P.S. I Love You +16/ +18

[Lexx45]

P.S. I Love You

Disclaimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul Naruto al caror posesor adevarat este defapt Kishimoto Masashi si nu fac profit de pe urma personajelor sau intamplarilor.

Capitolul I: Inceputul sfarsitului

Sakura P.O.V.

[/font]

Stau si ma gandesc. Oare cu ce am gresit? De ce tot ce este rau mi se intampla mie? De ce eu trebuie sa sufar in timp ce toti ceilalti se bucura? De ce eu sunt cea care nu mai are nici o speranta in viata?
Stau pe marginea geamului si ma uit la ploaie. E ciudat dar ploaia ma relaxeaza. Ea imi este singura alinare. Ea imi este alaturi cand imi e greu. Cerul plange odata cu mine, raspandindu-si lacrimile pe stradutele orasului Tokyo. Nu imi iese din cap ceea ce mi-a facut. De ce eu? De ce a facut asta? Mi-a facut inima bucati si nu i-a pasat. Niciodata nu i-a pasat de mine si eu acum realizez. Am fost indragostita de el, am crezut in el. Pentru ce? Pentru ca el sa-si bata joc de mine? Nu va ramane asa! Va plati pentru ceea ce a facut. Nu-l voi lasa sa ma calce in picioare. Este un gunoi si asta va ramane. Dar totusi nu pot sa ma opresc din plans. Siroaie de lacrimi navalesc pe fata mea atunci cand in minte mi se deruleaza ca un film imaginile cu cei doi.

.....::::::Flashback:::::.....

Eram in drum spre casa iubitului meu. Vroiam sa-i fac o vizita surpriza de ziua lui si sa-l scot in oras inainte de petrecerea de diseara. Ajung in fata usii de la intrare si sun. Nu raspunde nimeni. Il sun pe mobil si nu raspunde dar totusi il aud cum suna in casa. Poate doarme. Intru pe usa si ma indrept spre camera lui de la etajul unu. Cand intru raman in stare de soc. Sasuke, baiatul care se presupune a fi iubitul meu statea pe cea mai ingamfata fata din scoala. “Faimoasa Karin”. Mda...chiar daca stiu ce reputatie are, nu voi spune ca Sasuke este nevinovat.
Incercand sa-mi stapanesc lacrimile ce-mi intepau ochii ma uitam la cei doi care se oprisera din activitatile lor. Karin cand ma vede zambeste invingatoare iar Sasuke se uita uimit la mine.

-De ce? Atat mi-a iesit pe gura. Niciun cuvant nu mai puteam rosti. Ma uit la cei doi care privesc in directii diferite apoi il vad pe Sasuke cum se apropie de mine. Nu stiu ce avea de gand sa faca.

-Pentru ca m-am plictisit. Doar nu credeai ca voi ramane doar cu tine, nu? Vise scumpo. Niciodata nu am pretuit o fata si nu voi incepe cu tine. Putin imi pasa de ce ai crezut tu.

.....::::::Endflasback:::::.....

Nu-mi vine sa cred ce mi-a spus. Cum a putut face asta? De ce a trebuit sa ma indragostesc ca toanta de el? Cum voi mai putea eu de-acum sa mai iubesc pe cineva? Cum voi mai putea avea incredere in cineva? Mii de intrebari fara raspuns navalesc in capul meu. Observ ca afara s-a intunecat. Cat de repede a trecut timpul. De dimineata stau si privesc ploaia. De fapt de o saptamana stau numai in camera mea. Chiar ar trebui sa mai ies. Trebuie sa-l uit. Nu trebuie sa sufar pentru el. Nu merita.

Cu aceste ganduri ma duc la culcare. Aveam de gand ca maine sa merg la o tura de shopping cu cea mai buna prietena a mea, Hinata. Ea era o fata foarte draguta, cu parul lung si negru cu reflexii albastre si ochii de o nuanta forte frumoasa de lila. Eram foarte deschisa in fata ei. Ii spuneam orice si ea mereu avea timp sa-mi asculte necazurile. Intr-un sfarsit somnul vine si pe la mine adormind neintoarsa toata noaptea.

Dimineata nu ezita sa apara. Ca de obicei ma trezesc pe la noua si ma indrept spre baie pentru a-mi face siesta de dimineata. La contactul gresiei cu piciorul meu, tresar, fiind o diferenta de temperatura destul de mare. Ma spal pe dinti si pe fata dupa care fac un dus scurt. Ajunsa inapoi in camera mea ma indrept spre dulap de unde imi aleg o fusta scurta de blugi si un maieu negru, iar in picioare o pereche de balerini tot negri. Machiajul a fost natural fiind format din luciu de buze si putin rimel. Am sunat-o pe Hinata si am stabilit sa ne intalnim in fata la mall in jumatate de ora dupa care am luat micul dejun.

Nu-mi vine sa cred ca ies din casa. Nu am mai vazut peisajele naturii de o saptamana. Ies din casa, incui usa, dupa care ma indrept spre centrul comercial. Nu aveam mult de mers. O iau prin parc si in timp ce mergeam admiram peisajul ce se asternea sub ochii mei. Aeriana cum sunt reusesc sa dau peste cineva. La contactul cu acea persoana, am cazut amandoi in directii opuse. Ma ridic repede si incep sa-mi cer scuze si ii spun ca nu am facut-o intentionat. Cand ma uit mai atent la persoana peste care am dat observ ca este chiar...[align=center]

[LLC]

Ok, deci vad ca esti noua pe aici, bun venit pe Zup!... :victorie:
Acum sa trecem la treburi serioase. E destul de greu sa critic pana la sange pentru ca e primul capitol si nu mi s-ar parea corect sa ma leg de unele aspecte, de exemplu originalitatea. Ai grija ca ideea din acest capitol a mai fost folosita de cateva ori,bine poate nu sub aceasta forma dar oricum, sper ca pe parcurs povestea va aduce idei noi.

Nu stiu cum reactionezi la critica asa ca o sa incerc sa fiu mai blanda. Descriea este ok...ok spre banal. Atunci cand ii descopera Sakura puteai sa profiti din plin si sa ii descri sentimentele, pentru ca, dupa parerea mea acesta a fost punctul culminant al capitolului.

E primul tau fic? Pentru ca daca este, ai voie sa trisezi putin, sa te mai ajuti de cate o carte. Poti sa iti faci un caietel si atunci cand dai peste ceva frumos intr-o carte sa notezi fraza si sa te folosesti de ea. Dupa un timp( si dupa putina munca), o sa vina de la sine.

Mi-a luat ceva timp sa imi fac curaj si sa comentez un fic.Am inceput si eu unul acum cateva zile si cand am vazut ca si ficul tau e nou am zis...Ei, de ce nu?

Daca ai nelamuriri, poti sa apelezi la mine. Sau :eto:, daca vrei sa te razbuni, poti trece si pe la ficul meu si sa-mi platesti cu aceeasi moneda ( te asigur ca nici eu nu sunt perfecta)!

Oricum, bafta multa, si sper sa vad urmatorul capitol cat mai repede.

[hiimera]

Şă ghicesc: Chiar Sasuke Uchiha. 8-| :)) Şi cred că am dreptate.. poate.
Mai întâi: Yo ! :3 Scuze că nu am salutat, pur şi simplu nu m-am putut abţine să nu dezvălui acel cineva. *laughs*
Oricum observ că doar cineva ţi-a lăsat com, am mai văzut şi că mai ai un fic, dar din moment ce pe acela nu l-am prins chiar de la început... mi-am propus să fug repede la acesta. :D

.......

Da, păi.. Acum idea sau modul pe care l-ai abordat, mai precis începutul este deja folosit de mulţi, iar tu ai povestit la fel ca majoritatea. ;))
Fi mai originală, învălui într-o altă manţie totul. Descotorăseştete de folia asta şi pune o alta.
Acum, mergea să mai descri puţin. Nu spun că nu ai făcut bine, dar consider că mai mergea.
Şi mai ales la acea făşie de trecut. :-)
Prezentarea Hinatei.. Bla, bla, bla.. toţi o folosesc la fel. :-j Încearcă nici să o mai aduci în discuţie.. fiindcă deja ştim că este BFF cu Sakura. XD
Nu întra deja cu toţi, nu descrie încă aspectul şi rolul personajelor aşa de repede. Mai domol dacă s-ar putea... ?

E puţin, trebuia să scri mai mult, pe lângă asta acţiunea e chiar simplă şi idea la fel.
Bine, mersul la mall e aşa şi aşa, dar să sperăm că are să se întâmple ceva dinamic. nu că dă nas în nas cu Sasuke.. XD
Oricum e ficul tău, faci ce vrei. Eu doar ţi-am spus că ar fi mai bine să dinamizezi şi să aduci idei spontane ca să ajungem la impactul cu originalitatea. ^^

[Miranda.]

hellooo
Ai inceput un fic nou... BRAVO ! Primul capitol este interesant, destul de frumos, modest dupa parerea mea. Descrierea a fost perfecta, nici multa, nici putina, poate ar fi trebuit sa conturezi mai bine sentimentul Sakurei cand a intrat in camera si i-a vazut pe Karin si pe Sasuke. Dialogul a fost bun... Actiunea nu a fugit. Ideea este modesta, cam simpla... supa parerea mea. Acum sa vorbim de "[/font]" si "[align=center]" ... Arata cam inestetic... Cam atat

:bye:

[Prevented :D]

Hello! Am venit si eu pe la tine pe aici.:D descriere ai cat de cat insa este bine ca exista macar acolo pe undeva, naratiunea decurge potrivit, dialogul este binisor, iar ideea cam intr-un fel este folosita insa trebuie sa te chinui putin sa o faci originala, adica baga si tu o persoana noua si sa se lege urmatoarele cateva capitole de ea, acum dau exemple nu neaparat sa faci intocmai ca mine da' in mare sa incerci sa bagi pe cineva sau ceva o actiune sau intamplare nemaiintalnita ce ar fi?. Si totusi mi-ar fi placut sa spui mult mai multe despre sentimenlete ei la faza cu Sasuke, exact ca "Miranda" insa, nu numai acolo, poate ar fi fost mai bine sa descrii si cum se simtea atunci cand se plimba prin parc, adica sa spui si tu ceva mai multe despre locul acela, nu doar ca ea era aeriana si "O iau prin parc si in timp ce mergeam admiram peisajul ce se asternea sub ochii mei." Insa imi place si astept next-ul cat mai repede!:D

Ja ne!:-h>:D<

p.s= Daca te-am deranjat cu ceva imi spui si il sterg nu-i problema!:D

[Lexx45]

Capitolul II: Dragoste pierduta
Sakura P.O.V.


Cand ma uit mai atent la persoana peste care am dat observ ca este chiar...

Este chiar fratele lui, cel mai bun prieten al meu, Itachi si varul lui, de asemenea cel mai bun prieten, Deidara. Ei imi erau mereu aproape. Ei ma sustineau mereu si ma sfatuiau. Imi erau ca niste frati mai mari si chiar daca sunt rude cu Sasuke asta nu inseamna ca seamana cu el.

Ma uit la cei doi si observ ca mai sunt doua persoane langa ei, dar nu le dau importanta. Ma uit incontinuu la Itachi si Deidara. De ce trebuia sa ma intalnesc acum cu ei? De ce in momentul in care sunt cea mai vulnerabila? Isi vor da imediat seama ca am patit ceva. Ma cunosc prea bine ca sa treaca cu vederea acest lucru. Sunt trezita din gandurile mele atunci cand brunetul vine si ma strange la pieptul sau. Si-a dat seama. Si-a dat seama imediat ca ceva nu e in regula cu mine. Ma mangaie pe parul meu rozaliu soptinudu-mi la ureche ca totul va fi bine. Fara sa-mi dau seama, doua cristale ies din ochii mei verzi si aluneca pe obrajii rumeni, care mai apoi sunt inundati de milioane de lacrimi, dar sunt oprite de Deidara care se uita ingrijorat la mine.

Mergem sa stam pe o banca pentru a le povesti toate cele intamplate. Ma intreb...oare va fi bine daca le spun? Oftez lung, dupa care incep sa le povestesc. Cei doi ascultau cu atentie, iar ceilalti care erau cu ei se uitau la mine ca la masini staine. In timp ce le povesteam simteam cum ma pierd. Nu vroiam sa-mi mai aduc aminte de acele imagini vreodata. Simteam ca nu se mai termina acea poveste si ca trebuie sa o spun la nesfarsit, pana cand inima mea se va face bucatele mici, care mai tarziu devin inexistente.

Intr-un final, termin de povestit si ma uit la cei doi baieti. Erau mai mult decat nervosi. Nu stiu pe cine exact, dar am o banuiala. Il vad pe Itachi cum se ridica furios de pe banca. Atunci cand il intreb ce are de gand, raspunsul lui m-a lasat cu gura cascata.

-Il voi invata pe fratele meu o lectie de viata. Nimeni nu-ti face tie rau si scapa nepedepsit. Cu atat mai mult Sasuke. Este un afemeiat. Nu a pretuit niciodata o fata si oricat de mult as fi incercat sa te feresc de el, nu am putut.

Il vad cum se aseaza din nou pe banca si isi lasa capul in pamant. Ma asez langa el si ii spun ca nu e vina lui. Si era adevarat. De ce sa fie vina lui? Eu m-am increzut ca proasta in Sasuke. Itachi nu are nici o vina. Nu el mi-a facut rau, nu el m-a inselat si mi-a lasat inima sangerie. Inca nu pot accepta realitatea, nu pot. Nu dupa tot ce s-a intamplat.

Imi amintesc brusc de intalnirea cu Hinata. Le spun celor doi baieti unde ma duc, iar apoi incep sa alerg din ce in ce mai tare. Acum ca Itachi stia despre asta, ma simteam mult mai bine. Simteam ca lui ii pot spune orice. Ma bucur ca am prieteni pe care ma pot baza. Nu stiu daca voi mai putea iubi vreodata, dar aceste ganduri sunt rostite de o inima zdrobita. Daca rana se va inchide, poate si eu voi reusi sa am din nou incredere in cineva.

Adancita in gandurile mele, nu observ ca am ajuns la mall. Hinata statea in fata usii si ma astepta. Se pare ca am intarziat. Ma indrept spre ea si o imbratisez, cerandu-mi scuze ca am intarziat si explicandu-i de ce nu am ajuns la timp. Ca de obicei, Hinata ma citeste ca pe o carte deschisa. Mereu ii spun tot ce simt si ea imi da multe sfaturi. Ma intelege ca nimeni altcineva. Daca pe ea as pierde-o, cred ca as muri odata cu ea. Nu rezist la gandul ca ea ar putea sa ma lase singura.

Dupa ce terminam de discutat, incepem sa colindam toate magazinele, cumparand cate ceva din fiecare. Ma simteam bine, uitam de toate cele intamplate si ma concentram doar pe prezent. Nu mai trebuia sa ma gandesc la trecut. Nu merita sa sufar pentru el. Nu-i voi da satisfactia ca a mai rupt inima cuiva. Nu trebuie sa-i arat ca sunt afectata de ceea ce s-a intamplat. Trebuie sa devin fata care eram inainte, fata rebela si cea plina de viata, asa cum mi-a spus si Hinata. Nu trebuie sa ma mai gandesc la trecut, doar la prezent. Viata ma va pune la incercari si mai grele, daca eu cad doar de la atat, atunci imi pot lua adio de la viata.

Orele trecusera in zbor. Spre seara terminam si cumparaturile si eu ma indrept spre casa. Nu aveam chef sa stau singura asa ca le sun pe fete sa vina la mine si sa mergem in club. Le-am cam socat, vazand ca nu mai sunt afectata catusi de putin, dar au fost de acord cu mine. Ma imbrac cu o fusta de blugi destul de scurta, un maieu roz cu un descolteu care ar lasa cu gura cascata pe oricine si niste sandale cu toc cui de 12 cm. Ies din casa si le vad pe fete care ma asteptau cu masina in fata casei mele. Toate cinci formam gasca intitulata de catre colegi “nebunele scolii”. Temari conducea ca nebuna, iar noi celelalte o sustineam. A fost un drum nebun. Daca atunci cand eram lucide se poate intampla asta, ma intreb atunci cand suntem bete ce putem face. Cu aceste ganduri am ajuns la club. Intram inauntru si…ce sa vezi? Itachi, Deidara si cu ceilalti doi stateau la o masa, iar Sasuke si prietenii lui la alta masa. Perfect! Asta era sansa mea sa-i arat ca nu sunt afectata. Ii vad pe “fratiorii” mei cum se indreapta spre noi si ne intreaba daca ne pot tine companie. De ce nu? Ar fi chiar amuzant. Facem cunostina si cu celilalti doi baieti, pe care am aflat ca ii cheama Pain si Sasori. Erau de treaba. In tot timpul in care am ras si ne-am distrat, Sasuke se uita incontinuu la noi. Si se pare ca nu era prea fericit. Vad cum incepe o melodie care imi place mult, l-am luat pe Itachi pe nepregatite la dans. Hmm...se misca foarte bine. Restul serii am dansat cu el si cu ceilalti trei. M-am distrat de minune si cea mai buna parte este ca l-am facut pe Sasuke sa-si iasa din minti de nervi.

Pe la doua ma plictisesc de dans. Ma intorc la masa noastra. Eram cam ametita deoarece bausem cam mult. Ehh..pot trai cu asta. Imi mai comand ceva de baut, apoi stau si ma uit la ceilalti cum danseaza. Il vad pe Sasuke ca tot acolo era si se uita insistent cand la mine cand la Itachi. Atunci cand observa ca fratele lui nu mai este atent la mine, se apropie cu pasi marunti de masa noastra. Ceea ce nu stia el era ca Deidara a vazut si s-a apropiat de noi, astfel incat daca imi face ceva, el sa poata interveni. Sasuke se aseaza in fata mea si imi spune un “Buna” plin de nervozitate si ura. Ce o mai avea si asta acum? Se apropie incet-incet de mine. Simt cum sangele incepe sa fiarba, inima o ia la pas si respiratia mea e din ce in ce mai alerta. Acest sentiment, frica, imi e frica de ceea ce se poate intampla, dar nu trebuie sa-i arat ca sunt speriata. Nu acum! Ce are de gand sa faca? Il vad cum se apropie de urechea mea si imi spune

[Miranda.]

hellooo
L-a mine arata ca sunt prima... yeeey... nu stiu daca o sa si raman... dar o sa traim... si o sa aflam. Descrierea pot spune ca este bine, ai prezentat pe scurt cam tot... Descrierea nu este doar sentimente, mai este nevoie si de descrierea terenului, iar tu nu ai spus nimic de club, culoarea masinii, infatisartea lui Deidara, Pein, Sasori, Itachi... Ai cam uitat...Dialogul a fost bun... bla bla bla. Actiunea cam fugarit, dar nu mult, pur si simplu, am aceasta senzatie. Ideea nu este noua, cel putin nu in momentul de fata. Ce o sa-i spune Sasuke lui Sakura ?

:bye:

[Lexx45]

Capitolul III: Gelozie, furie, “declaratie de razboi”

Sasuke P.O.V.

Stau in club la o masa, alaturi de prietenii mei. Nu ma simteam tocmai bine. Eram paralel cu tot ce se intampla in jurul meu. Sunt prezent acolo doar fizic, deoarece mintea mea e departe. Nici eu nu inteleg exact unde. Stam la masa si vorbim, pana epuizam toate subiectele. Fara sa-mi dau seama, imi indrept privirea spre intrarea clubului. Se pare ca a aparut Sakura. O vad cum se indreapta alaturi de prietenele ei la o masa mai retrasa si isi comanda ceva de baut. Mda...seara asta va fi amuzanta, dar...stai putin. Asta nu are treburi mai bune de facut decat sa-mi strice mie planurile? Ii vad pe Itachi si bufonii cu care sta ca se indreapta spre masa fetelor. Imi vine sa-i sparg capul. Ce cauta el acolo? De ce cu Sakura? Nu mai inteleg nimic. De ce ma enervez atat de tare cand ii vad impreuna? Pana la urma Sakura e o fata ca toate celelalte. O aventura si punct. Sunt trezit din visare de catre Naruto. Mda...se pare ca eram intr-adevar nervos daca se vedea si pe fata mea. Nu am de gand sa il las pe Itachi sa se apropie de rozalie. Chiar daca nu mai sunt impreuna cu ea asta nu inseamna ca nu ma mai pot juca. Chiar si fara acordul ei.

Ii vad cum se indreapta spre ringul de dans. Fata asta vrea sa ma scoata din minti. Nu stiu ce planuieste dar sunt sigur ca daca ii mai vad mult impreuna il omor. Nu apuc sa-mi termin gandurile deoarece sunt trezit la realitate de catre baieti. Ma intreaba vizibil ingrijorati ce am patit, iar eu le raspund simplu si rece “Nimic”, dupa care imi indrept din nou privirea spre ringul de dans. Ma uit la ceas si vad ca este de-abia unsprezece. Hmm...e devreme si chiar am chef de distractie in seara asta. Imi mai comand ceva de baut si continui sa ma uit la rozalie. Mama ce miscari are...ma face sa cad din picioare, nu stiu cum de rezista frate-miu. Daca eram in locul lui...Gata Sasuke, ajunge. Tu nu ai nevoie de ea. Exista milioane de fete care te pot satisface.

~Dupa trei ore~

O vad pe rozalie ca se plictiseste de dans si paraseste ringul, indreptandu-se spre masa ei. Caut momenentul oportun. Trebuie sa fiu atent la Itachi. Stiu ce-i poate pielea si nu as vrea sa o incurc. Off...stau putin si ma uit la el. Se pare ca era mai atent la dans decat la Sakura. Zambesc in sinea mea si ma indrept spre micuta mea rozalie. Nu era prea incantata ca ma vede, asta se putea observa cu ochiul liber. Ma apropii din ce in ce mai mult de ea. Ii simt bataile inimii accelerate, semn ca ii e frica. Imi continui miscarile pana ajung la urechea ei si ii soptesc un “Imi pare rau” dulce, sperand ca ma crede. Ramane stana de piatra. Nu se astepta la asa ceva. Nu din partea mea, cel putin. Bineinteles ca jucam treatru. Vreau doar sa treaca din nou prin patul meu. Fata asta este atat de usor de manipulat. Imi mananca din palma.

Ma indepartez usor de ea si ma asez la masa. Trebuie sa-i recastig increderea. Ea totusi dintr-un punct de vedere nu e ca celelalte. Nu va fi de ajuns un simplu imi pare rau. Ea nu trece prin patul oricui. Acum chiar ca am adus vorba de asta, cred ca am fost singurul din viata ei. Hmmm...sa revenim la realitate. Ma uit la ea si observ doua lacrimi cristaline iesind din lacasul lor. Dau sa le opresc, dar in secunda urmatoare ma trezesc cu o palma peste fata. Capul imi este intors in partea dreapta la contactul mainii ei fine cu obrazul meu. Cred ca meritam asta, dar nu trebuie sa arat vreo slabiciune in fata ei. Nu eu. Ridic mana sa ii intorc gestul, dar atunci cand mana mea mai avea cativa centimetri de parcurs spre fata ei, cineva ma opreste. Jur ca cel care m-a oprit o sa plateasca. Imi intorc furios privirea spre faptas si observ ca era nimeni altul decat Deidara, varul meu. Off, ce au toti cu Sakura? Nu isi imagineaza ca intra in belele? Ma ridic de pe scaun si incerc sa ma eliberez din stransoarea blondului. Da` de unde? Imi imobilizeaza ambele maini, eu scotand un icnet de durere. Ma tranteste jos asigurandu-se ca nu pot scapa din stransoarea lui. Ii vad pe prietenii mei si ai Sakurei cum se indreapta spre masa, toti uitandu-se socati la scena din fata lor. Nu intelegeau ce se intampla, dar nimeni nu intervenea. Itachi se apropie de Sakura si o intreaba daca e bine, dar nu mai asteapta un raspuns si o ia in brate. De cand sunt ei asa de apropiati? Off, nu asta conteaza acum. Trebuie sa ies din stransoarea asta, ca daca nu...cred ca raman fara maini. Se pare ca blondul nu se joaca. S-a dus si distractia mea pe seara asta. Cate probleme imi poate crea o fata? Dar lasa ca nu scapa ea asa usor . Va vedea ca nu e de joaca cu mine. Va vedea cine e de fapt Sasuke Uchiha. Si despre bufonii astia...acum au avut doar noroc, dar se invarte roata.

Sunt trezit din gandurile mele de catre “Imparatia Sa, Itachi”, care se pare ca nu era prea fericit de cele intamplate. Nu stiu cu ce il deranjeaza pe el ca ma iau de Sakura.

-Frate, nu cred ca stii in ce te bagi! O singura data sa te mai apropii de ea si nu mai vezi razele soarelui inca odata.

Mda...tipic lui. Vorbe mari, dar niciodata nu ajunge la fapte. Incerc sa-i intorc vorba, dar atunci cand vreau sa deschid gura, un pumn imi “aterizeaza” in fata. Jur ca va plati pentru asta. Va regreta ca se baga in treburile mele. Ma ridic furios, dandu-l pe Deidara la o parte si ma napustesc asupra lui Itachi. Chiar atunci cand sunt pe cale sa-l lovesc apare in fata lui...

[Miranda.]

helloooo
Ma bucur ca a aparut capitolul... NU ma asteptam ca Sauske sa-i zica asta, credam ca o sa zica : " NU mai sta langa Itachi ", " Arati bine " , " Ce faci diseara, ca eu sunt liber ", tot felul de chesti. Descrierea a fost buna, nu am nimic de comentat. Actiunea nu a fugit, ai tinut-o bine. Naratiunea si dialogul sunt foarte bine realizate. Acum stiu cine s-a pus in fata lui Itachi, Sakura, si sa nu-mi spui mie ca nu am dreptate. Abia astept capitolul, sper ca o sa ma surprinda.

:bye:

[Lexx45]

Capitolul IV: Sentimente scoase la suprafata

Chiar atunci cand sunt pe cale sa-l lovesc apare in fata lui...

In fata lui apare Sakura. Lovitura pe care o aveam pregatita pentru Itachi era inevitabila. Aveam prea multa viteza pentru a-mi opri corpul. In urmatoarea secunda, acea lovitura si-a atins tinta. Rozalia cade secerata pe podea. Chiar nu vroiam sa se intample asta. De ce s-a bagat? Fata asta gandeste macar? Il vad pe Itachi cum se repede la ea si o ia in brate. Era inconstienta. Nu neg, eram speriat si eu. Adica tocmai o lovisem. Ce se intampla daca se lovea mai grav in calatoria ei spre podea? Nu stiu de ce, dar nu as suporta sa o pierd. De ce? De ce se intampla asta? Niciodata nu m-am simtit asa in preajma unei fete. De ce tocmai ea? Nu am simtit nimic atunci cand m-a prins cu Karin, de ce mi-ar pasa acum?

Sunt trezit din cosmarul meu de catre Deidara care ma ia pe sus si incepe sa zbiere ca nebunul la mine. Frate, cred ca voi surzi. Tipa asa de tare incat cred ca il aud si cei din Cosmos. Incerc pentru a doua oara sa scap din stransoarea lui, dar intr-un sfarsit, la cererile lui Sasori, ma lasa jos. Eram oarecum speriat. Nu pentru ce as putea pati eu, ci pentru ce ar putea pati Sakura. De ce sunt asa de agitat? De ce sunt ingrijorat in privinta ei? De ce ea?

Miile de intrebari nu imi dau pace si nici macar la una nu pot gasi raspuns. Simt ca trebuie sa stau aproape de ea, sa o protejez. Dar de ce? Ce m-a apucat asa dintr-odata? Nu am mai simtit niciodata asa. Sentimentul de vinovatie nu-mi da pace. Un singur lucru m-ar face sa-mi revin, sau o singura persoana. Sakura. De ce? De ce mi se intampla mie? De ce nu-mi pot da seama ce e in neregula cu mine? Niciodata nu am patit asa ceva si multe persoane au cazut in fata mea, sau din cauza mea. Niciodata nu m-am simtit atat de neputincios, de lipsit de energie. Simt cum corpul meu devine din ce in ce mai greu. Rasuflarea mi se taie incet-incet. Si totul datorita ei? De ce patesc asta? De ce eu? De ce a trebuit sa folosesc violenta in preajma ei? Si mai important, de ce ma simt vinovat?

Sunt adus pe Pamant de vorbele lui Naruto, care imi spune ca Sakura va fi bine dupa ce se va odihni. Rasuflu usurat si ies in fuga din club. Trebuie sa-mi pun gandurile in ordine. Trebuie sa-mi dau seama ce se intampla cu mine. Acest sentiment, total strain mie, de care nu am mai avut parte. Un sentiment greu de deslusit, sau cel putin asa cred eu. Nu-mi pot da seama ce este. Ma intreb daca...nu, nu se poate! Asta nu mi se va intampla mie! Eu nu pot iubi, eu nu pot fi iubit. Eu traiesc doar pentru el. Ii respect deciziile, ii indeplinesc ordinele. Eu sunt o unealta ce trebuie folosita, eu nu am o personalitate proprie. Eu nu am identitate, eu nu am sentimente. Si totusi...Sakura, de ce imi faci asta? De ce ma chinui asa? De ce trebuie sa te iubesc? Da, asta este! O iubesc, acest cuvant, iubire, ce imi raspunde la toate intrebarile. Nimeni nu trebuie sa-mi afle acest sentiment interzis. Nimeni nu trebuie sa afle, mai ales el. Sakura este intr-un adevarat pericol. Daca ea si-ar pierde viata, eu as muri odata cu ea. Nu pot fi impreuna cu ea, este ca o iubire interzisa, interzisa de el.

Fara sa-mi dau seama, in timp ce ma gandeam si alergam, am ajuns acasa. Intru val-vartej in camera mea si ma duc direct in baie pentru a face un dus scurt. Dau drumul la apa, imi arunc hainele intr-un colt si intru in cabina de dus. Stropii de apa ce se loveau brutal de pielea mea ma faceau sa ma relaxez. Parca odata cu acea apa, toate problemele imi erau luate de pe umeri. Parca ieseam mai usurat, mai bine dispus.

Dupa vreo ora de zabovit sub dus, imi leg un prosop in jurul taliei si intru in camera. Ma imbrac cu niste haine comode, dupa care ma arunc direct in pat. Vroiam sa dorm. Asta era ceea ce imi doaream. Un somn linistit. Dar...ceva imi perturba somnul, chiar inainte ca acesta sa inceapa. Zgomotul acelui aparat blestemat. O noua misiune...nu am timp de pierdut.