Pe urmele diavolului [hentai]

[Ramonitzz]

Super tare...chiar te pricepi ca te pricepi si scrii un fic captivant...imi place mult de tot...stii sa mentii suspansul.
Abia astept sa vad continuarea si sper sa nu intarzie prea mult. Sunt foarte nerbdatoare cum o sa iasa Alex din situatia asta. Si sper ca nu il lasi pe tatal ei sa afle adevarul...Ar fi un pic cam lame. Te-am pupat si te astept :X:*:X

[Dark~Melody]

O.O....Chiar ma tii in suspans....Oare tatal ei o va gasi...?
Ce se va intampla?Chiar te pricepi la descriere si dialog.Ambele au un continut explicit...suficient de explicit incat sa ma faca sa doresc urmatorul capitol mai repede....Te rog grabeste-te!!!!:X
Greseli de tastare n-am vazut....nici nu cred ca au fost....sper.Daca au fost baka me ca nu le-am vazut.
O singura greseala...Capitolul e prea scurt...vroiam sa mai citesc, dar asta e, suspansul isi spune cuvantul.Cel putin pentru mine.
Astept urmatorul capitol care sper ca va veni repede si va fi kilometric.
Spor la scris in continuare.Bye!;)

[Marty:X]

Hy!Asa deci greselile nu ti le mai mentionez.Deci trebuie sa-ti zic ca ficul este super!Ma intreb oare ce se va intampla in continuare.
Naratiune ai :X:X
Descriere ai :X
Dialog ai si nu e sec.
Vreau nextul repede la toate ficurile ok?Nu ai avut prea multe greseli de tastare.Oare ce ii va raspunde Alex.Abia astept!Bye and Kissu!

[Hitman]

Bun acest capitol este necorectat, asa ca imi pare rau pentru greselile care vor fi in text.

Iubire uitata


Sunt un om mort, nici macar nu mi-am facut testamentul, dar ce sa las drept mostenire? Prostia mea. Doamne ajuta-ma sa scap si din acest necaz. Trebuie sa gasesc o solutie, si trebuie sa fie pe moment, adica chiar acum.
Nimic domnule, am o verisoara beata, si i-am zis sa se culce, dar vrea mereu sa bea! Ii zic eu, inghitind in sec
Bine atunci, eu voi pleca, pentru ca am treaba, dar tu sa nu o scapi, din ochii pe fica mea!
Tatal ei iese afara, si puteam raspira, fara nicio frica. Nu inteleg ce a apucat-o pe aceea fata, cred ca a innebunuit, ii era frica ca nu ii mai dau drumul? Ce aiurea. Deschid usa, si Ana da buza peste mine, trantindu-ma jos, apoi isi ia un cutit de la bucatarie.
- Daca te aproprii de mine, te omor!
- Ma faci sa rad... tu nu vezi ca iti tremura mana? Ii zic in timp ce coboram scariile
Ana strangea cutitul in mana, incercand sa para dura, dar degeaba, pentru ca atunci cand am ajuns in fata ei, tremura de frica. I-am luat cutitul din mana, si am lipit-o de zid, bagandu-mi mana dreapta, sub prospul infasurat in jurul ei.
- Nu incerca sa pari dura, deoarece ca mi-am dat seama ca simti ceva pentru mine!
Auzind acele cuvinte, ochii Anei devenisera mari, si inmuiati in lacrimi. Nu ii facusem nimic, dar panza apoasa ii inmuiase fata imediat. Am plecat de langa ea, asezandu-ma pe fotoliul negru de piele. O admiram din cap pana-n picioare, inca o doream, dar nu puteam sa o fortez. Isi ia hainele si urca la etaj, voia sa plece. Aprind televizorul, dar nimic, nimic interesant, ma plictiseam mai rau, uitandu-ma la prostii. In cateva minute, Ana coboara scariile, privirea ii era in pamant si nu zicea nimic, poate ii era teama. Nu am mai apucat sa ii zic nimic deoarece a iesit repede pe usa. Acum ca stau si ma gandesc mai bine, ce dracu am avut in cap? M-am legat de o pustoaica, fara minte, nu imi vine sa cred... am innebunit. Fiind obosit sa ma mai gandesc la ceea ce am facut, imi iau o camasa pe mine si niste pantaloni negri si plec sa imi iau ceva de mancare, deoarece trecusera deja trei sau patru zile in care eu ma hranisem doar cu tutun si alcool. Ajung in fata magazinului si incerc sa intru, dar o fata destul de frumoasa tinea clanta cu mana, poate din neatentie, sau era pe punct de plecare. Vazand ca nu puteam sa intru, se indeparteaza imediat de usa, rosiind putin in obraji. Imi placea sa vad fetele care se rusinau in fata mea, imi dadea impresia ca vede ceva la mine. Ii zambesc, iar ea lasa capul in jos, se inrosise mai rau, atunci ii ridic barbia cu degetul aratator si ma aproprii de urechea ei.
- Nu fi timida!
Ochii mei o priveau insistent, iar ea nu mai stia ce sa zica, era timida. Ma indepartez usor de ea si incep sa imi fac cumparaturile, dar observ ca ea nu s-a miscat din fata usi. Daca cu Ana nu am avut noroc, poate am cu tine. Dupa cateva minute, eram gata, platesc si ma indrept spre iesire, dar atunci o mana ma apuca de brat. Era aceea fata.
- Stai!... cum te numesti? Imi zice ea in timp ce barbia ii tremura.
- Ma numesc Alex... daca vrei putem bea o cafea impreuna!
Ma privea in timp ce se observa cu ochiul liber ca voia sa mearga cu mine. O invit pana la mine acasa, iar ea accepta. Se vedea dupa expreia fetei pe care o avea ca voia sa fie cu mine si aveam de gand sa ii implinesc fantezia. Ajungem in fata usi si o iau de gat, se simtea din ce in ce mai rusinata, dar dupa parerea mea, nu cred ca avea motiv. Mancam amandoi la masa din bucatarie, dar deodata ea ma intreaba.
- Alex!... ma mai ti minte? Sau macar iti mai aduci aminte de mine?
Am ramas uimit, semana cu cineva, dar nu puteam sa imi dau seama cu cine. Poate era vreo fosta colega de facultate, sau de liceu... nu imi dadeam seama cine era.
- Bine, iti zic cine sunt... sunt Cristina, prima ta iubita, atunci cand am fost in liceu, iti mai aduci aminte de mine?
Nu imi venea sa cred... Cristina, prima fata pe care am iubit-o, prima mea dragoste.
- Doamne cati ani au trecut? 9 ani... nici nu mai stiu!
- Alex... nu stiu cum vei reactiona la ceea ce iti voi spune, eu... eu inca te iubesc!
Auzind acele cuvinte... furculita imi cade din mana. Cristina inca ma iubea? Era un lucru bun... sau asa credeam, oare pana la urma tot vom face ceva in seara asta.

[Hitman]

Capitol necorectat^^


Revenirea


Priveam farfuria in timp ce mana mea stanga, imi trea printre suvitele de par, puteam spune ca eram putin uimit. Trecusera atatia ani, iar Cristina inca nu ma uitase, era ciudat, foarte ciudat. Ma ridic incet de la masa, apropiindu-ma de ea. Avea aceeasi privire angelica de acum noua ani, dar nu puteam sa o privesc ca o femeie, ci ca o prietena. Imi era greu sa cred ca eram atras de ea. Cristina a fost prima fata din viata mea, iar eu primul baiat din viata ei, poate faptul ca mi s-a daruit mie prima data, era o cauza pentru iubirea ei, care nu se stinsese nici dupa noua ani. Am vrut sa ii pun mana pe obraz, dar deodata ea s-a ridicat, zicandu-mi.
- Am inteles... vad ca nu mai are niciun rost sa mai stau aici! Acestea fiind ultimile ei cuvinte inainte sa paraseasca casa mea.
Nu am incercat sa o opresc, pentru ca puteam sa o fac sa sufere, asa ca am lasat-o sa plece. Am urcat scariile la etaj, patrunzand in camera mea, voiam sa ma odihnesc si sa iau o decizie in legatura cu slujba mea. Eu eram procuror, dar din cauza ca Anca a murit, am fost nevoit sa imi iau un concediu mai lung, dar sa nu mor de foame, a trebuit sa devin detectiv particular.
Am luat telefonul in mana si am decis sa imi anunt intoarcerea la vechiul meu loc de munca. Simteam nevoia sa am din nou acele cazuri complicate cu crime, cu tot felul de lucruri. Imi lipsea interogarea persoanelor, care le gaseam suspecte, imi lipsea totul din aceea suljba.
Dupa o conversatie cu comandantul, puteam sa ma intorc la birou, de maine incepeam lucrul. Eram asa fericit, in sfarsit puteam sa revin la normal, dar nimic nu va mai fi la fel, nimic, deoarece Anca nu mai era. Imi era greu si rusine, cum putusem sa uit de ea, dar intr-un fel trebuia sa imi continui viata, nu voiam sa accept sa ma distrug, mereu si mereu. Degeaba ma gandeam la Anca, credeam ca ma aude, dar erau prostii, ea nu mai era si nimeni nu va mai putea schimba acel lucru. Ma asez in pat si imi pozitionez bratele de o parte si de alta a capului, eram obosit si avusesem o zi atat de incarcata, mai ales ca noaptea trecuta nu dormisem deloc.
Simteam cu pleoapele mi se inchideau, iar somnul ma cuprindea, dar ceva parca nu ma lasa sa dorm, ceva ca o presimtire, iar imaginea Cristinei era in mintea mea. Nu stiam despre ce era vorba, asa ca am renuntat sa ma gandesc, in fond maine era prima mea zi la serviciu, dupa un lung concediu.

In dimineata urmatoare

M-am trezit de dimineata, pregatindu-ma de plecare. Eram entuziasmat, la fel de entuziasmat ca atunci cand am luat la facultate... eram ca un copil mic, asteptandu-si acadeaua. Ma imbrac repede intr-o camasa neagra care venea cam stramta, punandu-mi muschii intr-o lumina diferita. In cateva minute eram gata, cobor in living, imi iau cheile si cobor jos pentru a ajunge la masina. Pornesc repede lasand o urma neagra pe sosea, deoarece am pierdut timpul cu aranjarea imagini si eram in intarziere. Ma intrebam oare ce parere vor avea colegele mele despre mine? Oare vor fi uimite? In fond nu am mai vorbit cu ele de aproape un an, dar prietenii mei? Abia asteptam sa ii ravad pe toti. Intarziasem si la fiecare intersectie ma prindea cate un semafor, incepeam sa ma enervez, mai ales ca erau uni tampiti care pur si simplu nu acordau prioritate, dar trebuia sa ma calmez. Peste cateva minute eram in fata sediului, am coborat jos si am patruns in cladire. Prima care ma vazut a fost Corina, fosta mea colega de birou. A fost atat de uimita incat a scapat hartiile din mana. I-am zambit si mi-am continuat drumul spre protectorul meu. Domnul Cresea avusese mereu grija de mine si atunci cand intrasem in cele mai mari belele, el mereu ma apara de ziarele de scandal pentru nu a-mi distruge imaginea. Am ajuns in biroul lui Cresea, iar el atunci cand m-a vazut, si-a frecat ochii... nu ii venea sa creada ca sunt eu.
- Alex, baiete de cand nu te-am mai vazut? Imi zice el rambind si apropiindu-se de mine.
- Bine... am decis sa revin, iar la activitate!
- Ca tot ai pomenit de activitate... avem un caz complicat, dar nu am sa pot sa ti-l dau, deoarece e prea complicat, dar vei primi altul mai usor!
- Ce caz?
- O fata pe nume Cristina Dinescu, a fost omorata seara trecuta, in jur de miezul noptii, iar acum medici si oamnei nostri, sunt acolo!
Cristina... nu, nu, nu se poate... e imposibil, nu e adevarat, sigur minte. Nu se poate sa fie adevarat, e fals. La naiba, imi venea sa plang, Cristina, aceea fata dulce si inocenta... pe cine avea ea dusman? Pe nimeni.
- Vreau acest caz!
- Alex, e un caz foarte important, daca stai sa te gandesti, ea e sau a fost vedeta... a fost ca o regina a muzici pop, acum te poti gandi cati fani fanatici vor vrea sa fie pedepsit asasinul, iar daca noi nu vom gasi repede un vinovat, vom fi in pericol. Chiar vrei sa te bagi in cacatul asta?
- Nu imi pasa de o adunatura de fani, eu vreau sa preiau acest caz!
- Alex in totdeauna te-am protejat... nu iti voi da acest caz!
- E haide! Dupa un an in care nu am fost activ, acum vreau sa fiu din nou primul!
- In totdeauna ai vrut sa fi in frunte si daca asta ti-ai propus, nu am ce sa fac... tu vei avea acest caz!
- Sunt sigur ca il voi gasi pe vinovat si il voi aduce in fata justitiei, atunci voi fi satisfacut. Doar eu am avut cele mai multe succese... nu-i asa?
- Asa este! Mormai Cresea printre dinti
Zambeam, dar fals, in sufletul meu era un calvar... cum s-a intamplat? De ce Cristina? Aceste intrebari se invarteau mereu in mintea mea, dar aveam de gand sa le gasesc un raspuns, chiar daca pretul lor va fi viata mea.

[~~YuRa~~]

Foarte tare !
Imi place capitolul , chiar daca imi pare rau pentru Cristina . Oare Ana a omorat-o ? ... :| Nu stiu , da' eu aja cred .
Greseli de tastare :
"nu a-mi" - a nu-mi
Descrierea :x
Naratiunea :x
Dialogul :x
Astept nextu'
Ja ne

[nimeni]

uh vai de mine ...... cine ar fi ucis-o pe saraca fata ?
imi place capitolul asa tare ... ai avut ceva greseli , dar nu mi-au atras astentia
actiunea era prea tare ca sa ma pot dezlipi de ea
dialogul - minunat si deloc sec
descrierea - :X:X
naratiunea - din plin , plina de dinamism
ca defiecare data ... m-ai lasat fara cuvinte
astept nextu` Ja ne :*:*