Pura nebunie...

[Marina.]

Va multumim foarte, foarte, foarte, etc, etc... mult pentru comentariile voastre si sper sa va placa si continuarea.
Va asteptam si la acest capitol. Lectura placuta!

Capitolul 6

Mmm... e asa de bine in acest pat moale, cu acest corp cald imbratisandu-ma si cu... Stai! Pat, corp ce ma imbratiseaza? Nu... Offf, Domane, ce am mai facut noaptea trecuta? Deschid speriata ochii, iar langa mine, cu o mana sub capul meu, iar cu cealalt pe unul dintre sanii mei e, e... dirigintele meu? Sasuke? Nu, nu, nu ! Sa-mi spuna cineva ca n-am facut ceea ce cred eu. Fac ochii mari si ma ridic vijelios din pat reusind sa-l trezesc pe brunet.
-Neata si tie! spune acesta zambind pervers in timp ce ma analiza. Imi las si eu privirea in jos si vad ca am pe mine doar lenjeria intima. Iau un cerceaf de pe pat si mi-l infasor in jurul trupului dupa care il privesc speriata pe Sasuke.
-Doar nu m-am... culcat cu... tine! spun cu o voce joasa sperand din tot sufletul ca raspunsul ce mi-l va da sa fie unul negativ, dar imi spulbera toate visele atunci cand pe fata ii apare un zambet pervers. Se ridica din pat, se duce in spatele meu si ma musca delicat de gat.
-Trebuie sa recunosc faptul ca ai fost mult mai buna la pat decat mi-as fi putut imagina. Imi sopteste la ureche, iar eu raman stana de piatra si privirea imi e atintita spre un punct fix din podea. Nu, nu se putea intampla una ca asta. Adica... pe el vroiam sa-l fac sa fie inebunit dupa mine nu sa ma daruiesc lui pe tava. Nu, nu putea fi adevarat. Doamne! De ce m-am imbatat? Mi-am promis ca nu mai fac asta de la ultima experienta de genul asta pe care am avut-o.
Ma intorc nervoasa spre el si ma ridic pe varfuri pentru a fi la acelasi nivel cu el.
-Minti! Nu-i adevarat, nu poate fi! Sa stii ca nu te cred. spun incercand sa par cat mai increzatoare in ceea ce spuneam. Acesta ma apuca de umeri si isi apropie buzele de ale mele. Nu ma saruta, doar mi le mangaie cu ale sale. Il imping de langa mine si ma imbrac cu fusta.
-Vreau un tricou! spun poruncitor spre el. Doar nu vrei sa ies asa pe strada! continui ironica privindu-l urat. Ah, de ce trebuie sa fie asa de dragut, de ce? Directorul ala handicapat nu a vazut cat poate fi de pervers? Oh, oare cum ar reactiona daca ar afla ce a facut? A profitat de o eleva beata. Da, il am la mana!
Ranjesc diabolic, iar dupa ce ma imbrac cu tricoul dat de el ii soptesc senzual la ureche:
-Daca mai pomenesti vreodata de asta, iti garantez ca-ti vei pierde slujba, iar asta ar fi rau pentru tine, avand in vedere locul in care stai! spun dupa care ii dau un sarut scurt si ies pe usa.
Imi vine sa urlu, sa arunc tot ce prind in cale, dar, bineinteles ca nu pot face asta in prezenta lui. Nu vreau sa stie ca regret ceva din tot ce s-a intamplat.
Iau un taxi si in douazeci de minute sunt acasa. Cand sa urc in camera mea, aud un marait nervos in spatele meu. Mda, asta imi mai trebuia. Ma intorc incet spre sursa sunetului si, exact cum ma asteptam, pe canapea stau parintii mei.
-Sakura Haruno, ne poti explica si noua unde Dumnezeu ai fost pana acum si de ce porti un tricou de baiat? incepe mama interogatoriul. Ai macar idee cat e ceasul? Da, e chiar ora sapte dimineata.
O privesc nervoasa, chiar nu aveam nevoie de predicile ei avand in vedere starea in care ma aflam.
Fara sa-i mai bag in seama, urc in graba scarile si ma inchid in camera mea ignorand strigatele celor doi. Ma rezem de suprafata din lemn si ma las incet pe acesta pana cand fundul meu atinge podeaua. Imi pun capul pe genunchi, iar toate lacrimile ce le tinusem in frau pana acum, incep sa curga in in rauri pe obraji-mi palizi. Doar suspinele mele mai perturba linistea din camera.
Nu, nu asa trebuia a se intample. Jur ca de azi incolo nu voi mai pune gura pe bautura. Orice ar fi, nu voi mai face asta. Nu inteleg insa un lucru; de ce nu-mi pot amintii nimic. Totul e in ceata si asta ma intriga. Daca nu e adevarat ce spune el si face asta doar ca sa... dar ce motiv ar avea?
Nu pot intelege. Oara ce crede acum despre mine? Ca sunt o curva, ca asa fac cu toti baietii ce ma atrag? Dar... un lucru imi e neclar: De ce imi pasa asa de mult de ce crede el despre mine? Nu stiu, dar e clar ca nu ma pot indragosti de el. De ce? Pai in primul rand pentru ca imi e profesor, in al doilea rand pentru ca e prea pervers-nu ca nu mi-ar placea asta, dar doar cu mine, nu si cu altele-, iar in al treilea rand... e saraclipit pamantului fata de mine. Poate n-ar trebuii sa conteze asta avand in vedere ca eu sunt bogata, dar totusi conteza!
Uff... ce insensibila sunt! Imi spun dupa care ma ridic de pe jos si ma trantesc pe pat. Nu ma voi duce azi la scoala. Nu am chef sa-i vad din nou mutra si acel zambet pervers, dar diferit de cel ce le ofera celorlate fete, ce e adresat doar mie.
Am de gand sa dorm toata ziua. Nu ma simt in stare de nimic... Vreau doar sa dorm!