Pierduta prin vise

[Miss Serenity]

Uchiha Saiuky - ma bucur ca iti place povestea mea... ei bine ce pot sa spun :P Citeste si vei afla ;;)

Si aici este continuarea:


Capitolul V


Galagia din jur devenise aproape insuportabila. Stiuse inca de la inceput ca nu va fi usor, dar parca se stransesera prea multe deodata.
Inca se straduia sa imparta misiuni pentru fiecare, pastrand in acelasi timp o ordine in tot ceea ce facea, dar lupta si nemultumirile batranilor incepusera sa o coplesasca.
Si-ar fi dorit ca el sa fie acolo pentru ea, sa o sustina asa cum o facuse de fiecare data. Dar uite ca acum nu mai era. Si totul era din vina ei. Cum de fusese atat de proasta incat sa il lase sa plece de buna voie. Adica el spusese ca avea sa fie bine. Dar logic ca nimic nu avea sa functioneze cum trebuie. Nici o plecare nu se sondase cu o victorie. Nici in trecut, nici in prezent si probabil ca nici in viitor.
"I-am pierdut pe toti"
Lacrimile incepura sa-i cada usor pe chipul tanar, care acum parea sa isi piarda din seninatate imbatranind cu fiecare clipa mai repede. Pierduse persoanele iubite in trecut. Iar acum... acum il pierduse si pe el.
"Mos senil, cum doamne am putut crede ca te vei intoarce in viata?"
Stia bine cat fusese de naiva, dar era prea tarziu pentru regrete. Acum trebuia doar sa se asigure ca nu va mai permite nimanui sa isi puna in pericol viata, mai ales din cauze prostesti, plecari absurde fara nici o perspectiva de viitor. Stia ca nu trebuia sa ii mai lase pe copiii Konohei sa isi caute sperantele inafara satului asa cum facuse Sasuke, asa cum facuse...
"O doamne"
Pentru prima data isi dadea seama de imensitatea greselii pe care o comisese si inima ii spunea ca ar putea fi umpic prea tarziu... dar nu. Nu trebuia sa fie prea tarziu.
Isi sterse furioasa lacrimile si alerga catre unul din corturile aflate undeva la periferie.
Era evident ca se grabeste asa ca ii trebuira doar cateva minute sa ajunga acolo, lasandu-i in urma pe toti curiosii care cautau un sfat sau pur si simplu un motiv de a o baga in seama. Nu mai fusese de mult atat de agitata asa ca atunci cand o intalni, Shikamaru ramase naucit.
-Doamna Tsunade. Sunteti bine?
O privea putin suspicios caci o cunostea suficient de bine cat sa stie ca aceasta acerba luptatoare nu se pierdea cu firea fara sa aibe un motiv intemeiat.
-Urmeaza-ma!
Ordinul a fost direct, iar privirea pe care Tsunade i-a aruncat-o lui Shikamaru a fost suficient de autoritara cat sa ii blocheze acestuia orice incercare de opozitie.
Shikamaru o urma, caci se parea ca Tsunade nu vrea sa aibe aceasta discutie de fata cu ceilalti, iar dupa cateva minute cei doi se oprira pe marginea aceleiasi stanci care ii trezea blondei amintirea viei a unei decizii total neinspirate.
-Ce se intampla?
Parea mai mult decat incurcat caci nu intelegea rostul acestor actiuni si mai ales nu stia de ce trebuie sa se fereasca de ceilalti. Dar avea incredere in liderul lui asa ca prefera sa afiseze aceeasi atitudine lipsita de dezinteres dintotdeauna.
-Vreau sa iti faci o echipa cat mai repede, cat mai discret cu putinta si sa pleci in cautarea cuiva.
-Poftim?
"Sper ca nu vrea sa pornim iar pe urmele lui Sasuke... la urma urmei nu ar avea nici un rost"
-Ia cati oameni consideri ca trebuie!
Ii putea citi hotararea in priviri asa ca se rezuma doar sa isi numeasca camarazii.
-Cum este o actiune de cautare o sa am nevoie de un purtator al Byakuganului, Neji sau Hinata. De asemenea Shino, Kiba si Akamaru mi-ar putea fi de folos.
Statu putin pe ganduri dupa care adauga cu putina sfiala gandindu-se la importanta pe care aceasta persoana o avea pentru Sakura si Naruto.
-De asemenea, as avea nevoie de Sakura ca si ninja medical. Si de Naruto. Nu cred ca mai trebuie sa mentionez de ce ar trebui sa vina si el.
Privi in jos incercand sa ii evite privirea, dar ramase blocat cand auzi consimtamantul ferm al acesteia.
-Daca asta este tot atunci eu nu am nimic de obiectat.
Parea atat de convinsa pe ceea ce spunea, asa ca o privi din nou si adauga cu mai multa convingere.
-Bineinteles nu cred ca mai trebuia sa mentionez ca Chouji si Ino vor fi si ei in echipa. Sunt colegii mei si cu ei lucrez cel mai bine. Acestea fiind spuse...
Dar nu apuca sa isi termine propozitia caci vazu privirea cuprinsa de disperare a femeii cazand in nestire, incercand parca sa il evite pe el.
-S-a intamplat ceva?
"Ce prostie... e mai mult decat evident ca ceva s-a intamplat. Dar ce?"
-In legatura cu ultimele cereri... il poti lua pe Chouji fara nici o problema.
Inca nu indraznea sa il priveasca in ochi si asta il facea sa isi piarda si mai mult increderea in faptul ca povestea asta avea sa aibe un sfarsit relativ bun, dar simtea ca venise momentul elucidarii misterelor si probabil ca si Tsunade stia acest lucru. Asa ca a preferat sa taca si sa o fixeze cu privirea, asteptand continuarea care mai mult ca sigur avea sa fie una nu tocmai agreabila.
Momente de tacere se scurgeau incetul cu incetul si cand simti ca nu mai are nici un motiv sa se invarte in jurul acelorasi ganduri, aceasta vorbi:
-Ino nu va poate insoti.
Cuvintele ei erau mai mult sterse decat reflectia unui ordin si era suficient doar sa o privesti ca sa iti dai seama ca nimic bun nu se intampla in tot acest mister.
-De ce?
-Pentru ca ea este tinta voastra.