Pretul unui "NU!" (SK & YYH)

[Goddess of Cookies]

nolazy sper ca ficul sa fie la fel de ctivant ca unul yaoi (desi am pretentii prea mari). Daca te pierd pe undeva (in particularitati de-ale anime-urilor), da-mi pm si iti rasp la intr, sau cauti pe wiki. Am rezolvat si problema cu dialogul.
Sa vad cum a iesit...







Dimineata isi facu aparitia si odata cu ea si discul de aur ce domina cerul, impartasind raze si lumina. Pe lungile si intunecatele coridoare ale conacului era o liniste deplina. Numai in curte, pe langa fosnetul usor ale frunzelor in bataia vantului, se mai aud niste voci.

- Sa te intorci curand, Ivy-chan, sau macar sa ne mai vizitezi, spuse Tamao cu nostalgie in glas, caci deja ii simtea lipsa fetei.

- Cu siguranta... dar dupa ce se termina Turneul Shaman, si asta s-ar putea sa dureze ceva. S-ar putea sa fiu putin cam ocupata pentru vizite, dar pastram legarura, si, facand cu ochiu, arata spre cateva pasari din gradina ce incercau sa isi procure hrana de printre bucatile scorojite de trunchi ale unui arbore batran.

Mesagerii ei de incredere... se prea putea ca blondina sa abuzeze prea mult, in acest mod, de puterea ei, dar o considera cea mai buna si rapida cale de a comunica sau de a strange diferite date. In zilele de azi, nici telefoanele nu mai sunt sigure, oricine poate asculta o convorbire, iar unele informatii sunt prea periculoase si valoroase pentru a ajunge pe maini straine. Si de ce sa nu o flosesti cand Furyokul si spiritul protector ti-o permite? Nici Ivy nu stia prea bine cum reusea, insa in momentul in care practica Uniunea Spirituala, intrea ea si orice tip de zburatoare se stabilea o legatura, simtea ca putea comunica cu ele, fara sa scoata nici un cuvant. Telepatia ajuta si ea foarte mult, dar fata tindea sa credada ca aceasta abilitatea venea de la Akanti, spiritul ei reprezentand reigina pasarilor.

Yohmei considera ce fetele se intinsesera deja prea mult la vorbarie. Isi drese glasul pentru a capta atentia celor doua.

- Dar sa nu ne lasam putati de val... zise el, astfel atmosfera redeveni seriosa. Speram sa faci tot ce poti pentru a-l ajuta pe Yoh, trebuie ca sansa lui de a castiga Turneu sa fie cat mai mare.

- Contati pe mine! afirma Ivy cu un ton serios, dar care exprima dorinta de a face orice pntu a-si duce la capat planul.

Totusi, ce interes reprezenta pentru ea castigarea Turneului de cate un Asakura? Poate teama de a pune mana pe putere un shaman care ar fi folosit-o gresit? Din recunostinta? Ea nu parea genul de persoana care sa faca lucruri la intamplare. Incerca sa fie o fire echilibrata, sa aiba un plan pentru aproape orice, care isi pastreze mai mereu calmul. Insa copilaria o impiedica de multe ori sa isi relizeze aceste scopuri.

Bagajele ei, o valiza, nu prea mare, si un ruxac se aflau langa picioarele ei, asezate pe iarba pe care inca se mai puteau observa cativa stropi fini de roua pe firele subtiri de iarba. Era imbracata lejer, cu o fustita scurta, nu mult deasupra genunchilor, de culoae neagra si un maieu rosu. Era incaltata cu niste ghetute negre si purta ochelari de soare, pe care deocamdata ii tinea pe crestetul capului. Calatoria avea sa se desfasoare cu trenul si va dura in jur de trei-patru ore.

Isi lua la revedere de la Kino si Yohmei inca din curtea conacului. Pana in gara de unde avea sa ia trenul, a mers cu autocarul, insotita de Tamao, nu pentu a o ajuta la bagaje, asa cum sustinuse fata, ci pentru a mai petrece putin timp impreuna.

Ivy era cea mai buna prietena pe care Tamao a avut-o, si poate si singura. Conacul familiei Asakura nu era pozitionat in cel mai populat loc din Izumo, de fapt, chiar si pentru o casa de sat, era foarte retrasa, inconjurata de natura din trei parti, scaldata in umbra si invaluita de fosnetul frunzelor. Nici rozalia nu era foarte sociabila. Din contra, chiar foarte timida. Cand blonda a pus pentru prima data piciorul dincolo de gardul masiv de lemn, Tamao trecea foarte usor neobservata. In primele saptmani abia reusise sa faca cunostinta cu ea. Parea ca fata vroia in mod intentionat sa o ocoleasca pe shamanita, dar nu din ingamfare, ci din timiditate. Cu timpul, insa, a reusit sa scoata ceva mai mult de la ea, desi a durat ceva pana sa isi dea seama ca marea parte din ciudatele vise pe care avea ii sunt cauzate de Tamao, ca o averitzare la ce avea sa se intample. II parea prea greu sa spuna direct ceea ce simte. Si a fost si mai greu sa o faca pe pustoica sa recunoasca chiar ea acest lucru. Bine ca pana la urma nu a aflat nimic....

Tamao nici nu isi dadu seama cand a sosit timpul pentru Ivy sa plece. Despartirea nu fu atat de dureroasa pe cat s-ar fi crezut. Isi mai luara inca o data la revedera una de la alta, apoi blondina urca in tren pentru a-si gasi cabina. Iar calatoria decurs cum se astepta Ivy, fara incidente neasteptate. In timp ce vorbea cu Akanti prin telepatie, se mai uita din cand in cand pe ferastra pentu a admira frumoasele privelisti ce i se desfasurau in fata ochilor. Cu toate aceste activitati relaxante, fata nu uita sa mai fie atenta si la ce se petrece in jurul ei pe o raza de... cativa kilometri. Obisnuita cu pericolul, a invatat ca era mai bine sa isi foloseasca puterile telepatice si pentru a-si crea o bariera mentala, prin care sa imipedice orice curios care ar fi vrut sa ii citeasca mintea. Desi la inceput era foarte complicat sa intretina aceasta energie fie si cateva secunde, a invatat cu timpul cum sa o sustina pe perioade mai lungi de timp, si chiar sa faca si alte lucruri in acelasi timp. Acum parea mult prea usor. Atatia ani de antrenament...

Mai erau cateva minute pana a ajunge la dstinatie. Scoase din rucsac un bilet pe care era scrisa o adresa, reusind sa o memoreze. Cand cobora din tren lua primul taxi care veni, nu fara a fi adunat cativa nervi. Indivizii astia se lasa intotdeauna asteptati, plini de o nesimtire grosolana. Asculta numai muzica de prost-gust, merg cu viteza melcului si dupa aia mai au si pretentia de a fi platiti bine. Ivy ura sa mearga cu masiniile astea galbene ce pareau o salvare de aur, dar defapt erau adevarate inchisori ale terorii si jefuirii.

Dar se pare ca de data asta, soferul a avut noroc, caci nu merse cu masina mai mult de cincisprezece minute. Cu siguranta nu ar fi vrut sa vada ce s-ar fi intamplat daca blondina se enerva din nou. In incercarea de a-si distrage atentia de la tortura la care era supusa si claxoanele care ii faceau terci nervi, urmarea cu privirea ceea ce se afla dincolo de geamul curat, folosit doar pentru a-ti crea iluzia ca in orice clipa poti scapa de acolo, fiind insa un perete invizibil impenetrabil. Casele incpura sa fie mai rare. Se gandea ca, fata de celelalte locuinte, acasta este mai retrasa. Cu inima tresaltandu-i de bucurie si multumind in gand tuturor zeilor pe care ii stia pe nume, indiferent de religia din care proveneau, deschise usa automobilului imediat ce simtii ca taxiul incetineste. Era sigura ca daca vreun bosorog ticnit din Consiliu avea sa adauge aceasta cursa ca proba in Turneul Shaman, ea cu siguranta ar fi picat.

- Am ajuns, domnisoara, o anunta soferul. Se dadu jos din masina, era in siguranta, nici nu o mai interesa daca s-a inselat cu privire la baiatul care pana acuma a condus. Imediat ce isi lua bagajele, plati pentru cursa si inspira adanc aerul curat care o inconjura, multumind din nou pentru mila si binecuvantarea care s-a abatut asupra ei, dandu-i puterea necesara de a trece prin iadul insusi.

Se opri la cativa pasi de casa pentu a studia locul din priviri. Era o locuinta destul de mare cu parter plus etaj, o gradina incapatoare, acoprita de iarba. Imediat cum intrai, putai observa o mica vranda de lemn. Fata pasi pe ea si ciocanii la usa.

- Imediat! se auzi o voce de baiat din spatele usii. Cand aceasta se deschise, aparu un baiat scund, imbracat int-o uniforma solara, alcatuita dint-un pantalon verde si o camasa alba. Parea a nu avea mai mult de 13-14 ani, in ciuda inaltimii. Se uita putin nedumerit la fata, doarece ei nu prea aveau musafiri.

- Familia Asakura? intreba Ivy.





Am lasat cate un spatiu intre fiecare aliniat, pt ca defapt nu exista aliniate (nu stiu ce se intampla aici... O_o)