Autentificare

mady · 10-05-2011, 09:16 PM

Hey buna tuturor! Iata ca dupa o lunga si binevenita pauza revin cu un nou capitol. As vrea sa ma scuz ca nu am mai postat ,insa am avut o serie de intamplari nefericite.Important e ca am revenit cu forte prospete si cu multa multa imagineatie.
O da si inainte sa uit o sa va spun de pe-acum ca eu si buna mea prietena,kame ne-am hotarat sa lucram impreuna la acest fic asa ca, probabil urmatorul capitol il va posta ea, insa nu sunt inca sigura,ramane de vazut.Dar pana atunci,iata si continuarea.

Capitolul IX

-Domnisoara... Petrecerea a inceput deja de mai bine de o jumatate de ora...
-Splendid ! Tocmai de aceea iti cer, te rog frumos, sa ma ajuti si pe mine cu fermoarul asta.
Erika, draguta ca intodeauna, n-a schitat nicio expresie si nici nu a comentat in privinta nonsalantei cu care tratam situatia.Imediat dupa aceea m-a anuntat ca trebuie sa se intoarca jos. Mi-a cerut sa o scuz, in urmatoarea clipa parasindu-mi camera.
M-am asezat plictisita pe marginea patului, incaltandu-mi pantofii de un negru tare. Am injurat printre dinti cand am observat ca nici nu ma pot tine bine pe picioare, tocurile fiind exagerat de inalte si subtiri. Am incercat totusi sa ma acomodez si sa incerc pe cat pot de bine sa nu mai merg ca o ratusca cu probleme la picioare.
M-am apropiat usor de oglinda, privindu-ma sadisfacuta. Purtam o rochita mult prea scurta pentru gusturile mele, aproape mini, mulata si stramta. Sub sani era marcata cu o bentita din dantela neagra, continuand in jurul acestora, capetele ei impreunandu-se mai apoi dupa gat, intr-o fundita mica si discreta. In partea de jos era decorata cu un frumos trandafir, conturat cu zeci de pietricele de culoarea carbunelui. Parul il aveam prins intr-un coc lejer, insa foarte cochet. La gat purtam un frumos colier din cristale negre, iar la urechi mi se puteau observa frumosii cercei presarati cu praf de diamant. Eram intru-totul o explozie de senzualitate si eleganta, imbinata si cu putina sfiala.
-Esti, intr-adevar, o frumusete. Nu imi vine sa cred cat de repede ai crescut.Te-ai transformat intr-o adevarata printesa.
Vocea calda a mamei imi ungea, parca sufletul cu miere. Detona atata sinceritate, blandete si eleganta... Simteam cum mi se umplea inima de bucurie. Mi-am intors chipul spre figura sa, care se prezenta impunatoare si admirabila. Am suras privind-o cu caldura. Era atat de frumoasa in rochia sa crem presarata cu pietricele de culoarea argintului..
-Mama, arati superb! o complimentez apropiindu-ma usor de ea.
-Multumesc, scumpo! Esti gata? Invitatii te-asteapta de-o vesnicie.
-Sigur, i-am raspuns zambindu-i sincer, privindu-i in acelasi timp, ochii caprui, ce pastrau inca aceeasi gingasie si copilarie. Acesta era unul dintre lucrurile pe care le admiram cel mai mult la ea. Naivitatea si inocenta cu care se avanta in orice nazbatie, desi avea totusi o varsta. De aceea tata spunea mereu ca in relatia noastra, de mama si fiica, eu sunt cea matura si eleganta, cea care gandeste rational si care nu cedeaza niciodata prima.
Am luat-o atunci pe mama de mana parasind camera.Eram plina de fericire, surazand mereu. Coboram usor treptele, toate privirile fiind atintite asupra noastra. Imediat ce am ajuns in incapere un ropot de aplauze au rasunat in intreg salonul.
L-am vazut in scurt timp si pe tata.Parea atat de mandru de noi. I-am zambit sincer raspunzandu-mi la randu-i cu un zambet plin de sadisfactie, in timp ce imi facea semn cu mana sa ma apropi. Odata ajunsa langa el am observat inca o persoana. Un domn elegant, bine imbracat, cu o postura sobra si impunatoare.
-Scumpo, dansul este Daniel De l'Aventure. Detine cea mai mare agentie de modele din Paris, si este un foarte bun amic al meu, ca sa-l numesc asa,spuse tata continuand sa zambeasca.
-Incantata, domnule De l'Aventure, Allison Greys!
-Stiu cine esti. De cand te-am vazut coborand impreuna cu Samantha am stiut ca esti fiica tatalui tau.
I-am zambit discret, analizandu-i expresiile fetei. Parea ca ii place ceea ce vedea, ba mai mult, se declara de-a dreptul incantat.
Astfel am petrecut o vreme, discutand cu tata si domnul Daniel despre o prezentare ce avea sa se tina in Anglia, intr-o casa de moda renumita. La un moment dat am simtit ca sunt in plus si m-am decis sa ma retrag. M-am scuzat politicos dupa care am plecat.
Am rasuflat usurata cand m-am indepartat de ei, indrepandu-ma spre mama care imi facea semn sa ma apropi.
-Buna seara! am soptit politicoasa cand am observat ca in compania mamei se mai afla si doamna Elizabeth. M-a privit incantata, sarutandu-mi usor obrazul.
-Oh, mon Dieu, Allison! Esti de-a dreptul splendida, exclama aceasta zgomotos.
Am zambit putin plictisita de situatie, multumindu-i pentru compliment.
Nu ma aflam nici de-o jumatate de ora si deja simteam a ma plictisesc. De ce nu au putut si ei sa organizeze o intalnire simpla de familie, unde as fi putut purta lejer o pereche de jeansi si sa mananc cata pizza voiam? Nu, au trebui sa organizeze o petrecere din aceea de fite, plictisitoare si... Dureroasa, avand in vedere ca purtam o pereche de pantofi meschini, ce imi chinuiau ingrozitor picioarele.
In cele din urma m-am scuzat, nu foarte amabil, indrepandu-ma, de data aceasta, spre balcon. Era o noapte linistita de noiembrie, dar extrem de rece. Priveam plictisita gradina invelita in intunericul apasator. Aerul rece imi brazda chipul catifelat, facandu-ma sa ma infior.
-Credeam ca va fi o seara plicticoasa, dar se pare ca m-am inselat.
La auzul acestor vorbe m-am intors imediat, vocea fiindu-mi total necunoscuta. Am ramas de-a dreptul uimita cand l-am vazut pe cel ce era postat in fata mea, zambindu-mi ingamfat. Ochii mei negrii, atat de intunecati, ce pareau ca doi carbuni, erau acum mariti de uimire, iar vocea mi se stinsese. Imi simteam corpul inghetat si tot ceea ce am reusit sa rostesc a fost:
-Cine esti si ce cauti in casa mea?!

mady · 18-05-2011, 08:52 PM

Hello people ! Iata ca am revenit cu un nou capitol. Nu e prea grozav dar in fine am fost ocupata cu tezele simularile ,testarile etc,stiti voi detali detali.
O da si inainte sa imi scape , stiu ca v-am promis ca poate urmatorul capitol ( adik asta) va fi postat de Kame,dar amandoua am cazut de acord ca cel mai indicat ar fi sa postez eu iar urmatorul capitol va fi cu siguranta opera lui Kame.Asa! Acum ca am lamurit si asta iata capitolul.
Enjoi it!

Capitolul X

Am ramas de-a dreptul impietrita cand mi-am intors privirea pentru a-l observa pe cel din fata mea.Il priveam nedumerita in timp ce imi zambea hilar ,poate chiar ironic.Imi parea oarecum familial chipul si postura sa, insa nu stiam cine e.Imediat insa ce i-am privit ochii cu reflexii de safir,mi-am amintit instantaneu unde il mai vazusem .
-Stai putin! Eu te cunosc pe tine.Da da,esti tipul ala care....
-Esti chiar atat de surprinsa sa ma vezi? a intrebat luand o postura total dezinteresata.
Parea foarte sigur pe sine,dand dovada de o nota de aroganta si sarcasm.
-Cum adica surprinsa?! Sunt de-a dreptul bulvesata.Tu esti cel care m-a lasat in ziua aceea acolo,in mijlocul pustietatii ! am raspus, indiganata de proasta sa memorie.
A ras.Un ras pofticios,plin de mandrie,dar totusi discret mi-a rasunat in urechii.Nu l-am luat insa in seama continuand sa vorbesc pe un glas apasat in care se putea observa usor nervozitatea dar in acelasi timp jos pentru a nu atrage atentia.
-Deci inca nu mi-ai raspuns la intrebare: Cine esti si ce cauti aici?
M-a privit plictisit analizandu-ma in detaliu.Tipul asta chiar se credea atat de interesant? Nu pot nega,arata destul de bine.Ba chiar foarte bine in blugii sai de un albastru deschis,putin taiati pe alocuri si in camasa aceea de un alb imaculat,descheiata la primi trei nasturi peste care purta un frumos sacou negru destul de sport pentru un astfel de eveniment.
Mi-am ridicat in cele din urma putin mai sus capul pentru a-i intalni privirea,deoarece acesta era cu mult mai inalt ca mine.Ochii sai ma priveau pofticiosi,asteptand parca doar un semn de la mine.
-Cred ca te-am judecat gresit.Nu esti deloc asa cum te-a descris mama, a spus simplu,sorbind nonsalant din paharul cu sampanie pe care il tinea in mana.
-Mama?! Ce mama....stai putin,am continuat eu ,uimirea facandu-si loc pe chipul meu atat de alb.Am tacut cateva clipe,privindu-l sceptica,insa imediat ochii mi s-au facut cat cepele,exclamand uimita:Doar nu vreai sa spui...ca doamna Damon e....
-Mama mea,exact! Hai mai ca totusi esti mult mai inteligenta decat pari,a spus surazand pe un ton ironic.
Mi-am scuturat rapid capul sagetandu-l cu privirea.Cum isi permitea sa imi vorbesca asa.Cine se credea el? Bine poate mama si tata ii dadeau tot ce isi doreste ,dar asta nu insemna ca trebuia sa se considere atat de important.Am oftat nervoasa.Nu il cunosteam nici de cinci minute si deja simteam cum tot sangele mi se urca la cap,neputandu-ma abtine sa nu il plesnesc.Era un necioplit uracios si foarte foarte arogant.
-Oh chiar asa! Crede-ma sunt mult mai inteligenta de cat iti poti tu inchipui,dar nu am de ce sa dau explicatii unui badaran indiferent pe care nici macar nu il cunosc,i-am spus in timp ce mii de scantei stralucitoare imi scaparau din ochii de un negru aproape nefiresc.
-O da! Pai da-mi voie sa iti spun ca aproape toate fetele pe care le-am cunoscut pareau la fel de "inteligete" ca tine,dar nu e vina nimanui ca Dumnezeu a vrut sa mai existe si greseli pe lume,mi-a raspuns nonsalant privindu-ma iscoditor.
Ooo gata! Pana aici! Tipul asta intrecea masurara rau de tot.
-Nu mai spune! Pai eu cred ca Dumnezeu a avut ochii inchisi cand te-a creat pe tine si cel mai bine ar fi fost sa....,insa nu am mai apucat sa imi termin replica ce sigur l-ar fi usturat,deoarece vocea cristalina a doamnei Damon m-a intrerupt brusc.
-Vad ca va simtit destul de bine ! a exclamat ea pe un ton in care se observa usor o anume sadisfactie.
-Splendid! am raspuns amandoi in cor sincronizandu-ne perfect miscarile,in timp ce ii zambeam cat se poate de fals.
-Perfect ! Asta chiar ma bucura ! a spus multumita analizandu-ne fiecare expresie. Si atunci,avand in vedere ca va intelegeti atat de bine,Ace ce-ar fi sa o inviti pe Allison la dans?
In acel moment am tusit puternic,inecandu-ma brusc cu sampania pe care tocmai o degustam.
-Stiti,nu cred ca ar fi o idee buna,am incercat eu sa ma eschivez incercand cat de cat sa evadez din acesta situatie.
-Da mama,chiar nu e un moment potrivit pentru asta, a continuat Ace pe acelasi ton evaziv pe care il folosisem si eu.
Macar eram si noi de acord intr-o privinta.Innsistentele doamnei Damon au continuat insa:
-Dar de unde,prostii! Mie mi se pare un moment cat se poate de propice pentru un dans lent,elegant,care sa va dea posibilitatea sa va cun....
-Scuzati-ma dar cred ca ma chama mama! am spus repede departandu-ma rapid ce cei doi.Nici moarta nu aveam de gand sa dansez cu arogantul ala.Nu,nu! Nu in viata asta.
In scurt timp am ajuns langa mama care ,pe deasupra,era ocupata cu niste invitati.Din instinct,mi-am intors capul pentru ai observa pe doamna Damon si "simpaticul" ei fiu.Din gesturile si grimasele lui Ace se putea observa usor ca nu ii facea deloc placere sa asculte ceea ce ii spunea mama sa.Nu dura insa mult,caci dupa nici cinci minute,l-am vazut pe Ace cum se apropia tot mai mult de locul in care eu ma aflam.Ajuns langa mine,m-a apucat usor de brat strangandu-ma tare.
-Hei ce faci?! am exclamat uimita,in timp ce ma lasam purtata,sau mai degraba tarata spre mijlocul salii.
-Nu te flata,nu a fost ideea mea.Mama a insistat sa te invit la dans.
-O si asta ti se pare tie "invitat",i-am raspuns rece pe un ton cat se poate de ironic.
Poate as mai fi continuat cu reprosurile si remarcile ridicole,insa am considerat ca nu era cazul sa atrag si mai mult atentia invitatilor, care deja ne aruncau priviri suspicioase,preferand sa ma abtin.Ajunsi in mijlocul rigului de dans m-am oprit brusc privindu-l amenintator.Se vedea pe fata lui ca nu intelegea nimic,asa ca m-am hotarat sa il lamuresc:
-Doar nu te gandesti ca voi accepta ca mainile tale sa ma atinga?!
La auzul acestor vorbe nu a schitat insa absolut nimic,oftand doar,un oftat din care se putea usor observa neplacerea si nervozitatea.Nu a durat insa mult,deoarece,doar dupa cateva secunde si-a afisat din nou acel zambet arogant,plin de mandrie,insa oarecum pictisitor.M-a apucat mai apoi destul de brusc de talie,in ciuda protestelor mele.Intr-un final m-am resemnat incepand amandoi sa ne miscam lent ,pe ritmul melodiei.
Usor,usor,in timp ce inaintam mai mult in esenta lenta a cantecului, in minte mi-au aparut fragmente din momentele petrecute cu Wade.Nu stiu daca toate astea se datorau sampaniei,sau versurilor atat de triste,dar cert e ca imi aduceam aminte de absolut tot: de primul sarut,primul "te iubesc",prima atingere tandra,prima floare oferita in dar,si nu in ultimul rand,de prima noapte petrecuta impreuna.O foapte magica,la lumina lumanarilor,presarata cu flori si muzica buna.
Fara sa realizez,am inceput usor usor sa suspin,iar mai apoi sa plang.Imi simteam trupul tot mai moale,ca si cum ar fi fost facut din ceara iar gatul parca imi era sec.
Uimit, Ace mi-a apucat usor barbia privindu-ma pret de cateva secunde in ochii de un negru abisal.
- Hei uite...stiu ca e o melodie lenta si poate nu dasez exceptional,dar nu e cazul sa plagi. La urma urmei nu sunt chiar asa de rau!
Habar n-am avut insa ce-a zis.Gandurile mele erau mult prea departe.Am ramas impietrita pentru o clipa,dar imediat in urmatoarea secunda,m-am despris brutal din bratele sale indreptandu-ma grabita spre camera mea,in timp ce din ochi continuau sa imi cada lacrimi.
Nu i-am vazut expresia fetei,insa am putut auzi un singur cuvant inainte sa urc scarile,spre camera mea:
-Ciudata...!

kame. · 24-05-2011, 03:48 PM

Lume, lume, asa cum mady v-a promis, am venit cu un capitol nou si sper eu pe gustul vostru :-).
Asa,inainte ca voi sa va delectati privirile cu ce am scris eu aici ,vreau sa va spun ca eu voi posta doar din perspectiva unui singur personaj. Unul si atat! Ei, acum ca am lamurit-o ,spor la scris, nu stati, cu asta ma ocup eu si mady... La citit, mai, la citit, ca ma si incurcasem =)).

:::Capitolul XI:::

O lumina puternica a patruns in camera, draperiile lungi pana in pamant,de un caramiziu strident clatinandu-se,lasandu-se mai apoi purtate de valul de aer rece,ce mi-a invadat narile si m-a indemnat sa casc,usor adormit,frecandu-mi in acelasi timp ambii ochi cu dosul mainii drepte.
M-am ridicat monoton,ducandu-mi amandoua bratele la acelasi nivel cu capul,deschizand din nou gura,inspirand,de data acesta mai puternic,aerul de care plamanii mei simteam ca au atata nevoie.
Se parea totusi ca eram mai obosit decat credeam si ca aveam neaaparata nevoie sa ma trantesc din nou in patul,care in acel moment,aveam impresia ca era mai ispititor decat orice forma bine definita,sau piept voluptos.
Petrecerea de aseara m-a epuizat total,reusind sa ma plictiseasca mai rau decat partida cu virgina lu' taticu' de saptamana trecuta,care n-a facut nimic altceva decat sa ma adoarma in mijlocul actului.
Oricum,toata festivitatea s-a sfarsit cand fetita aia smiorcaita,Allison sau ceva de genul,m-a imbrancit si a fugit in camera ei.Si-asa n-aveam chef de nici-o serata dansanta.
M-am putat eu badaran sau n-am incercat sa fiu elegant cu o domnisoara distrasa total de la subiect,cu un mers labartat,de parca ar calca in strachini, si cu o problema grava de a se controla?! In opinia mea,cred ca am fost mult prea gentil cu un asemenea specimen...
Dar,intr-un fel anume,pustoaica ma atragea.O fi fost ea prost crescuta si nu prea stia sa-si tina pliscul atunci cand trebuie,dar a fost si prima femeie care nu s-a impiedicat "accidental" si nu a cazut tocmai peste mine,sau nu si-a aranjat decolteul fix in ochii mei.Ba chiar mai avea putin si ma lua la suturi,de fata cu toata lumea aia de acolo.
Acum,serios.N-am nici cea mai vaga idee pentru care m-a luat in primire in halu' in care a facut-o.Pe cuvant daca mi-amintesc sa-i fi facut eu ceva.
Dar hai s-o lasam balta....Tipa asta-mi rapeste timp pretios si,cine e ea ca sa indrazneasca un asemenea fapt?
Am imbracat rapid un blug albastru,usor piscat pe alocuri,caruia i-am adaugat o curea neagra asortata.Sus mi-am luat o bluza neagra,simpla,marcata adanc in zona gatului,atat cat sa se poata observa mai bine de jumatate din bicepsii bine lucrati.De la atat efort zilnic, in pat, nici n-am ce-mi reprosa.Pe deasupra mi-am pus un sacou sport,cu gluga,de un gri lipsit de viata,costumatie ce-mi oferea un aer indiferent.Exact de ce are nevoie un golan ca mine,pentru a-i fi mai usor sa-si gaseasca companie pentru o seara,sau in cazul meu dupa-amiaza placuta.
Am coborat treptele, jos din camera mea,scotocind in acelasi timp in buzunarele sacoului dupa niste nenorocite de chei.Am trantit usa vilei in urma mea,anuntand dinainte ca nu stiam la ce ora voi ajunge,sau,mai bine spus,pe cine voi aduce acasa astazi.
Nu stiam care a fost imbecilul care mi-a lasat, noaptea trecuta, Mercedesul, mot in fata portii, dar nu-mi faceam griji.Adica, e evident ca pana maine angajatul acela va fi deja dat uitarii.
Am deschis portiera de un albastru intens incercand sa ma aplec pentru a putea reusi sa incap in masina.N-am mai apucat insa,deoarece,chiar inainte de a baga cheile in contact,imi dau seama ca, vizavi,in apropiere de masina mea,se afla Allison,acompaniata de un oarecare tip,cu par saten,si putin mai inalt decat aceasta.Ii vad imbratisandu-se si nu-mi dau seama cum sau cu ce motiv,un zambet in batjocura mi se intiparise pe chip.Copii astia erau chiar amuzanti.Ma intreb daca asta e iubitul pricopsitei...Nu-mi amintesc sa-l fi vazut la petrecere.Nu,in nici un caz n-a fost.Care tip intreg la cap,si-ar fi lasat iubita,care apropo,intrecea cu mult termenul "frumos", de izbeliste? Dar...Daca stau sa ma gandesc mai bine,amicul brunetei nu parea foarte inteligent.
Am realizat apoi ca amadoi,si Allison si el,intrasera in casa,parand foarte adanciti in discutie,fiind probabil in lumea lor.Cand,ce sa observi?Tocmai imi venise o idee nastrusnica.
Ce-ar fi daca as da buzna la ei in casa? Doamne,ce mi-ai facut de ma comport ca un copilas de gradinita,cand eu sunt exact la polul opus?
Imi varasc rapid cheile inapoi in buzunar,grabindu-ma sa ajung la destinatia dorita.Nu m-am deranjat sa mai apas soneria sau sa ciocan,am intrat direct,de parca as fi fost la mine acasa."Urat din partea mea!" am gandit eu razand in sinea mea.
-Ali,frumusete mica ! strig eu tare,indeajuns cat sa ma aud in intreg livingul,cand il observ pe saten stand jos pe canapea,uitandu-se aiurit la mine si pe Allison,cum ma privea ca pe un intrus,un parazit pe teritoriul sau,ridicandu-se brusc si inspirand adanc.
-Ace ?!! Ce nai....
-Iubito !! Mi-ai lipsit aseara! Cum te mai simti? i-am taiat rapid replica,punandu-i apoi niste intrebari gretos de dragastoase,lasandu-i pe amandoi muti de uimire.
-Esti complet nebun?! a stigat ea privindu-ma nedumerita de situatie. Vai,nu-mi spune ca mica fandosita s-a enervat !
-Normal...dupa tine,doar sti ! am spus in timp ce i-am pus mainile in jurul taliei.Arata al dracu' de bine in tricoul ala negru atat de mulat pe corp.Brusc in minte mi-a aparut un gand ce m-a facut sa zambesc in coltul gurii,multumit de inteligenta cu care am fost inzestrat.
Fara macar sa o anunt,am apropiat-o rapid de mine depunandu-i un sarut scurt pe buze.Ochii ei mariti,ca rezultat al socului pe care,apropo,tocmai l-am produs,si gura intredeschisa,lasand la vedere perechea de canini ascutiti care,de altfel,imi condimentau imaginatia, ma starneau incredibil.Cum ar fi sentimentul lasat de urma dintilor ei,dupa ce-mi musca lacoma buzele perfecte,sau limba ei catifelata,impletita cu a mea,intr-un dans pasional,nu ca cel de aseara.
Pielea gatului era de un alb surprinzator,nemarcata de vreun semn obscen,privit de mine ca un ritual senzual,facut de buzele mele,accentuand grav ideea de posesie totala.Toate acestea imi invadasera gandurile,si pana ca Allison sa se smuceasca din bratele mele,ma aplec deasupra ei unindu-mi buzele cu ale sale,intr-un sarut,care, de data acesta speram eu, sa dureze.Ii presez buzele cu limba,indemnand-o sa-si deschida gura,ceea ce si face,acordandu-mi ocazia de a-i cerceta fiecare particica a lacasului sau umed.Ii musc bland buza carnoasa,la care, ea scapa un scancet,semn ca o doare,ceea ce mie imi provoca o sadisfactie totala.Imi misc buzele peste ale ei si simt cum incet,incet,hainele incep sa ma incomodeze,iar corpul sa-mi arda incontrolabil.
Imi duc mana dreapta in spatele gatului ei,prinzandu-i intre degete cateva suvite din par.Ii trag putin capul pe spate despartindu-mi buzele de ale ei,coborand spre gat,pentru a-i putea gusta pielea catifelata.
Fara sa vreau,in timp ce eram ocupat sa acopar fiecare particica a gatului ei,ochii mi s-au atintit spre satenul de care uitasem complet.Era asezat pe canapea cu o expresie ce involuntar m-a facut sa zambesc.
Pff ! Ce fraier ! Se vede de la o posta ca era indragostit pana peste cap de frumusetea pe care eu tocmai o gustam.Mi-e mila de el !Chiar mila ! Sunt sigur ca, daca nu ar fi intrat in peisaj un tip atat de cool,aratos si destept ca mine,misiunea lui de a o cucerii pe Allison ar fi fost mult,dar mult mai usoara.Pacat ! Viata nu ne da mereu ceea ce dorim.Bine, inafara de mine.Pot obtine orice imi pofteste inima,iar asta o poate confirma chiar fata din bratele mele.

mady · 02-06-2011, 07:48 PM

Hello people ! Iata ca am am adus continuarea, ceva mai tarziu decat era planificat, recunosc, da' na ,scoala asta imi ocupa tot timpul.
Asa,inainte de a incepe as vrea sa fac un anunt. Avand in vedere ca ficul nu e deloc comentat cred ca sunt indreptatita sa cred ca nu va place,so , impreauna cu Kame, pentru ca acum si ea e implicata in asta, am luat decizia ca,daca nu o sa primim minimum doua comentarii la capitol sa renuntam la fic. Acum totul tine de voi !

Iata si nextul!

Capitolul XII

Eram asezata confortabil in unul dintre fotoliile din pielea alba din living.Aveam o durere de cap ingrozitoare,iar sub ochi mi se puteau observa cu usurinta cearcanele,nu foarte adanci pe care incercasem totusi sa le maschez,fara succes insa.Priveam plictisita ecranul plat al LCD-ului, schimband din cand in cand canalele.Aveam o dispozitie si o stare de spirit oribile, plus o durere de cap insuportabila, care se datora cel mai probabil, sampaniei.
Eram singura acasa,parintii mei plecand foarte devreme, nu inainte insa ca mama,fire libera si foarte directa, sa ma mustre serios pentru plecarea mea "atat de neasteptata si brutala".Nu am reusit sa o conving prea usor,dar, dupa lungi si interminabile discutii,am obtinut in cele din urma iertarea ei,chiar daca nu imi pasa prea mult,pentru ca stiam ca in cele din urma,tot ea va fi cea cu ganduri de pace.
Am oftat plictisita ,sorbind o gura din cafeaua tare si amara ce se afla in fata mea.De ce naiba nu era nimic bun la Tv ?Am privit pentru cateva secunde ferestra camerei,ochii mutandu-mi-se mai apoi spre usa ce tocmai se dechidea,inauntru facandu-si aparitia,Erika.
-Domnisoara,scuzati-ma ca va deranjez,dar cred ca v-ar interesa sa stiti ca in fata casei tocmai a oprit o masina,total necunosccuta mie.Asteptati pe cineva ? a intrebat sfioasa pe un ton mult prea formal.
-O masina? Nu ,nu astept pe nimeni ! Cum arata ?
-Nu as stii sa va spun prea bine, dar cred ca e.......
-Las-o balta am intrerupt-o eu nepoliticos,in timp ce ma ridicam pentru a-mi lua geaca.Voi afla singura!
Gradina era inecata intr-o ceata groasa,potrivita pentru acesta perioada iar cerul plumburiu,parea ca nu mai are mult sa se reverse peste pamantul rece.Am privit fara interes peisajul,toata atentia indreptandu-mi-se mai apoi spre misteriosul personaj ce tocmai isi facuse aparitia.
Am tresarit bucuroasa,un zambet larg si plin de entuziasm aparandu-mi pe buze.Am inceput sa aleg fericita nevenindu-mi sa cred ca e aici.
-Riley!!! am exclamatmult prea tare sarindu-i fara nici o retinere in brate.Esti aici? Nu-mi vine sa cred ! Ce bine imi pare sa te vad din nou.
I-am zambit depunandu-i un sarut cald pe unul din obraji.El m-a strans mai tare in brate,sarutandu-mi apasat fruntea.Era atat de cald in bratele sale ! Atat de bine,incat as fi vrut sa nu ma mai despart de el.
-Si, pustoaico,cum iti mai merge? a intrebat el la un moment dat,indepartandu-ma putin pentru a ma privi.
-Hmm, am atatea sa iti spun ca nici nu stiu de unde sa incep ! Hai sa intram si iti voi povesti totul!
L-am luat usor de mana,tragandu-l dupa mine pana in vila.Ne-am asezat amandoi pe canapeaua moale privindu-ne reciproc in ochii.Ma simteam atat de bine in compania sa,discutand despre tot felul de chestii hilare,fara importanta.Pot spune cu scucces ca Riley era una dintre putinele persoane cu care puateam aborda absolut orice subiect,indiferent de importanta lui.
Tocmai in momentul in care conversatia ajunsese intr-un punct destul de interesant,avand-o ca subiect pe Sonii,s-a auzit usa de la intrare deschizandu-se puternic,urmata de o voce stranie,destul de puternica,dar hilara.
-Alli,frumusete mica ! a strigat "dragul" meu vecin,patrunzand fara nici cea mai mica jena in livingul luminat de razele palide ale soarelui.
M-am ridicat mecanic de pe canapea,uimirea intiparandu-mi-se pe chip.Il priveam rece,nedumerita,surprinsa,nervoasa,ametita.
-Ce nai....ba cauti aici si ce mai inseamna si dracia asta ? as fi vrut eu sa zic,dar vorbele mi-au fost brutal si realmente nepoliticos intrerupte de glasul sau puternic ce il acoperea pe al meu.
-Iubito!!! Mi-a fost atat de dor de tine! Cum te mai simti? a spus pe acelasi ton sarcastic impreunandu-mi talia cu bratele sale.
-Esti nebun?! am eclamat zgomotos furia si nedumerirea invaluindu-mi trupul firav.
-Normal. ...Dupa tine, doar stii, mi-a raspuns degajat un zambet strengaresc intiparandu-i-se pe chip.
La dracu' cu tine! La dracu' cu tot ce tine de tine! ma pregateam eu sa ii sting in fata fara nici cea mai mica retinere, asta daca, buzele nu mi-ar fi fost atinse de ale lui,intr-un sarut simplu,nevinovat.
Mi de fiorii ai furiei mi-au strabatut in acel moment trupul,iar sangele imi clocotea in vene.As fi vrut sa il omor,sa il spintec,sa il fac una cu pamantul.Asa insa imi era practic imposibil.Corpul imi era inghetat,facut parca din piatra,iar glasul stins,neputincios.Tot ceea ce faceam era sa il privesc in ochi,in ochii aceia de culoarea safirului,intunecati,misteriosi....absolut fermecatori.Eram parca hipnotizata,vrajita,posedata intru totul ce aceea intensitate mata pe care ochii sai o emenau la infinit.
Asa...pierduta in abisul celor doua diamante,nici nu am relizat ca buzele sale se aflau din nou peste ale mele,gustandu-le lacome,pofticioase.Fara sa realizez macar,abil,si-a strecurat limba in gura mea, jucandu-se,colindand si distrandu-se pe cinste cu a mea.M-a apropiat mai mult de el,fiind sigur ca nu aveam sa ii scap din brate,desprinzandu-si buzele de ale mele,doar pentru a merge mai jos,pe linia gatului.
Abia atunci cand dintii sau mi-au strapuns usor pielea ,am realizat defapt ce se intampla.Am scos un tipat scurt,aproape insesizabil,pe care eram insa sigura ca el il auzise.Corpul mi-a inceput sa se miste,iar in urmatoare fractiune de secunda,mainile mele,nu prea puternice ce-i drept,l-au impins neputinciose.
-Ce iti inchipui ca faci ! i-am reprosat de-abia respirand stergandu-mi involuntar buzele.
El ma privea surazand sadisfacut trecandu-si usor limba peste buzele rozalii,exact ca un motan multumit de strachina cu smantana.
-Oh iubito,nu imi spune ca inca esti suparata pe mine pentru micul joc de aseara ! Uite,stiu ca am intrecut masura si chiar te rog frumos sa ma ierti ! a spus destul de serios,pe un ton ce puteai jura ca e incredibil de sincer.
-Tu,tu...,insa cuvintele pur si simplu nu imi veneu.Tipul asta ma lasase practic fara vorbe.
Am incercat totusi sa ma calmez repirand incet si regulat pentru a ma elibera de orice urma de furie sau stres.Cand in sfarsit imi recapatasem toate fortele,si eram gata sa il pun odata pentru totdeauna pe acel idiot incredibil de retardat la punct,el a disparut subit,sub pretextul hilar ca si-a uitat ceva in masina.
Ce Dracu' se mai intampla si cu tipul asta?Ce urmarea? De ce ma tot sacaia asa,fara nici un motiv? Nu am avut timp insa sa ma gandesc la raspunsurile acestor intrebari destul de patetice,deoarece,vocea grava a lui Riley,de care aproape uitasem ca inca se afla aici, m-a facut sa tresar.
-A...Allison ma poti lamuri si pe mine cu ceva? a intrebat serios,mii de scantei scaparandu-i din ochii de un ciocolatiu inchis.Cum poti ca dupa nici patru zile de la despartirea de cel de care se presupunea ca esti indragostita pana peste cap,sa umbli deja cu altul?
L-am privt tacuta inghitind in sec.
-Riley...stii,daca m-ai lasa sa iti explic ai intelege ca lucrurile nu stau deloc asa cum crezi tu,am incercat eu sa aplanez cat de cat situatia.
-Las-o balta! Oricum nu mai are rost! a spus simplu ridicandu-se de pe canapea si iesind imediat din camera.
Oh Doamne ! Oh Doamne! De ce trebuise sa se intample asa? De ce nenorocitul ala de Ace era atat de cretin si idiot?
-Riley ! m-am trezit eu la un moment dat strigand ca apucata prin casa.Riley stai putin ! Vreau sa iti explic situatia!
Am iesit in pragul usii zarindu-l la masina.Daca aveam putin noroc l-as fi putut opri sa plece.Sansele mi-au fost insa naruite din nou, de Ace.Tocmai in momentul in care am vrut sa ies,pentru a-l urma pe Riley,nemernicul,s-a postat in fata mea,blocandu-mi iesirea.Cand a fost sigur ca bunul meu prieten a plecat,m-a apucat brutal de talie tragandu-ma dupa el in casa.
-De ce esti un idiot atat de mare? l-am intrebat nervoasa in momentul in care ne-am reintors inapoi in living.
Nu mi-a raspuns insa la intrebare,tolanindu-se fara nici cea mai mica retinere pe canapeaua moale.Ma observa subtil prin perechea de ochii albastri fara a scoate nici un cuvant.
-Hei cesca asta de cafea e a ta?a intrebat dintr-o data spargand linistea mormantala ce se asternuse in camera.
-Ah pentru numele lui Dumnezeu din ce esti facut? am rabufnit dintr-o data nervii fiindu-mi intinsi la maxim.Esti cumva extraterestru? Pentru ca refuz sa cred ca exista oamenii atat de imbecili ca tine pe pamant.
Nu mi-a raspuns multumindu-se doar sa sorba nonsalant din cesca plina cu cafea.
-Gata renunt ! Jur ca renunt ! Nu te pot intelege si sincera sa fiu nici nu vreau.Esti cea mai ciudata creatura de pe intreg Globul ! am capitulat eu ,declarandu-ma invinsa de caracterul si comportamentul sau bizar.
L-am privit nervoasa incercand sa ii penetrez gandurile, insa era mai greu de citit decat o carte scrisa in chineza.Am renuntat rapid,luandu-mi capul in palme.Am oftat resemnata incercand sa imi golesc mintea.
-De ce ma necajesti atat de mult ? De ce iti petreci timpul prin a-mi amari viata? De ce esti atat de nesuferit uneori? m-am trezit eu intrebandu-l pe un ton calm,sobru,insa incarcat un sarcasm amar.
M-a privit derutat,linistea cuprinzand din nou incaperea.

kame. · 23-06-2011, 10:17 PM

people, people,people,...people uite ca a venit si nextu', pentru cei ce il asteptau desigur. Oh, da, si in legatura cu ce a zis draga mea mady...ei bine, am discutat and ...no problem. Atata timp cat ficul este citit vom continua sa postam. And now, enjoy the chapter!

:::Capitolul XIII:::

-De ce ma necajesti atat de mult? De ce iti petreci timpul prin a-mi amari viata? De ce esti atat de nesuferit uneori?
Am ras amuzat in sinea mea, continuand sa o privesc la fel de impasibil ca si pana atunci. Pustoaica chiar nu s-a prins ca exact asta era placerea mea: sa o fac sa se enerveze oferindu-mi astfel o deosebita oportunitate de a-i descoperi punctele slabe . M-am abtinut din rasputeri sa nu schitez nici macar un gest, indiferent de expresiile pe care Allison le afisa sau mutrita diabolesc de ilara, cu care ma intampina de fiecare data cand imi intorceam privirea de la ecranul plasmei la chipul furios al singurei femei careia nu i-au alunecat mainile, deocamdata, spre cureaua mea.
-Cate intrebari fara noima misuna printr-un capsor atat de dragut... am adaugat, mangaindu-i usor crestetul si dand din cap, negativist, incercand sa dau impresia ca eram dezamagit de toate "prostioarele" pe care le indruga .
-I-ati mana lipicioasa de pe mine, obsedat fara niciun neuron! a exclamat ea incapatanata, refuzand cu desavarsire sa mi se considere mai prejos. Si-a dat seama ca, desi arata bine si toate cele, eu nu o vad decat ca pe un obiect distractiv, cu care m-am gandit sa-mi mai omor niste timp. Dar asta, in mod clar, nu va accepta sa creada.
-Tipul ala... E chiar atat de important ce crede el despre tine? am ignorat-o, asezand in acelasi timp ceasca de cafea la locul ei, dupa ce am sorbit din lichidul negru. Mi-am ridicat bland privirea asupra ei, dupa ce am sesizat ca nu a scos inca niciun sunet care sa-mi confirme faptul ca o lasasem probabil perplexa, dupa ce i-am adresat o astfel de intrebare. Ochii mariti ii erau atintiti spre mine, iar buzele rozalii, pe care abia le gustasem acum cateva minute, incercau sa mimeze ceva.
-Vrei sa spui Riley? m-a intrebat ea scurt, asteptand sa ii confirm, ceea ce am si facut, dand usor din cap afirmativ. Poate. Sau poate... Nu! In orice caz nu o sa discut asta cu tine!! mi-a accentuat astfel clar ideea ca ar trebui sa nu-i mai cotrobai prin socoteli si s-o las in pace. Dar eu nu pot face asa ceva. Asta ar insemna sa ma resemnez si sa plec cu urechile plecate si coada intre picioare, iar aceasta imagine nu ma reprezinta. Chiar deloc! Ce ar fi trebuit sa fac daca bruneta chiar ma atragea? Era cumva vina mea?! Normal ca nu! Era a ei, pentru ca nu a stiut cum sa se abtina din a ma mai ignora si a ma trata cu indiferenta. Am privit-o blajin oftant plitisit.
Am fi putut continua asa toata dupa-amiaza daca nu-mi simteam telefonul, vibrand incontrolabil in buzunarul din spatele blugilor. Era imposibil sa nu remarc, mai ales ca stateam asezat fix pe el.Mi-am trecut bratul peste spatarul canapelei de care ma sprijinisem, pentru a ma ridica, desi ma simteam putin amortit si incapabil de a ma tine pe propriile picioare. "26"! Oh, deci trebuia sa fie o "achizitie" noua, dulcea mea apelanta. Faptul ca-mi numerotez porumbitele, care mi-au cazut in "plasa", trecandu-le in agenda telefonica in functie de modul in care mi se prezinta si parerea care mi-au lasat-o, nu face decat sa-mi gadile si mai mult orgoliul.
-Shh! i-am facut semn lui Allison sa taca putin, presandu-mi degetul aratator peste buze, dandu-i de inteles ca as vrea sa inceteze. Aceasta, nervoasa pentru ca am indrasnit sa fiu eu cel care, de data asta, o ignora, isi puse ambele maini in solduri, leganandu-se de pe un picior pe altul si muscandu-si obrazul pe interior, nerabdatoare sa inchei conversatia cu "partenera" mea pe termen limitat. Am apasat plictisit pe unul dintre butoanele mobilului, fapt ce a facut posibila comunicarea mea cu Angelique, tipa de la celalalt capat al firului.
-Buna, Angelique! am salutat-o gentil pe aceasta, amuzandu-ma pe seama sunetului produs de frecarea maxilarelor lui Allison, care-si trosnea dintii, si zambetul ironic ce il afisase, nevenindu-i probabil sa creada ca pot fi si un barbat educat si cult, care stie sa se comporte in preajma femeilor.
-Buna, Ace, dragule! Ma bucur enorm ca mi-ai retinut numele si ca nu te-ai hotarat sa ma lasi balta chiar inainte de prima intalnire. m-a intampinat vocea pitigaiata a blondei.
-Nu fi prostuta! Esti constienta ca nu ti-as face asa ceva niciodata, nu? am mintit-o eu cu nerusinare pe atat de "biata" copila, cica inocenta.
-Deci, poti veni sa ma iei intr-o jumatate de ora? Ma gandeam ca am putea merge intr-un club si sa ne... "distram" putin... Ce zici? Hmm... Ma gandeam ca poate ar fi fost o oportunitate buna de a scapa de stresul provocat de cealalta frumusete exotica, care spre deosebire de pustoaica dornica de putina joaca, nu se lasa deloc impresionata de tot ce tine de persoana mea. Trebuia sa-mi ridic cumva moralul. Orgoliul meu a fost profund ranit de catre aceasta ciudatica mica.
-Ajung imediat sa te iau! am anuntat-o, inchizandu-i si varandu-mi telefonul inapoi in buzunar, intorcandu-mi atentia asupra brunetei. Frumoaso, ce pot sa zic, decat ca m-am simtit incredibil in compania ta si ca esti o gazda minunata. O sa mai trec pe-aici, daca esti de acord si tu, desigur! Te ador, Ciao! i-am spus, zambindu-i provocator, dupa care mi-am indreptat pasii mari si lenesi in directia ei. Sprancenele i s-au arcuit si pentru prima oare de cand am intalnit-o, am avut placerea sa ii pot observa chipul dulce imbujorat si vocea fina ce parca ma atentiona precauta sa nu ma apropii mai mult de ea. Mi-as fi dorit sa ii mai fi putut gusta din buzele acelea ce pareau ale naibii de delicioase sau sa simt limba ei cutremurator de dulce si catifelata, mangaind-o pe a mea, intr-un mod pasional si posesiv. Vroiam...Nu! Imi doream nespus de mult sa simt cum o iau razna, cum inebunesc complet si vroiam ca ea sa fie cea care ma aduce in starea aia.
-Iesi afara !!
Am tresarit buimac cand i-am auzit glasul crispat, poruncindu-mi sa plec.
-Iesi si sper ca n-o sa mai fie nevoie sa te mai vad vreodata ! s-a facut auzita pentru a doua oare, respirand regulat dar tinandu-si capul plecat neavand indrazneala de a da ochii cu mine dupa gestul atat de intim, cum fusese sarutul care o luase prin surprindere in urma cu cateva minute.In acelasi mod la fel de surprinzator nici eu nu i-am raspuns la replica, simtind cum acel pusti neobrazat din mine murea de rusine si vroia sa scape cat mai rapid posibil din acesta situatie jenanta.
Plictisit am plescait cateva cuvinte aruncate la intamplare, alinandu-mi constiinta incarcata, cu ganduri cum ca nu mi-ar fi pasat sau ca aveam deja un alt deliciu cu care sa-mi fac de cap pe ziua de azi, si am iesit val-vartej din casa pustoaicei.
***
Dupa ce am plecat de la Allison...cu buza umflata, m-am dus sa o iau pe Angelique si ne-am avantat de nebuni in primul club care ne-a iesit in cale.Cateva ore mai tarziu, ea se odihnea franta, beata, folosita ca o carpa la indemana tuturor, o papusa goala pe sub gramada de plastic si par blond ce nu m-ar fi mirat sa fie fals, ca cea mai mare muritoare de foame si cersetoare de placere, in patul meu cel mare si comfortabil, iar eu...Ei bine, eu ma aflam ca un bou, care dupa atata bautura, fum de tigare si efort depus, nu conteaza de care, nu simtea oboseala, care se presupunea ca ar fi trebuit sa se depuna, nici pe jumatate, pe balcon, obosindu-mi plamanii cu atat nicotina ca nici nu-ti puteai imagina.Aerul adia racoros, facandu-mi pielea transpirata si descoperita a partii de sus a corpului, sa se infioare si sa oftez resemnat ca un curcand de Ziua Recunostintei.
-Poftim?!!! Ce cauti acolo? A...acum ma mai si urmaresti, pervers depravat bun de nimic !!! am auzit vocea balbaita, dar ferma, insa atat de subtire incat nu inceta sa imi zgarie auzul fin, trezind in mine un amalgam de sentimente.Allison sa afla si ea pe balconul camerei sale, care, coincidenta a facut, sa fie fata in fata cu a mea, repetand iar si iar ca ii amarasc viata si ca de ce n-o las in pace, ca ma uraste si ca isi doreste sa dispar odata pentru totdeauna din viata ei.De ce doamne ma pedepsesti astfel, rapindu-mi si unul dintre putinele momente de liniste.
Ok! Sa presupunem ca poate intelegeam ca am fost si eu umpicut...badaran, dar asta nu e un motiv sa ma faci sa ma simt in halu' asta.Am fost asa dintotdeauna si, pana acum nu mi s-a mai intamplat ceva de genul. Si pe deasupra, de ce ma simteam asa tocmai din cauza fetei cu talie de viespe, piele satinata, chip superb si un caracter ce ma facea sa oftez intrebandu-ma cum pot exista persoane atat de ciudate.
-Te urasc ! De ce nu te sinucizi ? De ce nu te rapesc oare extraterestii si puf ...dispari pentru totdeauna!
Sarmana copila...Dar deja incepeau sa ma scoata din sarite tipetele ei.In regula. Jocul asta se poate juca la fel de bine si in doi. Imediat dupa asta, mi-am dus mana drapta la ureche, prefacandu-ma ca nu pricep o iota din ce-mi spune.Mi-am dat seama ca mi-a inteles mesajul, dupa ce am vazut-o cum se uita stupefiata la mine, intrebandu-se probabil daca pana acum a vorbit degeaba.
Nu am mai avut timp sa o analizez, simtind pe umar mana superbei, dar atat de blondei tipe cu care mi-am impartit ultimele ore, care ma ruga demna de mila, saraca de ea, sa merg cu ea in camera pentru ca nu putea dormi fara mine.Dar cand s-a mai ivit o ocazie atat de perfecta de a o lasa pe "Alli" cu ochii in...luna?! Asa e! Niciodata!
Angelique nu era decat pe jumatate acoperita cu o frantura din astenutul patului,iar buclele aurii ii cadeau perfect peste sanii aproape descoperiti.Picioarele ei lungi ma starneu la fel de mult precum o faceau si buzele care, slava Domnului erau naturale.Astfel, mi-am trecut bratul peste talia acesteia, aducand-o mai aproape de mine si intrecandu-ne spre dormitor.Totusi, inainte sa inchid usa in urma mea, mi-am intors chipul in directia opusa blondei de langa mine, zambind in coltul gurii, soptindu-i brunetei, care ne privea cu dezgust si dispret, de alaturi, niste sincere si cat se poate de adevarate: "Vise placute!"

http://i1136.photobucket.com/albums/n489...nyajpg.jpg si uitati-l si pe mirificul Ace.

mady · (Ultima modificare: 09-08-2011, 01:43 PM {2} de mady.)

Un nou cap. Stiu ca a trecut mult dar n-a fost vina mea....decat 99,9% :-). Anyway enjoy it !

Capitolul XIV

-Ce zi mohorata !
Mi-am retras rapid ochii de la fereastra privind plictisita cateva haine asezate pe patul moale. Chiar daca era trecut de 12:30 eram inca in pijamale, ratacind impacintata prin camera.Ma nelinistise destul de mult atitudinea parintilor mei de la micul dejun. Erau tacuti, fara chef, iar ceea ce ma intriga cel mai mult...pareau oarecum ingrijorati. Am incercat sa aflu ce era cu ei dar parca eram total invizibila. Abia mai tarziu, mama parca trezita din transa mi-a spus ca vom lua pranzul in oras fie ca vreau sau nu. Asta m-a facut sa devin si mai nelinistita.
-Of ce e cu atata mister! Chiar e nevoie de toata tevadura asta?
Am oftat morocanoasa indreptandu-ma spre pat pentru a ma imbraca. Mi-am pus indiferenta maioul de un negru pal, simplu. Mi-am tras incet o pereche de colanti negrii, peste care am luat o pereche de pantaloni scurti de un crem inchis.Putin creion dermatograf, mascara si un luciu incolor. Parul mi l-am prins neglijenta intr-un coc simplu insa totusi cochet.M-am privit destul de sadisfacuta in oglinda in timp ce imi luam pe mine o jacheta scurta de un crem la fel ca cel al pantalonilor. Intamplator mi-am atintit ochii asupra ceasului de pe noptiera. O gimasa de nemultumire mi-a aparut pe chip si fara sa mai zabovesc m-am incaltat rapid cu o pereche de botine negre din piele intoarsa cu toc mediu, iesind din camera.
In timp ce coboram lent scarile, l-am vazut pe tata cum ma astepta ingrijorat la capatul lor.I-am zambit sters voind sa il intreb ce e cu el. Nu mi-a dat ocazia, intorcandu-se imediat, facandu-mi semn sa ma grabesc.
-Ar fi bine sa primesc o explicatie buna pentru asta , i-am soptit nemultumita trecand pe langa el si iesind afara din casa. Ajunsa in curte, m-am apropiat de masina deschizand poartiera. Am ezitat insa sa ma urc, ochii atintindu-mi-se pe ceva. In fata se inalta mandra casa a familiei Damon. Un fior de greata si furie m-a patruns, doar imaginandu-mi ca nenorocitul ala locuieste acolo. Era ciudat, dar chiar daca il cunosteam doar de doua zile, fara sa adaug si faza cand m-a lasat in mijlocul pustiului, neajutorata, tipul imi provocase o multime de neplaceri. Am batut usor cu tocul in asfalt doar gandindu-ma la cat timp imi luase sa il conving pe Riley de cat de nenorocit si mizerabil e Ace, dar mai ales de inxistenta relatie amoroasa dintre noi. Spun inexistatenta, pentru ca, oricum as privi-o, intre mine si el existau totusi sentimente. O multime de sentimente: de ura, de dispret, de repulsie, si lista poate lesne continua.Si ce doamne iarta-ma fusese faza de aseara. Bine, bine, imi puteam imagina ca gustul lui la femei este la fel ca si caracterul sau, jalnice si deplorabile, dar nu stiam ca ii plac chiar cele mai parasute dintre parasute.
Am oftat dispretuitoare. Si totusi, de ce mi-ar fi pasat. Poate umbla cu oricine vrea. Totusi, ma mira ca Elizabeth ii permitea sa aduca astfel de...specimene in casa ei, dar asta, oricum nu ma privea. Ceea ce facea, sau nu " scumpul" meu vecin tinea doar pe el, atata vreme cat eu eram lasata in pace. Oricum, ar trebui sa nu ii mai dau atata importanta. In fond, chiar daca ar ameninta ca se impusca, eu nu i-as incalzi patul, pentru ca, in sinea mea, stiu sigur ca asta urmareste el defapt. Oricat ar incerca s-o ascunda.
Mi-am intors privirea scuturandu-mi usor capul. Nu am mai zabovit intrand in masina. Tata venea si el.

Drumul fusese plictisitor, linistea fiind la ea acasa. Am incercat la inceput sa aflu ceva de la ei, dar tot ceea ce am primit ca raspuns a fost un " Vei afla incurand " rece si neprietenos.Nu mi-am mai batut capul cu asta, ochii afundandu-mi-se in peisajul nu foarte primitor pe care il observam de la geamul masinii.
Odata ajunsi am coborat usor din masina, neavand nici cheful si nici consimtamantul sa analizez macar restaurantul. Toata atentia imi era indreptata spre parintii mei. Am intrat incet, nerabdarea si nelinistea facandu-si si ele aparitia pe chipul meu. In scurt timp am fost intampinati de un tanar inalt, zvelt, cu un zambet fermecator, ce ne-a aratat politicos o masa.
" Uimire " e un cuvant prea bland pentru a descrie ceea ce am simtit in momentul cand am observat ca la masa, ce se inchipuia a fi rezervata pentru noi, se afla si familia Damon, impreuna desigur cu " adorabilul" lor fiu.
-Pana aici ! am marait furioasa privindu-mi parinti. Ati zis ca aveti ceva important sa-mi spuneti , asa ca m-ati adus aici fara nici o explicatie si chiar daca nu aveam nici un fel de chef v-am ascultat. Perfect, dar acum ce naiba se petrece. Ce cauta ei aici ! Cer o explicatie acum, sau ma car imediat de aici.
-Allison, calmeaza-te! m-a apucat mama usor de mana, vorbind cat se poate de incet. Vrei sa afli? Foarte bine, vei afla. Ai doar putina rabdare!
-M-am saturat de asta. Ce cauta ei aici? Se presupunea ca e o problema de familie nu?
-Defapt nu, a intervenit vocea grava a tatei. E o problema mai mult profesionala, ce are legatura si cu familia Damon. A facut o scurta pauza privind in jur, dupa care a continuat rece, inexpresiv. Te-as ruga sa te conformezi situatiei si sa asculti ceea ce avem de zis. Depinde de tine daca vreai sa ne ajuti, sau nu.
-Sa va... ce? Cu ce as putea eu sa VA ajut ? am intrebat exasperata ridicand usor tonul, dar din nou, intrebarea mea a ramas in aer, neprimind nici cea mai mica lamurire.
Am oftat nervoasa, urmandu-mi incet parinti spre masa. Imediat cum am ajuns, zambetul atat ce cicalitor al lui Ace m-a intampinat, facandu-ma sa ma stramb pentru o clipa.Au urmat apoi toate acele formalitati, ce,in acest moment, nu faceau decat sa ma deranjeze si mai mult. Toti erau zambitori, draguti, insa, desi incercau sa o mascheze, in aer plutea o usoara incordare ce pusese stapanire pe fiecare...pe fiecare inafara de Ace bineinteles, care isi savura nonsalant pranzul, fara a da nici cea mai mica importanta tensiunii.
Desi muream de curiozitate sa aflu ce naiba se petrece, am incercat pe cat posibil sa ma abtin. Doar nu eram eu cea care sa strice buna dispozitie a celorlalti.Dupa un timp, cand atmosfera s-a mai dezmortit putin i-am putut auzi vocea grava a domnului Damon ce a intrebat ingrijorat.
-Si i-ati spus? A aflat despre ce e vorba?
-Nu, nu inca. Vroiam sa fiti si voi de fata cand o vom face.
-Ei bine...GATA! M-am saturat de tot misterul asta. Vreau sa stiu ce se intampla. ACUM! Am spus pe o voce imunatoare, facandu-i pe toti sa tresare.
Pentru un moment o linistea s-a asternut, nimeni neindraznind sa faca sau sa zica nimic.
-Allison, ideea e ...ca, a incercat mama, pe cea mai blanda vocea a sa sa imi explice,fiind insa brusc intrerupta de vocea puternica a lui Ace ce parea incredibil de ironica
- Ca atat parintii tai, cat si ai mei, sunt extrem de ingrijorati din cauza unor evenimente neprevazute ce s-au intamplat, si vor sa te roage sa ii ajuti intr-o problema ce pare extrem de urgenta.
-Si mai degraba cum ar vrea sa ii ajut? l-am intrebat la fel de ironica si totusi curioasa.
-Oh, sunt convins ca nu va fi nici o problema pentru tine in a le fi de ajutor, a continuat mieros,zambindu-mi de fiecare data. Vor doar...sa defilezi in cea mai importanta prezentare de moda din viata lor, ca model profesionist, in timp ce cei mai mari creatori de moda ai lumii, toata presa si aproape un sfert din populatia va fi cu ochii pe tine.
Ce Doamne e in neregula cu baiatul asta ! Inteleg ca ma uraste si profita de orice moment pentru a ma face sa ma simt prost dar....dar acum pur si simplu ma uimeste.Ahh si sa-i sterga cineva zambetul ala tampit de pe fata!
Am tras amuzata aer in piept gandindu-ma la cat de ilar ar fi sa cad din nou intr-una din cursele sale murdare.L-am privit banuitoare, incercand totusi sa zambesc atat cat puteam eu de bine, mascandu-mi tot dezgustul ce ma stapanise.
-Hmm, buna gluma...aproape ca m-ai convins, am reusit sa rostesc zambitoare cu un aer ironic.
Nu a asteptat insa mult, replica sa facand sa imi rasara o urma de indoiala.
-Priveste putin in jur ! Daca e o gluma, de ce nimeni nu rade ?
Am renuntat la al mai privi, atentia indreptandu-mi-se spe ceilalti. Toti erau tacuti, cu privirile plecate.
-Mama?....Tata? Asta nu e adevarat nu? am intrebat neincrezatoare privindu-mi parintii.
O liniste subtire s-a asternut. Cu o voce joasa, dar ferma, tata a rostit:
- As fi vrut sa nu fie adevarat, dar totusi este. Tu esti singura care ne poate ajuta. Stiam ca va fi greu si ca nu vei accepta. Tocmai de asta suntem aici, pentru a te convinge sa ne ajuti.
-Nici gand ! am raspuns categorica tintuindu-l cu privirea. Nu ! Pur si simplu nu o voi face ! Nu imi pasa care e miza sau din ce motiv v-ati gandit tocmai la mine, dar cert e un lucru : nu voi defila nici pentru voi, nici pentru altcineva.
Din nou tacerea s-a asternut, de acesta data mult mai adanca. Mi-am privit parinti cum au incercat sa imi spuna ceva. Au renuntat repede la idee inghitand in sec.
-Asculta Allison ! Stiu de la mama ta ca tu esti o persoana ce prefera sa nu iasa in evidenta.Mareu ai preferat sa te tii la distanta de tot ce are legatura cu camerele de filmat sau blitz-uri. La fel de bine, stiu ca nu te atrage deloc lumea modei sau a modelingului.Shhh ...lasa-ma sa termin, a rostit calma Elizabeth in momentul cand am vrut sa o intrerup. Peste doua zile va avea loc o prezentare extrem de importanta la care vor fi prezente nume grele din lumea modei.Sotul meu, precum si tatal tau, dupa cum bine stii sunt asociati, si avand atata succes, au fost angajati pentru a aduce manechine profesioniste pentru eveniment, dar datorita unui teribil accident, unul dintre modele si-a luxat piciorul.In fine, ceea ce vreau sa spun este ca, daca tu nu accepti sa ne ajuti, totul se va duce de rapa. Agentia a promis sa aduca treizeci si unu de modele sau nici unul, iar timpul e mult prea scurt pentru a mai face rost de altcineva. Tu esti perfecta: inalta ,zvelta, frumoasa.Sunt sigura ca i-ai cuceri din prima !
-Omiti un lucru Elizabeth. Nu sunt model profesionist ! Da e adevarat ca la cererile mamei mai defilam in adolescenta pe la cate un eveniment, dar asta era doar o joaca. Nu vreau sa ma fac de ras sau pe voi, atunci cand o multime de paparatzzi ma vor fotografia . Categoric nu sunt persoana potrivita pentu asta. Regret, dar nu.
-Bine ! Atunci va trebui sa ne facem bagajele. Nu am de gand sa raman aici si sa vad cum intreaga presa ma va denigra si critica, a spus tata sigur pe sine, privindu-ma trist.
Am oftat icordata, cantarind fiecare lucru in parte. Daca continuam sa refuz, tata va parea un om neserios, afacerea se va duce de rapa, vor urma scandaluri nefolositoare care nu vor face nimic altceva decat sa ne amarasca si mai mult viata, iar parintii mei probabil ma vor uri mult timp de-acum incolo. Daca in schimb acceptam, riscam sa ma fac eu de ras, sa apar in toate ziarele, sa fiu ironizata , plus ca tata tot va avea de suferit, presupanandu-se ca trebuia sa aduca numai modele profesioniste.Mhh, nu aveam prea multe variante, plus ca de mine mai depindea si soarta familiei Damon. Daca ma gandesc mai bine nu mi-ar fi displacut deloc ca Ace sa sufere , dar sotii Damon erau niste persoane atat de amabile, mai ales Elizabeth. Of, de ce e atat de greau sa fiu in pielea mea?!
Am respirat adanc, o grimasa ce exprima teama dar in acelasi timp si oroare de ce s-ar putea intampla intiparindu-mi-se pe chip.
-Prea bine...accept. Dar sa fie clar ca o fac doar pentru ca vad cat e de important pentru voi, si pentru ca nu imi place sa imi vad parintii ingrijorati.
Zambete sincere si pline de caldura mi s-au arata drept raspuns, iar admosfera brusc, a devenit mult mai relaxata si placuta
-Multumesc printeso ! Am stiut mereu ca nu ma vei dezamagi ! s-a auzit glasul mult mai usurat al tatei in timp ce imi saruta calduros crestetul.
-Nu nu nu ! Sa nu crezi ca scapi asa usor ! asta o sa te coste scump. Foarte scump. Si nu e vorba de bani.
A zambit inca o data multumindu-se doar sa imi sopteasca usor la ureche:
-Orice ! Pentru tine voi face absolut orice imi ceri ,indiferent de circumstante.

kame. · 27-09-2011, 07:36 PM

Dupa o lunga pauza revenim !

:::Capitolul XV:::

-La revedere mama ! Si eu va iubesc!
Priveam plictisit de la volanul frumoasei mele masini,cum bruneta isi lua ramas bun de la parintii ei.Am zambit amuzat, amintindu-mi cat de usor fusese sa ii conving de a o conduce pe fiica lor acasa,in ciuda multelor impotriviri ale acesteia.
Am pornit automat automobilul cand Allison, imbufnata si enervata,s-a urcat,ocupand locul din dreapta.
-Pana acasa sa nu scoti nici un cuvant! s-a auzit glasul sau taios, vizibil frustrat.
-Ok! am soptit mai mult pentru mine demarand rapid.
Un orgoliu de fier,sau doar o strategie pentru a face pe interesanta? Asta era dilema ce mi-o pusesem in gand. Allison Greys era intradevar o "fata cuminte" cu princii ,ce tine mult la comportament si se respecta excesiv ? As raspunde cu toata franchetea "da", daca nu as avea o vasta experienta in materie de femei.Daca as fi prea misogin, as spune ca e doar o pacaleala pentru a atrage toate privirile asupra ei si a fi mereu in centrul atentiei.Atunci de ce sa ma respinga?
Intrebarea asta imi daduse multe batai de cap in ziua cand am sarutat-o.De ce ma respinsese? De placut, e evident....ii placuse. Atunci, care ar fi fost problema?
Mi-am intors ca din senin ochii asupra sa admirand-o fugativ.Era frumoasa.Asta era cel mai evident amanunt pe care il puteai observa doar privind-o pret de o secunda. Orgolioasa? Asta descoperisem inca din prima zi in care o cunoscusem.Poate chiar asta m-a determinat sa o las acolo, sau asta era doar pretextul pentru a ma scuza de ceva mai multe pahare de tarie si mult tutun.
-Mergi mai incet ! am auzit ca din senin remarca ei.
Nici nu bagasem de seama ca depasisem cu mult viteza permisa in oras.Am ascultat-o schitand un mic zambet pe care l-a ignorat complet.
Era intradevar deosebita de celelalte .Nu cauta sa imi atraga atentia sau sa ma vrajesca,nu vroia nici macar sa se faca remarcata, insa tocmai aceste lucruri ma intrigau si mai mult.Nu-mi explic cum, dar de fiecare data ma facea sa ma simt mai bine,chiar daca ea incerca tocmai contrariul.Adoram sa o necajesc, pentru ca doar asa reuseam sa disting o cu totul alta fata a ei.Pana si tipetele stidente, smiorcaielile si grimasele de copil nemultumit ce la inceput ma iritau atat de tare,acum mi se pareau dragute, ba chiar adorabile.
Nu ii placeau complimentele.Cel putin nu cele venite din partea mea, sau nu acel gen de complimente.Chiar daca nu o crezusem initial,acum am realizat ca ea chiar vorbea serios.Nu avea nici o intentie in a vraji nu stiu ce tip super-hot ,plin de bani si dornic de aventuri, asa cum fac majoritatea doamnelor si domnisoarelor pe care le intalnesc.
Un singur lucru imi era insa neclar.Cum se face ca o astefel de frumusete nu avea inca pe cineva? Pretendenti, fara nici un dubiu erau peste tot.Pana la urma cine nu ar fi vrut o asemenea bijuterie: frumoasa, eleganta, inteligenta,cu simtul umorului,sincera si lista poate continua.Ar fi trebuit sa fi nebun sa nu o vrei, sau si mai tampit sa o lasi sa plece.
-Am ajuns !? am remarcat eu mai mult surprins decat convins.
-Asta vad si eu ! a raspuns acida fara a se sinchisi sa ma mai priveasca. Wow ! De cand esti asa un cavaler ? a intrebat surprinsa in momentul cand m-a vazut deschizandu-i portiera.
Nu i-am raspuns, multumindu-ma doar sa zambesc sovaielnic.Odata ce coborat, am insotit-o galant pe mica alee din fata casei, neincetand sa o privesc,muscandu-mi pofticios buza de jos la fiecare pas al ei.
Vazand ca nu are nici ce-a mai mica intentie de a ramane in compania mea, am intrebat-o cu o falsa dezamagire.
-Nu ai de gand sa ma inviti inauntru?
-Hmm...pai acum ca ma intrebi...Bineinteles ca nu !
Tonul sau ironic,dar jucaus in acelasi timp aproape ma facu sa zambesc.Nu am renuntat insa asa usor.
-Bine dar mi-e atat de sete,si casa mea...e foarte departe.Cred ca am sa mor daca nu beau ceva rapid.
-Tu locuiesti vis-a-vis si chiar nu intele.....Oh las-o balta! In fond, mama m-a invatat sa fiu ospitaliera cu cei ce ma ajuta.
Sovaielnic,si foarte zambitor,am insotit-o pana in casa.Dupa ce,vizibil dezamagita, a constatat ca Erika nu este acasa,fiind plecata ca de obicei la cumparaturi,m-a intrebat fugativ :
-Ce vrei sa bei ? Las-o balta iti fac o cafea....
Amuzat de modul ei de a intampina oaspetii,pentru ca pana la urma urmei eram tot un oaspete, am insotit-o nonsalant in bucatarie, unde m-am sprijinit comod de un corp de mobila, neincetand sa o privesc.
-Oh ! La naiba ! am auzit-o scrasnind, dandu-mi de inteles ca se arsese atunci cand atinsese,din greseala,coada ibricului incins.Oh ! La dracu' ! Uite ce patesc din cauza ta, a spus furioasa privindu-si degetele rosii.
-De ce din vina mea? am intrebat nedumerit,dar incredibil de amuzat.Las-o balta, da-mi sa vad! am schimbat rapid subiectul,evitand astfel o noua disputa, apucandu-i fara sa mai astept un raspuns, mana ranita.
Nu s-a opus, privindu-ma nedumerita.Imediat ce i-am atins pielea fina, un fior extrem de placut mi-a strabatut corpul facand ca in minte sa imi apara lucruri sa zicem ..nu tocmai decente.I-am privit pret de cateva secunde mana delicata cu degetele lungi,catifelate precum matasea, si fara a ma gandi macar,am sarutat usor rana, buzele mele ramanand cu un gust dulceag, usor placut.
-Ce faci?! si-a retras rapid mana privindu-ma total confuza.
-Ei bine, asta imi facea mie mama atunci cand ma raneam, si in mod ciudat,functiona de fiecare data, am venit eu cu explicatia,pot spune hilara, ce ma facea chiar si pe mine sa rad.
Fara a-i mai da timp la replica, am iesit din bucatarie,indreptandu-ma spe livingul spatios.Nu vroiam sa ma vada cum ma fastacesc, incercand sa gasec explicatii penibile,ceea ce implicit, ma faceau sa par patetic.
Nu dupa mult timp, un miros placut ,usor intepator, de cafea a invadat camera,iar Allison si-a facut aparitia cu o tava in maini pe care se regaseau doua cesti de cafea si o farfurioara cu fursecuri de casa.Am oftat pofticios,neputandu-mi lua ochii de la ea im minte aparandu-mi un obiectiv:
"Allison Greys- un mister ce trebuie sa il descopar"

mady · 11-10-2011, 08:55 PM

Lume,lume....lume cap nou!!! Enjoy

XV

Razele palide ale soarelui de noiembrie imi atingeau delicat chipul adormit facandu-ma sa ma trezesc.Somnoroasa si destul de deranjata de faptul ca trebuia sa pun capat somnului odihnitor mi-am atintit ochii asupra telefonului.
-Hmm...9:30...trebuia sa fi mai dormit ! am soptit usor frecandu-mi delicat ochii cu dosul palmei.Ce-i asta? am rostit surprinsa cand am simtit un material rigid ce-mi atingea pielea.Mi-am amintit insa imediat ca defapt era plasturele ce-mi acoperea rana de la deget.
-Ace Damon....necioplit si totusi..atat de grijului uneori, am zambit intorcandu-mi privirea spre somptuasa vila de vis-a-vis.
Confuza.Asa ramasesem dupa plecarea lui Ace. Fusese atat de ciudat...noi doi purtand o discutie normala ca intre doi prieteni,fara jigniri,certuri,sau ironii.O dupamiaza absolut normala...aproape prea normala pentru unul ca Ace.
- Ce joc mai e asta Ace? Dintr-o data devii atat de amabil si binevoitor cu mine.La ce te gandesti? Mi-ar placea sa stiu ce e in mintea aia infecta a ta.Precis numai lucruri lipsite de sens care pentru mine nu au nici o valoare...si totusi mi-ar placea atat de mult sa stiu....
Am oftat scuturand usor capul.Ace Damon era un prefacut.Asta o stiam inca din prima clipa cand l-am vazut.Genul tipic de baiat rasfatat....oh si atat de ipocrit incat ma scotea din sarite cu simplul lui zambet.Uram personalitatea asta .Poate pentru ca, aveam sa aflu mai tarziu,imi aducea frecvent aminte de nenorocitul de Wade.Mda,cam asa era si Wade pe vremea cand il cunoscusem.Tocmai de aceea a fost un soc atunci cand l-am vazut apropiindu-se de mine si spunandu-mi ca ii plac.Fusesem atat de incantata ca cel mai grozav tip din liceu se uitase la o persoana atat de stersa ca mine,incat inima aproape ca imi sarise din piept.
Poate tocmai de aceea uram acel comportament.Dar il uram si pe Ace.Sau cel putin asa credeam,pana mai ieri,cand imi lasase o impresie mai mult decat placuta,ceea ce ma facuse sa ma infior mai mult de mine,ca fusesem pacalita de cateva gesturi dragute,decat de Ace, care nu facea altceva decat sa se distreze pe seama mea.Si totusi,Ace era un maestru in arta prefacatoriei si a manipulari.Cunostea atat de bine personalitatea unui om,de la doar o simpla privire aruncata cu dispret.Pun pariu ca imi cunostea emotiile si personalitatea.Asta ma scotea cel mai mult din sarita.In fata lui eram ca o carte deschisa.Imi cunostea reactiile si ii era atat de usor sa ma faca sa rebufnesc.
-Nu stiu ce cauti Ace Damon, sau de ce-ai vrea sa te joci...dar nu te baza pe mine.Nu mai am timp de asa ceva!

-Ai grija cu aia! Ma doare! am spus enervata atintindu-i priviri de foc hairstilistei ce-mi aranja parul.
Brutal si nepoliticoasa si-a cerut scuze,continuand insa sa ma traga de parul la care tineam nu mult...enorm.Ma aflam aici de patru ore, in seara asta avad loc faimoasa prezentare cu care parintii mei ma torturasera atat. Trebuie sa recunosc,si asta o spun cu toata franchetea ca...cel mai oribil lucru din lume e sa fi manechin.O simteam pe propia mea piele si nu-mi placea deloc.Nici mai mult nici mai putin decat patru ore a trebuit sa fiu machiata,coafata,imbracata,aranjata,apoi iar coafata si tot asa,pana ce nervii imi erau pe punctul de a ceda.Tot corpul imi tremura,si asta nu din cauza emotiilor,cat a furiei.
Rezultatul celor patru ore de chin m-a surprins insa chiar si pe mine.Mereu crezusem ca stiu cat de bine arat si ca orice as face in plus nu ma va face mai frumoasa ci mai penibila, incercand sa fortez ceea ce natura nu-mi daduse.Acum insa eram total convinsa ca machiajul...chiar poate face minuni.Cand m-am privit in oglinda,initial nu ma recunoscusem.Abia dupa secunde bune de tot holbat in oglinda am realizat ca cea de acolo eram eu.Ochii ma dadusera de gol.
Abia atunci intelesesem de ce a trebuit sa dureze atat de mult.Machiajul smokey eyes era destul de sofisticat,combinand mai multe culori dintre care putusem sa disting doar un negru mat si un crem pal.Parul imi era aranjat intr-o frumoasa coada impletita intr-o partre,in care se regaseau diverse pietricele argintii, verzi si mov ce straluceau orbitor.
Insa ceea ce ma impresionese cu adevarat fusese tinuta.Rochia pe care o purtam era intradevar splendida,constituind piesa de rezistenta a colectiei. Sofisticata, eleganta,provocatoare, era intru-totul pe gustul meu.Modelul era unul destul de complex ,cu multe aplicatii de perle si flori din dantela facute manual.Culoarea de verde turcoaz,in combinatie cu dantela neagra de pe margine creea un contrast izbitor ce scotea in evidenta eleganta tinutei.
In picioare purtam niste pantofi incredibil de inalti,dar spre surprinderea mea destul de comozi.Negrii,cu imprimeuri de dantela si matase,pantofii erau categoric o alegere extraordinara in combinatie cu rochia.
Altfel spus aratam incredibil ! Dar asta nu ma ajuta cu nimic in lupta cu emotiile ce ma stapaneau.Nu dupa mult timp s-a anuntat inceputul prezentarii,iar manechinele au inceput sa isi faca aparitia pe podium.In jurul meu era o mare agitatie fiecare avand grija sa isi indeplineasca cu sfintenie datoria.Dezorientata si speriata priveam tacuta in jurul meu inghitind in sec.Habar nu aveam ce trebuia sa fac asa ca am preferat sa raman unde eram cu aceea figura pe fata.
-Tu! am auzit o voce imperiala de barbat in spatele meu.M-am intors incet analizandu-l vag pe cel din fata mea.Era un barbat maruntel,bine facut cu o mustata ce aproape ca m-a facut sa surad.Cine esti tu...si ce stai acolo ca o statuie.Oh doamne sunt inconjurat numai de inutili !
-Si ma rog cine sunteti dumneavoastra sa imi vorbiti mie asa ? Nu vreau sa fiu rautacioasa, dar s-ar putea ca de mine sa depinda soarta acestei....chestii pe care voi o numiti prezentare,am raspuns pe un ton acid,enervata de atitudinea si tonul micului omulet.
M-a analizat in detaliu si imediat ce a realizat cine sunt si-a cerut rusinat scuze,explicandu-mi ca e un pachet de nervii cu toata tevadura asta.Am dat nepasatoare din cap,nepasandu-mi prea mult de grijile sale.Nu dupa mult timp am fost anuntata ca eu urmez.Am tras precauta aer in piept incercand sa imi amintesc tot ceea ce repetasem timp de trei zile.
Increzatoare,eleganta si sigura pe sine,pe afara dar plina de teama si emotie pe dinauntru.Asta eram eu in momentul cand am pasit pe podium.Chiar daca nu as fi crezut niciodata asa ceva,cele trei zile de repetiti ma ajutasera sa imi controlez mai usor expresia si mimica fetei.Incercam sa privesc inainte si sa nu dau importanta blitz-urilor ce ma orbeau.Fara sa vreau i-am intalnit privirea tatalui meu.Parea ingrijorat,dar in acelasi timp imi dadea de inteles ca ceea ce fac este excelent si trebuie sa continui.Langa el am zarit-o si pe mama.Era zambitoare,privindu-ma cu dragoste si admiratie,fara a-si desclesta insa pumni,crezand poate ca daca o va face,toata energia pozitiva ce mi-o trimite va disparea si astfel voi face un lucru necugetat.Ceea ce insa m-a surprins a fost insa prezenta lui Ace.Desi in toata agitatia si luminile acelea orbitoare imi era practic imposibil,totusi,l-am putut vedea intr-un colt intunecat si destul de retras cum ma privea neincetat.Nu ii vedeam privirea,dar eram sigura ca se uita la mine.Nu stiu de ce,dar, asta imi dadea o sadisfactie enorma.

Ajunsa in sfarsit in culise,am putut rasufla linistita.Prezentarea fusese un succes,iar eu nu ma impiedicasem nici macar o data,ceea ce ma facea extrem de mandra de mine.Cu toate ca nu agream modelingul,faptul ca reusisem sa duc la bun sfarsit ceea ce incepusem,era cu adevarat un mod de a-mi demontra mie,ca daca e vointa,si un strop de santaj emotional la mijloc pana si cel mai neplacut lucru poate fi realizat.In culise am fost calduros intampinata de parinti si de sotii Damon ce m-au felicitat indelung.Tata mi-a spus ca am fost extraordinara si ,incercand sa glumeasca,mi-a spus ca ma va chema si cu alta ocazie.Am zambit ironic,iar el, euforic mi-a zambit sarutandu-mi tandru crestetul.Mama era si ea in culmea fericirii acum ca "ii calcasem pe urme".Era atat de fericita ca fiica sa a ajuns sa defileze la un asa eveniment incat nu se mai oprea din imbratisat si laudat,spunandu-mi ca am fost nascuta pentru asta si ca, o mostenesc cu siguranta in aceasta priviinta.
Satula de toate aceste comentarii si vizibil obasita i-am rugat sa ma lase sa ma duc sa ma schimb,iar,dupa aceea vom discuta pana dimineata daca e necesar.Odata ce toti au plecat am respirat adanc inchizand prelung ochii.
-Doamne credeam ca nu mai pleaca !
-Ooo micuta Allison e obosita? s-a auzit o voce ironica in spatele meu,ce stiam foarte bine cui ii apartinea.
-Ace Damon ! Am crezut ca macar de data asta nu-ti vei face simtita prezenta,dar am sperat in van...Ce cauti aici?am intrebat plictisita.
-Nu se vede? Am venit....sa vad cum esuezi...a continuat ironic, o sclipire ciudata aparandu-i in privire.
-Hmm...se pare ca iti pierzi timpul pentru ca totul a fost un succes,iar eu...ei bine nu are rost sa ma laud...doar m-ai vazut,am rostit plina de mandrie,doar pentru a-l face sa se simta prost ca s-a indoit de calitatile mele.
A tacut pentru o secunda privindu-ma grav.Nu era incordat,ci dimpotriva,se arata extrem de jovial si destins.
-Da am vazut si,de departe ai fost cea ma frumoasa...Trebuie sa recunosc dulceata ca m-ai lasat cu un gust extrem de dulce, a spus zambitor apropiindu-se usor de mine.
Incercand sa arat o atitudine cat mai intimidanta si napasatoare,am ramas nemiscata,incercand sa il inteleg.
-Ce vrei sa spui cu "un gust extrem de dulce"?
-Vreau sa spun ca mi-a placut ce am vazut,dar ca afirmatia mea sa fie adevarata in totalitate trebuie sa si gust....
Spunand acestea,fara a-mi da nici o alta avertizare,si-a incolacit rapid o mana in jurul taliei mele, pe cealalta inclestand-o usor in parul meu,sarutandu-ma intens.Luata prin surprindere nu am putut riposta ceea ce m-a facut sa cad cu o foarte mare usurinta in mrejele ademenitoare ale cuceritorului Damon.Ii simteam buzele carnoase,usor reci,cum le acaparasera pe ale mele,iar limba sa ce isi facea de cap neincetat facandu-ma sa scot un mic icnet.Eram constienta de ceea ce fac,dar totusi nu doream sa ma opresc asa ca, surprinzandu-ma chiar si me mine,mi-am incolacit bratele in jurul gutului sau, adancind si mai mult sarutul.Mana sa a inceput sa se plimbe usor pe spatele meu ,trimitandu-mi fiori reci.
Nu stiu cat timp am mai fi continuat asa,dar parca trezita dintr-un vis,am reactionat la un moment dat,incepand sa bat in retragere.Ace insa nici nu a vrut sa auda de asa ceva.M-a strans si mai mult la piept, incepand cu o noua serie de mangaieri si atingeri patimese.Ramasa insa fara aer,si nemaigasind o alta alternativa am ajuns la concluzia ca asa era cel mai bine, si fara a ma mai gandi mult,l-am muscat brutal de buza de jos,facandu-l sa geama de durere.
-Auch ! E a doua oara cand faci asta ! mi-a reprosat el zambind, atingandu-si intentionat buzele.
-La fel si in cazul tau,am reusit eu sa gangur printre gafaieli.
Fara a-mi da de veste s-a intors pe calcaie,pasind nonsalant spre iesire.In treacat mi-a aruncat plin de sarcasm o privire perversa.
-Esti dulce intradevar,exact asa cum am banuit... !

kame. · 10-12-2011, 12:37 AM

Cap nou. Enjoy!

:::Capitolul XVI:::

Am deschis buimac ochii ,deranjat de razele sorealui ce-si croiau drum in camera mea.Somnoros m-am ridicat putin frecandu-mi ochii inca adormiti.Habar n-aveam cat era ceasul dar banuiesc ca era putin peste ora pranzului.Am privit dezamagit langa mine.Se pare ca papusa de aseara isi luasese talpasita.Am oftat usor ridicandu-ma din pat.M-am indreptat spre terasa camerei mele luand in drum si pachetul de tigari.Desi afara nu era tocmai cald nu m-am sinchisit prea mult de asta.Am aprins o tigara,fumul nociv patrunzandu-mi in plamani.Priveam plictisit lumea,ochii aruncandu-mi-se intamplator asupra casei familiei Greys.Involuntar,am zambit.Cand am terminat de fumat m-am intors in camera,unde,spre surprinderea mea ma astepta mama,cu o expresie nemultumita pe chip.Am ramas putin uimit stiind prea bine ca mama nu ar fi intrat nici in ruptul capului neanuntata in camera mea.Nu de alta dar ii era frica de ce o sa gaseaca sau mai bine spus pe cine o sa gaseasca aici.Am dat nedumerit din cap indemnad-o sa vorbeasca.
-Ace ! Stiu prea bine ce fel de persoana esti,si desi ma doare sa recunosc pentru ca esti fiul meu,nu esti un exemplu de admirat sau de urmat.Totusi inteleg cum e sa fii tanar si sa te bucuri de viata si de toate placerile tineretii.Stii prea bine ca atat eu si tatal tau ti-am oferit mereu ceea ce ai vrut.Nu ti-am refuzat nimic.Acum as vrea sa-mi arati totusi o minima recunostinta si...sa o lasi , odata pentru totdeauna, pe Allison Greys in pace.
-Pardon? am intrebat cu o usoara tenta de uimire,ochii marindu-mi-se insesizabil.Ce-ai spus? Dar ce treaba am eu cu fetita aia?
Doamne cat puteam sa mint ! Bineinteles ca eu si Allison aveam o legatura.Bine poate nu momentan.Trebuia doar ca ea sa isi de-a seama ca e moarta dupa mine,iar eu sa o duc frumusel in camera mea si voila,apare si legatura.Nu aveam insa deloc in plan ca mama sa afle despre intentiile mele.Apropo de unde naiba stia?
-Dragule e evident ca nu e o fetita.E o femeie ! O femeie frumoasa care stim amandoi ca-ti place ! Vocea mamei era scazuta ca de obicei,dar mult mai serioasa.
Am ridicat mana incercand sa protestez,dar se pare ca doamna Elizabeth Damon era pusa pe fapte mari.Nici nu mai tin minte cand a fost ultima data cand mi-a tinut morala.De obicei, astfel de discutii se rezumau la un simplu "Ai inteles !" dupa care totul revenea la normal.Bineinteles ca eu niciodata nu intelegeam, dar mama nu se mai sinchisea sa imi mai explice. La ce bun. Oricum era inutul.
-Mama astepta putin.Nu stiu de unde ti-a venit ideea ca intre mine si ciudata aia ar fi ceva ,dar iti spun de-acum ca simpla ideea e o tampenie. Ce naiba,eu am gusturi mai bune de atat ! am spus eu pe un ton ce se vroia a fi revoltat.Speram doar ca nu o sa incep sa rad.Bineinteles ca aveam gusturi bune,iar Allison...ei bine era buna.
-O da ! Atunci poza asta de unde a aparut ! am auzit-o pe mama vorbind parca dezamagita. Imediat, a scos un ziar de nu stiu unde si mi l-a aruncat in fata. L-am prins.
Recunosc ca, desi am o incredibila stapanire de sine,uimirea nu a incetat sa apara pe chipul meu alb.Pe prima pagina a ziarului era scris cu majuscule ''Ace Damon mai bifeaza o cucerire", iar sub asta,o poza cu mine si Allison sarutandu-ne.Doamne si ce sarut !Am oftat aruncand ziarul dispretuitor.
-E o minciuna ! am rostit relaxat privind monoton in jur.
De ce dracu' se tineau paparazzi scai de mine? A da pentru ca sunt celebru.Dar de ce naiba au pus poza mot in ziarul pe care il citeste mama?
-Atunci ce e cu poza...cu sarutul?am auzit-o intreband suspicioasa.Se vede clar ca va sarutati,iar ala nu e un simplu sarut amical.E mult mai mult de atat!
-Ok e mult mai mult! am recunoscut in final, enervat la culme de multimea de intrebari ale mamei.Ce naiba ! Niciodata nu i-a pasat cu cine umblam.Da poate imi mai atragea cateodata atentia de statutul social al tipei ,sau de cine sunt parintii ei, dar niciodata nu s-a implicat mai mult de atat.Mai multe ar trebui sa o intrebi pe Allison, pentru ca e vina ei!
O tacere scurta s-a asternut iar in clipa urmatoare, usa camerei mele s-a deschis brusc,inauntru facandu-si aparitia Allison.Avea parul putin ravasit si respira greu, semn ca alergase pana aici.Mi-am muscat buza involuntar,admitandu-i tinuta incredibil de...atragatoare fara a ma sinchisi macar de mama care ma privea dezaprobator.Purta o bluza lunga,fara decolteu,dar cu un umar gol, de un albastru electrizant, o pereche de pantaloni negrii , stansi pe corp incat scoteau in evidenta picioarele sale lungi, si o pereche de cizme joase de un negru intens.Isi tinea haina intr-o mana ,iar ziarul in cealalta.Oricat m-am abtinut,nu am putut sa nu zambesc.
-Ei bine eu va las sa discutati ! s-a auzit atunci vocea mamei,continuand sa o priveasca pe Allison, oarecum compatimitor.
- Nu Elizabeth ! Ceea ce am de spus nu e nici un secret pentru nimeni.Am venit aici doar ca sa il anunt pe domnul aici de fata, aratand amenintator spre mine,...ca ma astept sa dezminta tot ceea ce s-a scris in presa despre noi.Avea vocea monotona si controlata dar stiam prea bine ca in interiorul ei fierbea si singurul lucru care ar fi putut-o calma era acela de a ma ucide.
Mama insa nu a ascultat-o.S-a scuzat politicos,si in ciuda protestelor lui Allison a plecat.Imediat ce usa s-a inchis, atmosfera brusc a devenit mai tensionata.
-Asculta-ma bine Damon,nu ma intereaseaza cum,dar maine vreau ca toata lumea sa stie ca intre noi doi nu e absolut nimic ! M-ai inteles?!
-Si de ce as face asta ? am intrebat nepasator,amuzandu-ma copios de reactiaa brunetei.
-Pentru ca asta e adevarul ! a raspuns categorica fulgerandu-ma cu privirea.
Am inceput sa rad continuand sa ma holbez la ea.
-Asculta papusa ! Nimanui nu-i pasa de adevar.Toti sunti interesati de "senzational" indiferent daca este adevarat sau nu,iar daca nu stiai "Ace Damon" e senzational.
-Ei bine mie imi pasa de adevar.Nu dau doi bani pe interesele publicului.Si...nu vreau ca parintii mei sa vada asta.Nu vreau sa creada ca m-am intors acasa pentru...asta!
Am incetat sa mai rad privind-o amuzat.Deci micuta Allison inca se mai tinea de fusta mamei.O informatie interesanta.
-Oh nu-mi spune ca ti-e frica de ce-ar putea spune mamica si taticul? am intrebat ironic,cu un aer nepasator.
-Asculta-ma bine ciudatule,habar n-am ce crezi tu despre mine si sincer nici nu-mi pasa.Ocupa-te doar ca totul sa se clarifice .In fond e doar vina ta!
Fara a mai adauga nimic altceva, a iesit vijelios din camera,facandu-ma sa-mi inghit cuvintele.
Am oftat jovial,uitandu-ma lung la usa inchisa pe care,cu doar cateva secunde in urma, iesise Allison.
-Nu-ti face griji, papusica mica.O sa am grija de tot! am rostit zambind,aruncandu-mi intamplator ochii peste ziarul ce se odihnea pe pat.

mady · 06-01-2012, 10:13 PM

Hy everyone ! Am adus cap nou care sper ca va fi pe masura asteptarilor voastre, desi presupun ca veti fi destul de uimiti ...Nu spun mai multe....Aaa da ! Inainte sa uit...Kame mi-a dat ideea acestui cap eu nu am facut decat sa dezvolt si sa adaug, deci daca nu va place...e vina ei =))

Capitolul XVII

-O repet pentru ultima data...Intre mine si Ace nu este nimic ! Nu inteleg de ce insistati cu povestea asta cand v-am repetat de nenumarate ori ca e o minciuna.
-Inteleg perfect domnisoara Greys,dar eu v-am intrebat de cand timp sunteti impreuna.
-Oh Doamne ! am rostit enervata inchizandu-i telefonul in nas reporterului de la celalalt capat al firului.
De trei zile de cand se declansase povestea cum ca eu si Ace am avea o legatura amoroasa telefonul nu incetase sa-mi sune.Deja incepeam sa detest din ce in ce mai mult chestia asta.Am aruncat o scurta privire pe fereastra vazandu-mi parintii cum se urcau in masina.Aveau,din cate intelesesem ,o intalnire importanta cu mai multi designeri.Nimic care sa ma intereseze.Am rasuflat usurata la gandul ca spre deosebire de multa alta lume,dragii si minunatii mei parinti nu citeau ziarele de scandal,deci,nu aveau de unde stii tot ceea ce se vehicula prin presa,iar de aflat nu prea aveau de unde,din moment ce nimeni nu si-ar fi permis sa aduca vreodata vorba de asa ceva de fata cu unul din parintii mei.Nu ca m-as fi temut de reactia lor.In fond eram majora si vaccinata, dar pur si simplu nu vroiam sa le dau impresia ca am venit acasa doar pentru a...cocheta cu primul care-mi iese in cale.Si mai era si povestea cu Wade.Nici pana acum nu le-am povestit ce se intamplase,desi stiam ca banuiau ca ne-am despartit,dar cu siguranta nu stiau motivul,ceea ce era perfect deoarece nici prin cap nu vroiam sa afle ca nenorocitul acela ma inselase.Si inca cu cine.
Am oftat obosita incercand sa nu ma mai gandesc la nimic.M-am asezat comfortabil pe canapeaua din living nederanjandu-ma de faptul ca inca eram in pijamalele . Tricoul alb si perechea de pantaloni de aceeasi culoare, cu floricele albastre si roz,destul de lagi mi se pareau vestimentatia perfecta pentru acesta ora a zilei.I-am cerut Erikai o cafea tare,iar dupa ce m-a asigurat ca mi-o va aduce in cinci minute ,am dat drumul LD-ului incercand sa gasesc ceva cu care sa-mi omor timpul.
Probabil ca asa mi-as fi petrecut intreaga zi,in fata televizorului consumand calorii si bucurandu-ma de o zii linistita...Asta daca nu eram deranjata de sunetul destul de neplacat al soneriei.Cum Erika nu era prin preajma, am tras puternic aer in piept ridicandu-ma plictisita din fotoliul meu moale si comod.M-am apropiat lenesa de usa frecandu-ma somnoroasa la ochi.Asta nu era una din zilele mele bune.Cu siguranta nu.
-Riley ?! am soptit de-a dreptul surprinsa, un zambet vag aparandu-mi pe chip atunci cand i-am vazut expresia intiparata pe fata.Parea oarecum suparat ,indignat si ranit in acelasi timp,ceea ce nu era deloc caracteristic lui.S-a intamplat ceva? am intrebat, vocea fiindu-mi aproape stinsa.
-Pot intra? a rostit absent pe un ton glacial privindu-ma direct in ochi.
M-am dat usor la o parte,invitandu-l cu o miscare usoara din cap inauntru.Pasea calm tinandu-si capul mai mult plecat.L-am privit nedumerita incercand sa gasesc o explicatie plauzibila a comportamentului sau.Nu-mi trecea nimic prin cap.
-Ei gata cu misterul ! Ce naiba e cu tine? De ce arati de parca ti s-au inecat toate corabiile? am intrebat incercand sa-mi concentrez toata atentia asupra chipului sau.M-am asezat alaturi de el pe canapea luandu-i mana in palma mea.Si-a retras-o instantaneu, privindu-ma acuzator.
-De ce m-ai mintit Allison? De ce ? Sunt prietenul tau cel mai bun, sau ma rog asta se presupunea sa fiu.De ce ma minti atunci?
L-am privit pentru o secunda uimita, ochii marindumi-se cat cepele,Asta clar era o surpriza ! Una destul de bizara.
-Despre ce naiba vorbesti ? Mereu am fost sincera cu tine ! Habar n-am la ce te referi ! Si totusi,chiar daca te-as fi mintit, nu e cazul sa reactionezi asa ...sau este? am intrebat pe un ton in care se regasea indignarea si ingrijorarea de-o potriva.
-Ace Damon ! Ai spus ca nu ai nici o legatura cu el ! Atunci de ce v-am vazut zilele trecute in ziar...sarutandu-va? a rostit atat de incet incat abia l-am putut auzi.
Am tacut o clipa privindu-l ca picata din avion.Mi-am desprins mana dintr-a lui ridicandu-ma de pe canapea atat de repede incat chiar si eu m-am mirat.Mi-am intors privirea spre Riley.
-Deci asta era tot? Pentru asta reactionezi asa? Pentru un amarat de zvon pe care l-ai aflat din presa? Adica pe mine, care sunt prietena ta de atatia ani nu ma crezi dar ce scrie pe o amarata de bucata de hartie da? am strigat enervata la culme de atitudianea celui ce se chema "cel mai bun prieten " al meu.
Am tras puternic aer in piept continuand pe un ton jos din care reiesea cu usurinta dezamagirea.
-Habar n-aveam cat de putina incredere ai tu in mine Riley ! Si chiar daca as fi avut o relatie cu Ace Damon ar fi trebuit sa se bucuri pentru mine si sa ma incurajezi, sa ma sustii indiferent daca tu crezi ca ceea ce a-si face e o greseala.Ar trebui sa fii fericit deaorece usor usor il uit pe cel pe care nu demult il iubeam mai mult decat pe mine.In schimb tu ce faci? Vii aici,nu ca sa ma vezi, sa te interesezi de mine si de cum ma simt.Nu,asta nu e important ! Vii aici ca sa-mi reprosezi ca te-am mintit in legatura cu o presupusa relatie pe care as avea-o cu o anumita persoana si care la dracu' nici nu exista, am incheiat nervoasa cateva lacrimi razlete aparandu-mi in coltul ochilor.
Mi-am ascuns chipul in palme incercand sa ma calmez.Mi-am sters usor lacrimile limpezindu-mi mintea.Exagerasem ! O stiam prea bine, dar pur si simplu nu m-am putut abtine.Intelegeam ca e prietenul meu si ca isi face griji pentru mine,dar asta nu insemna ca avea dreptul sa se bage in viata mea.
Am tresarit o secunda simtindu-l cum se ridica de pe canapea.Nu-l vedeam ,dar eram sigura ca ma priveste.Mi-am ridicat capul cautandu-l cu privirea.Statea la fereastra fulgerandu-ma cu acei ochii intensi de culoarea caramelului topit.Era furios!
-Stii Allison ca imi pasa de tine! Nu ti-am spus-o niciodata dar am avut grija sa ti-o demonstrez mereu.Ti-am fost mereu aproape, atunci cand ai avut nevoie de mine si ti-am purtat de grija ca un bun prieten ce-ti si sunt.Nu te-ai intrebat niciodata de ce fac asta?
L-am privit nedumerita in timp ce respiram regulat.Mi-am mai sters ina odata obrazul dand negativ din cap.Adevarul era ca Riley fusese mereu acolo pentru a-mi oferi ajutorul sau, indiferent daca il chemam sau nu.Pur si simplu era mereu langa mine.Asta insa pana sa il cunosc pe Wade.Chiar fusesem surprinsa de atitudinea rece si distanta pe care o luase Riley atunci cand i-am povestit de sentimentele mele pentru Wade. Mereu m-am intrebat de ce Riley, care pana atunci era practic umbra mea, inecetase sa mai fie langa mine si sa ma mai sprijine, si nici pana astazi nu aflasem de ce.
-Ei bine ,cred ca niciodata nu ai inteles, sau nu ai vrut sa intelegi, a continuat pe un ton rece,in care se simtea frustarea si furia.Niciodata nu ai inteles ca...te iubesc!
-Poftim ?! am gangurit de-a dreptul stupefiata pamantul clatinandu-mi-se sub picioare.Riley ce tot indrugi acolo?
-Exact ceea ce auzi ! Te-am iubit mereu, inca de cand eram niste copii ! Te iubeam atat de mult incat eram in stare sa fac absolut orice ca tu sa observi adevarate mele sentimente, dar tu erai mereu in alta parte.Iar cand nenorocitul ala de Wade a aparut aproape ca mi-am pierdut orice speranta si chiar pentru o perioada ma impacasem cu ideea crezand ca oricum nu va dura mult.Asa ca am stat si am asteptat, si am tot asteptat... dar cand am vazut ca lucrurile intre voi merg tot mai bine, am decis ca e timpul sa actionez.
-Riley ce naiba spui acolo? l-am intrebat cu glasul stins asezandu-ma socata pe fotoliul de langa mine.Se pare ca nu ma auzise.
-Scumpa mea Allison cine crezi ca i-a facut cunostinta lui Wade cu Denise? Cine crezi ca a planuit fiecare miscare pentru ca tu si Wade sa va despartiti ?Exact...eu. Eu am fost cel care le-a facut cunostinta, eu am fost cel care a facut totul ca Wade sa te paraseasca.Am platit-o pe Denise sa-l cucereasca si trebuie sa recunosc ca i-a iesit destul de mine.Bineinteles ca situatia a degenerat.Mai intai era statutul de tarfa al lui Denise si reputatia lui Wade in joc, dar totul a fost perfect in final.El te-a abandonat, iar tu il urai.O ocazie perfecta ca eu sa intervin si sa-ti fiu aproape , iar tu ranita, sa te consolezi in bratele mele si sa....
Nu a mai continuat, palma mea facandu-l sa se clatine putin.L-am privit cu desgust lovindu-l inca o data peste obrazul deja rosu.Nu-mi venea sa cred ca cel pe care il consideram practic fratele meu fusese in stare sa-mi faca asa ceva.Niciodata,nici in cele mai groaznice cosmaruri nu mi l-as fi imaginat pe Riley impotriva mea sau a fericirii mele.
-Esti un nenorocit ! Nu-ti dai seama ca mi-ai distrus viata?! Tu esti cel din cauza caruia am suferit cel mai mult ! Tu esti cel care mi-a naruit intr-o secunda fericirea, tot ceea ce eu aveam mai de pret ! am tipat cat m-au tinut plamanii lovindu-l cu pumnii in piept in timp ce mii de lacrimi imi brazdau chipul.Tu erai cel mai bun prieten al meu ! Cum...cum ai putut sa faci asta? Credeai ca asa o sa te iubesc? Ei bine, afla ca niciodata nu te-am iubit altfel decat ca pe un frate.Niciodata nu te-am privit altfel !
Am cazut la podea, un plans sfasietor, pierdut in durere cuprinzandu-ma.Era ireal.Era pur si simplu cel mai urat cosmar! Mi-am amintit de Wade si un val de tristete mi-a invaluit sufletul.Era bineinteles vina lui ,dar acum stiam ca macar nu era singurul vinovat.
L-am auzit pe Riley cum se apleaca spre mine incercand sa ma apuce de brat.M-am smucit imediat fara macar sa-l privesc.
-Nu ma atinge ! am strigat cat de tare am putut facandu-l sa tresare.Te urasc Riley Marks ! Pur si simplu te urasc!
Mi-am ridicat privirea necrutatoare spre el.Parea indurerat si trist.Si-a dus usor mana la gura vrand sa suna ceva.A renuntat in scurt timp indreptandu-se spre iesire, lasandu-ma singura in linistea apasatoare a incaperii.Cu ultimele puteri m-am ridicat de pe jos si mi-am tarat picioarele pana la canapea.M-am asezat absenta strangandu-mi picioarele la piept si leganandu-ma usor
-Mi-ai distrus viata ca si cum ar fi fost o amarata de piesa de domino....Pentru asta nu o sa te iert niciodata ! Niciodata ! am soptit apasat lasandu-ma coplesita de miile de lacrimi ce-mi inavaluiau chipul.

P.S. Scuzati eventualele greseli ....Nu prea am avut timp sa il corectez asa cum trebuie :-)

Subiecte de discuție similare...
Subiect:		Autor	Răspunsuri:	Vizite:	Ultimul răspuns
	[+18] Pre?ul libert??ii	Andromeda	0	1.329	29-06-2013, 09:19 PM Ultimul răspuns: Andromeda
	Volumul amintirilor	wolfkidgirl	2	2.646	11-12-2010, 07:22 PM Ultimul răspuns: Miranda.
	Pretul dragostei[yaoi][akira-chan and love_anime]	akira-chan	0	2.326	01-08-2010, 10:25 PM Ultimul răspuns: akira-chan
	Pretul unui "NU!" (SK & YYH)	Goddess of Cookies	4	5.239	22-07-2009, 03:09 PM Ultimul răspuns: Goddess of Cookies
	Umbrele amintirilor [Yaoi]	Yaku-chin	38	21.339	05-07-2009, 05:05 PM Ultimul răspuns: aoixtenshi

Animezup social

Navigație

Meniu Extra

Despre noi: