Povestea unei adolescente...

[Hana-chan]

Multumesc pentru ca mi-ai citit fic-ul.....Am sa pun continuarea si constientizez greselile de care mi-ai atras atentia.Sper ca va va placea episodul si ca va fi citit si comentat.......sunt incepatoare....deci....

2.Timpul trece,amintirile raman

Miyu era foarte fericita pentru ca se afla in taramul mult visat si dorit al basmelor.Cand era mica,ura cartile si le detesta.Daca cineva ii spune:,,Ai auzit de cartea...." ea il oprea sau il insulta.In copilarie a fost un copil problema care nu asculta de nimic si de nimeni.La scoala era vazut-a cu ochi rai de catre profesori si cu teama de catre copii.
Intr-o zi in clasa ei,clasa a 2-a C,a venit un nou baietel cu parul saten,ochi caprui,era imbracat in niste pantalonasi scurti si un tricou alb,simplu.In picioare avea o pereche de tenesuti de aceeasi culoare cu tricoul.In mana avea o carte destul de groasa,cuprinzand fel de fel de povesti, basme cu balauri,si multe alte subiecte interesante pentru un copil.El nu se prea integra printre ceilalti copii pentru ca statea mereu retras citind.
Miyu era o fetita frumoasa,cu parul negru,scurt,imbracata mereu curat si cu lucruri moderne.Pentru ca detesta cartile,considerandu-le inutile si in acelasi timp un instrument de tortura al mintii copiilor,se hotara sa-l i-a peste picior pe baietel.Intr-o pauza ii puse o piedica,acesta cazand pe jos si scapandu-si cartea din mana direct intr-o baltoaca de noroi.Cartea a fost distrusa in intregime,filele albe,scrise cu litere negre frumos imbinate de autor,fiind imbibate cu noroi,acum imposibil de citit.Baiatul lua cartea in mana si incepu sa planga.
Fetei parca ii parea rau pentru ce facuse.A doua zi se decise sa ii duca o alta carte asa ca pornii cu o servitoare a familiei la o librarie.Il alese o carte,fiind oarecum emotionata.Cand ajunse acasa,lasa cartea pe noptiera ei incepand sa se joace pe calculator.Seara aparu destul de curand,facand-o pe Miyu sa se desparta de ,,iubirea" ei.Se aseza in pat si incepu sa priveasca obiectul de pe noptiera ei.Lua cartea in mana si o rasfoii putin.Citi un rand dintr-un basm,dupa care doua si tot asa pana termina o poveste.Era fermecata de noua lume pe care tocmai o descoperise.A doua zi parca ii era greu sa se desparta de carte dar era de datoria ei sa o inapoieze in schimbul celeilalte.
Isi ceru scuze de la baietel,ii dadu cartea si ii spuse ca detine un obiect foarte valoros in mainile lui.
-Vrei sa o citim impreuna?intreba el intinzandu-i cartea si zambind bland.
Uimita,insa si fericita accepta si puse si ea mana pe carte.
Acestea sunt amintiri vechi dar placute in acelasi timp.Miyu le pastreaza ca pe ceva foarte pretios pentru ca in ele se afla si persoana pe care a iubit-o si pe care o iubeste.Datorita ei acum priveste cartile cu admiratie si cu multa dragoste.
Libraria ,,Taramul visului" era asaltata de Miyu ce lua de pe fiecare raft cate o carte facand pana la urma un mare teanc.Vizitatorii ce se m-ai aflau pe acolo o priveau cu uimire sau mai bine spus ca pe o nebuna.
Totul are o limita chiar si un teanc de carti tinute de o fata.Ea aluneca pe o pata de dulceata lasata probabil de vreun copil.Cartile ii zburara din maini imprastiindu-se peste tot.Ea se afla pe jos sau m-ai bine spus pe cineva.Isi ridica usor privirea dar nu ii putu vedea fata fiinca ea era acoperita de o carte deschisa.Persoana apuca incet cartea indepartand-o de chip.Era un baiat cu parul blond,ochi de aceeas culoare doar putin mai inchisi si cu o expresie plictisita dar si putin mirata.
Miyu rosii intepenind pentru cateva secunde.
-Ai de gand sa stai asa pe mine toata ziua sau ma vei lasa sa ma ridic?spuse acesta putin ironic.
-I-imi pare rau!si sari ca arsa ridicandu-se in picioare dupa care aplecandu-se in semn de regret.Roseata inca era vizibila.
-Da,ma rog.Daca ai cazut si tu peste mine pentru am cere numarul de telefon sau pentru ami propune o intalnire raspunsul este nu!continua el cu aceeasi plictiseala in voce.
-N-n-nu!spuse aceasta rosind si mai tare dand din cap in semn de negatie si din maini la fel.Imi pare rau....O nu!striga aceasta incepand sa priveasca pe jos.
-Ce s-a intamplat?Te-ai ranit cumva?intreba baiatul fiind un pic alarmat.
-Cartile mele!si se repezi sa le stranga.
-Toate astea sunt ale tale?!intreba el privind in jur.O doamne....si se apuca si el sa le stranga.
-Nu-nu e nevoie sa te deranjezi.Le pot strange eu!spuse Miyu incercand sa arate ca se descurca insa scapa din nou pe jos cartile.
-Se vede.N-am ce zice.spuse incepand sa chicoteasca.Surasul lui il facea sa arate asemenea unui inger.Miyu ramase din nou cu privirea la el.Baiatul observa si ii zambi de aceasta data malefic.Ea isi intoarse privirea si ii spuse incet,incercand sa porneasca o conversatie:
-Ma cheama Miyu Mirucashi.P-pe tine cum te cheama?
-Hisashi Iura.Incantat.raspunse calm dupa care incepu sa priveasca uimit cartile pe care le tot strangea si pareau ca nu se mai termina.Fata observa si il intreba ce se intampla.Pai.....Toate astea sunt carti.....pentru copii...
-Aaaaa....Pai...Imi plac foarte mult cartile astea....Cand le citesc parca intru intr-o alta lume din care nu m-ai vreau sa ies...Nu ma prea inteleg cu lumea asa ca ma refugiez in carti...Sunt minunate,extraordinare.....spunea Miyu in timp ce privea din nou cu dragoste cartile.
Baiatul a asculta cum povestea despre minunata lume a cartilor.Era uimit insa nu doar de ce auzea ci si de fata din fata lui.Simtea ca are ceva special in adancul ei....Ceva ce el cauta....
-Ce faci Hisashi?Ajuti cumva o fata?Sau cumva ea e urmatoarea pe lista ta?se auzi o voce din spatele baiatului.

Hisashi: (stiu ca l-am folosit si la celalalt fic....dar imi place mult cum arata tipul asta:D )

baietelul din copilarie: