Rapita de vampiri

[Me_Samy]

Buna!!Fetele ..mai imi trebuie un coment ai va pun continuarea ..ce rea sunt..dar ma mai gandesc si poate pun capitolul 3 azi... Lorcan este dragut cu ea dintr-un motiv anume si ve-ti afla in capitolul 3.. si acele fete ..sunt alea disperate,cum sunt in Naruto alea de sunt innebunite dupa Sasuke :))
Sper sa va placa acest capitol ..care urmeaza ..haideti ca supun la vot pe mess care vrea contnuarea,adac aveti noroc veti vedea nextul azi :P:P[posturi unite]
Scuze ca fac dublu posting dar nu-mi merge sa dau edit...
S-a votat si voi pune acum continuarea...


Capitolul 3

M-am trezit foarte odihnita in camera cu miros de scortisoara.Acum aveam forte proaspete si vroiam sa inspectez camera,cat timp mai sunt singura.
M-am ridicat si m-am indreptat spre birou, ca sa ma uit la cartile de la Lorcan. Erau de aventuri, dar nu eram nici locul si nu aveam nici timpul ca sa studiez. In camera nu era nimic neobisnuit, m-am uitat dupa camere de supraveghere, dupa microfoane, dar nu era nimic.
Nu prea aveam ce face asa ca m-am dus in micul meu sanctuar: baia. Mi-am pregatit din nou cada, de data aceasta alegand aroma de capsuni. As fi vrut sa stau mai mult in apa aceea calda,dar am auzit usa camerei,semn ca venise Lorcan. Am decis sa ies, aveam o multime de intrebari sa-i pun. M-am sters repede si am iesit.
-Buna! spuse acesta parca mai bine dispus, fata de ziua precedenta.
-Salut si tie! Unde ai fost? am intrebat de parca ar fi fost un copil care nu a venit la ora stabilita acasa, iar eu eram mama lui care il certa.
-Am avut niste treaba. zise el cu o privire de copilas inocent.
-Treaba,ha?Lasa ca mai vedem noi. am spus facandu-mi ochii mici, parand periculoasa.
Baiatul incepu sa rada si lasa pe pat un pachet cu alte haine din cate se vedea.
-Sper sa-ti placa hainele astea, nu prea stiu ce porti,de ci am incercat sa ghicesc.
I-am spus ca nu sunt o fire mofturoasa si port tot ce imi vine bine.Vroiam sa-i pun marea intrebare: " Cati ani ai?", dar ceva ma oprea. Poate era faptul ca inca ma mai macina faptul ca il cunosteam sau poate nu vroiam sa jignesc.Oricum cuvintele au iest din gura mea fara sa vreau:
-Cati ani ai?
-17!
-Asta vad, ma refer la varsta ta reala, de cand ai devenit vampir plus varsta ta pe care o avea cand te-ai transformat.
-Hm..27!
Era tanar,dar asta insemna ca l-as fi putut cunoaste cu adevarat, as fi avut cinci ani cand ar fi fost transformat. M-am asezat pe pat si el pe scaunul de langa.
-Regreti ce ai devenit?am intrebat serioasa.Poate mai exista suflet in el avand in vedere ca nu era asa batran.
-Nu, pentru ca am facut-o sa salvez pe cineva drag mie.
-Pe cine?
Biatul scoase o fotografie din buzunar, cu un baiat si o fetita blonda.Fata era micuta, avea maxim sapte ani,iar baiatul... era chiar Lorcan. Atunci am simtit ceva, un sentiment de raceala imi ingheta tot corpul, iar asupra tamplelor mele era exercitata o presiune grozav de mare. Am tipat si mi-am pus mainile in cap. Mi-am amintit. Eu eram acea fetita, parintii mei si a-i lui Lorcan erau prieteni, mereu ne vizitam, nu m-il aduceam asa bine aminte pentru ca toate aceste lucruri s-au intamplat cabd eram mica, dar inca mai aveam vag imaginea unui baiat brunet in unele cosmaruri pe care le aveam.
-Eu sunt! Pe mine m-ai salvat! De ce ai facut-o? Puteai sa fii liber,sa fi fost eu in locul tau.
-Nu ai cum sa intelegi, cum as fi putut condamna un copil de cinci ani la o asemenea viata, ai fi avut vesnic cinci ani.
-Dar oricum ar fi venit si randul meu,nu exista cale de intoarcere.
-Ba da te-am trimis in munti la niste psihologi, care te-au crescut si la varsta de unsprezece ani ti-au sters memoria si te-au lasat singura,fara sa cunosti pe nimeni. Asa era mai sigur pentru tine.
- Dar de ce?
-Asta nu iti pot spune,numai tu trebuie sa iti aduci aminte si doar dupa aceea iti voi pune de ce pana la aceasta varsta a trebuit sa fii singura, fara nimeni care sa-ti fie aproape.
Nu era drept,aveam dreptul sa stiu despre viata mea...Poate va dura o vesnicie pana imi va reveni memoria pe deplin.I-am spus lui Lorcan ca vreau sa fiu singura, iar acesta iesi, lasandu-ma singura.M-am schimbat in hainele aduse de el, care erau foarte confortabile,culcandu-ma din cauza oboselii acumulate in aceste cateva ore in care am vorbit cu Lorcan. Sper ca maine sa fie o zi mai buna.


Stiu ca e scurt dar asta e ...
Va pup :X:X:*:*