Regis de Aeternum: Existenţă duală

[aurelyon]

Thx. M/am obisnuit cu ideea ca scrierile mele nu sunt prea lecturate. Am postat pe mai multe forumuri, chiar am publicat in doua reviste, dar cititori am avut putini.
Ma flatezi cu " minunatia asta " ;)) ... Ei bine, la noi, in Romania se petrece actiunea, Bucuresti, in prezent.


- Ne despărţea doar un perete, se strâmbă el, cu afectare, amintindu-şi. Dar cred că ştiaţi şi asta, adăugă ameninţător.
- Am fost şi la el, săptămâna trecută, zise ea, cu voce joasă.
- Da?... se miră Desalonta. Şi, cum de mai trăieşte după vizita voastră?... adăugă sarcastic.
- Nu suntem aşa de periculoase, rânji Andreea. De altfel, ştii bine că n-avem voie să ne atingem de voi.
- Ah, şi eu care credeam că ăsta a fost un avertisment, bombăni el, masându-şi braţul rănit. Dacă o faceţi, veţi fi nişte vânători vânaţi, mai spuse, cu satisfacţie în glas. Şi nu v-ar sta prea bine, nu? Rymnotech-ul are protecţie totală; aţi început drăguţ, dar nu ştiu dacă veţi mai scăpa de misiunea asta.
- Ştii ceva, amice? strigă Adelina, nervoasă. N-am de gând să ascult cum îmi dă mie note un Regis de doi bani! Stai acolo cuminte, pe curu’ tău, dacă nu vrei să-ţi provoc o durere de zile mari…
Andreea îşi înăbuşi râsul. Mariusz zâmbi, compasional.
- De ce te ofensezi, doamnă vânător? N-am spus nimic rău despre dumneata.
- Te-am împuşcat ca să încetezi cu “ nu ştiu cu ce se mănâncă “ . Am venit să te avertizăm cu o chestie.
- Asta am făcut şi cu domnul Roxolan. N-a mai auzit de noi, dupa asta, completă Andreea.
- Suntem obligaţi moral să facem treaba asta. E datoria noastră.
- Bine, oftă Mariusz. Vă ascult.
Andreea se apropie de geam şi ridică una din lamele jaluzelei. Nimeni nu bănuia nimic, angajaţii îşi vedeau de treburile lor.
- Ştii desigur ce anume ne deranjează la persoana dumitale.
- Că eşti o antichitate care trebuia să fie demult oale şi surcele, e treaba ta, zise Adelina. Pe noi ne deranjează pericolul care îl prezentă partea ta negativă. Bine, n-ai omorât pe nimeni, dar o poţi face oricând.
- Vorbim de hiperactivitatea şi de magnetismul dumitale sexual. Te respectăm ca legendă printre Căluşari, dar valenţele tale de zburător nu dau bine. Eşti de o complexitate morbidă, domnule.
- Într-un cuvânt, abstinenţă totală, căci dacă până acum, am auzit de femei leşinate sau intrate în comă dintr-un simplu sărut, din pricina electricităţii din corpul dumitale - spuse Andreea, încercând să rămână serioasă - dacă omori pe cineva, nu te vom mai cruţa.
- Nu, zău?... zâmbi Mariusz.
- Chiar de-ar fi să vă întoarcem unul împotriva celuilalt.
- Şi probabil de a o ucide pe Florenţa, înainte, nu? sugeră el, făcând o asociere cu propunerea lui Leonard.
- Da, aprobă Adelina, clătinând din cap. Nu ne-ar face plăcere, să ştii.
- Hm, vă cred, răspuse Desalonta, cu un rictus şi se ridică de la birou. Mergeţi liniştite atunci, le mai zise. Sursele voastre sunt destul de slabe, dacă n-aţi aflat că medicul meu lucrează la un tratament pentru problema asta, deci nu există riscul de a răni măcar pe cineva, în următoarea perioadă ori secol. Oricum, nu din cauza pe care aţi adus-o voi în discuţie…
- Tratament?! Ce tratament? sări Adelina, uimită.
- Vă pun în legătură cu Edgar, medicul meu. Dacă doriţi, adăugă cu un zâmbet bonom.
- Edgar Stancovici? întrebă blonda, cu un fel de teamă. Mariusz încuviinţă. Dacă e el, atunci putem pleca liniştite, într-adevăr. N-ai putea fi pe mâini mai bune decât ale dumnealui.
Zâmbi politicos şi se retrase spre uşă. Cele două făcură un gest de rămas bun şi ieşiră din cabinet, lăsându-l pe Mariusz într-o cumplită ceaţă.
Formă numărul de interior al medicului. În timp ce suna, Edgar se ivi pe uşa biroului. Trase fotoliul pe care sezuse Adelina şi se aşeză repede.