Pa-pa-paparazzi!

[Ops!]

Salutare. As dori sa imi postez ideea de fic. Sper sa nu iasa ceva scurt si sa fie interesant.

Pa-pa-paparazzi!

Karina Popescu, draga mea, te joci cu iubitul?
Celebra cantareata si actrita, Karina Popescu, se pare ca s-a jucat atat cu focul, cat si cu... sotul. Dupa ce editia trecuta am gasit-o intr-un bar cu un fante de Dorobanti, astazi gasim... vai! Prapad si jale. Din stralucitoarea domnita de mai ieri, astazi vedem o femeie trista. Sa intelegem, Karino, ca te-a abandonat Fat-Frumos, cel cu limuzina? Nu mai ai dupa ce trai? E, lasa, femeile frumoase isi gasesc repede cate un Gheorghita cum a fost al tau. Succes. Ciao!

Je

Asa suna articolul din revista Buh-bye!, care se pare
ca va intrece Ciao!, o revista aparuta in urma cu douazeci de ani. Totusi, trebuie sa aflu cine este aceasta Je. Am niste conturi de reglat cu ea...

Acesta este doar un prolog, si da, actiunea se petrece in 2029. Si da, e ceva cu paparazzi. Si articolul am incercat sa il fac sa semene cu cel din revistele de scandal. Sper ca mi-a iesit.

[Yaoi Queen]

Mmmm... deci tu chiar numesti asta fic? :|
"Sper sa nu iasa ceva scurt si sa fie interesant" ?.Mai mult de 5 secunde nu mi-a luat sa citesc si nici interesant nu mi s-a parut.... sincer.Tie ti se pare interesant? nu inteleg cum ar putea.
In primul rand, un text/ compunere/fan-fiction/etc. se scrie in WordPad/NotePad/Microsoft Word si asa mai departe, si dupa ce scrii, sa zicem cel putin o pagina si dupa ce il corectezi, numai atunci il postezi :|
Seriously now :| e prima oara cand scrii un fic? Dak nu, atunci mi nu se pare k te pricepi... si daca da, atunci se observa >.>
Nu stiu cum sa-ti explic dar:
1.Desciere- lipsa
2.Dialog(desi nu este recomandat in exces daca e jalnic)-lipsa
3.Nu m-am prins de idee... adica o tipa/actrita/whatever s-a despartit de sot si a fost gasita cu un afemeiat in Dorobanti? >.> again nu e ceva foarte... interesant.
4.Lungimea ficului cred ca pot sa o spun si in centimetri, si in randuri :| 4,5 centimetri si... sa zicem 7 randuri?
5.Acel "articol" este ingrozitor de jalnic _-_

Bun... altceva: Descriere, actiune, dialog, lungimea textului, chestii-trestii, intelegi? incearca sa scrii mult... MULT MAI MULT O.o
C'ya ^-^

[Ops!]

Multumesc de sfat. Niciodata nu imi ies ficurile lungi, si o sa fac mai bine.
[/align] Cautari

" Cei de la revista Buh-Bye! fac articole in care improasca cu noroi niste oameni nevinovati. Trebuie sa aflu cine este << Je>>, pentru ca cei la care tin sa nu ajunga in aceeasi situatie.
Am uitat sa ma prezint. Numele meu este John Norman. Sunt american de origine, dar in aceasta tara m-am integrat repede si mi-am facut prieteni. Din pacate, prietenii mei n-au scapat de remarcile rautacioase ale reporterilor ce "lucreaza" la revistele de scandal. Reusesc sa faca persoane bune la suflet sa para jalnice, penibile, le fac de ras. Ce detest eu cel mai mult... paparazzi. Scopul meu este sa demonstrez falsurile asa-ziselor "imagini compromitatoare". Din cercetarile mele reiese ca "Je" ar fi o femeie tanara, ce cauta celebritatea, si este in stare de absolut orice pentru asta.

Se pare ca are o parere proasta despre cei ce ii critica "munca" si ca ar face orice pentru a-l gasi pe "Norman, acel detectiv ridicol" , facand referire la subsemnatul, si ca " nu poate suporta cei ce isi baga oala unde nu le fierbe nasul". O persoana aiurita, cu siguranta. Va fi usor sa o gasesc, avand in vedere inteligenta ei. Locuind in vecinatatea mea (dupa cum am aflat de pe site-ul acesteia) va fi usor. Pe la aceasta ora, ar trebui sa fie la "vanatoare".
John iesi din bloc si se indrepta spre Hotel Pomelo, un club de fite unde persoanele ce le detesta cel mai mult isi " faceau veacul". Deschise incet usa, probabil o usa spre reusita in viziunea sa.
Spre propria-i uimire, niciun blitz nu stralucea, nimeni nu avea asupra sa vreun aparat de fotografiat. In acel moment observa pe cineva care statea la distanta, si care privea lung spre oamenii celebri ce dansau. Aceasta era o tanara subtirica, bruneta, cu parul scurt si ciufulit, cu ochii verzi ca iarba si care parea foarte atractiva.
" Detectivul" se apropie de aceasta.
- Domnisoara, de ce o persoana atat de frumoasa ca dumneavoastra este atat de trista?
- Prefer sa nu fac nimic, decat sa se creada ca sunt o persoana fara principii.
- Doriti sa spuneti ca nu scapati fara ca cineva sa va fotografieze? Daca v-as invita la dans...
- Domnule, s-ar crede ca sunteti o noua "cucerire", zise aceasta surazand.
- Dar cum se poate? Nu v-am zarit niciodata in revista Buh-Bye! sau alte publicatii vulgare.
- Si dumneavoastra credeti asta?
- Desigur, eu chiar incerc sa demonstrez ca ipostazele in care apar anumite personae publice sunt niste falsuri.
- Si banuiesc ca dumneavoastra sunteti John Norman, cel ce a postat acel articol in ziarul “ Ce se mai intampla in Romania” ? Cat mi-am dorit sa va intalnesc! V-as putea ajuta in cautarea dumneavoastra.
“ Nu cred ca imi va fi de folos…” se gandi “vanatorul” . Totusi, aparentele puteau insela cu adevarat in acele timpuri. Astfel, ii accepta ajutorul si se intreba ce ar putea sa stie tanara despre misterioasa “Je”.

Sper ca a iesit mai ibne, iar daca nu... astept critici, deoarece si mie mi s-a parut un dezastru "prologul".

[Berry.]

Buna! Am trecut si eu pe aici...
Cred ca acest capitol a iesit mai bine ca prologul care nu a fost deloc bun(nu vreau sa te superi pentru ca-ti spun asta).
Ideea e originala, dar puteai sa mai dezvolti dialogul, asa e putin sec.Capitolul putea fi mai mare, dar in comparatie cu prologul este mult mai bun.^^

,,- Si banuiesc ca dumneavoastra sunteti John Norman, cel ce a postat acel articol in ziarul “ Ce se mai intampla in Romania” ? Cat mi-am dorit sa va intalnesc! V-as putea ajuta in cautarea dumneavoastra.''
-aici mi se pare ca femeia a ghicit mult prea repede cine este barbatul, pana sa-si dea ea seama cine este el mai puteai sa mai pui cateva replici intre personaje.

Nu vreau sa te supere comentariul meu, eu chiar cred ca poti sa devii mai buna.^^Astept urmatorul capitol.^^

[Abbeh.]

Hello!....Am trecut si eu pe aici...
Si sincer, titlul spune mai mult decat tot ce ai scris tu pana acum.
Adica, nu te supara, dar se putea mult mai bine.Nici eu nu sunt prea buna, dar incerc sa`mi dau silinta.
Sper ca nu te`a suparat comentariul meu, dar daca da atunci da`mi un pm.
Totusi, se putea mai bine.
Kiss and Ja Ne!:*

[Ops!]

Am revenit cu un capitol, sper ca mai bun. Iar daca nu, you are free to comment. Accidentul


- Domnisoara, va multumesc pentru ca doriti sa ma ajutati. Doar ca eu v-am invitat la dans. Nu o sa se intample nimic. Va promit.
Intr-un tarziu, tanara ii accepta invitatia. Muzica era linistitoare, iar cei doi incercara un vals. Necunoscuta se misca asemeni unei lebede pe ringul de dans, iar John abia daca reusea sa tina pasul. Din cauza neindemanarii sale o calca pe femeie pe picior.
- Ma scuzati, domnisoara…
- Numele meu este Otilia. Dar nu trebuie sa va scuzati. Oricine mai greseste cateodata. Din pacate va trebui sa plec. Mi-a facut placere sa va cunosc.
- V-as putea insoti? Este noapte, iar o doamna nu trebuie sa mearga singura. Si eu sunt foarte ocupat, zise pe un ton prietenos “vanatorul”. De data aceasta, nu mai accept nici macar un refuz.
Tanara se invoi si de aceasta data. Afara luna lumina pamantul cu sagetile sale de argint.
- Este foarte frumos… sopti Otilia.
- Intr-adevar. Dar nu se compara cu frumusetea dumneavoastra.
“ Nu cred ca o sa imi mai faca asemenea complimente peste ceva timp”, se gandi femeia. Se hotari sa ii multumeasca lui John, dar chiar atunci se auzi un zgomot puternic.
O masina gonea pe … trotuar. Norman incerca sa o protejeze pe tanara cu propriul sau corp. Dar era prea tarziu… O perdea de intuneric ii invalui pe cei doi, iar apoi nu mai stiura nimic.
Abia dupa catva timp, femeia isi reveni in simtiri. Dar nu se mai afla pe strada intunecata, alaturi de detectiv, se afla pe un pat de spital unde era atent supravegheata de o asistenta. Privi camera ce ii era necunoscuta, incercand sa isi aminteasca cum a ajuns acolo. Si mai ales, de ce nu mai era John langa ea? O intreba pe asistenta:
- Unde este John? Va rog, raspundeti! Nu ma lasati asa!
- Doamna, sotul dumneavoastra este la Terapie Intensiva. Dar starea sa este stabila. Nu va temeti.
Obrajii tinerei capatara o nuanta trandafirie.
- Nu este sotul meu… suntem doar prieteni. Doar ca el m-a protejat , si n-as putea suporta sa stiu ca a patit ceva din cauza mea.
Otilia incerca sa se ridice, sa il vada pe “vanator”, sa il imbarbateze, dorea sa fie cu el. Insa cealata femeie o opri.
- Doamna, aveti nevoie de odihna. Va rog extraordinar de mult sa stati jos. Trebuie sa va calmati dupa socul suferit.
“ Tocmai de aceea nu suport doctorii”, se gandi tanara.
- Stati linistita, sunt teafara si nevatamata. Bine, doar putin vatamata, dar nu conteaza. Important este ca sunt in stare sa ma duc pana la el, iar cand imi doresc ceva, nimic nu ma poate opri.
Tanara femeie pasi pe gresie si iesi din salonul ei. Holul era ingust si parea fara sfarsit. Strigatele pacientilor se auzeau peste tot.
“ Ma tem sa nu fie si John in aceasta situatie. Lasa, trebuie sa fie bine. “ isi zise Otilia . In cele din urma, gasi us ape care scria cu litere de-o schioapa “Terapie Intensiva”. Deschise incet usa…

Banuiesc ca am facut actiunea cam grabita si dialogul cam sec. Daca mai am si alte greseli, va rog spuneti.