Prietenie sau ura...

[Zuzy Is Angell]

Cap.8[Incantatorul Paris]

Kymura:
Acel cineva era Karin. Aceasta ma privea satisfacuta.
-Iti place, surioara? Sau acum sa-ti spun maiestate?spune ea in timp ce se aseaza pe bara de metal. Eu ar fi trebuit sa fiu printesa, dar se pare ca parintii nostri nu prea le-a suras ideea cand le-am spus ca daca ma voi casatori sa ma mut la lumina. Din ziua in care te-ai nascut, am jurat ca iti voi lua tot ce ai mai drag. Era sa uit, colierul acela e al meu!!tipa ea la mine si mi-l smulge de la gat.
In cerc sa ma duc dupa ea, dar un camp de forta invizibil nu ma lasa. Ma ridic de jos, deschid usor usa si ma duc in pivnita, unde stiam ca era caseta campului de forta. Inainte sa plec de acasa, m-am asigurat ca aceasta caseta nu va mai functiona niciodata, dar se pare ca nu a fost asa. Deschid incet usa de la pivnita, stiind ca aceasta scartaie putin. Am cobor silentios scarile, iar cand sa pasesc si pe a cincea treapta, sar direct jos. Poate va intrebati de ce? Ei bine a cincea treapta, era „intrerupatorul” ce ar fi deschis o trapa, iar eu m-as fi dus direct in camera parintilor mei. Casa mea e mai mult o sala de antrenament decat o casa normala. Zaresc in lumina lunii o cutie argintie si ma apropii de ea. O deschid si vad ca trebuia sa introduc un cod din optsprezece litere. Stop cadru! Ultima daca era doar din sase litere. Ma asez jos si incep sa ma gandesc ce ar putea fi. Deodata imi amintesc de ce citisem la biblioteca. Scriu acolo „lacatul iubirii”, iar apoi scutul cade. Deschid geamul de la pivnita, ies si apoi singura oprire a fost iubita mea scoala.

Alex:

Stau intins in pat si ma uit la cheia aurita si cu diamante. Pur si simplu nu stiu ce deschide. Aud cum cineva bate la usa si-mi strica toata starea de meditare. Ma ridic lenes din pat si deschid usa. O vad pe Karin cu o sticla de vin rosu in mana si doua pahare. Numai asta imi lipsea. Inchid usa la loc si ma trantesc inapoi in pat.
-Sa stii ca nu e frumos sa-i inchizi usa in nas unei domnisoare.striga ea de partea cealalta a usii.
-Tu nu esti o domnisoara, esti o catea in calduri.strig eu si apoi bag medalionul in noptiera.
Deodata aud un zgomot ce venea de afara. Deschid geamul si vad cum cineva se izbeste brutal de un copac, mai vad si o silueta, care seamana cu ca a lui Karin? Ies pe geam si vad cum toti ceilalti elevi erau afara si nimeni nu intervenea. Intrebarea e cine e persoana cu care se lupta Karin? Ma uit maivine si vad ca era printesa in persoana. Fetita asta nu are toate barcile in port. Ma bag intre ele si le inghet pe amandoua. Ma uit cand la una cand la alta, insemnand ca vreau explicatii.
-Hoato esti o hoata!!! O javra ordinara!!tipa mica printesa din toate puterile.
-Eu? Ce ti-am furat surioara? Aceasta mica porcarie?spune ea in timp ce se elibereaza si arata un lacat mic auriu si cu diamante. Prostuta mea sora, aceasta mica porcarie, nu valoreaza nimic.spune ea in tip ce o arde. Din pacate aceasta nu arde.
O inghet la loc pe Karin si….stai putin. Am auzit cuvantul sora? Karin si domnisoara sclifoseala sunt surori? A inceput sa fie tare. Micuta printesa se dezgheata, dar ramane pe loc, fiind prea ranita. Ma apropii cu pasi marunti de Karin si ii iau lantisorul din mana. Intr-o secunda ajung langa rasfatata si o ajut sa se ridice. Cu toate ca noi ne vindecam repede, se pare ca ranile ei se vindecau mai greu. In timp ce o ridicam mai trageam cate o privire si la medalionul ei. Ea la fel ca si cheia mea. Oare asta deschide? Dupa ce vad in picioare, ii pun lanticul, dar nu apuc sa le spun celorlalti sa se duca la culcare sa apare directoarea.
-Ce se petrece aici?intreaba ea in timp ce sa uita prin jur si le vede pe cele zgariate si cu hainele pe jumatate arse. Karin si Kymura, in biroul meu!spune ea destul de nervoasa.
Micuta printesa la cat de ranita era, nu a facut bine un pas ca a cazut la pamant. Am luat-o in brate si am dus-o la cabinetul medical. Oricat au incercat asistentele sa-i trateze ranile, acesta tot la fel pareau. Cand au plecat sa-i spuna starea de sanatate a pacientei, micuta printesa a deschis ochii. Degeaba a incercat sa stea in sezut, era prea epuizata. Imi dau ochii peste cap si imi infig coltii in incheietura maini. Intind mana si ii spun sa bea. Imi trage mana si incepe sa bea lacoma. Nu ma mir, de aceea nu ii se vindecau ranile. Dupa ce se satura se intide si incepe sa se uite la tavan, iar apoi ma intreaba de ce ma comport asa cu ea.
-Ce batai de cap poti sa-i dai unei persoane, spun eu in timp ce vreau sa plec, dar ma prinde de incheietura.
-Pot sa te intreb ceva?spune ea in timp ce isi da jos lantisorul. Stii cumva ceva despre acest lacat?ma intreaba ea.
-I-imi pare rau, nu stiu.spun eu in timp ce-mi trag mana si parasesc incaperea.
Ma duc in camera, de unde il sun pe tata si ii spun ca trebuie neaparat sa ne intalnim. Acesata imi zice ca acelasi lucru vrea si el si ca trebuie sa vin acasa. Imi pun intr-un rucsac niste haine, telefonul si desigur si motiv pentru care vriam sa vorbesc cu tata. Inainte de a pleca, ii sun pe Sasuke si Itachi pentru a le spune ca nu voi fi prin preajma pentru cateva zile. Am ajuns la timp la aeroport. Avionul New York-Paris tocmai se pregatea de decolare. Multe detalii nu prea pot da pentru ca a fost o calatorie cam plictisitoare. Cand am ajuns in Paris, am luat un taxi si m-am dus la conacul parintilor mei. Nu numai rasfata aia avea o reputatie. Ajuns in fata casei, un fior m-a trecut. Era de rau. Am inaintat cu pasi marunti catre intrarea in casa. Ceva imi spunea ca nu e bine ceea ce fac. Imediat ce deschid usa, liliacul meu incepe sa se invarta in jurul meu. Il prind de o aripa si ii spun sa-l cheme pe tata in biroul lui. Ma duc in birou si spre surprinderea mea el era acolo.
-Tata, trebuie sa vorbim.spun eu, iar apoi imi arunc ruxacul pe canapea din piele maro. Ce e cu cheia asta idioata care mi-a dat-o?
O arunc pe biroul lui si ma asez pe unul dintre fotolii. Acesta ia cheia in mana si-mi spune ca aceasta ceie a fost inmanata din generatie in generatie si ca nimeni nu stie ce deschide. Perfect, acum stiu mai putine lucruri decat inainte.
-Unii spun ca deschide un cufar cu o comoara, altii ca e cheia unei incantatii, iar batranii spun ca….ei bine spun ca exista uun lacat cu acelasi model, dar nimeni nu stie ce se intampla daca se deschide acel lacat. Sunt diferite opinii si petru asta. De exemplu cum ca daca acel lacat este deschis, li se va arata purtatorilor viitorul, sau ca va arata cand va veni sfarsitul lumii, nimic nu e clar. Acum sa lasam povestile deoparte si sa-ti spun motivul pentru care te-am chemat. Se pare ca familia regala vrea ca tu sa o pazesti pe fica lor.
-Ce? Vrei sa fiu dadaca rasfatatei aleia? Numai in belel intra. Noaptea trecuta se lupta cu sora ei, pentru un nimic.spun eu ridicandu-ma.
-Asculta fiule, stiu ca nu iti comvine dar asta trebuie sa faci. Este spre binele familiei noastre.
-Bine, dar face figuri, nu raspund de faptele mele.
Imi iau ruxacul si urc in camera mea. Pe hol insa o intalnesc pe mama care incepe sa ma imbratiseze si sa-mi spuna ca ii pare bine ca am venit acasa. Ii spun acelasi lucru si intru in camera. Ma dezbrac de hainele traspirate si intru la dus. Dupa vreo jumatate de ora ies cu un prosop pe mine si cu unul in cap. Din cauza parului ce-mi venea in ochi nu am putut vedea cine era intins pe pat. Imi dau parul din ochi si vad ca era protejata mea. Protejata? Fac ochii cat cepele cand vad ca era intr-o pereche de pantaloni scurti negri si un maieu mulat tot negru. Aceasta cand ma vede, roseste si isi intoarce capul. Pentru o fata care a lucrat intr-un „bordel” sa-i spun asa, nu ma asteptam la reactia asta. Isi cere scuze si se ridica dupa pat pentru a pleca, dar o prind de incheietura, apoi o trag spre mine lipind-o de corpul meu.
-Nu pleci fara o explicatie da?spun eu foarte serios.
-Poi….parintii mei m-au trimis pachet aici. Si mi-au spus ca nu am voie sa plec nicaieri fara garda mea de corp. Cand am ajuns aici, tatal tau mi-a zis ca tu vei fi garda mea de corp. Nu-i deajuns ca parintii mei imi monitorizeaza fiecare miscare, mai trebuie sa am si un catel dupa mine.spune ea in timp ce ma impinge.
-Catel? Cel putin nu sunt o rasfatata ca tine. „Vai am plecat de acasa pentru ca nu stiam ce sunt.” Ha. Ce miscare copilareasca. Daca as fi aflat asta as fi stat numai acasa sa aflu ma multe detalii, dar tu nu. „Mie frica, mie frica, nu stiu ce sa fac, cred ca ar fi mai bine sa plec.” Pentru cultura ta generala, parintii tai stiau demult unde erai. Au actionat acum pentru ca acum stiai ce esti si sa-ti folosesti puterile. Si parintii tai nu ti-au spus pentru ca au vrut sa fii in siguranta, sa traiesti ca o fiinta normala nu ca un monstru care bea sange. Au vrut sa vezi aia intentionat ca sa poti pleca si sa te apere. Si acum la saptesprezece ani ai aceeasi minte ca acum treisprezece ani.spun eu destul de dur incat am facut-o sa plece in fuga.
Am inchis usa in urma ei si m-am trantit in pat. Dupa vreo zece minute de meditare m-am ridicat si m-am indreptat spre dulap pentru a-mi lua ceva de imbracat. Am ales o pereche boxeri gri, o pereche de blugi rupti pe ici pe acolo si un tricou alb. M-am aranjat parul si apoi am coborat deoarece era deja ora cinei. Cobor lenes scarile si cand ajung jos fix in capul mesei o vad pe micarazgaiata. Mica? Defapt e o rasfatata si jumatate. Dau ochii peste cap si ma asez lateral, langa ea deoarece acela era singurul loc liber. Observ ca era imbracata intr-o rochie alba usor transparenta si avea o gentuta alba dupa gat. In picioare observ ca avea tot niste sandale platforma albe. Dupa ce mancam mama imi spune ca i-a anuntat pe cei de la scoala ca o sa ajungem acolo peste vreo doua zile.
-Avand in vedere ca parintii fetei sunt plecati si ea a plecat fara alte haine, tu o vei insoti la cumparaturi.spune mama cu un zambet insuportabil pe fata.
-Nu poate sa mearga Mioko?intreb eu.
Mioko este sora mea mai mica, defapt ce zic eu mai mica, are tot optsprezece ani. Are parul lung, negru ca si carbunele, ochii la fel de negri, pielea alba ca spuma laptelui si este destul de dezvoltata. Poarta si ea tot o rochie alba, doar ca fara maneci. Imediat ce am intrebat, mama mi-a si raspuns ca iubita mea sora are alte treburi. Cum ar fi? Ma rog numai conteaza. O iau de mana pe rasfatata si iesim afara. In fata casei ne astepta o limuzina alba. Ii deschid usa ca sa nu spuna ca sunt fara maniere, si eu urc pe partea cealalta. Ii spun soferului sa ne duca la mall, iese pe poarta, iar imediat fata inchide trapa care facea legatura cu soferul.
-Ti-am spus ca nu am nevoie de catel de paza.spune ea.
Imi vine in acest moment sa-i dau una peste mutra aia. Cu toate ca i-ar ramane urma nu ma intereseaza. Nici mie nu-mi place sa stau dupa curul ei, dar nu am ce face.
-Asculta printesa, nici mie nu-mi place, dar sunt obligat.spun eu deabia reusind sa-mi stapanesc nervi.
In mai putin de cincisprezece minute ajungem la mall. I-am spus soferului sa ne astepte, dar mai bine ii ziceam sa plece. M-a carat prin tot mall-ul si desigur eu am dus toate sacosile. Cand trebuia, mica domnisoara era gata gata sa isi imprime pe fata modelul scarilor, noroc ca am prins-o. Mi-a spus un multumesc putin sters, dar merge si asa. Ajunsi acasa, aceasta s-a dus sus pentru a-si aranja chiloteii, fustitele si ce mai avea ea pe acolo. Si sa nu va spun ca m-a tarat si la un magazin de lenjerie intima. Nu ca nu mi-a placut. Avea un corp, incat la soare te puteai uita, da la corpul ei mai putin. Paradisul e nimic. Dupa ce m-ai stau de vorba cu tata urc si eu sus, deoarece trebuia sa fiu foarte relaxata pentru ca mai aveam o zi in care trebuie sa o suport. Spre nefericirea mea, camera ei era fata in fata cu camera mea. Cine stie ce o sa vada la noapte si mei ca nu pot dormi. Avand in vedere ca usa era intredeschisa, mi-am permis sa trag putin cu ochiul. Iti trebuie noroc nu gluma ca sa vezi o asemenea bunaciune in timp ce iese de la dus numai cu un prosop pe ea si sa o vezi si cum se schimba. Dupa ce am vazut minunata scena m-am dus in camera. Ce somn sa-ti mai fie? Avand in vedere ca e vineri seara, cre ca nu e nimic gresit sa merg sa ma uit la un cabaret. Imi iau pe mine un costum negru si o camasa alba, la gat o cravata neagra si in piciaore niste pantofi de lac. Ies din camera si intru in camera printesei pentru a o intreba daca vine la un spectacol. Daca nu o luam sunt sigur ca tata facea ca trenul in gara. Aceasta da afirmativ din cap si ii spun sa fie gata in treizeci de minute. In acest timp cobor jos si o astept. Dupa cateva minute, o vad cum coboara pe scari intr-o rochie neagra, si cu o poseta plic in mana. Parul il avea strans intr-un coc, iar pantofii nu erau foarte inalti. Ajunsi la Moulin Rouge, ne-am ocupat masa si am urmarit spectacolul. Seara a fost minunata, cu exceptia micului tanc ce il aveam dupa mine. Dimineata urmatoare spre surprinderea mea m-am trezit cu……..

~~To be Continued~~


http://shopping.flu.ro/files/clients/16/...198002.jpg rochia mea
http://4.bp.blogspot.com/_RKjIT4c9DGQ/Sj...00+ron.jpg sandalele mele
http://www.stefibiju.ro/img/gentuta_07.JPG gentuta
http://www.magic-ro.com/poze_incarcate_d...press1.jpg limuzina
http://www.casanuntilor.ro/galerie_foto/...PR5616.jpg rochia de seara