Proza scurta

[Storymaker]

Scena de batalie: Act final

-Razboinici, v-ati adunat aici cu un scop anume! Vi s-a spus ca pentru patrie veti muri. Gresit! Vi s-a spus ca sacrificiul vostru va fi amintit o eternitate. Gresit! Vi s-au spus multe minciuni, iar eu, ca un camarad ce imi voi intinde trupul sfartecat pe aceste campii langa voi,am sa va spun adevarul. Noi murim azi ca inamicii sa traiasca maine. Da, asta e crudul adevar, soldati! Nu ne putem pune cu tehnologia lor. Au roboti care sunt aproape invincibili. Sa nu credeti ca putem castiga! Nu,nu, noi ne ducem sa murim...
-Generale, cer permisiunea de a va injura! zise un soldat stuperfiat de discursul idiot al liderului.
-Permisiune respinsa.
-Generale, de ce mai stam atunci? Sa fugim in munti. Otravim stalpii de electricitate , taiem firele si fugim. Fara mancare, robotii o sa moara inevitabil.
Un gand strafulgera mintea generalului ce-si privea soldatii ca pe niste caini loiali fara scop in viata.
Poate ca puteau schimba ceva, "poate"-acel cuvant ce aducea speranta odata cu el- da, puteau!
-Soldati, schimbam directia!
-Catre munti, generale?
-Da, catre munti.
Drumul era anevoios iar calatoria grea. Sacii devenisera grei ca bolovanii , dar soldatii nu se lasau. Se incredeau in generalul lor caci stiau ca de cineva poate sa ii salveze, acela el era.
-Opriti-va! racni generalul cu mandrie.
-Am ajns! Aici sunt cei mai siguri munti. Nimeni nu ne va putea observa.
-Haideti pe trecatoare, si la adapost cu noi!
-Generale...
-Taci soldat, o sa imi multumesti dupa.
-Generale, eu sunt femeie, nu pot intra aici.
-De ce?
-E un bordel! Va bateti joc de noi?
-Nu doriti o ultima aventura inainte de moarte? intreba generalul aruncand priviri perverse catre soldatii-femele din grup.
Aceasta lovitura neasteptata ii buimaci pe soldati. Nu le venea sa-si creada ochilor. Generalul era atat de las...
Vantul batea zdrava biciuind fetele tinerilor luptatori. Depresia veni o data cu vantul si imparti armata in doua grupuri: nebunii- cei ce doreau sa se arunce in randurile inamice si sa distruga tot cu orice pret si sinucigasii-care doreau sa moara, nemaigasind scop in viata.
Moartea, vazandu-i pregatiti, arata robotilor locul unde urma sa se dea ultima batalie .
Robotii respectara programul. Se alimentara de la soare, isi reincarcara armele si ca de obicei fara nici o tactica, marsaluira inainte ucigand orice om le iesea in cale. Ajunsi in fata soldatilor activara urmatoarea faza a programului: Facura o linie lunga si tradusesera toate injuraturile existente, in romana dupa care le repetara in fata umanoizilor.
Soldatii nebuni cu ranjetul pe buze, isi scoasera baionetele ruginite de la armele mult prea uzate-caci "cei de sus" hotarasera cum ca tara e mai bine aparata daca banii pentru arme noi intra in buzunarele lor decat in "niste bucati de fier"-si se napustira asupra inamicului. Cei ce doreau sa moara- viitorii sinucigasi- lasara armele si pornira cu mainile goale spre inamici- ce incepura urmatoare faza a programului abordand o lupta corp la corp. Soarele stralucea puternic, dar oricat se straduia el, nu putea sa alunge frigul toamnei. Surprinzator fu faptul ca soldatii umanoizi observara un fir de alimentare la fiecare robot asa ca tot ce trebuirau sa faca era sa rupa acele fire, ceea ce si facura. Desigur ca multi au murit in timpul acestor deconectari-unii curentati, altii taiati in bucati, altii rupti, dar, pe cadavrul fiecaruia, peste cativa ani, aparu o floare frumos mirositoare ce avea sa reprezinte de acum in colo curajul si vointa armatei: "basina porcului".