Plansa dragostei

[Layla.]

Din pacate, Miranda ^_^ nu mai este partea din acest fic. Eu am rugat-o sa ma lase sa-l continui singura.
Disclamer:Nu detinem nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto,( inafara de cele create de noi) creat de Masashi Kishimoto si nu facem profit de pe urma personajelor/intamplarilor.

Cap .1 Trecutul din prezent


-Tati nu mai da! Te implor!
Atat imi amintesc . Apoi m-am trezit in camera de oaspeti. Dormisem, cred ca, ultima oara pe un pat adevarat pentru mult timp . Mama imi era la cap si plangea. Am vrut sa ma ridic dar imi era imposibil. Nu mai puteam M-am uitat la palmele mele.Erau rosii. Pe maini aveam urme mari de lovituri. Eram vanata si rosie peste tot. Am strigat-o pe mama . Am auzit doar cum s-a oprit din plans cand mi-a auzit vocea apoi a strigat spre cineva :
-S-a trezit! In sfarsit! Si in glasul ei se auzea bucuria ca m–am trezit.
Apoi a venit la mine si a inceput sa-mi maingaie parul. Mama era o femeie blanda si ii
semanam mult . Avea parul roz, pielea alba si fina. Doar ochii erau diferiti. Ai mei sunt verzi, ca iarba proaspata, ai ei erau caprui ca ciocolata.
Am vazut cum matusa mea , Sango, a intrat in camera impreuna cu pisica ei de care era nedespartita, Kirara. Matusa era asistenta la spitalul din satul meu, Konoha si se ocupa de cazuri grave, cum , peste putin timp aveam sa aflu ca am fost si eu. Dar mama nu a vrut sa ma duca la spital.
M-am intors spre mama si am intrebat-o:
- El unde e? intreb in timp ce im glasul meu se simte o dara de ura.
- Stai linistita, a plecat ieri… incearca mama sa ma linisteasca dar in zadar.
- Dar el pleaca numai la inceput de saptamana, iar atunci era sambata…
- Da , ai stat 3 zile in pat fara sa te trezesti.
- Si scoala?
- Am vorbit eu cu diriginta si i-am zis ca nu poti ajunge pt ca suntem la tara .
- Eu ce fac cand se intoarce?
- Deocamdata vreau sa stii doar atat…te-a mutat in pod.
- Unde? In pod? Si pe ce ar trebui sa dorm ?
- Ti-am facut un pat acolo, daca se poate numi asa, din fan …
Deodata , cand mi-am intors capul spre mama am vazut ca era putin vanata la unul dintre ochi. Era clar. Imi luase apararea deci se alesese si ea cu o bataie de la tata. Sincera sa fiu el era un om bun, dar nu cu noi. El nu a fost mereu asa. Cand eram mica era un om bun…nu era cu bataia sau cu bautura. Dar s-a schimbat deodata. Mai exact dupa ce a fost concediat. Cel mai rau durea faptul ca pana acum il iubisem....dar dupa asta a disparut toata iubirea, iar in locul ei a venit ura. Acea ura profunda pe care nu o poti simti decat de cateva ori in viata. Eu imi uram tatal. Pana acum nu am vrut sa recunosc. Dar era devarat. Il uram si nimeni nu avea cum sa mai schimbe asta decat el…dar cu greu…dar ii era si lui imposibil daca ma gandesc putin. Nu am inteles-o pe mama niciodata. De ce ramane cu el desi ne-am transformat in sacii lui de box? Un raspuns simplu: Il iubea si nu vedea viata fara el cu toate ca facea ce facea .Adevarata dragoste nu a cunoscut niciodata masura. Asa era si in cazul lor…mai bine zis al mamei.
Citisem mai de mult intr-o carte ca in dragoste drumul nu este niciodata drept: exista doar suisuri si coborasuri. Iar mama era in cadere libera…numai ca nu vroia sa recunoasca. Imi era mila de ea… Ea il iubea iar el era un idiot care isi batea joc de sentimentele ei. Pacat ca nu realiza. Asta face inconstienta din om….
Acum tot ce aveam de facut era sa imi traiesc viata in batai si cu dragostea mamei care era in stare sa ia bataie de la tata doar ca sa-mi cumpere mie o bluza …Cata tristete exista in inima mea mica si plina pana la rasuflu de ura. De ura neagra si pacatoasa care imi mananca firavul meu suflet. Ura pe care o simteam pt omul care il numeam “tata”.
Stau cu capul in alta directie decat mama, nu vreau sa vad cum arata. Sa ma simt iar vinovata pt. ce a patit.dar asa se intampla de fiecare data. Sincer, pana acum nu ma mai batuse atat de rau. Dar probabil acel 8 la matematica nu l-a multumit.
Au trecut 4 zile…trebuie sa apara din moment in moment. Imi e frica de ce se va intampla.Mama era langa mine si incerca sa ma linisteasc spunandu-mi ca totul va fi bine. Nu prea reusea. Usa se deschide incet… ii zaresc ochii. Acei ochi verzi …care de obicei erau reci…acum erau altfel…aveau o calura in ei…nu stiu ce era diferit…ba da…stiu…era treaz . Era atat de bine cand e treaz dar din pacate in inima mea se gasea o parte care e constienta ca nu va i mereu asa.Ca iar o sa bea, ca iar o sa ma bata.
Ne imbratisa pe mine si pe mama cu caldura pe care credeam ca o pierduse. Deodata , de la spate scoate o cutie si o pune jos. Desi si-a amintit. In acea saptamana fusese ziua mea. Implinisem 13 ani. Din cutie iesi o faptura mica….cat un ghemotoc negru, ca abanosul, pufos ca o pana , si dulce, atat de dulce….imi sari in brate incepand sa-mi miroasa frata cu botisorul ei nergu si umed.Era un catelus…sau mai bine zis o catelusa . Avand in vedere ca stateam la casa l-am intrebat pe tata unde va locui micul ghemotoc. Il putea da afara, dar venea iarna. Deja fulgii cristalini de zapada incepusera sa cada si-mi era mila de saracul ghemotoc. Seara trecu. La masa tata ne povesti din nou ce mai facuse prin strainatate si ce mai vazuse pe acolo. Era ca de mai demult. Toti 3 asezati la masa…exact cum imi aminteam. Deodata , mama se ridica si ne spune sa ne tinem bine pentru ca ne va anunta ceva important:
- Dragii mei, sunt insarcinata !
------------------------------------------------------------------------
Soo…asta e pentru inceput…acum o asteptam pe andreea cu next-ul de sapt viitoare

[*ILY Yaoi Maniac*]

Hei , cum am vazut ca faci ficul cu Andreea , am si dat repede fuga sa-l citesc . Wow , deci pot spune ca este chiar original , ideea nu am mai intalnit'o pana acum . Si inceputul atat de ciudat si atat de misterios ...interesant :-? Saku va avea un frate sau o sora ce dragut :X Nu'i asa ? Descrierea si naratiunea sunt bune la fel si dialogul , nu este sec . Greseli nu am vazut . Descrii bine sentimentele iar actiunea nu e grabita xD Pai tine'o tot asa , pt ca stiu cum scrie Andreea xD va urez amandurora spor la scris si imaginatie xD Sa ma anuntati cand vine next D Paa :-h

[yaoi maniac]

E o idee , cat de cat originala . Cum eu nu citesc fic - uri naruto am facut o premiera .


' Cap .1 Trecutul din present 1 '
- Stiu ca nu prea tine de continut dar . . . present ? Nu e cunva prezent ? Si de ce ai pus iar acel unu acolo ?

' puteam M-am uitat '
- Pe acolo ar fi venit ' puteam. M-am uitat ' .

' Erau rosii. Pe maini aveam urme mari de lovituri. Eram vanata si rosie peste tot. '

Parca mai erau greseli pe acolo . . . acum nu imi mai amintesc .

' nu minim 3 comenturi nu next rapid '
Daca uni nu vor sa dea comment ii obligi tu , sau cum ?
Uni chiar pot astepta cateva zile . .-.
Daca altora o sa le placa sau mai stiu eu ce o sa dea comment nu va faceti voi griji .

As mai avea de zis . . . multe si proaste . . . dar hai sa ma opresc aici .
Cum alti fani naruto o sa vina si o sa va laude pentru ' talentul ' vostru eu nu va mai urez nici un ' succes ' .

Anyway .

[matzaplouata]

pffff...
eu nu sunt asa de multumita ca sa fiu sincera
pana si titlul topicului l-ai gresit: plansa dragostei- cred ca era plasa dragostei
intr-adevar, ideea pare originala dar ai multe greseli de tastare
nu folosi prescurtai! e inestetic
descrierea aia, bat-o vina, putea fi mult mai buna. tu cand mananci, mananci ca sa te saturi sau doar ca sa vezi ce gust are mancarea? pe mine nu m-ai saturat cu descrierea
capitolul putea fi ceva mai lung, fiind primul, ca sa ne prezinti cat-de-cat cum stau lucrurile in viata sakurei banuiesc
astept imbunatatiri

[Moon princess]

soo ,am trecut shi yo pe aici.in primul rand tin sa spun ca nu vad legatura dintre subiectul ficului si titlul sau.in al doilea rand, imi place ideea care ai dezvoltat-o,tragedia sakurei,dar totusi parca e prea tragic ...doar nu are doar amintiri dureroase cu tatal ei,nu?chiar dak era o persoana rea cu ele,nu era tot timpul,probabil avea si momente bune,o pesoana are si calitati si defecte.nu-i vezi doar defectele. sa nu te superi sunt doar niste sfaturi pe care le vei primi in viata de zi cu zi ti-o garantez...dar sa revenim la oile noatre..spuneam ca ficul e original, n-am mai intalnit ideea asta pana acum deci e ok:yes:bravo ..ai dialog , naratiune,hm mai lucreza putin la ea,descriere vad ca nu prea este,adik este dar nu destula...oricum pentru primul tau fic te-ai descurcat...oh siii.....nu te lasa sa te supere unele comentarii....sunt unii care asteapta mai moolte dacat poti....toti invatam.. cu timpul,ca de altfel si ei..chiar de sunt mai experimentati decat altii..intr-o zi o sa ajungi ca ei dak muncesti.:study:.asa ca bafta ,shi tine-te de fic...astept nextuu...de la cealalta fata..andreea parca...sa vedem ce face si ea...



:bye:

[Miranda.]

Imi cer scuze de intarziere dar nu am avut timp.

Trecutul din present . Paretea a II

Ochii mi se inchid gata sa scoata de sub ei niste lacrimi sarate care sa-mi inunda fata. Cum poate mama sa ramana insarcinata cu el, dupa tot ce i-a facut? Ma intorc cu spatele si ma uit la geam rugandu-ma ca tot ce a spus mama acum cateva moment sa fie o minciuna.
-Draga mea esti bine? Ma intraba mama cu o fata ingrijorata si gata sa planga. Nu te bucuri ca o sa ai un fratior? Ce ai?
-Sunt bine. mint cu nerusinare de proprile sentimente. Doar ca...vreau sa citesc ceva pentru scoala. Puteti sa ma lasati singura?
Cu pasi mici parintii mei ies din camera, si din ochii mei care nu mai rezistau coboara la vale droaie de lacrimi. Cu mana plapanda si parca fara forta apuc de langa pat o carte groasa. Aceasta carte o sa-mi ocupe mult timp.
Pe coperta se gaseste sris cu negru niste cuvinte care imi trezesc amintiri dureroase. Incerc sa ma stapanesc dar nu pot si din gura mea iese un oftat mare si patrunzator. Titlul care imi trezeste atatea amintiri este: Iubirea de pe mare.
Cu greu deschid cartea si incep sa citesc in gand ce anume este scris pe foile albe patate frumos de culoare:
“Trecutul din present se intoarce si sentimente care nu au seaman reinvie in al meu trup zdrobind cu brutalitate al meu suflet chinuit. Lacrimi sarate pline de amar trec cu usurinta de ploape ajugand pe a mea piele stopind-o de tristete. Chinuita si suparata de a mea lasitate cobor la vale sprijinandu-ma de usa rece si gata sa iasa din balamale. O minte ca cea pe care o am nu trebuie sa asculti, asculta inima si lupta penru ce spune ea. Iubeste fara sa crezi ca ziua de maine poate fi sfarsitul unuia dintre voi. Lasa parerea de bine si lupta cu putere pentru cel la care inima te indreapta. Scuipa ( scuza de expresie) rautatea mintii si a egoismului, imbarcate in tine si fuge spre apus ajungand din urma altui ultim apus ( suna aiurea dar am scris asa din cauza sonantei). Culorile calzi si frumoase sa vina in lumea ta, sa umple intunericul sufletului si cu alte sentimente care sa nu fie atat de sarate pentru viata. Inghite amarul vietii in coltul nefolosit al trairii tale, uita ce ai fost si revine la ce vrei sa fi. ”
Nu mai pot sa citesc acest lucru, inima mea incepe sa bata iar mintea sa zboare spre trecut.:

Flashback

Cu lacrimile in ochi il vad cu pleaca, cum se indeparteaza din ce in ce mai mult de mine. Ma lasa aici fara sa-i pese de ce i-am spus acum cateva momente. Nu mai pot si strig cu toata forta ca sa ma auda:
-Nu vreau sa te mai vad niciodata. Te urasc atat de mult incat sper sa patesti si tu ce mi-ai facut mie. Tot raul din lume sa vina spre tine. Sa suferi de mi de ori mai mult ca mine. Sa plangi cum plang eu acum.
-Lasa-ma. Undeva imi pasa de ale tale sentimente. Tipa pana maine ca nu vei rezolva nimic. Si lacrimile tale sa cada jos pe pamant, acolo unde iti este locul.
-Te uraaaaaaaaaaaaaaaaasc.

EndFlashback

Opresc acum inainte sa simt iar acele momente care m-au facut sa ma simt atat de neimportanta si nefolositoare. Nu vreau sa trec iar prin ce am trecut atunci.
Il urasc pe el atat de mult incat blestemul care l-am pus atunci ma face sa ma simt fericita. Ma bucur ca nu o sa aida niciodata parte de fericire, sa simta si el, sa planga asa cum am facut si eu in acea nenorocita zi de vacanta .
Uras iubirea pe care am tinut-o pentru el.

Sper ca va place :d:d :x:x:x :d:d:

[Biscu' iz back ^^]

Incredibil... si cred ca cel mai surprinzator fic din cate am citit... :D
Actiunea decurge lent si e usor de inteles, greseli de tastare, exprimare nu am vazut.
Descrierea este minunata, va descurcati foarte bine la acest capitol si nici naratiunea nu-i rea... Dialogul este bun si el dar oriunde e loc de mai bine.

Imi pare rau pentru Sakura presupun ca e destul de dureros sa intelegi ca iti urasti proprul tata... iar copilul... nustiu ce sa zic cred ca mama ei are putin cam prea multa dragoste...

Oricum de abia astept next si sper sa ma anunti cand il pui... fanul nr 1 asteapta:> ;))
Sper sa nu ma uitati si sa treceti si pe la mine cu un comm ;;) ---> Ne vom revedea...+18

Chu`! :*

[Layla.]

Cap 3. Durerea de a pierde pe cineva necunoscut -partea 1

Nu imi parea rau de mine, ci mai mult de saraul sufletel care urma sa fie chinuit de catre acest monsrtu pe care il numesc ,,tata”. Pur si simplu nu ma voi impaca niciodata cu idea ca acel copil va fi chinuit, poate chiar mai rau ca mine.Nu vreau asta, nu doresc nimanui asta, mai ales ca mama deja este chinuita incercand sa ma apere pe mine de iesirile lui violente. Daca as fi fost in locul eu pana acum eram la nebuni. Are o rabdare de invidiat, si o iubire exagerata pentru omul care o face sa sufere zi de zi prin raceala lui. Nu o inteleg, si probabil nu o voi intelege niciodata de ce tot mai sta cu el si il uibeste asa mult. Daca ar fi fost dupa mine r fi trebuit sa divorteze de mult. Deabia astept sa plec la liceu si sa scap din casa asta de nebuni. Dar nu o pot lasa pe mama aici si nici pe ingerasul care se va naste. Oricat de grea mi-ar fi viata in casa asta voi trebui sa stau aici sa o apar pe mama, chiar daca visul meu de a ajunge pictorita mi s-ar distruge definitiv.
Ma ridic , ducandu-ma cu pasi usori spre plansele mele goale . Le privesc si parca le inteleg . Inteleg cum e sa fii gol si sa astepti si sa tot astepti sa vina cineva sa te picteze. Atunci intr-adevar te simti folositor si apreciat. Iar atunci cand picturile sunt expuse si atatia oameni le vad si se indragostesc de ele, atunci cand cineva te accepta asa cum esti si iti arata zilnic ca te iubeste.
Daca stau sa ma gandesc, viata noastra nu e diferita de viata unei planse…de aceea probabil iubesc pictura atat de mult.Cand pictez ma simt libera, in siguranta si simt ca fac ceva cu viata mea. Adica, serios, am eu doar 13 ani dar mai sunt cateva luni si ma duc la liceu , si nu tintesc spre un liceu oarecare, ci spre cel mai bun din Konoha . Am invatat sa tintesc sus, mai ales cand stiu ca am de ce sa tintesc asa sus.
Dar acum nu ma pot gandi decat la acel copil care v-a suferi din cauza acelei bestii care arata la exterior ca un om si care ii raneste pe toti care incearca sa se apropie de el.
Imi iau pensulele, culorile , si ma apuc de pictat. Nici macar eu nu stiu ce pictez, doar ma las condusa de mana mea care intotdeauna a stut ce face. Datorita ei sper ca voi ajunge departe.
Termin de pictat jumatate de plansa si ma duc spre dulap . Am avut multe surprize pe ziua de azi. Ma trantesc in patul meu moale si calduros si adorm sperand ca macar visele mele vor fii frumoase.

-Sakura, draga mea , trezeste-te!
-Mama, sunt treaza de mult … doar mi-a sunat ceasul acum jumatate de ora!
Este deja vineri…in seara asta, daca am timp voi termina si pictura pe care am inceput-o duminica. Nici nu stiu cand au trecut asa zilele. Probabil ca nici macar nu le mai dau importanta. Cobor, o salut pe mama si ies pe poarta. Soarele straluceste puternic iar norii parca nu exista azi. Este cea mai frumoasa zi de primavera- tarzie pe care am vazut-o in viata mea. Am o presimtire ca azi va fii o zi perfecta . Si asa a si fost. Toata ziua au curs notele bune si felicitarile de la colegi pentru viitorul meu frate sau viitoarea mea sora. Ies din curtea scolii plina de bucurie, alergand si sarind in sus ca o nebuna. Pe strada, cine ma vedea mai-mai isi facea cruce . Dar mie nu-mi pasa…sunt fericita. De ce? Am primit azi, in timpul unei pause telefon de la mama, care ma anunta ca voi avea o surioara. De atunci nu m-am gandit decat la un nume pentru ea, avand in vedera ca mama a spus ca-I pot allege eu numele micutei mele surioare.
Dau coltul strazii si raman intepenita. Ce cauta ambulanta in fata casei mele?Ce inseamna asta?Si masini de politie? Ce se petrece? Scap ghiozdanul din mana si incep sa alerg catre multimea adunata in jurul masinilor. Vad cum ies cativa oameni de pe ambulanta cu o targa si pe targa …e mama !

-----------------------------------------------------------------------

Nu am avut timp si scuze ca nu e mai mare :">
Oricum, maine postez si partea a doua :))

[Biscu' iz back ^^]

Primaaa eu vreau , eu , euuuuu !! :X Dau eddit cand termin ... Doar eu :X
_______________________________
Edit: Deci wow ... A fost superb ... bine superb e putin spus .
Deciii am vazut greseli ... de tastare :) dar nu le scriu pentru ca nu vreau ... Se intampla oricui si nu sunt eu cea mai potrivita sa arat aceste greseli atata timp cat si la mine sunt prezente .
Mi-a placut naratiunea [ chiar am zis eu asta ? :O ] la nebunie . Descrierea a fost foarte putina si i-am simtit lipsa , iar dialogul a fost absent insa nu si-ar fi gasit locul aici . Cele doua fraze care alcatuiesc dialogul sunt putin cam seci , cam mult spus . Dar puteai sa le dezvolti mai frumos .
Remarc , cu parere de rau , ca e cam scurt capitolul ... Sper ca urmatoarele vor fi mai mari pentru ca e pacat de asa idei sa nu le dezvolti :|

Acestea fiind spuse maine sunt aici pentru partea a doua ... mereu prima sa nu uiti !!!
1# fan !! :X
Love you !! Succes in continuare :* !

[Kayla.]

Cum am promis, sunt aici. Scuze ca a durat atat, dar aseara eram cam obosita sa comentez. Oricum, sa revenim. Cred ca ideea e originala, nu-s sigura, cel putin nu am mai intalnit asa ceva pana acum, dar nu prea citesc fic-uri naruto. Fic-ul este trist, ceea ce ii adauga un plus de la mine, ador fic-urile triste. Well, naratiunea e ok, dar mai poate fi imbunatatita, descrierea e prezenta, dar la tine Elena, cred ca ar trebui sa incerci sa iti exteriorizezi mai bine sentimentele, iar la Andreea mi-a placut, dar si ea mai poate lucra la ea. Dialogul nu e sec, iar actiunea nu mi se pare grabita. Pana aici totul e ok. Acum vine partea cu greselile. In primul rand, estetica nu prea imi place. Nu delimitati corect paragrafele, iar asta ingreuneaza cititul. In al doilea rand, ambele aveti probleme cu virgula, nu stiti unde sa o puneti, am observat pe alocuri ca ati pus-o si unde nu trebuia, nu mai tin minte unde. Aveti greseli de tastare, care sunt foarte multe, fara suparare si Andreea cam ai probleme cu timpurile, incearca sa remediezi aceasta problema. Va dau un sfat: inainte ca una din voi sa posteze capitolul sa ii dea celeilalte sa corecteze greselile sau altcuiva pentru ca va fi mult mai bine, si daca tot v-am dat aceasta idee, ma ofer eu, daca vreti bineinteles, sa va corectez greselile inainte sa postati. So, nu ma pot spune decat bafta in continuare amandurora, inspiratie si sa puneti next. *Hugs*