Predestined paths

[Fifilina]

Ah iti ador ficul!Ideea este prea genialla!Greseli de tastare nu prea am observat!Oricum stai bine la acest capitol!Naratiunea se impleteste cu descrierea.Dialogul este bine plasat.
Capitolul 17 este preferatul meu:) Eroul meu..Ce dragut ar fi daca asta s-ar intampla si in viata reala.Pacat ca sunt doar niste povesti!
Oricum esti o scriitoare foarte buna ti'am citit si celalalt fic si mi se pare genial!!
Debea astept urmatorul capitol,mor de curiozitate!
Succes!!

[Minnie]

@Blue Bluegen: multumesc pentru replay si aprecierei >:D< sper sa iti placa in continuare, si da, Edi chiar e o figura de baiat 8->:X
@Fantasy Eyes: hei, ma bucur ca ai trecut pe 'ici si ca iti place ce citesti^^, multumesc pt laude :*(desi nu cred ca le merit), si da, pe Edi il sunase atunci Ale, cat despre momentele mai "hot" :-?.. nu prea hot ca se ard : )), bine cel putin deocamdata nu, dar cat de curand :X
@Bambilici: si iti mai spun, "stai linistita!:-W", hihi ma bucur ca iti place si ca ai dat party si pt mine ca Alexa a scapat de Robert :>:)) si eu :X
@Feeling Free: multumesc multumesc :">, ma simt foarte flatata:*, sper sa ai aceeasi parere incontinuarea ^^

Nextu'! Lectura placuta!

Cap 18: Punct si de la capat

- C-Ce facem aici? am intrebat aproape soptind in timp ce priveam in gol.

Mi-a dat drumul din brate jos si m-a asezat pe pat. Ne aflam in camera blondului. Ochii lui albastrii ma priveau cu blandete si caldura. Era tot ce aveam nevoie.
- Sa zicem doar ca nu ar fii prea placut pentru Cosmin sa te vada in starea asta. Tu o sa dormi aici, iar eu in sufragerie pe canapea. mi-a spus calm, facandu-mi cu ochiul.
- Dar eu nu pot...
- Shh! mi-a atins delicat buzele cu degetul sau aratator, intrerupandu-ma. O sa iti imprumut niste haine de la mine, iar daca vrei poti sa faci un dus. O sa te simti mai bine.
Am aprobat din cap schitand un zambet trist. Pana la urma, avea dreptate. A cotrobait prin sifonier dupa niste lucruri si tot ce a putut gasi pentru mine au fost o pereche de pantalonii de trening si un tricou inchis la culoare. M-am dus sa fac o baie revigoranta ce am sperat ca imi va imbunatatii starea, dar nu m-a ajutat decat sa ma gandesc intruna la tot ce s-a intamplat. Lacrimile sarate ce isi croisera drum pe chipul meu se amestecau cu apa calda. Nu imi imaginasem vreodata ca relatia mea cu Robert avea sa se sfarseasca astfel dupa cate au fost intre noi... Da, era adevarat ca nu il mai iubeam, dar nu cred ca meritam asta! Am iesit alene din cada, iar dupa ce m-am schimbat, m-am aruncat plictisita in patul mare de doua persoane. Broboanele umede nu incetau sa-mi scalde obrajii, iar suspinele infundate invaluiau tacerea enervanta din incapere. Am auzit un ciocanit usor in usa, apoi aceasta s-a deschis facandu-si aparitia Edi cu o tava pe care se aflau o cana de ceai si ceva de mancare. Am incercat sa ascund faptul ca plangeam, dar fara prea mult efort caci l-am vazut incruntandu-se. Mi-am lasat capul in jos, iar el dupa ce a lasat tava pe unul din dulapurile aflate la capatul patului, s-a asezat langa mine. Mi-a prins chipul in palme stergandu-mi lacrimile.
- Edi, imi pare rau...Sunt o pacoste. vocea imi tremura, iar baiatul din fata mea a oftat.
- Alex, inceteaza! Nu stiu daca ti-am mai zis, dar nu imi place sa ma repet. Oricand ai nevoie de ajutor, eu o sa incerc sa fiu acolo pentru tine. bratele lui m-au cuprins intr-o imbratisare stransa, iar eu mi-am lasat fruntea pe umarul lui. Doar suntem prieteni, nu?
Am aprobat din cap sfioasa. „Prieteni...” mi-am zis in gand si pot sa jur ca m-a deranjat cuvantul asta doar pentru ca se referea la relatia mea cu el. Voiam mai mult?
- Multumesc din suflet! i-am soptit intr-un tarziu la ureche si parca l-am simtit cum a tresarit. Nici nu vreau sa ma gandesc la ce s-ar fii putut intampla daca nu veneai... Apropo, cum se face ca ai ajuns chiar cand trebuia? l-am intrebat nedumerita privindu-l in ochii de aceasta data, incercand sa-mi alung gandurile enervante.
- Tu m-ai sunat. Poftim? Despre ce vorbea? Te-am auzit strigand numele cretinului si mi-am dat seama ca ceva nu e in regula, asa ca am plecat intr-un fulger de acasa. Restul povestii il stii. mi-a facut cu ochiul, iar eu atunci am realizat ca, printr-o minune, apelul se efectuase si ce bine ca totul s-a petrecut astfel.

Am schimbat subiectul la scurt timp, caci nu aveam dispozitia necesara sa discut despre.. purtarea lui Robert. Eram inca in stare de soc si nu ma puteam obisnui cu ideea. Cel putin, nu prea curand. O singura alinare aveam si anume, se terminase totul cu bine pentru mine... Oarecum bine..
Ma bucuram ca Eduard a observat acest lucru si nu ma sacaia la cap cu asta, ci cu altceva. Aproape ca m-a obligat sa beau cana de ceai si m-am resemnat dupa indelungate „lupte”, m-am gandit ca poate reusea sa ma linistesca ca sa pot dormi. Totusi, farfuria cu mancare a ramas neatinsa. As fii inceput sa ma isterizez serios daca isi baga si acum la inaintare incapatanarea. Dupa asa zisa cina, m-am asezat in pat iar blondul m-a invelit si sarutat dulce pe frunte. Mi-a soptit un „noapte buna!” in momentul cand s-a facut nevazut pe usa dormitorului. Sincera sa fiu, nu voiam sa stau singura, dar nu ma simteam in stare sa-i cer lu’ Ed sa ramana cu mine. Nu avea nici o obligatie sa ma „dadaceasca” si nici nu imi aminteam ca eu vreodata sa fi facut atatea pentru el. Cred ca intr-o ora-doua nu am facut altceva decat sa „pazesc” mobila. M-am invartit in patul mare si extrem de placut dintr-o parte in alta precum o mingie de ping-pong si totusi, nimic nu a functionat ca sa pot adormi. Exasperata de situatie, m-am ridicat alene din pat si m-am indreptat spre sufragerie. Singura sursa de lumina fiind televizorul ce era inca aprins.
- Edi.. eu nu pot dormi. m-am frecata la ochii, deranjata de trecerea brusca de la intuneric la lumina.
Nu l-am vazut, dar banuiam ca statea intins pe canapea uitandu-se la tv. M-am apropiat cu pasi marunti cu gandul sa imi fac simtita prezenta din moment ce nu m-a auzit.
- Hei, de ce... dar m-am oprit brusc cand mi-am dat seama ca blondul dormea.
Il priveam si nu m-am putut abtine sa nu zambesc. Era precum un copilas inocent. Statea ghemuit si nu avea nici o patura deasupra lui, ci doar perna de sub cap. M-am dus tip-til in dormitor si am luat pilota cu care ma invelise el ceva mai devreme, apoi m-am intors in sufragerie. Dupa ce am stins televizorul, i-am acoperit trupul cu patura. Nu am rezistat tentatiei, asa ca m-am asezat alaturi lui si mi-am infasurat bratele in jurul sau. L-am sarutat scurt pe obraz si pot sa jur ca l-am vazut zambind discret. Am adormit mai repede decat mi-am inchipuit.

Soarele diminetii nu a intarziat sa-si faca aparitia. Am deschis ochii lenes lasand un cascat sa-mi scape. Ceva greu imi mobilizase corpul ne lansandu-ma sa ma intind sau sa ma misc. Am privit in jur si mi-am adus aminte unde ma aflam, apoi mi-am mutat ochii negrii ca smoala spre acel ceva, mai bine spus, acel cineva ce nu imi permitea sa ma clintesc din loc. Capul lui se odihnea pe pieptul meu in dreptul inimii, parul blond si des imi gadila pielea, iar o mana o tinea pe sanul meu drept. Simteam cum obraji imi iau foc cand am observat acest lucru. Cum naiba am ajuns in „pozitia” asta?! Ma bufnea si rasul doar gandindu-ma, dar nu am scos decat niste chicote infundate. I-am inlaturat mana, apoi am incercat sa ma ridic din incatusarea bratelor sale in asa fel incat sa nu-l trezesc si as fii reusit daca zgomotul provocat de mobilul sau nu l-ar fii facut sa sara ca ars. Nu stiu cum si in ce fel s-a rasucit, caci in secunda urmatoare se afla jos pe parchet si eu peste el. A scos un icnet apoi si-a scuturat capul dezorientat si vizibil surprins probabil de „aparitia” mea, in timp ce eu radeam amuzata de situatie.
- Am ajuns in rai sau doar visez? a intrebat patrunzandu-ma cu privirea, iar mana lui se plimba lenesa prin parul meu ciufulit.
- Jos pe podea nu-ti mai place?! am ras, iar blondul a facut acelasi lucru.
Si somnoros era atat de dulce ca poate as fi facut diabet daca... Nu, nu! Alex, revino-ti! Am tresarit cand am simtit ca involuntar imi muscam buza inferioara privind in gol. Eram deja in picioare, iar sunetul asurzitor provocat de telefon disparuse. Cand m-am ridicat? Mai aeriana de atat nu cred ca puteam fi! Am luat micul dejun imediat ce am terminat obisnuita siesta. Edi s-a amuzat copios pe seama mea cum ca as fii fost somnambula, astfel am ajuns sa dormim amandoi pe aceeasi canapea. Ha! Nesuferitu’, de parca lui i-a displacut situatia! Ma bucuram totusi ca am inceput de dimineata cu zambetul pe buze si totul datorita blondului. Chiar stia sa imi lumineze ziua si cred ca oricine ar fii ajuns sa-l cunoasca ar spune acelasi lucru si nu doar atat, un prieten adevarat. Hmm.. prieten..
Lasand asta la o parte, dupa ce am terminat de mancat si de strans masa, m-am dus in camera sa ma schimb. M-am imbracat cu hainele din ziua precedenta, fusta de blugi si egari negri, in sus apeland din nou la un tricou de-al baiatului cu ochii albastrii. Aceasta si-a luat blugii inchisi la culoare si o bluza gri cu diferite mesaje haioase inscriptionate pe ea. Era timpul sa-mi iau talpasita si sa merg acasa, iar el se oferise ca de fiecare data sa ma duca. Mi-am luat paltonul din cuier, iar el geaca si ne-am intreptat spre automobilul sau. Pe drum nu am facut altceva decat sa ma gandesc la o explicatie destul de plauzibila pe care trebuia sa i-o dau lui Cosmo. Stiam ca daca va afla ce s-a intamplat cu o seara inainte, Robert va fii un om mort din start, caci fratele meu era in stare de orice pentru mine. Nu pot sa spun ca nu era placut sa ma simt protejata de persoanele iubite, dar el uneori exagera. Am fost intrerupta din „meditatie” cand vocea lui Eduard m-a anuntat ca am ajuns la destinatie. L-am invitat inauntru si a acceptat cu gandul sa mai schimbe o vorba-doua cu bro’. Desigur ca primul lucru pe care l-a facut Cosmin cand am intrat pe usa a fost sa-mi tina o morala.
- Te rog, nu acum. i-am spus pe un ton plictisit. Aaa.. am nevoie.. la baie! Da! Vin imediat! am mintit, fugind din sufragerie.
Nu trebuia sa ma vada imbracata cu tricoul lui Edi, asa ca m-am schimbat in ceva mai lejer, o pereche de pantalonii de trening si un maieu alb, mulat pe corp. Am coborat la parter unde se aflau frate’miu si blondul, iar in urma mea a aparut Deea cu niste prajituri si ceva de baut. Cum era de asteptat, nu a durat mult si subiectul discutiei a ajuns la...
- Cum se face ca ai venit cu Eduard? Aseara mi-ai spus ca te duci la Robert. tonul castaniului era usor serios, iar ochii sai negrii precum cel mai intunecat abis si-i muta de la blond la mine si invers.
- Pai.. incep eu, dar ce sa-i spun? Vezi tu.. eu..
- S-a despartit de el. m-a intrerup blondul. Iar aseara daca nu ajungeam la timp, nenorocitul ar fii profitat de ea. tonul ii era impunator.
Cand l-am auzit mai ca imi venea sa-i arunc cu ceva in cap. M-am incruntat si l-am tintuit cu privirea. Cosmo a facut acelasi lucru, dar din alt motiv, iar pe Dede am auzit-o scotand un icnet fara vlaga. Ah, asta nu o sa fie bine deloc!
- Poftim? s-a rastit castaniul.
- Nu a fost.. dar din nou am fost intrerupta de Ed care i-a povestit cele petrecute fara nici o retinere, iar de cate ori incercam sa intervin in discutie Cosmin imi spunea sa tac.
Cand a sfarsit de relatat intamplarea, injuraturile din partea lui bro’ nu au intarziat sa apara si un pumn dat in perete cu brutalitate ne-a facut pe mine si Andreea sa tresarim putin speriate. Fara alte cuvinte, s-a indreptat furios spre hol pregatit sa plece si stiam unde avea de gand sa se duca. Eu am fost prima care a luat-o din loc ca sa-l opresc, urmata de Ed. Cu greu am reusit sa-l convingem sa nu faca ceva stupid, dar el tipa si urla intruna ca „il joc in picioare, il calc pe cap!” bla bla si alte vorbe de genu. Se terminase relatia dintre mine si Robert, nici macar una de prietenie nu aveam, ce altceva mai voia? Imi doream doar sa dispara din viata mea, nici macar ura sa-i port caci nici atata lucru nu merita.
- Cu siguranta lucrurile nu o sa ramana asa, Alex! Ala o are promisa de la mine! a incheiat Cosmin interminabila conversatie si s-a dus in bucatarie fortat de satena.
Da, incapatanarea se trage din familie, din nefericire. Am scos un prelung oftat cand in sfarsit am avut parte de putina liniste, fara tipete si injuraturi, dar tensiunea si nervii intinsi la maximi nu disparusera in totalitate. Blondul s-a apropiat de mine, dar m-am ferit vizibil iritata cand a vrut sa-mi puna o mana pe umar.
- Alex..
- Taci! am ridicat vocea la el. De ce nu iti vezi de viata ta si nu ma lasi in pace? Nu aveam nevoie de alte preocupari, cel putin nu de genul, iar tu nu aveai nici un drept sa te bagi. am facut o pauza sa trag aer in plamanii ca mai apoi sa continui pe un ton sarcastic. Multumesc, multumesc pentru tot Eduard!
L-am vazut cum s-a incruntat, apoi s-a departat cu pasi marunti de mine.
- Tu nu intelegi nimic.. La dracu’, Alex! a lovit peretele cu palma apoi a iesit val vartej din casa trantind usa in urma sa, iar eu am fugit in camera mea aruncandu-ma in pat.
Tarziu am realizat ca plangeam. Am fost o idioata, stiam asta! Ca de fiecare data, la nervi ma luase gura pe dinainte. Voiam doar sa ma calmez si sa gandesc cu mintea limpede. La scurt timp, suspinele au incetat si am adormit pe nesimtite.

***

Primavara si-a facut loc printre crapaturile infrigurate ale iernii, preluand si dominand asupra vremii. Razele calde ale Soarelui dezmierdau natura, mangaind si alintand multicolorele florii, imprastiind parfumul lor imbietor si anuntand vietuitoarele ca plapuma alba de zapada si-a retras aura, candva, protectoare. Saptamaniile s-au scurs precum nisipul dintr-o clepsidra, repede si fara prea multe evenimente. Cel putin pentru mine...
Priveam lichidul negru din cana cu reflexia fetei mele de somnoroasa. O voce cunoscuta se auzea precum un ecou in surdina, dar gandurile mele erau prea mult departe ca sa le poata ajunga. Mintea imi zbura la toate scuzele si eforturile lui Robert de a ne impaca, dar acel incident fusese picatura care umpluse paharul asa ca raspunsul meu a fost un categoric „nu!”. Singurul lucru pe care l-am putut face a fost sa ii accept trilioanele de scuze si sa-l iert, dar amicitia noastra nu a constat decat in simplele saluturi de „buna!” si „pa!”. Oricum nu mai aveau nici un rost toate astea, doar il vazusem zilele trecute cu cretina de Lavinia la brat. Hmm.. Patetic! Ma bucuram totusi ca eu si Deea am reusit sa-l convingem in final pe Cosmin sa se rezume la o simpla amenintare adresata fostului meu prieten, in loc de o bataie ca in filme. Era mai mult decat bine... Cu toate ca ar fii meritat-o.
- Hei, ma asculti sau vorbesc la pereti? a venit ca un repros intrebarea Ioanei, dar zambetul meu fortat m-a dat de gol. Uof! si-a dat ochii peste cap. Poti sa iti lasi macar putin orgoliu deoparte si sa-i spui ce simti cu adevarat?! Cat mai ai de gand sa o duci asa?
Acelasi intrebari, aceleasi raspunsuri si din nou, aceleasi reprosuri. Nu i-am adresat niciun cuvant, la ce folos? Oricum replicam mea era neschimbata. De cand ma ciondanisem cu Eduard nu ne-am avut in relatii bune si cand spun asta ma refer ca abia interactionam, abia vorbeam. Bine, adevarul era ca si timpul nu ne permitea sa ne intalnim si sa avem ocazia sa discutam mai mult, mai ales ca pe la firma nu am mai avut chef sa trec, dar nici nu ne cautam. Da, eram orgolioasa! Doamne, si inca cum! Dar aceasta perioada mi-a dat ocazia sa reflectez asupra setimentelor mele si am realizat cat putea sa-mi lipseasca, cat imi era dor sa-l strang in brate, sa-i sarut buzele moi si apetisante, cu alte cuvinte sa-l am aproape numai si numai pentru mine. Doar gandul ca l-as vedea in bratele altei fete ma facea sa-mi pierd cumpatul. Ah! Si cat puteam fii de geloasa uneori. Deci, da! Trebuia sa pun capat acestei situatii, altfel voi regreta cand va fii prea tarziu.
- Chiar vrei sa-l pierzi? a continuat aceasta ignorand tacerea mea, ochii ei mari si verzii ma priveau cu blandete analizandu-ma.
- Nu! i-am raspuns prompt si nici nu simtisem cum doua broboane incolore s-au rostogolit lenese pe obrajii mei lasand in urma o dara umeda.

[Sushiiushii]

Uu..ai sosit cu nexu =]
Ma bucur tare mult xD

Yay...daca nu o face Cosmi, o fac eu, cum poate idiotul ala sa-si permita? All...alcoolul ala, de si mi-e teama ca el s-a nascut beat T^T... nu mai stie nimeni de LOVE?

Anyway, ce pot spune, ai avut de toate, descriere, actiune. Ahh..mi-a placut la nebunie felul in care descrii :D... iar sentimentele lui Alex, parca au fost ale mele XD

Te descurci minunta, chiar nu am nimic de obiectat.
Ca de obicei capitolele au fost lungi, si nu ai avut timp sa te plictisesti ^^"...oricum actiunea te ia in lumea ei.

Imi pare rau de intaziere..stii tu, scoala... T^T

anyway, sper sa nu mi se m-ai stearga si comu` asta [in urma cu 2 capitole am postat unu`...dar ... a migrat prin tarile calde o_O]

Anyway..nexu` plz XD si felicitari :D

[Bambilici]

Ha! Bestioara mica si iubita ce sunt eu acuma! K iar am intarziat cu commulescu da tu tot ma iubesti >:)
Asa, te iau din start si-ti spun dur k ai greslei :]] Da am observat k pui asa "i"-uri de nebunica pe acolo. Ai grija.
Se stie si o sa se stie si s-a stiut ca descri minunat la persoana 1. Dialogul si actiunea s-au imbinat asa frumos :X doamne si ador partea cu:
"Alex..
- Taci! am ridicat vocea la el. De ce nu iti vezi de viata ta si nu ma lasi in pace? Nu aveam nevoie de alte preocupari, cel putin nu de genul, iar tu nu aveai nici un drept sa te bagi. am facut o pauza sa trag aer in plamanii ca mai apoi sa continui pe un ton sarcastic. Multumesc, multumesc pentru tot Eduard!
L-am vazut cum s-a incruntat, apoi s-a departat cu pasi marunti de mine.
- Tu nu intelegi nimic.. La dracu’, Alex! a lovit peretele cu palma apoi a iesit val vartej din casa trantind usa in urma sa, iar eu am fugit in camera mea aruncandu-ma in pat."
Pur si simplu mi s-a parut atat de real :"> ^^"
Deci n-o mai lungesc ca te-am pus sa astepti inainte sa iesi de pe mess ca sa citesci coamele meu :]]
Astept capitolul urmator si vreau acolo loveuri nu sa se certe draga astia 2 :)))
succes la scris in continuare
besculina :X

[Blue Bluegen]

Da pai trebuie sa te comuiesc si io nu?Ca vad ca toti fanii tai te-au comuit numai eu nu :)).Deci trebuie sa spun ca situatia a luat o turnura urata.Ale sa nu mai vorbeasca cu Edi?Ma sperii.Poate o impaci cu Robert printr-o minune.O sa dea o masina peste ea si o salveaza el si ajunge bietu baiat in spital si il iarta si se mai si impaca .:))=)) Mama mama ce m-as amuza.Sa-l vad pe Edi cu musca pe caciula, plin de invidie si o sa regrete ca i-a zis doar "prieteni":)).
Descrierea exista si e foarta frumoasa.Actiunea nu e grabita , iar dialogu merge ca pe roate.
"- Chiar vrei sa-l pierzi? a continuat aceasta ignorand tacerea mea, ochii ei mari si verzii ma priveau cu blandete analizandu-ma.
- Nu! i-am raspuns prompt si nici nu simtisem cum doua broboane incolore s-au rostogolit lenese pe obrajii mei lasand in urma o dara umeda."
Mi-a placut citatu asta.Pare hotarata fata.Atata sa nu dea masina peste ea , ca altfel nu mai ajunge la el.:))=))..Da cred ca aberez rau .
Deci vreau nextu cu multe imbratisari , lacrimi , cuvinte siropoase, impacari , pareri de rau , regrete , impliniri si prietenii frumoase.Caam atat.
Cer cam mult?Sper ca nu :)).
Mult spor la scris si multa inspiratie .Vreau sa vad dragostea ce pluteste in aer in urmatoru capitol.Nu imi pasa cu care ramane sau cu care se impaca, la ora actuala il prefer pe Edi , dar ca sa fie actiunea asa ca in filme il vreau pe Robert.
Hai sa vedem ce o sa se intample.Desii mie ca ii impaci pe Ale si pe Edi si se termina ficu.Of of.Da poate cine stie.Poate si in urmatoru capitol lucrurile vor lua o turnura interesanta.
Gata ca deja incep sa-ti scriu un roman si te plictisesc.Astept nextu.Spor la scris , multa inspiratie si ce mai ai tu nevoie.
Bye!

[Fifilina]

:chuu:Of..Cum de-am ratat?Eu?Sa las comm...Asta este imposibil,asa ca iti las acum!
Imi place,imi place,imi place,imi place,imi place,imi place,imi place,imi place,imi place,imi place,imi place,imi place,imi place,imi place,imi place,imi place,imi place si nu in ultimul rand...Imi place!
Dar nu imi place.De ce s-au certat? Oare ce se va intampla in continuare??
Sper doar ca ii vei aduce impreuna,dar la cata inpiratie ai avut pentru acest fic,sigur va fi ceva frumos.
Oricum,mor de curiozitate..
Astept next-ull!
Kiss

[marya]

Pff.....de cand nu am mai trecut pe aici :).....scuze ca nu am mai comentat dar nu am avut timp, am fost prea ocupata cu scoala, dar nu-ti fa griji ca am recuperat toate capitolele

Toate capitolele au fost superbe, actiunea a decurs armonios, nu a fost grabita.....descrierea ca de obicei minunata, ai descris sentimentele personajelor foarte bine :D.....dialogul nu a fost sec si a fost bine pozitionat, unele fraze chiar m-au amuzat mult :)).....narezi super la persoana 1, te-ai implicat foarte bine si se vede ca ai intrat in pielea personajului....Bravo, bravo, bravo!!!

Mi-a placut foarte mult, in sfarsit s-au despartit cei doi, desi nu ma asteptam la asa ceva din partea lui Robert, dar a venit la timp Edi si a salvat-o :X......nu-mi place ca cei doi s-au certat si nu-si mai vorbesc, dar ma bucur ca distanta dintre ei a facut-o pe Alexandra sa realizeze ce simte pentru Edi .....sper sa se impace curand si sa fie din nou impreuna!

Sper sa vii curand cu continuarea sunt foarte curioasa.....capitolele au fost minunate, sper sa mai fie momente intre cei doi :X....Bafta in continuare si mooolta imaginatie...Bye bye :*:*:*

[Minnie]

O.O Deci, oficial m-ati lasat masca :X (trec mai repede la subiect^^) va multumesc mult pt replay-uri, laude si tot, ma bucur enorm sa vad ca va place ce scriu, sper sa va placa in continuare si sa urmariti sirul povestii *hugs for everyone*! Cat despre finalul ficului, va asigur ca e inca departe, adica nici nu am ajuns cu ideile pana "acolo" :)) (sper va multumeasca raspunsul asta :D). Imi cer scuze pt intarzierea mea, dar din cauza ca am un an.. cam greu (sa spun asa) nu am foarte mult timp liber la dispozitie sa scriu :(..
Anyway... am venit cu nextu'! Sincera sa fiu, nu prea sunt multumita de el, dar o sa incerc sa ma revansez in urmatoarele capitole! Astept parerile voastre legate de absolut orice! ^^

Lectura placuta!:*

Cap 19: Gelozie

Analizam cu privirea fiecare amanunt din incaperea ce se presupunea a fi biroul meu. Vitrina plina ochii cu dosare, cartii si multe altele era fata in fata cu usa, pe stanga langa geamul imens o masuta din sticla imprejmuita de doua fotolii imbracate din catifea si in partea dreapta biroul propriu zis pe care se afla laptopul meu si alte hartoage. Tot mobilierul era imbracat intr-un lemn fin de stejar. Puteam observa ca nimic nu era mutat sau schimbat, ci doar ca se pastrase curatenia, ceea ce imi dadea un plin de satisfactie ca „cineva” inca ma astepta inapoi la firma. Ma intorsesem si o , Doamne, cu forte proaspete!
Am simtit doua brate pline de eleganta ce m-au inconjurat din spate si m-au tras intr-o imbratisare calduroasa. Cine altcineva putea fi, inafara de Cris’?! M-am intors cu fata spre ea si i-am raspuns prin acelasi gest. Camasa rosie se mula perfect pe corpul ei cu forme destul de accentuate, iar fusta din stofa neagra ii punea in evidenta picioarele lungi si frumoase. Parul blond il avea prins intr-un coc simplu, doar cateva suvite ii mangaiau delicat fata. Parca emana un aer enigmatic, spre deosebire de mine care optasem pentru ceva mai sport, o fusta de blugi gen salopeta, iar in sus o bluza mov ce se mula pe corp.
- Credeam ca nu mai apari o data. si-a pus mainile in sold, mustrandu-ma sau cel putin asa voia sa sune caci nu ii reusea in totalitate. Dar daca nu veneai, cu siguranta zilele astea te „trezeai” cu mine la usa, tarandu-te pana aici!
- Hihi, verificam doar cine imi simte lipsa si cine nu. am clipit des din gene adoptand o expresie de nevinovata. Ce s-a mai intamplat „nou” pe aici cat am lipsit? m-am asezat la birou verificand in treacat niste documente, in timp ce blonda a luat loc pe unul din fotoliile de catifea.
- Nu prea multe. Stii tu, munca munca si iar munca! Ah, de fapt ar fi ceva.. zambea satisfacuta, iar eu o priveam nedumerita asteptand sa continue. Lavinia si-a dat demisia, saptamana trecuta!
Da, Cristina nu o tolera pe blonda aia oxigenata, dar pana la urma cine o facea?! Ah, uituca de mine! Cum cine?! Robert! Doar erau impreuna, nu?! Bine, daca rezistase „domnisoara” sa aibe o relatie ceva mai serioasa. Am chicotit in sinea mea la acest gand, iar vestea imi imbunatatise considerabil ziua. Cred ca aveam un zambet kilometric pe fata. Ce imi mai placea sa exagerez cand venea vorba de asa ceva!
- In locul ei a venit o alta tipa. E destul de simpatica, nu stiu multe despre ea! a continuat Cris’ in timp ce ne indreptam pe holurile firmei sa ne luam cate o ciocolata calda, apoi eu trebuia sa-i duc lu’ bro niste facturi. Cred ca „a pus” ochii pe cineva de pe aici, pentru ca ii vad mai mereu impreuna si cam.. apropiati.
- E rapida, n-am ce zice. am chicotit. Si cine e norocosul, daca pot sa-i zic asa?
- Norocos?! Nu prea cred ca o sa te incante ideea cand o sa afli!
- De ce?
- Pentru ca tipul ala nu e nimeni altu decat...
N-am mai auzit continuarea de parca se intrerupsese totul precum o pana de curent. De fapt, nici nu mai aveam nevoie de cuvinte caci imaginea din fata mea spunea mai multe. Am inghitit in sec incercand sa alung nodul din gat care parca nu ma lasa sa respir. Priveam in gol dezorientata si pot sa jur ca am simtit cum ceva mi-a trecut prin stomac, ceva ascutit si tare ce durea ingrozitor. Edi statea de vorba cu o roscata sau mai bine spus filtra cu ea, cel putin mie asa mi se parea. La un moment dat, i-a cuprins trupul firav si mic de statura intr-o imbratisare stransa, ca mai apoi cand s-au desprins sa isi duca un brat pe dupa gatul ei. Zgomotul provocat de documentele imprastiate pe podea i-a facut sa-si intoarca capetele spre sursa, adica spre mine. Am simtit o usoara bataie pe umar si mi-am amintit ca in tot acest timp Cris’ a fost langa mine vorbind de una singura. M-a intrebat ceva ce nu am inteles si involuntar i-am raspuns printr-un „da!” sec, apoi am vazut-o cum s-a indepartat. Ce naiba, unde pleca?! Robotic, m-am aplecat sa strang „ mizeria” facuta, iar mintea imi zbura in mii si mii de directii. Venisem azi hotarata sa port o discutie mai.. delicata cu el, sa-mi calc pe orgoliu meu imens si sa-i marturisesc adevaratele mele sentimentele, iar acum vedeam asta! Era clar ca in aceste conditii nu se putea. Cum se spune: „de ce iti este teama nu scapi!”. Cat de adevarat!
- Hei, Alex! Esti bine? vocea lui parca m-a izbit de realitatea pe care nu as fi vrut sa o infrunt, cel putin nu in momentul acela.
Mi-a cuprins mana intra sa, ajutandu-ma sa ma ridic. Mi-a strans restul de facturi, apoi mi le-a intins indemnandu-ma sa le iau. Ii evitam privirea, ochii aceia albastrii precum niste nestemate, ma pierdeam in frumusetea lor ca intr-un labirint. Oare cand ajunsesem sa fiu atat de vulnerabila in fata lui?
- Da.. Multumesc! Eu.. cred ca nu m-am trezit calumea.. a chicotit la scuza mea.
Si-a intins mana, plimbandu-si alene degetele prin parul meu lung si brunet apoi manganindu-mi gratios obrazul drept. Am simtit cum corpul parca mi-a vibrat cand palma lui rece a facut contact cu pometii mei calzii si rosii. Nu m-am putut abtine sa nu imi ridic ochii negrii spre chipul sau, privirile noastre intersectandu-se.
- Edi.. tonul meu exprima nedumerirea in legatura cu gestul sau.
- Mi-a fost dor de tine! Da si din cauza asta ai decis sa iti omori plictiseala cu alta?! Idiotule! Poate ca nu am procedat bine atunci, dar.. a continuat acesta, dar l-am intrerupt. Nu era nici momentul si nici locul potrivit pentru o discutie ceva mai serioasa, nu ca ar fi fost prea multe de spus...
- Nu iti cere scuze. Eu ar trebui sa fiu cea care face asta si chiar imi pare rau ca m-a luat gura pe dinainte doar pentru ca eram prea nervoasa!
Am inteles prin zambetul lui ca totul era OK, adica puteam fi prieteni ca inainte. Prieteni pe dracu’! Nu ma multumea cuvantul asta, in orice caz, nu acum. Dar nu aveam de gand sa-i arat lui lucru asta.
- Dar tot trebuie sa discutam ceva cat de curand, in privat! mi-a facut cu ochiul si a suras cu subinteles.
Am vrut sa-l intreb ce anume indemnata de nestavilita curiozitate, dar am observat o silueta care se apropia sfioasa de noi ce m-a facut sa-mi tin gandurile in frau. Era mai mica de statura ca mine, slabuta, cu forme nu foarte accentuate. Poate si din cauza hainelor pe care le purta aveam impresia asta, blugi inchisi la culoare si o camasa albastra ceva mai larga, iar in dreptul mijlocului avea prinsa o curea neagra. Parul roscat precum focul il avea lung pana la umeri si era indreptat cu varfurile in sus. Arata precum un pom de Craciun, daca ma intrebai pe mine. Ochii sai verzii erau patrunzatori si intensi, pielea ii era alba precum spuma laptelui si puteam distinge pe chipul ei cateva pistrui, cu toate astea avea un ten de invidiat.
- A, da, Bibi! a sarit blondul de parca uitase ceva, dar ce m-a socat a fost acel „Bibi” si faptul ca a tras-o aproape de el. Ea este Ale, Alexandra Taylor, despre care ti-am mai vorbit. si-a intreptat acesta ochii spre roscata, iar fata mi-a intins prieteneste mana, zambindu-mi in acelasi timp.
- Incantata sa va cunosc! Eu sunt Silvia Brown, de curand angajata aici. i-am cuprins mana intr-o stransoare usoara.
As fi mintit daca nu as fi spus ca era chiar dulce. Pana la urma, ce vina avea ea ca eu ma indragostisem de cine nu trebuia?
- Deasemenea! chiar eram sincera. Ah, si te rog, sa lasam formalitatile! Inca sunt prea tanara pentru asta. am schitat un zambet, iar ea a aprobat din cap inrosindu-se.
Blondul a strans-o mai tare la pieptul sau, sarutand-o pe frunte. Am scrasnit din dintii nervoasa, privind in alta parte.
- Ea este.. a inceput Ed sa vorbeasca si stiam ce avea sa-mi spuna, ironic vorbind: „Ea este prietena mea, suntem impreuna de curand. Vai, ce bine ne intelegem noi!”. Bleah, deja mi se face rau!
- Aaa.. trebuie sa plec! l-am intrerupt. Mi-am amintit ca bro’ ma astepta de ceva timp cu facturile astea. Vorbim mai tarziu!
Am luat-o din loc agitata facandu-le cu mana, iar cei doi ma priveau oarecum ciudat si pe buna dreptate. Totusi, nu puteam sa aud din gura lui acele vorbe. Imi era destul de greu si asa, sa accept situatia asta. Era clar ca trebuia sa il uit si ceva imi spunea ca va fi cu mult mai greu decat ar fi fost sa-l uit pe Robert. Ingandurata am urcat in lift si m-am oprit la etajul 8 unde se afla biroul fratelui meu. Deea, logodnica si totodata secretara lui, mi-a facut semn sa intru. Se pare ca deocamdata nu avea nici o sedinta programata. Hmm.. Brusc un gand nebun mi-a trecut prin minte cand am intrat inauntru: oare ce-or face nebunii astia doi uneori la munca?! Am chicotit la propiile-mi ganduri si am decis sa ma axez pe ce era mai important. Dupa ce ne-am salutat, i-am trantit hartoagele pe masa de lucru cu un prelung oftat ce mi-a scapat involuntar.
- S-a intamplat ceva? m-a intrebat Cosmo vizibil ingrijorat de starea mea.
- Nu.. Doar obosita! M-am dezobisnuit sa ma trezesc devreme. am schitat un zambet fals, in timp ce ochii lui negrii ma analizau in detaliu. Haide, lasa asta! Cum merg lucrurile pe aici? am incercat o dispozitie ceva mai vesela.
- Toate bune si frumoase. Stii ca a venit o fata noua, Silvia? Eduard a recomandat-o. E..
- Da stiu cine e! Ne-a facut chiar el cunostinta. l-am intrerupt iritata ca a adus acest subiect in discutie. Daca nu mai ai altceva sa-mi spui, eu am plecat. am dat sa ma ridic, dar castaniul m-a prins de mana fortandu-ma sa iau loc inapoi pe scaunul din piele.
- Nu te grabii, ca nu am terminat. mi-a spus clatinand din cap. Ghici cine a venit in oras cu afaceri? l-am privit nedumerita asteptand un raspuns. Unchiul Antonio! In jumatate de ora plec cu Iubita sa ne intalnim cu el, afaceri si sa mai discutam una alta.
- Wouw! Asta chiar m-a luat prin surprindere. Cat sta in Londra?
- N-am apucat sa vorbim prea multe la telefon. In orice caz, stii ca lui ii place sa calatoresca si nu sta mult timp intr-un loc. Vrei sa mergi cu noi?
Chiar imi lipsise fratele tatei, unchiul Toni, cum ii spuneam cand eram mica. Dupa moartea tatalui nostru si acel incendiu la firma Taylor care a provocat imense pagube, el a avut grija de noi si ca intreprinderea sa revina pe „picioare”. Totusi, nu aveam chef sa merg in oras la restaurant, pe langa asta aveam de lucru si nu mai puteam pierde timpul aiurea.
- Altadata, ca nu pot azi. Transmitei salutari din partea mea si poate ne auzi la telefon cat de curand.
Cosmin a aprobat din cap si inainte sa plec l-am sarutat scurt pe obraz. Cand am iesit din incapere, Dede nu mai era la birou asa ca am mers mai departe oprindu-ma la etajul meu. Toata ziua am verificat facturi, am indosariat tot felul de documente si alte lucruri de genul. Cu toate ca incercam prin asta sa nu fiu deloc atenta la cei doi „iubareti”, le auzeam chicotele de parca erau langa mine. Doamne, cat puteam fii de geloasa! Nu, nu, nu! Alex, concentreaza-te pe munca! Abia asteptam sa se termine ziua. Chiar nu imi explic ce voi face pe viitor, ori ma mut la alt etaj ori ma duc la nebuni... Totusi, ar mai fi fost ceva si anume sa-mi gasesc urgent pe cineva. Hm.. Nu e o idee rea, oarecum?! Am oftat prelung. Nu eram genul care se indragosteste repede, iar cand o faceam mi se „punea” pata grav. Sunetul asurzitor provocat de mobil mi-a intrerupt sirul gandurilor. Nu cunosteam numarul si nici in agenta nu il aveam, dar n-am dat mare importanta acestui lucru caci vocea l-a dat de gol.
- Ce face nepotica mea preferata? tonul ii era atat de bland si cald. Mereu il confudam cu tata, in copilarie.
- Sunt singura ta nepoata, unchiule Toni! am ras si acelasi lucru a facut si el. Ce sa fac.. Momentan cu munca. Tu?
- Ar fi cam multe de spus.. Ce zici, te scot la o acadea sa povestim? Ca pe vremuri. am suras gandindu-ma ca inca isi mai aducea aminte de aceste lucruri, chiar si dupa atata timp. In 10 minute sa fi jos si stii deja ca nu imi place sa astept! a chicotit si a inchis dupa ce ne-am salutat.
Eh, un bun pretext ca azi sa plec mai devreme! Am strans in 2 timpi si 3 miscari tot ce era alan-dala, apoi mi-am luat geanta si am iesit in fuga din birou. Din cauza neatentiei, m-am lovit de ceva moale, dar si tare in acelasi timp. Cel putin ma asigurasem ca nu era un perete. Cand mi-am revenit am realizat ca persoana respectiva era chiar Edi. Ce naiba frate, deja m-am saturat de „scena” asta!
- Alex, esti bine? m-a intrebat ingrijorat prizandu-ma de maini, iar eu am dat afirmativ din cap. Sper ca n-ai uitat de discutia noastra.. Hei, pleci undeva? m-a intrebat deranjat de faptul ca nu prea eram atenta la el, ci la ceasul de la mana.
Ha! Ti-ai trimis prietena la o plimbarica si acum vii la mine? Sa-mi verific agenda Pisi, care oricum e plina pentru tine!
- Da, si ma grabesc! O lasam, poate, pe altadata. i-am indepartat mainile de pe corpul meu, apoi am luat-o la pasi repezi pe holuri.
L-am auzit bolborosind ceva de genul ca „unde arde?”, dar nici nu m-am obosit sa-i raspund. Poate eram nedreapta, dar tot eu eram cea care suferea dupa el.
In curtea firmei, o masina neagra si eleganta ma astepta cu motorul pornit. Din ea a coborat un barbat bine facut, inalt, dar care parea mult prea tanar pentru minunata sa varsta de 40 de ani. Parul brunet il avea dat cu gel pe spate, iar ochii sai caprui ma priveau cu uimire si as putea spune admiratie. Intotdeauna imi spunea ca am devenit o domnisoara frumoasa in adevaratul sens al cuvantului si nici de aceasta data nu s-a sfiit cu astfel de complimente. Bratele sale m-au prins intr-o imbratisare stransa, dar in acelasi timp calduroasa. Am urcat in automobil si a pornit spre unul din cele mai scumpe restaurante. Mereu i-a placut sa ma rasfete. Poate si din cauza ca el si matusa Eliza nu aveau copii. Ei au fost pentru mine si fratele meu ca niste parintii adoptivi. Ma bucuram enorm ca am putut sa ne vedem caci aveam atatea sa ne spunem..

[Fifilina]

Unchiul Antonio..Numele asta imi aduce aminte de cineva intr-o ipostava feminina..Dar nu conteaza de cine.
Ma bucur ca ai postaaat.
"Gelozie",hu'h?Al naibii capitol..Eu ma asteptam sa ii impaci..Dar tu mai rau ai facut:))Dar inca astept un miracol.Sper sa se intample.

Naratiune,dialog,descriere..exista..
Greseli de tastare..Nu am idee..Adica nu mi-au sarit in ochi..

Sfarsitul ficului este departe?Asta m-a linistit.Si m-a lamurit raspunsul tau.Adica ma bucur ca inca am ce citi.Nu esti prea multumita de el?Eu zic ca ar trebuii sa fi,este...Nu am cuvinte.
Ah a naibii intarziere..Oricum intelegem..Anu' asta si pentru mine este greu..Am o multime de idei.Dar nu prea am timp sa scriu,mai ales ca imi este lene.
Oricum,capitolul este superb...

Succes in continuare,multa inspiratie,eu astept next-ul!Sunt curioasa.
Bye!

[Blue Bluegen]

Ahammmmmmmmm..Deci va sa zica mai e mult pana sa termini ficu???Oooo ce imi place ....foarte tare frate ..tot asa ..cat mai multe cu ata mai bine...
Pai acest capitol a fost frumos si nu stiu ce asa putea spune..mi-a placut descrierea si actiune a fost draguta ..dialogu asta chiar a fost foarte bun...Sincer ma asteptam la mai mult de la tine...au fost unle parti in care te-ai exprimat gresit sau poate ca doar mau deranjat pe mine la ureche..dar pot spune sincer fara rautate ca ma asteptam la mul mai mult de la tine..dar asta ..cu ai zis si tu nu esti foarte multumita de acest capitol si te cred :))...da pai ideea in sine este foarte inspirata...Pariez ca fata noua Bibi..e vreo ruda....sau altceva ..ce tare ar fii sa ii fie sora ...:)) ce m-as amuza :))..
Bine pai cu e vacanta sper sa vii cat mai repede cu nextul.Apropo imi place tare mult numele:Unchiul Antonio....imi aminteste de cineva..nu conteaza cine...dammm
Pai spor la scris si multa inspiratie.
Bye!