19-02-2010, 09:20 PM
offf... e atat de mult timp decand nu am mai postat la povestea asta, incat m-am suparat un pic pe mine.. Inafara de Black Soul revival ( la care nu comenteaza nimeni ) asta e povestea mea preferata ^^ Sper ca si voua va place, dar pana una alta, mai pun doua capitole ^^
Cap 15 - 16
Lumina puternica invada camera , cucerind orice coltisor intunecat fara prea mare greutate . Insa aceeasi lumina ce incalzeste un suflet si aduce la viata o planta , supara o persoana care murmura niste injuraturi pe sub barba , tragandu-si patura si mai mult peste cap . Dar , credeti ca nenorocitul care daduse perdelele laoparte avea sa il lase sa doarma in continuare ? Nu!!! Veni langa pat si aproape ca il dadu jos pe Rhys care urla de indignare , trezindu-se pe podeaua rece .
-"Ori te ridici tu , ori te trantesc eu !" o voce monotona si la fel de obosita ii vibra in cap lui Rhys care dadu sa se bage sub pat numai ca sa scape de lumina orbitoare a soarelui .
Kez nu mai astepta . Ofta enervat si ii prinse gleznele fratelui sau , tragandu-l spre usa intredeschisa . Norocul lui Rhys era ca pe jos erau carpete , caci nu ar fi suportat sa fie tarat pana la usa pe pardoseala rece, sau mai rau , pe metal .
-"Vrei sa-mi dai drumu ?" incepu sa se zbata tanarul comandant .
-"Cand vei renunta sa te comporti ca un copil !" veni si raspunsul gafait al lui Kez care facea tot posibilul sa-l tina pe Rhys care se zbatea in toate diretiile, mutandu-si corpul cand la stanga, cand la dreapta, sucindu-i incheieturile fratelui sau in fel si chip.
Stia cat de manios era tanarul cand era trezis pe neasteptate , sau cat de artagos devenea daca era aruncat din pat . Insa putea sa suporte orice , mai ales daca stia ca avea sa se razbune pe fratiorul sau mai mic un pic mai tarziu .
Se luptara ei o vreme , Rhys reusind sa isi recupereze picioarele usor inrosite din mainile fratelui sau, iar Kez ...ei bine , saracu cazu cat era de lung pe covorul moale , cu un Buf! Surd, inabusit si un scancet . Rhys deja se aruncase asupra fratelui sau care isi pierduse garda si avantajul, si ii administra pumni si palme . Kez se ferea cum putea din calea pumnilor , dar palmele?! Alea ii inrosira obrajii, pielea ajungand sa se umfle. Daca s-ar fi uitat in oglinda nu s-ar mai fi recunoscut. Dar ce era mai rau era faptul ca, dupa fiecare palma zdravana primita, camera incepea sa se invarta si mici pete colorate in diferite nuante ii dansau prin fata ochilor. Lacrimi de durere si indignare ii aparura in ochi, dar nu putu sa faca nimic, imobilizat fiind la podea, cu un adversar de categorie grea, cand vine vorba de lupte corp la corp, deasupra lui.
Intr-un final , una din menajere se decisese sa intervina si ii despartise pe baieti cu chiu cu vai, primind si ea propriai portie de injuraturi si chiar si vreo doua palme din partea unui Rhys foarte furios.
-"Stai in patul ala de o saptamana ! Cine crezi ca o s-o salveze , daca tu nu faci nimic ? Eu imi dau silinta , dar eu nu am influenta ta , chit ca is fratele mai mare ! Nu m-am priceput niciodata la asa ceva !" aproape ca urla Kez , aducandu-i din nou aminte lui Rhys ce era important pentru el .
Era drept ca se vindecase si ca nu mai avea probleme cu ranile odata adanci . 'Minunile tehnologiei avansate !' isi zise el in gand . dar ... ceva il impiedica sa plece dupa ea . O iubea , poate mai mult decat a iubit pe cineva vreodata . Insa nu stia ce sa faca, inima si creierul sau cerand doua lucruri total diferite.
-"Nu pot sa fac nimic !Lasa-ma in pace !" ii zise , fara tragere de inima lui Kez , si pleca inapoi spre patul sau .
Se tranti pe el , sub privirile mirate si totodata exasperate a fratelui sau .
Baga mana sub perna si stranse in pumn o discheta micuta , pe care stea scris numele lui . Nu se manifesta decat cand fratele lui parasi incaperea , cu un oftat prelung .
'Poate ca nici nu are nevoie de salvarea mea ! Sau de mine !' isi zise , lacrimi grele prelingandu-i-se pe obraji . Acea discheta ! De ce trebuise ca EL sa curme totul ? de ce nu o lasase impreuna cu fiul presedintelui , si in schimb avusese tupeul de a o lua langa EL ? De ce? nu era drept !
Isi simtea inima farmitandu-se si rupandu-se in el , cat timp cuvintele verisorului sau , ii rasunara in urechi :
" Stai calm Rhys !Fata va fi mai fericita langa mine dacat va fi langa tine ! Se pare ca nici nu i-ai spus de trecutul tau ! Stau si ma intreb cine ar mai voi vreodata sa se apropie de tine , stiind ca esti un criminal , ca mainile tale vor fi patate cu sange pana vei muri ? Esti un ipocrit si un infumurat , si stii asta prea bine!" rasul acela indreptatit si grimasa de pe fata verisorului lui , ii staruiau in minte , ca o boala sau o rana ce nu vrea sa dispara , sa se vindece si sa-l lase in pace .
' Nu stiu cat de mult va voi ea sa stea cu tine ...Damian !' adormi baiatul cu aceste cuvinte .
Poate totusi va merge sa o caute . Poate totusi verisorul lui se inselase ! Poate ....
~~~~~~~~~~~~~~
Lumea viselor o purta departe ! Poate prea departe ! Isi visa viata pana sa intre in armata ! Pana sa ajunga sa ucida oameni , la ordinele altora ! Stia ca ea nu avea nici un drept sa ia viata unor fiinte , insa ... asa statea in natura oamenilor : Sa se distruga reciproc !
Visele ei nu fusesera niciodata pline de caldura , insa parca acesta diferea de celelalte . Nu mai era sangeros , ci linistitor . Nu mai prezenta suferintele celorlalti, la a carei morti participase cu sange rece , ci bucuria unor momente ce au trecut prea repede . Isi musca buza pana si in vis .
Era doar un spectator . Iar cei din fata ei semanau cu niste marionete , controlate de cineva, niste actori bine platiti, meniti sa insceneze chiar si aceasta ultima oaza de iubire pe care o gasise. Ii privea pe acei oameni , fara sa clipeasca , fara sa se indeparteze de locul unde ajunsese . Privea cum ei zambeau si radeau , cum fiecare lucru ii facea sa rada . Si toate in jurul unui copilas . Un prunc ce nu avea mai mult de cateva luni . Insa ea nu era aceea . Ea nu apartinea acelei familii .
Casuta micuta din lemn , cu o gradina plina de flori multicolore , inconjurata de un gard viu , nu ii apartinea. Zircarda intoarse capul , dezgustata fiind de atatea dulcegarii. Probabil ca acea familie era deja moarta . Dar nu avea de unde sa stie . Ochii ei se pironira asupra unei fete cu parul negru , tuns scurt si cu niste ochi albastri tristi . Era de cealalta parte a porti si privea acea familie . Ii cerceta plina de regrete , dorinta in ochii ei . Oare cat de mult isi dorea ca sa apartina si ea unei familii, sa simta chiar si acele sentimente false, si totusi sa aiba speranta ca existau? Zircarda se vazu pe sine .
Lacrimile ii inundara ochii , insa refuza sa le lase sa curga . O urmari pe micuta cum se indeparteaza , fara sa priveasca inapoi . La ce bun ? Nu isi cunoscuse niciodata familia , si totdeauna crezuse ca ai ei o abandonasera . O urmari pana ce fata dadu coltul acelui cartier atat de indepartat de oras , de Paris . Orasul ce nu avea decat pacate, iar desfranarea , viciile erau la ele acasa . Rar intalneai vreo familie care incerca sa uite unde traieste! Rar !
Ea crescuse intr-o astfel de lume , insa nu se apucase sa-i urmeze pe cei ce voiau sa isi distruga viata . Nu! De aceea ajunsese ce era azi . Pentru ca voise ceva mai bun . Voise sa se indeparteze de ceea ce ii crea acea stare de angoasa , acea frica mocnita , acel dezgust ce ii innegura sufletul . Si reusise ! Dar cu ce pret ? Nici ea nu mai stia .
Imaginile se schimbara , iar ea se simtii smulsa din acea lume a viselor de cineva ce o mangaia incet pe cap . Deschise ochii impaienjeniti de lacrimi si privi catre chipul trist a lui Damian . Se parea ca baiatul o vazuse plangand si zvarcolindu-se in pat .
Zircarda se ridica incetisor , stergand lacrimile pacatoase , acelea ce o faceau sa para slaba , insa stia ca ceea ce gandea nu era adevarat . Nu va fi niciodata slaba de isi va arata adevaratele sentimente . De va crede si in altcineva inafara de propria persoana .
'Desi numa pe asta o mai am !' gandi cu tristete .'Cred ca Rhys m-a uitat deja !' continua , trantindu-si fata in perna , sub privirile ingrijorate ale lui Damian .
Inchise ochi din nou , si simti cum Damian pleaca din camera .
-"N-ar trebui sa plangi dupa el !" vocea lui trista rasuna pana la ea , facand-o sa tresara ."Ma refer la Rhys ! Am auzit cand ai strigat dupa el in somn ! Nu ar trebui sa plangi dupa el .Nenorocitul probabil ca se distreaza acum , si cred ca a si uitat de tine !" vocea lui capata volum si intensitate .
Imagini a unor amintiri din indepartata lui copilarie il bantuiau acum , il faceau sa dea in vileag toata ura ce o purta micului comandant . Insa se abtinu . O voia de partea lui , caci ceva la ea il atragea nespus .
Facu o mica plecaciune si iesi , chiar inainte ca Zircarda sa il intrebe ce voise defapt sa spuna .
'Cel putin stiu ca este in sigurata !' isi zise , asezandu-se inapoi pe pernele moi , si adormind cu numele lui pe buze .
Tipete , scancete , priviri pline de ura si teroare , asta o intampina in lumea tenebrelor adanc ascunsa chiar si dupa cea a viselor. Vocile celor pe care ii omorase sub pretexte nefondate inca ii rasunau in urechi . Sangele lor inca ii pata mainile , iar ea incepea sa aiba acelasi iz dezgustator de macelar, iz pe care il detestase intotdeauna. Sangele inchegat de pe pusti , pistoale sau veste inca stralucea in lumina acelei luni rosiatice .Acea luna a vampirilor , acea luna a crimelor ce nu aveau sens , doar placere .
Tinea minte fetele soldatilor , schimonosite in zambete de fiare doritoare de sange . Tinea minte tremurul bratele lor , insa nu era un tremurat de frica sau regret ci unu de placere. Placere nespusa ! Lor le placea sa le vada pe mame dandu-si sufletul , protejand copii ce aveau si ei sa le urmeze pe calea nepavata a mortii .
Soldatii francezi uitasera ce era important pentru ei ! Uitasera pentru ce luptau si se gadeau numai la fericirea de a omora un om . Nu conta ca acea fiinta avea un trecut , o inima ca si a lor , ci natia care era . Doar la asta se gandeau . daca erau americani trebuiau omorati . de erau de-ai lor si cadeau sub focul armlor , doar victime de razboi . Acei soldati erau nemilosi si necrutatori . Erau atrasi numai de sange si adeseori ii vedeai scaldandu-se in baltile dezgustatoare si neclaite de sange sub privirile cerului , a carui lacrimi se uscasera demult . Planeta ei devenise un loc in care ori omorai ori erai omorat . Era o planeta uitata de Dumnezeu , insa ea nu Il condamna .
Din nou, imaginile se transformara, peisajul schimbandu-se simtitor, mesajul ramanand acelasi . Bubuituri surde si ecoul impuscaturilor ii rasunau in cap . Unde se afla ? de ce nu putea vedea nimic ?
Ridicase capul , ca simplu spectator ce era , sa se vada dupa un morman de cadavre incarcadu-si pusca . Fata ei era contorsionata de o durere mai mult interioara decat exterioara . isi aduse aminte de mirosul innecacios ce venea de la corpurile in putrefactie . Miroseau a sange si viscere , a praf de pusca si inca a ceva . Un miros ce ar fi doborat pe oricine . Isi amintea perfect ca ametise , ca se clatina de fiecare data cand trebuia sa se ridice si sa impuste peste acele lesuri . Isi amintea cat de scarbita era cand trebuise sa puna mana pe fetele reci pe care sangele inca nu se uscase . Acei ochi lipsiti de caldura , acei ochi ce inca exprimau durere , o urmarisera peste tot , murdarindu-i subconstientul . Acele guri deschise din care sangele inca mai curgea , a caror buze vinete inca erau curbate intr-un fel de zambet sinistru de ramas-bun , din care inca rasunau acele tipete terifiate , ii rupeau sufletul de cate ori se aventura in lumea viselor .
Se luptase cu atatia insa natura sufletului ei nu o lasase sa uite mainile livide , pline de zgarieturi si murdare de pamant si sange , intinse spre ea . Nu o lasase sa uite sunetul pe care gloantele trimise de ea il facusera la impactul cu corpul in miscare a victimei . Nu o lasase sa treaca mai departe ! Si nu o va lasa prea curand. Ea se facuse vinovata de decesul atat de multor persoane . Ea! si nimeni alta!
Tresari in pat si aproape ca sari ca arsa , pregatita sa urle , insa gatlejul ei era prea uscat ca vreun sunet strident sa iasa nestingherit, fara sa o doara. Era uda , sudoarea inca prelingandu-se de pe fruntea ei , alaturi de lacrimile amare . isi duse o mana palida si lipsita de caldura , la frunte si isi acoperi ochii . Pana atunci nu mai avusese astfel de cosmare .
'Se pare ca numai Rhys le poate face sa dispara!' se gandi ea , un suras chinuit , intinzandu-i pielea alba .
Voia sa uite , insa nu putea . Voia sa mearga mai departe , insa amintirile ar fi urmat-o peste tot . ce putea face ? Ar fi dat orice ca Rhys sa fie langa ea , insa credea ca ceea ce ii spusese Damian era adevarat .
'Si totusi ...' acest gand o opri din a plange dupa cel ce ii vindecase inima pentru a calca pe ea .
Ea va crede in Rhys pana la proba contrarie .
Cap 15 - 16
Lumina puternica invada camera , cucerind orice coltisor intunecat fara prea mare greutate . Insa aceeasi lumina ce incalzeste un suflet si aduce la viata o planta , supara o persoana care murmura niste injuraturi pe sub barba , tragandu-si patura si mai mult peste cap . Dar , credeti ca nenorocitul care daduse perdelele laoparte avea sa il lase sa doarma in continuare ? Nu!!! Veni langa pat si aproape ca il dadu jos pe Rhys care urla de indignare , trezindu-se pe podeaua rece .
-"Ori te ridici tu , ori te trantesc eu !" o voce monotona si la fel de obosita ii vibra in cap lui Rhys care dadu sa se bage sub pat numai ca sa scape de lumina orbitoare a soarelui .
Kez nu mai astepta . Ofta enervat si ii prinse gleznele fratelui sau , tragandu-l spre usa intredeschisa . Norocul lui Rhys era ca pe jos erau carpete , caci nu ar fi suportat sa fie tarat pana la usa pe pardoseala rece, sau mai rau , pe metal .
-"Vrei sa-mi dai drumu ?" incepu sa se zbata tanarul comandant .
-"Cand vei renunta sa te comporti ca un copil !" veni si raspunsul gafait al lui Kez care facea tot posibilul sa-l tina pe Rhys care se zbatea in toate diretiile, mutandu-si corpul cand la stanga, cand la dreapta, sucindu-i incheieturile fratelui sau in fel si chip.
Stia cat de manios era tanarul cand era trezis pe neasteptate , sau cat de artagos devenea daca era aruncat din pat . Insa putea sa suporte orice , mai ales daca stia ca avea sa se razbune pe fratiorul sau mai mic un pic mai tarziu .
Se luptara ei o vreme , Rhys reusind sa isi recupereze picioarele usor inrosite din mainile fratelui sau, iar Kez ...ei bine , saracu cazu cat era de lung pe covorul moale , cu un Buf! Surd, inabusit si un scancet . Rhys deja se aruncase asupra fratelui sau care isi pierduse garda si avantajul, si ii administra pumni si palme . Kez se ferea cum putea din calea pumnilor , dar palmele?! Alea ii inrosira obrajii, pielea ajungand sa se umfle. Daca s-ar fi uitat in oglinda nu s-ar mai fi recunoscut. Dar ce era mai rau era faptul ca, dupa fiecare palma zdravana primita, camera incepea sa se invarta si mici pete colorate in diferite nuante ii dansau prin fata ochilor. Lacrimi de durere si indignare ii aparura in ochi, dar nu putu sa faca nimic, imobilizat fiind la podea, cu un adversar de categorie grea, cand vine vorba de lupte corp la corp, deasupra lui.
Intr-un final , una din menajere se decisese sa intervina si ii despartise pe baieti cu chiu cu vai, primind si ea propriai portie de injuraturi si chiar si vreo doua palme din partea unui Rhys foarte furios.
-"Stai in patul ala de o saptamana ! Cine crezi ca o s-o salveze , daca tu nu faci nimic ? Eu imi dau silinta , dar eu nu am influenta ta , chit ca is fratele mai mare ! Nu m-am priceput niciodata la asa ceva !" aproape ca urla Kez , aducandu-i din nou aminte lui Rhys ce era important pentru el .
Era drept ca se vindecase si ca nu mai avea probleme cu ranile odata adanci . 'Minunile tehnologiei avansate !' isi zise el in gand . dar ... ceva il impiedica sa plece dupa ea . O iubea , poate mai mult decat a iubit pe cineva vreodata . Insa nu stia ce sa faca, inima si creierul sau cerand doua lucruri total diferite.
-"Nu pot sa fac nimic !Lasa-ma in pace !" ii zise , fara tragere de inima lui Kez , si pleca inapoi spre patul sau .
Se tranti pe el , sub privirile mirate si totodata exasperate a fratelui sau .
Baga mana sub perna si stranse in pumn o discheta micuta , pe care stea scris numele lui . Nu se manifesta decat cand fratele lui parasi incaperea , cu un oftat prelung .
'Poate ca nici nu are nevoie de salvarea mea ! Sau de mine !' isi zise , lacrimi grele prelingandu-i-se pe obraji . Acea discheta ! De ce trebuise ca EL sa curme totul ? de ce nu o lasase impreuna cu fiul presedintelui , si in schimb avusese tupeul de a o lua langa EL ? De ce? nu era drept !
Isi simtea inima farmitandu-se si rupandu-se in el , cat timp cuvintele verisorului sau , ii rasunara in urechi :
" Stai calm Rhys !Fata va fi mai fericita langa mine dacat va fi langa tine ! Se pare ca nici nu i-ai spus de trecutul tau ! Stau si ma intreb cine ar mai voi vreodata sa se apropie de tine , stiind ca esti un criminal , ca mainile tale vor fi patate cu sange pana vei muri ? Esti un ipocrit si un infumurat , si stii asta prea bine!" rasul acela indreptatit si grimasa de pe fata verisorului lui , ii staruiau in minte , ca o boala sau o rana ce nu vrea sa dispara , sa se vindece si sa-l lase in pace .
' Nu stiu cat de mult va voi ea sa stea cu tine ...Damian !' adormi baiatul cu aceste cuvinte .
Poate totusi va merge sa o caute . Poate totusi verisorul lui se inselase ! Poate ....
~~~~~~~~~~~~~~
Lumea viselor o purta departe ! Poate prea departe ! Isi visa viata pana sa intre in armata ! Pana sa ajunga sa ucida oameni , la ordinele altora ! Stia ca ea nu avea nici un drept sa ia viata unor fiinte , insa ... asa statea in natura oamenilor : Sa se distruga reciproc !
Visele ei nu fusesera niciodata pline de caldura , insa parca acesta diferea de celelalte . Nu mai era sangeros , ci linistitor . Nu mai prezenta suferintele celorlalti, la a carei morti participase cu sange rece , ci bucuria unor momente ce au trecut prea repede . Isi musca buza pana si in vis .
Era doar un spectator . Iar cei din fata ei semanau cu niste marionete , controlate de cineva, niste actori bine platiti, meniti sa insceneze chiar si aceasta ultima oaza de iubire pe care o gasise. Ii privea pe acei oameni , fara sa clipeasca , fara sa se indeparteze de locul unde ajunsese . Privea cum ei zambeau si radeau , cum fiecare lucru ii facea sa rada . Si toate in jurul unui copilas . Un prunc ce nu avea mai mult de cateva luni . Insa ea nu era aceea . Ea nu apartinea acelei familii .
Casuta micuta din lemn , cu o gradina plina de flori multicolore , inconjurata de un gard viu , nu ii apartinea. Zircarda intoarse capul , dezgustata fiind de atatea dulcegarii. Probabil ca acea familie era deja moarta . Dar nu avea de unde sa stie . Ochii ei se pironira asupra unei fete cu parul negru , tuns scurt si cu niste ochi albastri tristi . Era de cealalta parte a porti si privea acea familie . Ii cerceta plina de regrete , dorinta in ochii ei . Oare cat de mult isi dorea ca sa apartina si ea unei familii, sa simta chiar si acele sentimente false, si totusi sa aiba speranta ca existau? Zircarda se vazu pe sine .
Lacrimile ii inundara ochii , insa refuza sa le lase sa curga . O urmari pe micuta cum se indeparteaza , fara sa priveasca inapoi . La ce bun ? Nu isi cunoscuse niciodata familia , si totdeauna crezuse ca ai ei o abandonasera . O urmari pana ce fata dadu coltul acelui cartier atat de indepartat de oras , de Paris . Orasul ce nu avea decat pacate, iar desfranarea , viciile erau la ele acasa . Rar intalneai vreo familie care incerca sa uite unde traieste! Rar !
Ea crescuse intr-o astfel de lume , insa nu se apucase sa-i urmeze pe cei ce voiau sa isi distruga viata . Nu! De aceea ajunsese ce era azi . Pentru ca voise ceva mai bun . Voise sa se indeparteze de ceea ce ii crea acea stare de angoasa , acea frica mocnita , acel dezgust ce ii innegura sufletul . Si reusise ! Dar cu ce pret ? Nici ea nu mai stia .
Imaginile se schimbara , iar ea se simtii smulsa din acea lume a viselor de cineva ce o mangaia incet pe cap . Deschise ochii impaienjeniti de lacrimi si privi catre chipul trist a lui Damian . Se parea ca baiatul o vazuse plangand si zvarcolindu-se in pat .
Zircarda se ridica incetisor , stergand lacrimile pacatoase , acelea ce o faceau sa para slaba , insa stia ca ceea ce gandea nu era adevarat . Nu va fi niciodata slaba de isi va arata adevaratele sentimente . De va crede si in altcineva inafara de propria persoana .
'Desi numa pe asta o mai am !' gandi cu tristete .'Cred ca Rhys m-a uitat deja !' continua , trantindu-si fata in perna , sub privirile ingrijorate ale lui Damian .
Inchise ochi din nou , si simti cum Damian pleaca din camera .
-"N-ar trebui sa plangi dupa el !" vocea lui trista rasuna pana la ea , facand-o sa tresara ."Ma refer la Rhys ! Am auzit cand ai strigat dupa el in somn ! Nu ar trebui sa plangi dupa el .Nenorocitul probabil ca se distreaza acum , si cred ca a si uitat de tine !" vocea lui capata volum si intensitate .
Imagini a unor amintiri din indepartata lui copilarie il bantuiau acum , il faceau sa dea in vileag toata ura ce o purta micului comandant . Insa se abtinu . O voia de partea lui , caci ceva la ea il atragea nespus .
Facu o mica plecaciune si iesi , chiar inainte ca Zircarda sa il intrebe ce voise defapt sa spuna .
'Cel putin stiu ca este in sigurata !' isi zise , asezandu-se inapoi pe pernele moi , si adormind cu numele lui pe buze .
Tipete , scancete , priviri pline de ura si teroare , asta o intampina in lumea tenebrelor adanc ascunsa chiar si dupa cea a viselor. Vocile celor pe care ii omorase sub pretexte nefondate inca ii rasunau in urechi . Sangele lor inca ii pata mainile , iar ea incepea sa aiba acelasi iz dezgustator de macelar, iz pe care il detestase intotdeauna. Sangele inchegat de pe pusti , pistoale sau veste inca stralucea in lumina acelei luni rosiatice .Acea luna a vampirilor , acea luna a crimelor ce nu aveau sens , doar placere .
Tinea minte fetele soldatilor , schimonosite in zambete de fiare doritoare de sange . Tinea minte tremurul bratele lor , insa nu era un tremurat de frica sau regret ci unu de placere. Placere nespusa ! Lor le placea sa le vada pe mame dandu-si sufletul , protejand copii ce aveau si ei sa le urmeze pe calea nepavata a mortii .
Soldatii francezi uitasera ce era important pentru ei ! Uitasera pentru ce luptau si se gadeau numai la fericirea de a omora un om . Nu conta ca acea fiinta avea un trecut , o inima ca si a lor , ci natia care era . Doar la asta se gandeau . daca erau americani trebuiau omorati . de erau de-ai lor si cadeau sub focul armlor , doar victime de razboi . Acei soldati erau nemilosi si necrutatori . Erau atrasi numai de sange si adeseori ii vedeai scaldandu-se in baltile dezgustatoare si neclaite de sange sub privirile cerului , a carui lacrimi se uscasera demult . Planeta ei devenise un loc in care ori omorai ori erai omorat . Era o planeta uitata de Dumnezeu , insa ea nu Il condamna .
Din nou, imaginile se transformara, peisajul schimbandu-se simtitor, mesajul ramanand acelasi . Bubuituri surde si ecoul impuscaturilor ii rasunau in cap . Unde se afla ? de ce nu putea vedea nimic ?
Ridicase capul , ca simplu spectator ce era , sa se vada dupa un morman de cadavre incarcadu-si pusca . Fata ei era contorsionata de o durere mai mult interioara decat exterioara . isi aduse aminte de mirosul innecacios ce venea de la corpurile in putrefactie . Miroseau a sange si viscere , a praf de pusca si inca a ceva . Un miros ce ar fi doborat pe oricine . Isi amintea perfect ca ametise , ca se clatina de fiecare data cand trebuia sa se ridice si sa impuste peste acele lesuri . Isi amintea cat de scarbita era cand trebuise sa puna mana pe fetele reci pe care sangele inca nu se uscase . Acei ochi lipsiti de caldura , acei ochi ce inca exprimau durere , o urmarisera peste tot , murdarindu-i subconstientul . Acele guri deschise din care sangele inca mai curgea , a caror buze vinete inca erau curbate intr-un fel de zambet sinistru de ramas-bun , din care inca rasunau acele tipete terifiate , ii rupeau sufletul de cate ori se aventura in lumea viselor .
Se luptase cu atatia insa natura sufletului ei nu o lasase sa uite mainile livide , pline de zgarieturi si murdare de pamant si sange , intinse spre ea . Nu o lasase sa uite sunetul pe care gloantele trimise de ea il facusera la impactul cu corpul in miscare a victimei . Nu o lasase sa treaca mai departe ! Si nu o va lasa prea curand. Ea se facuse vinovata de decesul atat de multor persoane . Ea! si nimeni alta!
Tresari in pat si aproape ca sari ca arsa , pregatita sa urle , insa gatlejul ei era prea uscat ca vreun sunet strident sa iasa nestingherit, fara sa o doara. Era uda , sudoarea inca prelingandu-se de pe fruntea ei , alaturi de lacrimile amare . isi duse o mana palida si lipsita de caldura , la frunte si isi acoperi ochii . Pana atunci nu mai avusese astfel de cosmare .
'Se pare ca numai Rhys le poate face sa dispara!' se gandi ea , un suras chinuit , intinzandu-i pielea alba .
Voia sa uite , insa nu putea . Voia sa mearga mai departe , insa amintirile ar fi urmat-o peste tot . ce putea face ? Ar fi dat orice ca Rhys sa fie langa ea , insa credea ca ceea ce ii spusese Damian era adevarat .
'Si totusi ...' acest gand o opri din a plange dupa cel ce ii vindecase inima pentru a calca pe ea .
Ea va crede in Rhys pana la proba contrarie .