Proza scurta

[Storymaker]

Viata unui om slab ca spirit

//Am s-o continui

Era singur in bezna. Inca o data singur, gandindu-se la ce ar putea face pentru ca oamenii sa-l aprecieze. Statea acolo, in coltul sau, holbandu-se la lumina stralucitoare a monitorului. Nu conta durerea de cap ce parca-i apasa creierul, nici slabiciunea ce o simtea in corp. iar faptul ca statea cocosat, simtind impunsaturi in ficat nu-l deraja de loc. Era el singur si obsesia lui retarda. Ii era frica cum ca de ar pleca sa faca altceva, nu s-ar mai putea intoarce si, asemeni unui flamand ce se imbuiba cu toate bunatatiile crezand ca nu o sa mai apuce ziua sa manance asa ceva, asa si acest baiat statea in fata stralucitorului monitor in continuu. Viata devenea din ce in ce mai urata, iar lenea aducea cu ea ura si furie,dat fiind faptul ca omul avea destule nemultumiri referitoare la persoana sa. Moartea parea o salvare, o schimbare in ceva nou, placut si linistit; o pace suprema. Si timpul trecea in nepasare, iar tanarul se ingrozea la gandul ca noaptea il va lua de langa pretiosul lui, caci ca toti oamenii si el trebuia sa doarma...
Era timpul sa ia o decizie si sa se simta dinnou puternic, dinnou sa capete incredere in el insusi. Era timpul sa se desparta de aceasta slabiciune si sa inceapa o viata noua. Si, s-a decis.