Personajul preferat din Rurouni Kenshin

[Johnny D]

Rurouni Kenshin seria animata ofera o gama detailata de personaje care mai de care mai carismatice, multe dintre ele cu skiluri ce par rupte din lumea legendara a samurailor.
Nu am ce sa spun in plus decat k consider multe personaje k fiind cap de afish cum ar fi Kenshin "Battousai" Himura{binentzeles}, Hajime "Woolf of Mibu" Saito, Aoshi "Leader" Shinomori, Makoto "Battousai" Shishio, Seijuro Hico "The thirteenth", Sojiro "Tenken" Seta, Sanousuke "Zanza" Sagara, Juppongatana members, Sun of God, Enishi Yukishiro, sadic Kanryu, sau orice alt personaj care evoca sentimente similare celora pe care le simtzitzi voi deoarece in acest anime sunt prezente multe tipologii de caractere shi filozofii cum ar fi shi altele mai pashnice care apartzin Kaoru Kamya, Megumi Takani, Misao Makimachi{ce ma distreaza numele ei } Yahiko Myojin{aici se poate discuta }, Holly Mother, Tomoe Yukishiro, dar care nu sunt deloc mai ushoare decat ale primei categorii, celei de fiercesome fighters.
Va rog sa votatzi & argumentatzi alegerea facuta deoarece argumente eu dzic ca sunt o droaie pt fiecare dintre aceste personaje. Numa 10 intra la poll deshi mai multzi ar merita-sorry, incerc sa-i aleg pe top 10!

[Red Baron]

Soujiro Seta este personajul meu preferat, pt faptul k zambea tot timpul, desi sufletul lui era indurerat, ca sa nu-si arate emotiile, ca o masca, sau mai bine zis un zid de protectie.
In locul lui si eu as fi ucis ca sa nu fiu ucis(ma refer la incidentul din copilarie cu familia lui). Familia lui era nenorocita, a meritat-o!
M-a marcat si vorbele lui, "If you are strong, you live. If you are weak, you die". Si in plus era super tare si avea o tehnica de lupta foarte buna.

[Johnny D]

---Intamplator sau nu, shi personajul meu favorit este tot Sojiro in principiu datorita vietzii aproape insurmontabil de dificile la care a fost damnat prin nashtere, conshtientzizandu-shi-o deplin, asha cum spunea ca intzelege d c este tratat in acel fel, doar este un copil din flori, dovada vie a lipsei de respect shi caracter a tatalui lor, adaug eu-k emnificatzie la spusele lui.
---Intreaga cavalcada de evenimente triste cu care-l impovarau necontenit fratzii shi apropriatzii lui este grandios de odioasa dar in ciuda a tot el a dezvoltat un mecanism defensiv cum aproape nimeni nu a fost nevoit sa dezvolte innaintea lui, tocmai datorita conshtientizarii-poate mai corect spus acceptarii pedepsei pe care o suporta. Asha k prin experimente de incercari de sugerare de mila a observat ca mai mult hraneshte sufletele haine a acelor care loveau cu sete nebuna ceea ce intruchipa fizic lipsa onoarei tatalui lor, apoi aceasta sete devenind manie isterica, joc infiorator de sadicitate pe spatele unui copil al carui pakat de ispashire era dreptul nativ. Acest sistem defensiv, graficizat pe oroarea discrepantzei dintre disperare shi zambetul crispat al victimei incoltzite, il impresionah pana shi pe Battousai Shishio, cel plin de o groteasca dorintza de razbunare la vremea respectiva.
---Stima mea pt Sojiro a capatat ascendente fulminante tocmai in momentul in care sufletul sau nevinovat renuntza la umanitate involuntar, printr-un act de disperare pe care-l regreta profund in ciuda zambetului fortzat din nou pe fatza sa. Momentul in care Shishio-l intreaba "Sojiro, plangi?", iar lacrimile sale acoperite de ploaie shi de zambetul ce de data asta capata sinceritate printr-o crunta nebunie ce innabushea partea lui sensibila, partea lui poate exaumana, ce avea sa ramana in umbra respectului oarecum meritat pt Shishio multzi ani de atunci incolo, e copleshitor. Aceasta nebunie care te face sa zmbeshti cand te aflii in pragul unui colaps sufletesk e cea pe care putzini o cunosk, mai bine spus putzine momente ale vietzii pot conferii oroarea simtzirii ei, e un sentiment de pur horror la adresa propriei persoane a carei altitudine, intensitate creshte spre infinit, e inconshtientizabila shi totushi acest Sojiro Seta, baietzelul ce cara butoaie cu orez, veshnic trist, veshnic ocarat, a gasit modalitatea de interschimbare a tristetzii umane, mistuitoare pe o fatzada rece, zambitoare prin prezentza ei, covarshitoare prin prestantza ei, ascunsa intr-o nebunie ce ocolea aproape incredibil eul propriu, sinele sau.
---Apoi apare Kenshin, pt care durerea-i un stil de viatza...singurul capabil, atat in sabie cat mai ales filozofic sa dizolve, demoleze zidul nebuniei acestui copil ce aparent nu avea suflet, dar suferise in catziva ani de copilarie cu mult mai mult decat pot majoritatea adultzilor makar conshtientiza. Aceasta nebunie ce in puterea sortzii pare un clisheu ridicol intre zambet shi oroare, e cea care iarashi nu poate fi sesizata de orishicine, ea existand shi-n realitate in oamenii ce sufera peste puterea imaginabilului omului obishnuit, precum shi-n alte anime-uri sesizata doar de cei care o cunosk. Dar nu intotdeuna apare cate-un Kenshin a carui karisma sufleteasca, principiala sa fie suficienta pt a o alunga, dar despre acesta nu o sa vorbesk acu' ca-i oarecum prea mult de povestit shi ma identific cu el prea tare ca sa-l numesk personajul meu preferat; in schimb modul de viatza, elasticitatea tolerantzei{tensiunii cum il numea un membru de pe alt forum-Gabriella parka}, shi zidul de nebunie din spatele unui zambet ce acoperea latenta suferintza---pe care cu greu incep sa le concep---ma fac sa-l admir cel mai tare pe Sojiro shi sa-i acord respectul meu maxim, neconditzionat, ireprobabil shi prin urmare sa-l consider personajul meu preferat in aceasta serie absolut fenomenala care se numeshte Rurouni Kenshin.

[Flaw]

Personajul meu preferat era... bat tobele... Sanosuke
Cu riscul de a parea superficial si stupid, imi placea de el din acelasi motiv pentru care mi-a placut si Gutts: THE REALLY BIG SWORD!
E drept ca nu se compara din punct de vedere psihologic cu Battousai, nu au personalitati la fel de complexe, dar mie mi s-a parut mult mai impresionant si mai "eye candy" decat Kenshin. E drept ca e spectaculos si sa il vezi pe Kenshin cum are niste reflexe fulgeratoare si cum gandeste fiecare miscare, dar tot mai mult imi placea cand taia Sanosuke copacii cu "sabioiul"