Rapita de vampiri

[Me_Samy]

Capitolul 8

- Nu! Opreste-te!
- Ce s-a intampla? Esti bine?!... Andreea!
Mor. Visez. Aud. Aud ceva, nu mor.
-Ce sa facem cu ea?
- Sa o anihilam?
-Nu, e prea riscant.
Cine sunteti, ce vreti de la mine? Nu vedeti ce mica si neajutorata sunt? Imi faceti rau bestiilor. Acestia sunt... sunt cei care mi-au ucis parintii, ce imi fac? Tipetele mele rasuna in toata incaperea, frangandu-mi inima... Imi controleaza mintea, pur si simplu se joaca cu mine, sunt atat de slaba.
Ei au fost, ei mi-au sters memoria, de ce? Cum au putut sa-si bata joc in halul asta de mine? Si Lorcan, e numai vina lui, de ce nu mi-a spus? Toti de aici se asteapta de la mine sa-i salvez, mai bine nu o mai fac, o sa fug in munti,voi fi in siguranta acolo. Ce tot zic aici, Lorcan nu are nici o vina, nimeni nu are, asa a fost sa fie. Si totusi, nu mi-a zis, e vinovat.
- Fa sa inceteze... Ma controleaza.
- Andreea, trezeste-te. Trezeste-te, inima iti bate din ce in ce mai incet.
- Fa-o sa se opreasca. am tipat cu ochii inchisi.
Lorcan imi zise ca nu e nimeni aici decat el si cu mine, dar ma minte, cum o face mereu. "-Lorcan nu ma minte, dispari din capul meu. Te vad. Cine esti?"ť. Alerg spre silueta din fata mea si pur si simplu mi se taie respiratia. Sunt eu... ma uit intr-o oglinda. Privirea imi e rece si rea. Nu sunt eu. ,,- Dispari din capul meu! am urlat", am lovit oglinda cu pumnul, iar aceasta se sparse in mii de bucati. A disparut, a plecat. Cine era? Refuz sa cred ca eu eram.
Deschid ochii si vad albastrul ochilor lui Lorcan, pe care nu vreau sa-l pierd pentru nimic in lume. Ma arunc de gatul lui, urland din cauza durerii interioare ce o simt acum. Pielea sa rece ma infioara la fiecare atingere delicata pe care o face. Nu spune nimic, e bine asa, doar nu-mi da drumul.
M-am oprit. Durerea s-a dus, sper ca pentru totdeauna. Te rog Lorcan nu intreba ce s-a intamplat, nu chema inapoi durerea, te rog.
- Trebuie sa plec, zise acesta, dandu-mi drumul din imbratisarea sa.
- Mereu pleci fara sa zici unde sau sa-mi zici cand te intorci. Uite ca nu vreau sa te las sa pleci.
M-am agatat cu mainile de gatul sau, fara nici un rezultat caci se ridica si pleca odata cu mine.
- Stai, staiii! mi-am dat drumul si m-am prins de piciorul sau, in speranta vaga ca se va razgandi.
- Andreea, te rog sa intelegi ca nu pot sa stau tot timpul cu tine.
- Si atunci care mai e rostul in a avea o iubita?
- Tu esti ceea care ma face mereu sa ma intorc la locul asta.
- Atunci, hai sa plecam, ia-ma cu tine oriunde te duci. Nu ma lasa, o sa se intoarca...
Nu am reusit, a plecat... In schimb l-a trimis pe bufonul de Mac Og, sa-mi tina gandurile sumbre departe.
- Haideti domnisoara Furey. Ce ati dori sa faceti?
O, te rog! Nu fi imbecil. Nu sunt casatorita. Cat de prost sa fi? Stiti cum se spune- depinde. Defapt, eu nu am un alt nume, cel putin nu mi-l cunosc, la scoala toti cei orfani eram numiti Bronach*, nici acum nu stiu de ce si nici nu am interes sa aflu.
- Te rog nu-mi spune astfel, nu sunt casatorita cu Lorcan.
Inca.
- El mi-a zis sa-ti spun asa. Mi-a spus, si citez: „ Sa nu te atingi de ea nici cu un deget daca nu-ti da voie si nici sa nu te adresezi ei necuviincios"ť. zise Mac Og solemn.
El ti-a spus asta, interesant. Am ridicat din umeri si i-am spus ca azi as vrea sa stau in camera, caci nu ma simt prea bine. L-am rugat sa-si aduca manualele, vreau sa invat despre vampiri.
- Nu am manuale. Vampirii, datorita vietii lor... eterne, pot incepe scoala cand vor. Eu sunt vampir de-abia de un an, si abia asteptam si asa sa scap de scoala.
L-as intreba cum a devenit ceea ce este. Sper doar sa nu fiu prea indrazneata. M-am asezat mai aproape de el, ajungand la marginea patului. I-am luat o mana intre palmele mele calde si am incercat sa nu-l privesc in ochi.
- Imi poti spune cum ai fost... transformat? am intrebat cu privirea in pamint, palma mea inca tinand-o pe a lui.
Acesta incepu sa rada, ma trase spre el si ma lua in brate. Pielea lui mirose asa placut, diferita de a lui Lorcan. A lui Mac Og miroase a... portocale?! Nu ma linisteste asa mult ca si cea a lui Lorcan, dar e bine. Totul e bine. „ -Nu este. Te minte, si el te minte. Omoara-l, poti sa o faci. Toti te mint, doar eu sunt de partea ta."ť
- Nu!


Bronach*= Durere

Asta a fost oameni buni! That is all folks!