Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Poveste fără sfârşit

Uite că după o absenţă semnificativă am venit cu continuarea. Am lucrat ceva la ea , dar sper să vă placă ... Să nu mai zăbovin şi spor la citit ;)) .


Capitolul 7 :
- Timpul deciziilor -



În timpul zilei, când toată lumea este agitată la servici, şcoală sau acasă, întreaga omenire prinde viaţă. Diferite activităţi iau naştere în trupurile firave ale muritorilor. Sentimente încolţesc neîncetat în sufletele oamenilor, împreună cu noi stări sufleteşti în fiecare secundă. Omenirea pare a fi singura vietate din univers …
Însă, în timpul nopţii, după ce soarele dispare de pe bolta cerească, iar toată natura amorţeşte, se trezesc creaturile nopţii. Fiinţe nemuritoare, fără sentimente sau trăiri, doar cu un trecut înspăimântător în urmă. Acele fiinţe care conduc cu adevărat lumea …

***


Deşi luna încă nu acaparase cerul împreună cu armata sa infinită de stele, nici mult timp nu rămăsese. Soarele deja era mai mult de jumătate căzut după brazii înalţi şi zvelţi ce acopereau întregul munte. Bolta cerească părea că este acoperită de un văl cu culori aprinse, de la roşu aprins până la purpuriu închis şi chiar albastru. Sunetul provocat de apa cascadei ce se lovea puternic de lacul ce o aştepta jos părea un zumzet zbuciumat şi zgomotos. Vântul ce răzbătea uşor pădurea era răcoros şi puternic.
Rozalia stătea pe scaunul din argint, cu catifea roşie, bătând din piciorul drept nervoasă ca şi cum ar fi ţinut ritmul unei melodii. Conducătorii cei mai importanţi ai clanurilor de vampiri fuseseră chemaţi la castel pentru o discuţie cu ea. Se ridică uşor de pe scaun, părul alunecându-i de pe umeri pe spate. Purta un corset strâmt, roşu- sângeriu, prins la spate cu panglici negre, o pereche de pantaloni negri, foarte mulaţi, iar în picioare o pereche de cizme negre de piele cu toc cui. În încăpere se auzeau doar tocurile sale lovind marmura de pe jos.
- După cum ştiţi toţi, după ce scumpa noastră Selene Addams a fost ucisă de Leyla of the Gastly , familia tinerei a jurat răzbunare clanului. De aceea, trebuie să acţionăm cu cap şi să facem ce credem că este mai bine. De aceea, vom distruge clanul acela.
În timp ce rozalia vorbea, în încăpere era o linişte uimitoare. Mii de ochi o priveau serioşi şi supuşi. Printre cei de acolo se afla şi Sasuke care imediat ce fata se opri, vorbi.
- Chiar nu cred că este cel mai indicat lucru. Am putea doar să discutăm cu familia fetei, să le transmitem condoleanţe şi atât. Ce rost ar avea să izbucnim un nou război pentru un nimic ?
Toţii ochi din încăpere se îndreptară spre el, uimiţi. Privirea fetei fulgeră spre el, făcându-l să înghită în sec şi să îi pară rău pentru ce tocmai spusese.
- Angra Maynu * , iartă-l pe acest neştiutor. Toţi îţi respectăm decizia, vorbi în apărarea lui unul dintre înţelepţii clanului.
- Transmiteţi vrăjitoarelor şi vrăjitorilor să vină la palat. Demonii noştri să fie pregătiţi pentru luptă. Înţelepţii clanului să fie duşi la subsolul palatului în caz de un atac. Femeile şi copii să fie adăpostiţi în fortăreţele clanurilor. Să li se dea apă, mâncare, haine şi să fie conduşi de soldaţi să nu se întâmple ceva pe drum. Puteţi să vă retrageţi.
Mulţimea făcu o plecăciune, iar sala începu să se golească.
În încăpere rămase doar brunetul care privea podeaua. O amintire îl trăsni precum un fulger …

Flashback


Un băieţel de cinci anişori stătea în braţele bunicului său, ce se legăna uşor în balansuar. Bătrânul îi mângâia uşor spatele, povestindu-i fel şi fel de întâmplări. Când acesta tăcu, ochii negrii şi curioşi ai copilului îl aţintiră.
- Sasuke, în lume s-a născut întruchiparea răului, Angra – Manyu. A venit în lume în corpul unei fete de aceeaşi vârstă cu tine. Tu, eşti Ahura Mazda. Ai obligaţia de a apăra orice fiinţă de fata aceea, pentru că tu resprezinţi binele. O să vină timpul când o să începi să iei singur decizii, dar trebuie să ai grijă pe ce cale o iei. Orice hotărâre o abordezi, o să aducă un impact diferit asupra lumii din jur.
- Dar, bunicule, o să aleg bine ? întrebă băieţelul, făcând ochii mari, privind în faţă, spre şemineul în care focul ardea nervos.
- Sunt sigur de asta dragul bunicului.

End Flashback


Acum înţelegea cel mai bine ce încerca bunicul său să îi transmită. Dar, nu ştia ce decizie să aleagă. Să rămână cu femeia iubită, să o ajute să distrugă lumea şi să ştie că ar fi putut să ajute, sau să plece să apere fiinţele nevinovate de răul ce avea să se năpustească asupra lor ? Putea oare să îşi părăsească dragostea şi să lupte împortriva ei ? Era oare posibil aşa ceva ?

Va urma ...



Sper că a fost pe placul vostru şi aştept comentarii, să ştiţi ;;) Şi acum, mic dicţionar :
* Angra-Manyu, “fiinta raului”
Ideea de iad si de diavolii care il stapanesc a fost mai limpede infatisata in religia iranienilor antici. In conceptia religioasa a lui Zoroastru, Angra-Mainyu era personificarea nesupunerii, a imoralului si nedreptatii, Angra-Mainyu statea in fruntea unei armate a intunericului. Oastea lui cuprindea demoni de ambele sexe, vrajitori si vrajitoare, ca si geniile rele. Armata lui Angra-Mainyu sporea necontenit, primind sufletele pacatosilor si ale inamicilor iranienilor. Intre forta binelui condusa de Ahura Mazda si cea a raului ar fi existat o lupta inca de la inceputul lumii. In timp ce Ahura Mazda se straduie sa aduca numai bine oamenilor pe care i-a creat, inamicul sau Angra-Mainyu cauta sa-i distruga, raspandind in lume boli, minciuna, crime, insecte si plante otravitoare, cataclisme, razboaie, lupte fratricide etc. Este aici o evolutie remarcabila, pe plan etic, a conceptiilor antice, o sinteza a puzderiei de demoni aerieni, terestri, acvatici, marini, subterani, dusmani ai luminii, ratiunii, iubirii, ideilor, materiei etc.

Tocmai ce am terminat de citit capitolul. Ei bine, sis ce pot spune? Imi place. Naratiunea este buna, descriea este nu buna ci foarte buna iar dialogul, aleluia si amin nu este sec. Dar nu scapi, te alerg cu polinicu si oala ca s-a terminat capitolul, nu trebuia sa se termine asa de repede dar treaca din cauza ca este vara si probabil din cauza calduri T-T...

Genial! <3 Niciodată nu aş fi ghicit că fic-ul tău va continua astfel. E cam a treia oară când mă surprinzi cu o nouă idee magnifică, dar fiind vorba de tine, nu ştiu de ce mă mir...

Acum, să aruncăm o privire...

Descrierea a fost, încă de la început, foarte, foarte frumoasă. M-a cuprins cu totul. Cred că pe la sfârşitul capitolului inima mea o luase razna. Am simţit exact ce simţea Sasuke. A fost... magnific.
Acţiunea mi s-a părut puţin grăbită şi totul a luat o întorsătură interesantă, care m-a cam ameţit. Probabil asta intenţionai, să ne uimeşti cu totul cu o nouă aventură...
Dialogul nu mi s-a părut sec, ci destul de captivant...
Greşeli n-am văzut, nici măcar una. Dacă există, eu n-aveam cum să o văd la cât de captivată eram...
Îmi place cum au evoluat lucrurile. E ca o aventură care nu se sfârşeşte niciodată... Acum, mai mult ca niciodată, se vede cât de bine povestea se potriveşte cu titlul...
Nici nu ştii cât de încântată voi fi când va apărea următorul capitol...

Aşa că: succes, clementino! Aştept next-ul! >:D<

Uiteee! Uiteee! Cât am aşteptat! Cât am sperat! Şi..Dumnezeu m-a ascultat..fericire! Ai pus next :]]

Ei bine, sincer..nu credeam că o să capete o astfel de nuanţă fic-ul. Ideea ţi-a venit pe parcurs, nu-i aşa? E frumuşică şi foarte captivantă. El bun şi ea rea? Ştia de la bun început toate chestiile astea şi totuşi a rămas alături de ea. Nu ştiu dacă e de bine, pentru că s-au cam ataşat unul de altul..destul de mult, dacă pot să zic aşa.
Eh..sunt tare curioasă ce se va întampla. Ar fi interesant, dar în acelaşi timp urâţel ca cei doi să lupte unul împotriva celuilalt. Deşi sunt sigură că aproximativ aşa ceva ne aşteaptă (Sper să mă înşel!)
Îmi place atmosfera, dar sunt niţel dezamăgită că de la tot amorul acela s-a trecut aşa repede la luptă. Mă sperie. Poate e normal, dar totuşi..e trist :]]
Ca şi conţinut, cum spuneam..e foarte bun. Greşeli nu am văzut, mai ales că nu le prea urmăresc, prefer să mă pierd printre cuvinte decât să ma fac radar :]]
Descrierea e bună, mi-a plăcut. Dialogul nu e sec, e foarte bine realizat. Naraţiunea e la locul ei, nu e exagerată şi..cam atât. Defaapt, nu pot să nu menţionez că aşezarea în pagină mi-a plăcut foarte mult. Iese în evidenţă ceea ce trebe şi este foarte drăguţă, bravo.
ACum chiar am rămas fără ideei. Oricum, cred că am spus esenţialul. Aştept următorul capitol, pentru că...aşa cum faci tot timpul, ne-ai lăsat în suspans. Nu spun ca nu e bine, e foarte bine, dar..eh, îţelegi tu :]]
Baftă cu următorul capitol! >;d<

*Hugs`*
.
Where is the love?
[Imagine: 14uuh6x.gif]
Does love have a reason?

Am trecut si eu p'aci . . .


Capitolul a fost cam scurt dar mi-a placut .
Mi-a placut cel mai mult suspansul de la sfarsit chiar daca uneori ma
cam enerveaza ...
Imi place cum l-ai pus pe Sasuke sa aleaga intre iubire sau sa lupte impotriva ei .
Descriere ai avut , imi place chiar foarte mult cu descrii si niciodata nu ti-a iesit din mana .
Stii foarte bine sa faci cititorul sa simta sentimentele personajului .
Actiunea nu mi s-a parut grabita desi puteai sa mai lungesti discutia dintre ei , sa se mai impotriveasca cineva sau asa ceva .
La greseli de tastare sau de ortografie mi-a sarit doar una --> " Angra Manyu* " dar este minora .
Cat ai putut sa scrii la micul dictionar , eu una am inteles chiar foarte cine este " Angra-Manyu " .




Cam atat ...
Spor la urmatorul capitol !
B.I.T.C.H ( Beautifull.Intelligent.Talented .Charming and Hot !)
________
|FuuFuu~|

Hello

Un Capitol foarte interesant.:X:* Sincer nu ma asteptam la o Sakura malefica ... A fost dura cu Sasuke, totusi il iubeste [ sau nu?! ] trebuia sa fie nustiu, ma dulce... Se pare ca Sasuke va avea de luat o alegere foarte dificila ... Daca o alege pe Rozalie poate va regreta mai tarziu, si daca nu o va aleg tot acelasi lucru cred ca se va intampla:| Dar probabil tot la un razboi se ajunge. Nici nu vreau sa aud ca se despart %-(. Sper ca totul sa fie in regula intre cei Doi :);))
Astept next'ul :):X Spor la scris si la muuulte ideei :):D Sunt cu ochi pe tine:):*

Si te loog si eu Dooolce ca o savarina sa ma anunti cand pui Next'ul:):X [-O<

Ja'ne:X:*

Scuze intarzierea. Ce surpriza am avut O.o Sakura e rea, adica are un spirit rau in ea sau ce o fi si Sasuke, ce complicat. Sa inteleg ca aici e inceputul sfarsitului si Sasuke are o misiune grea. Descrierea a fost ca intotdeauna frumoasa si greseli nu am vazut. Era prea ciudat ca totul sa fie perfect asa ca ai mai pus putin suspans, ca nu era de ajuns...chiar vreau sa fie un final fericit si cand ma uit la titlu totul e in ceata, adica nu stiu unde vei ajunge cu povestea asta si mai ales daca vei avea vreun final. Ai putea lasa totul undeva suspendat in aer >.< Totusi e prea exagerat, pentru o banalitate ca asta sa ucida un clan intreg O.o Dura si cu mana de fier si Sasuke ce va face? va fi de partea rozaliei sau o va trada? :-? mistere
Te pup si sorry ca am intarziat, dar eu vin mereu..nu conteaza cand :)) :*
[Imagine: h8v.gif]
 

Uituca de mine o.o Ajung cu mare intarziere pe aici. :] Deci dear Ancu':

Capitolul mi-a placut desi cred ca l-am citit acum cateva saptamani. Sti ca ai tot ce iti trebuie. Naratiunea este perfecta. Narezi foarte frumos. Dialogul deloc sec si nici mult. In cantitati potrivite. Descrierea mi-a placut foarte mult. Ti-au mai zis-o multi ca te descurci foarte bine cu ea. Se afla in lesa si o ti bine. Greseli de tastare nu m-am uitat dupa ele. Cine sa le mai dea atentie cand totul este asa de frumos? Actiunea nu e fugarita de nimeni si asta este foarte bine. Sti deja ca imi stilul tau de a lucra deoarece este foarte ordonat. Astept nextul, dear!

Bafta si multa, multa inspiratie!

Buun, şi acum îmi fac din nou apariţia. Ştiu că a durat ceva daaar ... în mai puţin de o săptămână e o zi foarte specială pentru mine [ cinşpe ani, vin ! ] şi nu prea am avut timp de scris :-''. Aşa, deci. Acest capitol nu are nici un fel de avertizare. Mie una mi se pare chiar plictisitor, dar sper totuşi să vă placă... Aştept comentarii şi vreau să aud mai multe păreri.



Capitolul 8 :
- Decizii fatale –




Două lumânari aprinse disturba întunericul încăperii. Sunetul tocurilor sale străpungeau liniştea apăsătoare din încăpere. Nişte ochi verzi priveau atent cartea veche şi prăfuită ce era deschisă la jumătate, citind literele ce se ascundeau între pagini.
Luând ochii din carte, o lăsă pe birou, aşezându-se pe canapeaua din faţa lui. Se întinse, punându-şi o mână sub cap, cealaltă ţinând-o pe lângă ea. Zâmbii stins, cu privirea aţintită spre tavan.
El plecase. O părăsise chiar când avea mai mare nevoie de el. Plecase chiar când un război urma să înceapă. Credea că dragostea lor putea trece peste orice obstacol. Credea că vor fi împreună pentru vecie. Se înşelase.
Îşi aminti seara trecută, când întâlnirea cu căpeteniile clanurilor peste care domnea se terminase.

Flashback

Stând în camera sa, privea peretele prin geamul din faţa sa. Apusul era pe sfârşite. O ultimă rază lumină bolta cerească. Fata era îngândurată. În interiorul său se dădea o bătălie mult mai mare decât ceea ce avea să urmeze... O bătaie în uşă o făcu să tresară.
- Se poate ? vocea cristalină a brunetului răsună în încăpere, iar când avu permisiunea fetei, închise uşa în urma lui şi se aşeză pe pat.
Rozalia se aşeză în braţele sale, punându-şi mâinile pe după talia lui. Capul fetei se aşeză pe umărul brunetului, aşteptând.
- Sakura, eu ... m-am hotărât să plec, ochii fetei se aţintiseră asupra lui. Urmează să omori oameni nevinovaţi şi nu pot să accept asta. Nu când ştiu că pot să fac ceva să împiedic aşa ceva. Şti că te iubesc foarte mult, eşti viaţa mea. Dar nu suport să văd cum fiinţe fără vină îşi pierd viaţa în timp ce eu stau bine mersi.
Rozalia se ridica rapid şi îl fulgeră cu privirea. Nu îi venea să creadă ce aude. În interiorul ei, se aprinse o flacără periculoasă ce ea ştia că va avea urmări mai târziu.
Înaintând uşor spre ea, o prinse de talie şi o sărută. Nu era un sărut erotic, ci unul tandru ce, spre sfârşit deveni sălbatic şi înfometat. Aşa cum era şi el înfometat de ea. O privii cu ochii lui negri, îi atinse uşor buzele iar apoi dispăru.

End Flashback

- Naiba să te ia ! urlă fata, ridicându-se de pe canapea. Apucă o vază cu flori şi o aruncă în uşă. Imediat, aceasta deveni cioburi ce sclipeau în lumina slabă a lumânării. Fata începu să împrăştie hârtiile ce se aflau pe birou, ţipând.
În încăpere intrară cei doi prieteni ai săi din copilărie, Ivan şi Eric. Eric o prinse rapid pe fată în braţe, strângând-o la pieptul lui. Lacrimile începură să îi brăzdeze faţa albă...


La câteva sate depărtare, după pădurile de paltin şi tei, un călător neînfricat păşea spre necunoscut cu tristeţe în suflet. Părăsise ceea ce era pentru el cel mai de preţ. Dragostea. O lăsă în urmă, trecând de partea binelui. Sufletu-i păli când îşi aminti de scrisoarea parfumată ce i-o lăsă pe pernă în zorii zilei. O scrisoare frumos împăturită, cu miros de lavandă, ce ascundea în interiorul ei câteva rânduri cruciale pentru omenire şi pentru destinul celor doi.
Ştia că ea nu avea să îl ierte pentru că o părăsise la nevoie. Parcă voia să dea timpul înapoi. Să fi fost lângă ea când se trezi şi să o întâmpine cu un sărut de ‘ bună dimineaţa ‘.
Dar nu, el venise pe lume cu scopul de a proteja oamenii şi de a lupta de partea binelui. Poate că era o coincidenţă că se îndrăgostise de duşmanca lui. Poate că era o coincidenţă că Dumnezeu o lăsase pe ea atât de frumoasă pe pământ. Sau poate nu ...

***

Asfinţitul era deja prezent. Aşezat pe o stâncă din vârful muntelui, avea o privelişte perfectă. Ochii lui negri priveau un soare graţios ce îşi făcea cea mai graţioasă ieşire pe care o văzuse el până atunci. Cerul ce cu câteva minute în urmă era de un albastru superb, acum era împestriţat de culori ce variau de la roşu aprins la auriu.
Umbrele pinilor ce formau pădurea de la baza muntelui se măreau în fiecare clipă, devenind din ce în ce mai înfricoşătoare. Brazii pe care îi puteai zării ici şi colo se înălţau mândrii ca nişte santinele cu un scop anume. Crengile lor verzi erau îngreunate de muguri, dar nici una parcă nu îndrăznea să se mişte. Era, cu siguranţă, una din puţinele seri fără vânt.
Fără un scop anume, brunetul se ridică de pe piatră şi, cu paşi mărunţi dar siguri se afundă tot mai tare în pădure, pierdându-se în întunericul de nepătruns...



Anunţ :
Am pus această parte la final pentru că m-am gândit că majoritatea o să fiţi foarte nerăbdători să citiţi capitolul.
Cu toţii ştim că , dacă şcoala începe la 1 septembrie avem mai puţin de o lună vacanţă. Asta înseamnă cam 28 de zile de vacanţă ... iar dacă începem în 15 o să avem 43.
V-am promis că o să fac trei secţiuni şi o să mă ţin de cuvânt. Asta ar veni aproximativ încă 50 de capitole începând cu acesta. Nici dacă aş scrie un capitol pe zi [ ceea ce mi se pare foarte mult, nepunând la socoteală ficul meu cu Kira abia început ] nu mi-ar ajunge timpul să termin ficul acesta.
De aceea, nu vreau să fiu presată pe messenger sau prin mesaje private cu întrebări de genu : când pui nextu ? sau : ai renunţat la fic ? Nexturile voi veni mai greu mai ales după începerea liceului dar eu nu, repet NU voi renunţa la acest fic.
Mulţumesc şi aştept păreri ^^.

Buna, am venit azi..scuze ca nu a fost aseara, dar...nu mai conteaza. Inainte sa incep sa comentez capitolul fac un off topic: eu stiu ca scoala incepe pe 12 septembrie, uitati-va pe net si asa stiu si de la diriga mea.
Revenind: tot s-au despartit, ceea ce e destul de trist. Insa, era de asteptat, doar nu avea sa stea brunetul cu mainile in san si sa priveasca cum sunt ucisi mii de oameni, e destinul lui. Dragut capitolul, insa ceea ce nu mi-a placut au fost propozitiile prea scurte :P puteai totusi sa le faci putin mai lungi, unele erau chiar seci. Ai avut o repetitie pe la final. Claritatea e buna si la modurile de expunere nu mai comentez. Sunt curioasa ce ia scris in acea scrisoare.
Cam atat si te asteptam cu nextu, care il vei aduce cand poti tu :*

:bye:
[Imagine: h8v.gif]
 




Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)