nu.
Din spatele usii masive de stejar nu razbatea nici un zgomot, semn ca persoana dinauntru ori lipsea ori se odihnea. Rick intinse nehotarat mana si ciocani de doua ori in usa sperand totusi sa nu raspunda nimeni. Dar norocul nu ii surase si dupa cateva minute care I s-au parut secole usa se deschise scartaind, lucru care ii dadu fiori pe sira spinarii, in fata acestuia aparu un baiat roscat tuns scurt in spate si cu doua suvite putin mai lungi in fata, scotandu-I in evidenta ochii albastrii la fel ca ai tatalui sau si zambetul putin ironic pe care acesta il afisa.
Rick observa ca acesta era imbracat destul de simplu, o bluza albastru marin, asemanator cu ochii acestuia si o pereche de pantaloni negri simpli, dar a fost interupt din studiu de vocea rece si calculate a persoanei din fata lui.
-Ma mai studiezi mult sau ai de gand sa imi spui cine esti si ce vrei, spuse baiatul pe nerasuflate privindu-l pe cel din fata lui fara pic de interes.
Rick ramase putin surprins de vocea rece si autoritara a lui Gabriel dar se hotara sa nu ii dea acestuia satisfactia de a-si pierde firea, asa ca ii raspunse pe un ton sincer.
-Buna Gabriel, numele meu este Rick si o sa locuiesc aici o perioada,… asa ca sper sa ne intelegem bine adauga baiatul amintindu-si cuvintele magistratului.
Dar este interupt de hohotele de ras ale lui Gabriel care se pare ca facea eforturi supranaturale sa poata vorbi printre chicoteli si sa se mentina si pe picioare, Rick il privea nedumerit nestind ce gaseste acesta atat de amuzant, ajungand intr-un final la concluzia ca baiatul acela chiar are nevoie de un doctor pentru ca pare mai mult decat deplasat cum isi poate schimba starea de spirit de la cea de aroganta la aceasta.
-Se pare ca tata iar a trimis pe cineva sa faca pe dadaca, curios este ca tu nu pari sa ai mai mult de 18 ani, deci nu esti decat cu un an mai mare ca mine neputand sa fi medic, spuse Gabriel calmandu-si in mare parte hohotele de ras, facandu-i loc lui Rick sa intre in camera.
Acesta observa ca in camera predomina un miros slab de flori de ciresi, asa ca isi indrepta privirea spre geam si realize ca acesta este deschis lasand adierea placuta de primavera sa invadeze camera oferindu-I un miros de prospetime permanent. Camera lui Gabriel era in nuante de verde si galben armonizate intr-un mod destul de placut, in mijlocul camerei trona un pat cu balachin destul de inalt, acoperit de valuri de matase alba prin care se putea distinde lengeria rosie a patului, in coltul camerei era un birou si o masuta de toaleta de culoarea castaneii. In dreptul geamului se putea observa un suport pentru picture si un desen care infatisa in mare parte peisajul mirific ce dainuia in spatele geamului.
Rick se apropie de picture si o privi atmirativ intrebandu-se cum poate cineva sa redea atat de bine imaginea de bazm care se intindea dealungul dealurilor spre infinit. Intinse aproape hipnotizat o mana spre tablou dorind sa il atinga dar o mana straina il opri prinzandul de incheietura.
-Ce crezi ca faci? Mi-a luat aproape doua ore sa termin desenul si vopseaua este inca proaspata, crezi ca o sa te las sa-l strici? Aproape ca urla Gabriel scos cu totul din sarite.
-Pe langa asta, baga bine la cap, nu am de gand sa fiu prieten cu unul ca tine, esti practic un necunoscut pe care tata la pus pe post de dadaca si tu ai fost de acord, esti exact ca o papusa in mainile papusarului, respectiv ale tatei, adauga Gabriel privindu-l pe celalalt cu dispret.
Rick se intoarse uimit spre baiat cand acesta il prinse de mana si ii asculta discursul nevenindu-I sa creada ca este badjocorit de un pusti, nervos i-si elibera mana din stransoare si apucandu-l pe baiat cu ambele maini de guler, reusi sa il ridice cativa centimetri in aer.
-Asculta aici pustulica, nu imi veni mie cu deastea, credema ca nici pentru mine nu e o placere sa te am prin preasma dar din nefericire pentru amandoi nu prea avem de ales, asa ca fi baiat cuminte si nu imi sta in drum, eu imi vad de ale mele si tu de ale tale, iar tatal tau o sa stie ca ne intlegem de minune, asa toata lumea e fericita, spuse Rick in timp se il scurura incet pe cel din fata lui.
-Usor omule incep sa ma simt ca intr-un carusel, si credema am rau de asa ceva, oricum sunt de acord cu idea ta mareata, macar nu incerci sa imi bagi pe gat o prietenie care mie nu imi trebuie si daca asta e tot ce ai avut de zis te-as ruga sa ma lasi sa ma odihesc pentru ca discutia asta a fost mai mult decat obositoare, spuse Gabriel pe un ton putin ironic dar in aceasi masura sincer cand se vazu cu picioarele pe pamant.
Rick se hotara sa nu mai lungeasca convorbirea si cu un pa simplu parasi camera, privind in jur observa la cativa pasii distanta o usa pe care aparuse recent o placuta cu numele lui. Banuind ca aceasta este camera sa intra si incepu sa o inspecteze, camera era in nuante de mov si albastru, inafara de asta era indentica cu camera lui Gabriel, Rick se apropie de pat si observa bagajele pe care probabil i-le trimisese tatal sau, le despacheta fara nici un chef punandu-le absent in dulap dupa care se tranti lenes in pat si fara sa isi dea seama se lasa furat de somn si pornii calatoria spre taramul viselor unde totul este posibil.
In departare se auzi urletul unui lup, suficient de tare pentru al trezi pe Rick din lumea viselor , acesta se ridica lenes din pat si se indrepta spre fereastra mare care dadea spre padure, incepu sa admire peisajul, ragina nopti, luna, rasarise demult printre supusi ei, stelele, si isi arunca razele plapande pe suprafata intinsa a padurii formand unbre fantomatice si dandu-i o aura de mister, o liniste de mormant se asternu cu ultimul urlet al lupului, padurea si toate micile vietuitoare din ea cufundandu-se in intuneric.
Baiatul vru sa se intoarca in pat cand ceva ii atrase atentia, la lumina unei raze a luni vazu o umbra strecurandu-se incet spre intrarea in padure probabil sperand sa nu fie descoperita, dar norocul nu a fost de partea ei pentru ca Rick a vazut-o si curios cine ar fi putut sa umble la ora acea prin padure se imbraca rapid si pleca in urmarirea umbrei. Mergea incet in speranta ca va ramane nedetectat desi trebuia sa mearga destul de aproape de umbra ca sa nu o piarda, avand in vedere ca aceasta merge destul de repede neoprindu-se nici macar o secunda. Pasi se auzeau din ce in ce mai aproape, strecurandu-se cu bagare de seama printre crengile copacilor, Rick inainta din ce in ce mai greu, padurea fiind mai din ce in ce mai deasa dand impresia ca incearca sa il opreasca din urmarire, dar baiatul se ambitiona si mai tare si continua drumul pana in momentul cand ajunsese atat de aproape incat avea impresia ca daca va intinde mana va afla pe cine a urmarit, dar cand sa afle adevarule, pasi se oprira si acea umbra practic se evapora ca si cum nu ar fi fost niciodata acolo. Rick se opri in loc si ramase incremenit, nu stia ce sa creada, oare imaginatia ii jucase feste, nu asta era imposibil dar atunci pe cine urmarise, si mai important unde disparuse acea persoana, ridica privirea din pamant si observa ca se afla in fata unul arbore, probabil cel mai falnic din padure domnind peste toti ceilalti.
Se intoarse si porni spre conac, dar inainte sa ajunga la iesirea din padure, avand si cateva probleme cu orientarea are parte de o surpriza de proporti, o haita de lupii se uitau cu ochii sticlosii si infometatii la el alegand momentul cand sa atace, incerca sa se dea un pas in spate dar se razgandi numaidecat cand observa ca lupii formasera un cerc compact in jurul lui.
“Felicitari Rick asa iti trebuie daca nu ai de lucru si pleci in urmarire de fantasme la miezul mopti” isi spuse el in gand incercand sa gaseasca o portita de scapare dar fara nici un scuces.
Tocmai cand fiarele se pregateau sa atace, un sunet asurzitor si totodata placut strabatu padurea pana ajunse la ei, era ca un cantec dar se pare ca lupilor nu le placea deoarece imediat dupa ce cantecul incepu ei o luara la fuga care incotro.
Rick incerca sa se intoarca, deoarece cantecul se auzea de undeva din spatele lui si se apropia, dar nu apuca deoarece cu ultima nota care strabatu padurea simti o durere surda in ceafa si fara sa stie ce sa intamplat cazu lesinat pe jos.
-Nu ar fi trebuit sa ma urmaresti, padurea e foarte periculoasa noaptea, defapt nici nu stiu de ce te-am salvat, nu imi pasa ce patesti, si totusi…

#4
Ce capitol interesant si plin de mister! Scrii foarte frumos, Serena!
But take care la greslile gramaticale si sper sa te concentrezi mai mult pe corectare.
Dar una peste alta, evoluezi bine si esti o scriitoare foarte buna.

P.S. Mai vb noi si gambate!

#5
Hey am trecut si eu pe la ficul tau.....e foarte fain sa stii.Scrii foarte frumos.

Well.....cat despre ultimul capitol(ca la primu nu ma lasat lenea sa iti las coment)e foarte dragut.Si oare cine la salvat pe Rick?Asta stii doar tu si sper sa ne spui si noua in urmatorul capitol.

Mult noroc in continuare.Kiss si spor la scris.Ja-ne!
I'm Kira.

#6
Va multumesc pentru comentari si m-am hotarat sa mai postez un capitol, sper sa va placa si va astept parerile, stiu ca este putin mai scurt dar o sa ma revansez

Inceputul unei noi zile aduce cu ea noi sperante si totusi acesta nu este o regula generala, intr-un pat inalt scaldat in razele dulci ale soarelui, parand o mica stea imbratisata de lumina soarelui dormea linistit Rick, mirosul proaspat de flori de ciresi il imbata, facandu-l sa se cufunde si mai mult in somnul binefacator si totusi nu putea face asta, o durere asemanatoare unor pumnale ii strabatea ceafa transformand somnul doar intr-un vis frumos si obligandu-l pe baiat sa se trezeasca la realitate. Privi putin buimac in jur incercand sa isi aminteasca ce sa intamplat in acea noapte si cel mai inportant, cum a ajuns la el in camera, pentru ca tot ce isi mai aminteste este o durere sfasietoare in ceafa si nimic alceva. Duse mana la ceafa iar durerea pe care o simti ii comfirma faptul ca nu fusese un vis, dar intrebarea principala era ce se intamplase cu adevarat.
O bataie scurta in usa il readuse cu picioarele pe pamant si ii alunga acel gand din minte, dupa ce aproba usa se deschise si pe ea intra menajera pe care din cate retinuse o chema Marta.
-Buna dimineata domnule, sper ca ati dormit bine, spus fata pe un ton politicos, din ordinul magistratului v-am servit micul dejun in camera tanarului Gabriel, aceasta fiind o oportunitate sa petreceti putin timp impreuna, mai adauga fata inainte sa paraseasca incaperea.
Rick privea inca buimac in urma ei, vorbise atat re repere si fara pauza incat nu a avut timp nici macar sa proceseze fiecare informatie primita, un singur lucru inca ii dansa prin cap si anume ca trebuia sa mearga in camera lui Gabriel daca vrea sa manance, lucru care nu il incanta catusi de putin.
Asta este, gandi el indreptandu-se spre camera baiatului, in fond e foarte posibil sa doarama, asa ca nu va trebui sa stie ca am trecut pe acolo, oricum asta va fi o dovada pentru tatal sau ca ne intelegen ‘bine’. Ajunse in fata camerei mai repede decat si-ar fi dorit asa ca batu de cateva ori in use, fara nici un succes astfel hotara sa intre si dupa cum sperase Gabriel era cufundat intr-un somn adanc nebanuind macar ca i-a fost invadata camera.
Rick se aseza pe unul din cele doua scaune, care se aflau langa masa special pregatita pentru ei si se apuca sa ia mucul dejun aruncand o privire spre Gabriel intrebandu-se cum poate un baiat atat de inganfat si imatur sa fie un adevarat ingeras in timpul somnului lasand lumina plapanda a soarelui sa il imbratiseze incet, se apropie de patul acestuia privindu-l, parea atat de neajutorat si lipsit de aparare dar se departa rapid neintentionand sa il trezeasca, dupa cateva secunde se auzi o bataie ferma in usa iar magistratu isi facu aparitia cand aceasta se dechise nemaiasteptand confirmarea baietilor.
-Buna dimineata Rick vad ca te-ai trezit, ai dormit bine?, inteba barbatul privindul cercetator pe cel din fata lui, incercand parca sa vada in sufletul acestuia.
-Da domnule am dormit foarte bine, va multumesc de intrebare, ii raspunse baiatul putin confuz dar hotarat sa nu ii dezvaluie nimic din ce se intamplase noaptea precedenta.
-Ar trebui sa il trezesti si pe fiul meu, asa ati lua micul dejun impreuna si ati mai putea sta de vorba raspunse barbatul astfel dezvaluind motivol vizitei matinale.
-Aveti perfecta dreptate domnule dar aseara am stat destul de tarziu de povesti cu Gabriel si m-am gandit sa il las sa mai doarma putin pentru a nu fi obosit replica baiatul privindul pe barbat stind ca o astfel de minciuna este cea ce el ar dori sa auda.
Rick realiza ca minciuna pe care a spus-o a picat foarte bine deoarece fata magistratului se destines intr-un zambet larg si il privi pe baiat plin de speranta, ochi albastri stralucindu-I ca niste perle smulse din adancul oceanului.
-Ma bucur sa aud asta deci Gabriel era cu tine cand l-am cautat aseara, am crezut ca iar a plecat fara sa spuna ma bucur sa aflu ca nu este asa, spuse fericit barbatul privindu-l pe Rick plin de speranta dupa care se hotara sa plece multumit de ce a aflat, lasandu-l pe baiat sa isi continue micul dejun.
Rick priveste usa pe care cu cateva minute in urma a iesit barbatul si incearca sa isi dea seama de ce se intampa, oare este posibil ca persoana pe care a urmarit-o noaptea trecuta sa fie baiatul, trebuie sa afla, nu poate sta cu aceaasta incertitudine, gandea adolescentul fara ca macar sa observe ca in spatele lui statea de cateva minute bune Gabriel care se trezise si dorea sa primeasca o explicatie foarte plauzibila pentru a motiva prezenta adolescentului la el in camera. Cateva batai insistente din picior l-au facut pe Rick prastic sa sara de pe scaun, intorcandu-se cu fata spre baiatul din spatele sau privindu-l putin nedumerit.

#7
Uhu ce capitol interesant!
Dar... (vesnicul si a tot stiutorul "dar") ai avut iar greseli de ortografie so take care la next.
Si da... cam scurt intr-adevar dar merge.

P.S. Nu mai scrie dak ai teze sau examene pana nu se termina. E spre binele tau si toti scriitorii si-au luat o pauza in perioada asta.

#8
Buna imi pare foarte rau ca nu am mai postat, am avut o lipsa totala de inspiratie si am decis ca e mai bine sa astept putin, oricum nu sunt foarte madra de acest capitol va promit ca pana vineri mai aveti altul si scuzati faptul ca este cam mic.


-Sper ca ai bunavointa sa imi spui ce cauti la mine in camera, inainte sa am eu bunavointa sa te dau afara, replica Gabriel pe un ton dur in momentul in care realiza ca si-a facut simtita prezenta.
Rick zambi destul de siret la auzul cuvintelor baiatului, desi ii spusese ca nu vrea sa aiba deaface cu el curiozitatea de a afla de ce umbla noaptea prin padure era prea mare, deoarece Rick era aproape sigur ca persoana din padure era Gabriel.
-Da am o explicatie chiar buna, raspunse tanarul cu acelasi zambet siret, am fost anuntat ca daca doresc sa iau micul dejun va trebui sa vin la tine in camera, si deoarece nu consider ca am nevoie de diete asta am si facut, continua adolescentul incercand sa nu izbucneasca in ras datorita expresiei chinuite pe care o afisa Gabriel.
-Nu imi vine sa cred!!, izbucni baiatul fara sa se mai poata controla, nu este subicient ca trebuie sa te suport prin casa, acum trebuie sa te suport si in camera mea, nu asta nu poate fi adevarat, viata nu poate fi atat de cruda cu mine, spuse aproape soptit baiatul ultimele silabe topindu-se incet pe buzele lui, se aseza pe scaun de parca nu ar mai avea suficienta putere nici pentru a-si sustine propria greutate
-Nu te mai vaita atat, crezi ca eu ma bucur prea mult? Din pacate asta e situatia si trebuie sa o acceptam , asta daca nu ai tu o idee mai buna, spuse Rick asezandu-se mai comod pe scaun hotarat sa isi continue micul dejun.
-Ai dreptate momentan trebuie sa ne conformam, dar pana la urma o sa gasesc o solutie, nu pot suporta prea mult situatia asta, adauga Gabriel asezandu-se si el pe un scaun pentru a lua micul dejun.
Rick il privea destul de insistent pe baiat, in timp ce acesta savura micul dejun, intrebandu-se daca el chiar nu a realizat ca nu e singur in camera astfel incat sa poarte ceva mai mult decat o pereche de boxerii.
-Nu ai m-ai vazut oameni care e problema ta, raspunse putin iritat Gabriel deoarece nu ii placea ca baiatul sa se holbeze le el simtindu-se putin intimidat.
-Ba da am mai vazut oameni dar de obicei restul oamenilor nu i-au micul dejun cu atatea haine pe ei, spuse putin amuzat Rick privind tinuta baiatului, desi trebuie sa recunosc iti vine foarte bine adauga baiatul ne luandu-si privirea de pe Gabriel.
-Ce? Nu e oficial, tu esti mai cretin decat permite lege, sa nu indraznesti sa te mai apropi de mine, tipa Gabriel infasurandu-se in patura pe care o gasii aruncata pe pat astfel incat i se mai vedeau doar ochiii putin tremurand, iesind din patura.
Rick incepu sa rada de reactia baiatului si ca sa il mai sperie putin se ridica de pe scaun si se apropie cu pasi lenti de baiat privindu-l cu superioritate.
-De ce sa nu mai mai apropi de tine? Si daca o sa ma apropi ce o sa faci, spuse baiatul ajungand langa Gabriel si in ciuda eforturilor acestuia ii inlatura patura de pe fata descoperind astfel ca acesta era rosu la fata si tremura. Rick zambi satisfacut ca a obtinut ce a vrut si se apropie incet de baiat soptindu-i la ureche.
-Unde te duci noaptea prin padure pentu ca sunt sigur ca tu erai.
-Nu stiu despre ce vorbesti raspunse baiatul agitat indepartandu-se de Rick, padurea e periculoasa mai ales noapte, de ce as umbla prin padure.
-Nu stiu dar nu o sa renunt pana nu o sa aflu, iar eu de obicei reusesc ce imi propun asa ca ai grije, raspunse Rick iesind din camera.
-Te inseli nu te voi lasa sa afli nimic despre mine.



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Nu pune la indoiala gandirea femeii MooN. 9 5.573 01-04-2011, 10:57 PM
Ultimul răspuns: Katniss
  Regrete... Marina. 23 12.415 08-01-2011, 09:12 PM
Ultimul răspuns: Vero
  Ultime cuvinte,ultime regrete Bye Bye nu's 3 3.785 20-05-2009, 09:05 PM
Ultimul răspuns: Bye Bye nu's


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)