Proza scurta

[Storymaker]

Teatru


Reflectii mixte

Personaje: Andrei, un baiat cam de 20 de ani , visator, blond si foarte deschis ca personalitate
Ivan: un baiat de 19 ani, trist, pesimist, cu o voce a extremitatilor, cu o personalitate inchisa


Andrei: (Cu un zambet larg pe fata) Salut bunul meu prieten! Cum a fost la munca azi?
Ivan: (Morocanos) Ca de obicei. Eu intindeam mana, ea se uita in ochii mei, Eu ma prefaceam ca nu o vad si apoi simteam ca lesin.
Andrei: Poate ca ti-a furat inima...
Ivan: (Reflectand) Hm... Doar in cazul in care e traficant de organe, ceea ce ma indoiesc.
Andrei: Vezi sa nu te rupi de atata indoit. Cand iti gasesti si tu o fata.
Ivan: (Putin suparat) De ce as incerca? Toate sunt la fel. Superficiale ca o galeata goala! Se imbraca frumos dar daca doresti sa vorbesti ceva inteligent cu ele spun: \\\\\\\"Esti dragut, dar nu cred ca ne potrivim\\\\\\\".
Andrei: (Cu un suras rautacios ) Ei, faceati un cuplu perfect! Tu te indoi, ea se indoaie. Sunteti ritmici!
Ivan: Poate...
Andrei: (Serios) Atunci ce o sa faci? O sa ramai singur toata viata?
Ivan: Nu! Ma am pe mine pana la urma...
Andrei:Si, te iubesti?
Ivan: Daca as putea, as divorta, dar nu pot asa ca imi ramane doar sa incerc sa indrept casnicia asta cu mine insumi.
Andrei: (Mirat, ca si cum ar fi realizat ceva important) Esti un ciudat! Eu, pana acum am avut... prea multe fete.
Ivan: (Cu un ranjet de superioritate ) Si totusi niciuna. Caci nu ai ramas cu vre-una.
Andrei: (Serios) Ei, tot e mai bine ca tine care esti mereu posac si negativist.
Ivan: (Ganditor) Eu caut nemurirea.
Andrei: (Amuzat) Sti ca nu exista asa ceva!
Ivan: Ba da! Daca devin un barbat adevarat voi fi nemuritor! Caci exemplul meu va domni in urmatoarele generatii si in sangele lor.
Andrei: (Visator) Vezi-ti de viata ta, copii tai, familia ta! Lasa aberatile!
Ivan: (Filosofand) Viata e trecatoare ca fiecare senzatie si sentiment. Ceea ce ramane este personalitatea noastra si inclinatia spre bine sau rau. Eu vreau sa fac ceva diferit. Suntem sase miliarde de oameni. De ce ar fi nevoie ca eu sa am urmasi?
Andrei: (Serios) Sa fi in rand cu lumea.
Ivan: Adica de ochii lumii. Gandim ca taranii, nu? \\\\\\\"Fac asta de ochii lumii, ma imbrac de ochii lumii, invat ca sa par inteligent...\\\\\\\" Dar unde a disparut: \\\\\\\"Invat pentru mine, ma imbrac frumos ca sa ii bucur pe ceilalti, ma straduiesc ca sa reusesc\\\\\\\"?
Andrei: (Zambitor) Lumea a evoluat. Situatia e mai diferita...
Ivan: (Suparat, cu un ras isteric) Lumea a evoluat?! Cum asa? Prin lume presupun ca ntelegi oamenii. Hai sa fac o paralela: In trecut mancam si beam pana nu mai puteam, ceea ce facem si acum. In trecut locuiam in case. Acum locuim in case peste case numite blocuri. Inainte aprindeam o lumanare. Acum aprindem becul. In trecut ne distram ducandu-ne la circ. Acum ne distram uitandu-ne la circul de la televizor. Inainte eram voiosi si ne salutam. Acum oamenii sunt ca niste roboti. In trecut muream tineri, iar acum murim batrani si indopati cu medicamente.
Andrei: (Ganditor) Nu-ti face griji... Devino barbatul adevarat ce vrei sa devi si fi fericit. Caci totul e trecator iar raspunsul la intrebarile nedezlegate le lasam in spatele urmasilor nostrii.
Ivan: (melancolic) Si totusi, as dori sa schimb ceva...