28-12-2010, 08:29 PM
Buna! Pai... dupa o lunga asteptare am adus continuarea! Va cer cuze pentru ca nu am postat pana acum, dar nu am avut timp sa scriu. Sper sa va placa! Lectura placuta!
Capitolul 14
"-Imi pare rau... dar totul se termina aici." Aceste cuvinte imi rasunau neincetat in minte. Incercam sa le gasesc un inteles, insa, nu reuseam, nu vroiam sa o fac. Cum poate fi o persoana asa de cruda incat sa iti spuna ca te iubeste dupa care sa te paraseasca?! Practic, nu suntem impreuna, dar inima mea ii apartine si viceversa. Ma simteam de parca cineva mi-ar apasa pe piept lasandu-ma fara aer.
Imi ridic capul si il urmaresc pe brunet cu privirea pana se pierde in zare. Atunci cand dispare din raza mea vizuala, un tipat sfasietor perturba linistea naturii. Imi venea sa urlu si sa rup in mii de bucatele tot ce prindeam, dar nu, nu voi face asta. Eu sunt o persoana puternica. Nu ma pot lasa doborata de asa ceva. Pur si simplu nu pot. Cel mai mult ma doare faptul ca mi-a spus ca ma iubeste dupa care a rupt orice legatura dintre noi. As fi preferat sa ma minta si sa-mi spuna ca ma uraste. Cred ca as fi suportat mai bine asta decat sa-mi spuna ca ma iubeste dupa care sa ma paraseasca.
Ma ridic cu greu de pe pamantul rece si-mi sterg lacrimile. Trag aer in piept dupa care, cu un efort aproape inuman, un zambet imi apare pe chip. Nu trebuia sa arat nimanui ca imi pasa. Nici tie Sasuke Uchiha. Ma voi purta cu tine ca si cu un profesor, nimic mai mult. De azi, imi jur ca nu-mi voi arata sentimentele in fata nimanui, niciodata.
Oftez dupa care intru in restaurant.
Nici nu stiu cand a trecut timpul, insa ce stiu sigur e ca acum sunt in patul meu cald si ma holbez la tavanul de un alb imaculat. E ora cinci dimineata, insa eu nu am somn. Amintirile nu ma lasa sa dorm. Deci, oficial, asta a fost cea mai urata aniversare din viata mea si nu doar atat, ci si cea mai urata zi de pana acum. Inchid ochii incercand sa uit de tot si ma afund in perna mea moale. Intr-un tarziu, somnul se indura si de mine si adorm.
A doua zi ma trezesc pe la ora doisprezece. Ma ridic din pat fara niciun chef de viata. Oficial, asta a fost cea mai proasta zi de nastere dintotdeuna. Intru un baie, iar dupa ce ma descotorosesc de hainele ce deveneau din ce in ce mai incomode, intru un dus dand drumul apei fierbinti. Picaturile fragile de apa imi mangaie corpul facandu-ma sa simt fiori placuti in tot corpul. Simt cum incep sa ma relaxez total. Chiar si mintea incepe sa se relaxeze lasandu-se purtata de aburii placuti ce incep sa-si faca simtita prezenta.
Inchei aceasta placere si imi infasor corpul intr-un prosop alb si intru din nou in camera. Vreau sa fac ceva ce m-ar relaxa, sa uit cele intamplate aseara si... nimic nu ar fi mai bun pentru a uita de griji decat o sesiune de cumparaturi. Un mic zambet imi apare pe chip si indru in dressing putin mai vesela ca atunci cand m-am trezit.
Ma imbrac confortabil dupa care imi iau geanta si ies din casa. Nu e nimeni acasa, se pare ca parintii s-au dus sa rezolve ce mai aveau pentru ca maine se intorc in Paris, acolo unde au cele mai multe afaceri. Ma bate gandul sa ma duc si eu cu ei. Chiar daca e aproape sfarsitul anului acesta si in mod normal nicio scoala nu m-ar primi, insa, dupa cum spunea si tata, cu banii poti face orice. Bine... aproape orice. Sunt constienta, spre deosebire de altii, ca nu poti cumpara dragostea cu banii.
Dupa ce ies din vila, urc inlimuzina siii spun celui ce conduce unde trebuie sa ma duca. In mai putin de zece minute ajung in fata mall-ului. cobor din masina si intru in imensa cladire incepand sa colind toate magazinele. Soferul se plimba dupa mine, iar dupa mai putin de jumatate de ora parea extenuat carand zeci de pungi. Da, pot spune cu mandrie ca sunt o maniaca a cumparaturilor. Atunci cand sunt suparata, cel mai bun leac e sa ma duc la cumparaturi.
Dupa mai multe ore, intru intr-o cofetarie si ma asez la o masa comandandu-mi o prajitura si un suc. Soferul se dusese sa duca bagajele la masina. Saracu` imi e mila de el...
Imi plimb privirea prin incapere, iar mai departe de mine cu cateva mese il vad pe Sasuke cu acea fata cu care l-am vazut acum cateva zile in pat. Il privesc si pare foarte fericit cu iubita sa pentru ca presupun ca asta este. Imi las privirea in jos in timp ce o lacrima cristalina imi brazdeaza obrazul. Sincer, astazi nu m-am gandit deloc la el, insa... acum sunt sigura ca nu il mai pot scoate din minte. Ma ridic de p[e masa si platesc consumatia, chiar daca nici nu ma atinsesem de cele consumate si ies in graba din cofetarie dupa care si din mall.
Ii spun lui Alex, soferul sa imi duca lucrurile acasa. Am chef sa merg pe jos. Dupa ce acesta pleaca, ploaia isi face aparitia udandu-ma pana la piele. Sincer... nici nu- mi pasa. Macar asa nimeni nu-si va da seama ca plang.
Imi las capul in pamant si incep sa merg incet in timp ce lacrimile curg necontenite pe obrajii mei palizi.
Dintr-o data simt cum cineva ma apuca de brat asa ca imi ridic privirea. Abea acum imi dau seama ca am ajuns intr-ul loc parasit, cu blocuri darapanate. Un fier de spaima ma cuprinde atunci cand il vad pe neji. Acesta ma priveste nervos dupa care incepe sa-mi dea cu picioarele si cu mainile oriunde nimerea.
-Asta pentru ca ti-ai batut joc de mine. M-ai folosit ca pe un prost. De data asta, nu vei mai scapa, nu te va mai ajuta iubitelul tau. Te voi ucide in bataie si... crede-ma, sunt in stare de asta! spune pe o voce demonica in timp ce loviturile nu conteneau.
Din asta nu mai aveam scapare. Ma ghemuiesc la pamant in timp ce baiatul nu inceta sa ma loveasca. O durere insuportabila mi-a cuprins intreg corpul, iar peste cateva minute nu am mai simtit nimic. Vedeam totul in ceata, mai apoi am lesinat.
Capitolul este necorectat>.>
Capitolul 14
"-Imi pare rau... dar totul se termina aici." Aceste cuvinte imi rasunau neincetat in minte. Incercam sa le gasesc un inteles, insa, nu reuseam, nu vroiam sa o fac. Cum poate fi o persoana asa de cruda incat sa iti spuna ca te iubeste dupa care sa te paraseasca?! Practic, nu suntem impreuna, dar inima mea ii apartine si viceversa. Ma simteam de parca cineva mi-ar apasa pe piept lasandu-ma fara aer.
Imi ridic capul si il urmaresc pe brunet cu privirea pana se pierde in zare. Atunci cand dispare din raza mea vizuala, un tipat sfasietor perturba linistea naturii. Imi venea sa urlu si sa rup in mii de bucatele tot ce prindeam, dar nu, nu voi face asta. Eu sunt o persoana puternica. Nu ma pot lasa doborata de asa ceva. Pur si simplu nu pot. Cel mai mult ma doare faptul ca mi-a spus ca ma iubeste dupa care a rupt orice legatura dintre noi. As fi preferat sa ma minta si sa-mi spuna ca ma uraste. Cred ca as fi suportat mai bine asta decat sa-mi spuna ca ma iubeste dupa care sa ma paraseasca.
Ma ridic cu greu de pe pamantul rece si-mi sterg lacrimile. Trag aer in piept dupa care, cu un efort aproape inuman, un zambet imi apare pe chip. Nu trebuia sa arat nimanui ca imi pasa. Nici tie Sasuke Uchiha. Ma voi purta cu tine ca si cu un profesor, nimic mai mult. De azi, imi jur ca nu-mi voi arata sentimentele in fata nimanui, niciodata.
Oftez dupa care intru in restaurant.
Nici nu stiu cand a trecut timpul, insa ce stiu sigur e ca acum sunt in patul meu cald si ma holbez la tavanul de un alb imaculat. E ora cinci dimineata, insa eu nu am somn. Amintirile nu ma lasa sa dorm. Deci, oficial, asta a fost cea mai urata aniversare din viata mea si nu doar atat, ci si cea mai urata zi de pana acum. Inchid ochii incercand sa uit de tot si ma afund in perna mea moale. Intr-un tarziu, somnul se indura si de mine si adorm.
A doua zi ma trezesc pe la ora doisprezece. Ma ridic din pat fara niciun chef de viata. Oficial, asta a fost cea mai proasta zi de nastere dintotdeuna. Intru un baie, iar dupa ce ma descotorosesc de hainele ce deveneau din ce in ce mai incomode, intru un dus dand drumul apei fierbinti. Picaturile fragile de apa imi mangaie corpul facandu-ma sa simt fiori placuti in tot corpul. Simt cum incep sa ma relaxez total. Chiar si mintea incepe sa se relaxeze lasandu-se purtata de aburii placuti ce incep sa-si faca simtita prezenta.
Inchei aceasta placere si imi infasor corpul intr-un prosop alb si intru din nou in camera. Vreau sa fac ceva ce m-ar relaxa, sa uit cele intamplate aseara si... nimic nu ar fi mai bun pentru a uita de griji decat o sesiune de cumparaturi. Un mic zambet imi apare pe chip si indru in dressing putin mai vesela ca atunci cand m-am trezit.
Ma imbrac confortabil dupa care imi iau geanta si ies din casa. Nu e nimeni acasa, se pare ca parintii s-au dus sa rezolve ce mai aveau pentru ca maine se intorc in Paris, acolo unde au cele mai multe afaceri. Ma bate gandul sa ma duc si eu cu ei. Chiar daca e aproape sfarsitul anului acesta si in mod normal nicio scoala nu m-ar primi, insa, dupa cum spunea si tata, cu banii poti face orice. Bine... aproape orice. Sunt constienta, spre deosebire de altii, ca nu poti cumpara dragostea cu banii.
Dupa ce ies din vila, urc inlimuzina siii spun celui ce conduce unde trebuie sa ma duca. In mai putin de zece minute ajung in fata mall-ului. cobor din masina si intru in imensa cladire incepand sa colind toate magazinele. Soferul se plimba dupa mine, iar dupa mai putin de jumatate de ora parea extenuat carand zeci de pungi. Da, pot spune cu mandrie ca sunt o maniaca a cumparaturilor. Atunci cand sunt suparata, cel mai bun leac e sa ma duc la cumparaturi.
Dupa mai multe ore, intru intr-o cofetarie si ma asez la o masa comandandu-mi o prajitura si un suc. Soferul se dusese sa duca bagajele la masina. Saracu` imi e mila de el...
Imi plimb privirea prin incapere, iar mai departe de mine cu cateva mese il vad pe Sasuke cu acea fata cu care l-am vazut acum cateva zile in pat. Il privesc si pare foarte fericit cu iubita sa pentru ca presupun ca asta este. Imi las privirea in jos in timp ce o lacrima cristalina imi brazdeaza obrazul. Sincer, astazi nu m-am gandit deloc la el, insa... acum sunt sigura ca nu il mai pot scoate din minte. Ma ridic de p[e masa si platesc consumatia, chiar daca nici nu ma atinsesem de cele consumate si ies in graba din cofetarie dupa care si din mall.
Ii spun lui Alex, soferul sa imi duca lucrurile acasa. Am chef sa merg pe jos. Dupa ce acesta pleaca, ploaia isi face aparitia udandu-ma pana la piele. Sincer... nici nu- mi pasa. Macar asa nimeni nu-si va da seama ca plang.
Imi las capul in pamant si incep sa merg incet in timp ce lacrimile curg necontenite pe obrajii mei palizi.
Dintr-o data simt cum cineva ma apuca de brat asa ca imi ridic privirea. Abea acum imi dau seama ca am ajuns intr-ul loc parasit, cu blocuri darapanate. Un fier de spaima ma cuprinde atunci cand il vad pe neji. Acesta ma priveste nervos dupa care incepe sa-mi dea cu picioarele si cu mainile oriunde nimerea.
-Asta pentru ca ti-ai batut joc de mine. M-ai folosit ca pe un prost. De data asta, nu vei mai scapa, nu te va mai ajuta iubitelul tau. Te voi ucide in bataie si... crede-ma, sunt in stare de asta! spune pe o voce demonica in timp ce loviturile nu conteneau.
Din asta nu mai aveam scapare. Ma ghemuiesc la pamant in timp ce baiatul nu inceta sa ma loveasca. O durere insuportabila mi-a cuprins intreg corpul, iar peste cateva minute nu am mai simtit nimic. Vedeam totul in ceata, mai apoi am lesinat.
Capitolul este necorectat>.>
![[Imagine: o7k7f6.jpg]](http://i1113.photobucket.com/albums/k509/Marina955/o7k7f6.jpg)
