Părinţi

[Flash]

văzusem recent un articol pe net, nu mai ştiu site-ul peste care am dat, dar mă rog şi spunea acolo despre părinţi cum că în ziua de azi ei au o altă atitudine faţă de copil şi etcetera. Mă întrebam anumite chestii în minte până să îmi răspund singură la întrebări. Părinţii nu despre ei în sine este vorba, ce sunt ei şi de ce sunt aşa ci atitudinea lor poate fi uneori conservatoare, adică pot fi foarte conservatori şi totodată unii au un stil cam ciudat de aşi arăta afecţiunea faţă de copil. Unii chiar nu comunică cu pruncii lor de acasă şi să le vadă adevărata parte a lor dar mă rog faza e că părinţii în ultimele decenii au devenit prea...cum să spun nu îşi arată afecţiunea faţă de copii cum trebuie. Da ' acum nici un părinte dăla destrăbălat care îşi lasă copii să facă ce ii taie capul. Totul are o limită. Cel mai bun exemplu de părite care îşi lasă un copil în halul ăsta e acel părinte care nu se interesează de copilul respectiv la şcoală în relaţiile cu colegii [ şi aici intervine chestia cu tocilar, emo, că dacă părintele s.ar interesa de ce se întâmplă cu copilu la şcoală el nu s-ar mai bate cu nimeni şi ar ajunge în spital, nu ar mai rămâne repetent şi corijent aici un exemplu colegă-mea de clasă de la liceu, nu s-ar mai încăiera cu toţi distruşii şi toate piţipancele şi ar începe să se drogheze şi să facă cine ştie ce chestii ], care nu îl supraveghează şi îl lasă ca dementu pe stradă la ora opt seara când se îtunecă şi după mai are şi tupeul să afirme că îi pare rău dacă copila ei de 17 ani e furaă de pe stradă de toţi nenorociţii şi îi fac fel de fel de chestii, sau că băiatul ei de 18 ani intră în puşcărie că a furat dintr-un magazin că nu avea bani de alcool şi de băgat în venă si etcetera că sunt multe cazuri oribile în care un părinte nu intră în viaţa unui copil, încercând să se apropie de copil şi să îi asculte problemele. Doar daia se ajunge la aşa o chestie imensă, nu ? Să intre cutare în bloc şi fisa să stea acolo cu picioarele intinse şi să fumeze şi să vină nenea să îi facă felul, apoi daia plâng mamele disperate la PROTV. Să fim serioşi, un astfel de părinte are nevoie de o consiliere părintească. Nu îţi poţi lăsa copilul să fumeze la 15 ani când nici nu ştie ce înseamnă gudron măcar şi nu ştie nici ce îi poate face acea toxină.

Voi ce părere aveţi ?

[Sushiiushii]

Lynn, fiecare parinte are felul lui de-asi arata dragostea fata de copii. Unii, considera locul de munca un copil, uitand de cel ce-l asteapta acasa. Nu-i comdamn,o fac pentru viitorul nostru..insa, uneori sunt situatii de egoism... multe cauze, si exemple...

Stiu persoane care se apuca de fumat, droguri din cauza ca parintii sunt prea insistenti. Ai mei sunt destuli de enervanti, mereu trebuie sa vorbesc cu ei, ca daca nu, sunt coada dupa mine...si pentru asta m-am condus dupa propiile mele principii, nu fumez, nu pentru ca asa au zis ai mei, si pentru simplu fapt ca nu-mi plac tigarile... alcoolul nu e prietenul meu, si nu-mi face placere sa ma bat.

Faptele noastre, sunt doar a noastre, nu le fac parintii nostri..deci trebuie sa ne simtim responsabili de ce facem. Stiu am facut repetintii..dar asta e.
Defapt..nimeni nu reuseste sa ne inteleaga, sunt sigura ca multi dintre voi aveti incredere int-un strain mai mult decat in parintii vostri...suntem adolescenti, cele mai paranormale fiinte de pe Pamant XD.

Parinti ne dau de mancare, ne cresc, dar depinde de noi ce ne intra in cap...

[Ayuka]

Încrederea în copil aduce la acele teribile întâmplări.Părintele are prea multă încredere în plod şi e sigur că nimic nu se poate întâmpla rău cu plodul şi având în vedere educaţia până-n clasa a III-a, copilul va fi capabil să facă tot fără să păţească ceva.Bine, părinţii lucrează pentru viitorul plodului, dar la prezent nu prea se mai uită.Totul ţine de încredere, cunosc multe cazuri.
Mai există posibilitatea ca părintele să stea mereu în capul plodului şi să-l oblige să facă tot felul de rahaturi pentru şcoală sau altceva, când plodul, presat, începe sa facă lucruri nepermise de lege pentru a nu mai fi tocilarul ăla care nu vine cu telefonul la şcoală pentru că nu-l lasă mami.Plodul începe să-şi ia lumea-n cap, cu grijă, fără să vadă mamiţa că ploduleţul ei devine un delicvent.
În situaţia mea, nu ştiu ce pot comenta.Nici nu vreau şi chiar dacă aş avea posibilitatea, pe care nu o am, nu aş face-o.

[DeDal N.]

Dupa parerea mea, parintii au o viziune FOARTE diferita asupra lucrurilor. Vreau sa spun, suntem adolescenti si e normal sa mai dam cu bata in balta din cand in cand. Eu cred ca daca un copil si mai ales adolescent e presat de parinti, e obligat sa invete, sa urmeze anumite reguli stricte, la un moment dat, va evada si acel copil perfect cu care se mandreau parintii va deveni exact ce nu a avut voie sa fie cat timp parintii au putut sa il tina sub control. Si aud foarte des expresia: "Pe vremea noastra..." ei bine nu cred ca e doar vina copilului sau doar a parintelui. Pentru ca sa fii parinte e cea mai grea meserie, cred ca exista un echilibru pe care nu multi parinti il ating. Sa nu isi lase copilul prea de capul lui, insa nici sa il constranga.

[SKiT]

Am gasit o diagrama relativ haioasa, dar foarte, foarte adevarata.



Asta arata un singur lucru : Un parinte e foarte protectiv, gijuliu si pasator cand vine vorba de copilul sau. Noi inca nu stim cum e, dar mereu m-am gandit ca si eu (si noi toti) voi/vom fi la fel cu copiii nostri.

[Ria'chuu]

Intradevar expresia: "pe vremea noastra.." e foarte comuna in ziua de azi.
Problema este si solidaritatea dintre generatii. Parintii nostrii au dus vremuri grele: foamete,multi copii, comunism...deci pe scurt au fost privilegiati de multe chestii. Mama mea iubea sa citeasca dar bunica nu o lasa pentru ca trebuia sa munceasca,sa stea ore in sir la randuri pentru a cumpara mancare s.a. Pe cand noi,acuma,ni se aduce totul sub gura si inca facem si mofturi.
Aici intervine constientizarea proprie a generatiilor una fata de alta. Noi generatia cea tanara trebuie sa ne dam seama singuri ca fata de parintii nostrii noi a ducem bine,trebuie sa intelegem greutatile prin care au trecut ai nostrii. Dar si generatia mai veche trebuie sa inteleaga ca lucrurile au evoluat iar gandirea omeneasca se schimba odata cu evolutia.
Mai este si comunicarea. Nu trebuie sa asteptam noi ca sa fim intrebati de parinti anumite chestii. Noi trebuie sa facem primul pas,astfel parintii vor observa ca avem nevoie de sprijin nu doar material cat si moral. Doar o jumatate de ora de discutii in familie iar vietile noastre ar fi altfel. Poate ca la inceput e greu ca noi,copii,adolescentii sa facem primul pas,dar apoi obisnuinta ne va face sa vedem in parinti nu doar ca la o persoana care ne sprijina...vor fi ca cel mai bun prieten...asta o spun si din experienta.

[yaoi maniac]

Aceste probleme poate s-au intamplat... fiecare isi arata iubirea fata de propiul copil asa cum vrea, acum venim [ vorba vine ] si spunem ca Cutare isi bate copilul cand noi nici nu stim situatia. Da, poate altii devin emo sau mai stiu eu ce, doar findca sunt lasati de capul lor si nu au simtit iubirea parinteasca cand trebuia. Acum cand vedem pe un parinte ca se comporta "groaznic" daca copilul face o boacana, noi spunem: " Cand o sa fiu mare sigur nu o sa fac si eu ca dementul Cutarica. " Iar atunci cand crestem ne trezim ca alcineva ne priveste asa, multi [ parinti ] poate au multe pe cap, care toata ziua alearga in dreapta si in stanga pentru copilul lor, ca ce? El sa faca mofturi? Uneori ar trebui sa ii intelegem pe alti.
Cei care nu arata afectiune, e treaba lor. Daca ei vor ca copilul lor sa creasca doar in lacrimi si bataie s-o faca. E bine ca ne aratam "grija" dar oare cat ne pasa noua cu adevarat? Hai sa fim sinceri... fiecare face cum vrea, daca ala isi pune in gand ca vrea sa isi educe asa copilul nu cred ca o sa isi ceara scuze sau nu mai stiu eu ce daca le spunem sa n-o faca.

[nemo-chii]

Imi place thread-ul asta sa imi bag si eu nasu' pe aici .
~~~
Bai in mare este vina si copiilor si parintilor ca se apuca de fumat, baut sau bagat in vena copilul de pe la clasa a 3-a [ dau si eu un exemplu] . Adica daca copilul ala e un drac si parintii au incercat in toate modurile posibile sa ii explice ca nu e bine ce face si nu a inteles ' pruncu ' dam vina pe parinti ? Dar da sunt parinti care ii lasa sa faca tot ce vrea pentru ca ei sunt prea ocupati cu cuaforul si ce mai zic baietii la o bere . Ca avem specimene si ii auzi cum se lauda ca i-a prinsa masa sau tacsu' cu pachetu de tigari in buzunar sau cu bricheta si nu le-a facut nimic sau ca l-a vazut venind beat mort acasa si again parintii nici nu s-au sinchisit sa vada dimineata ca da pe afara atunci ori cei doi asa zici adulti responsabili sunt batuti in creier si complet orbi ori l-au facut si ei pe ala dupa o noapte de betie >.> .
Oricum mai nou gasim parintii care te tine din scurt prea enervant si pe cei care te lasa sa faci ce vrei ' cul ' [ vorbesc la modul general] .
Nu e bine unu care e sever si te bate si nu te lasa sa faci nimic dar nici unu care te lasa sa faci ce vrei si sa te 'priveasca' cu mandrie cand ajungi la spital de la o supradoza sau la inchisoare ca ai furat un pachet de tigari and so on.
Si ca sa zic mai pe scurt parintii din ziua de azi sunt si foarte iresponsabili [ unii dintre ei ] iar alti s-au saturat de cate ori i-au explicat dobitocului ca nu e bine ce face.
De acuzat trebuie acuzatii si parintii dar si copii pentru comportamentelul lor si iresponsabilitatea de care dau dovada.

[Teh]

si spunem ca Cutare isi bate copilul cand noi nici nu stim situatia.

Oricât de greu ar suna pt. voi, se poate ca un copil să nu aibă nici o vină în situaţia asta. Să fie al naibii de cuminte şi ascultător şi orice vrei tu şi să fie omorât în bătaie pentru că are părintele găgăuni în cap. Şi sunt serioasă, chiar dacă nu dezbatem asta la momentul actual.

Trecând peste, este evident că părinţii, ÎN GENERAL, vor cel mai bun pt. copii lor. Unii îi lasă mai mult de capul lor şi alţii instituie comunismul , plus calea de mijloc. Revenind la cei cu "comunismul" să zicem că nu sunt neapărat împotrivă, de fapt nu sunt deloc împotrivă cu educaţia dată de părinţi atâta vreme cât ştiu să le impună puţin respect, să nu îi snopească în bătaie sau să le vorbească urât doar pt. că au nervi sau li se pare lor că trebuie bătaie pt. educare. Ok, a zis cineva odată că o palmă dată unui copil la nevoi extreme, e mai degrabă o soluţie ci nu ceva rău, de învinovăţit ( desigur, nu îmi amintesc clar cuvintele şi cine a zis-o ) dar, aaia este ideea. Câte o palmă mai primeşti, şi asta face parte din educaţie în unele familii şi nu prea ai ce să faci. Sincer, e mai bine aşa şi apoi să fi cu capul pe umeri decât lăsat de capul tău şi să îţi calci tu părinţii în picioare ma târziu ( dar nu continui pt că intru pe altă temă )

Cert este că e normal ca părinţii să fie atât de îngrijoraţi faţă de copii lor şi să îi exaspereze uneori cu dragostea. Sunt părinţi, pt numele lui Dumnezeu. O să ştim şi noi cum se simt ei şi de ce reacţionează cum reacţionează când vom fi părinţi.

Până atunci, " ciocul mic şi joc de glezne", lol.

[SnowFlake.]

Da, eu nu pot spune nimic despre părinţi, deoarece nu am norocul de a locui cu ei >.>. Tata este plecat de aproximativ şapte ani în Spania, iar mama stă în Constanţa însă nu cu mine, doar cu fratele meu mai mic şi vin în vizită din când în când. Deci stau cu bunici din partea tatălui, care sunt foarte protectori şi eu deja m-am săturat o.O". Tot timpul stau pe capul meu =.-, însă am noroc că mă lasă afară singură, adică fără ei după mine [ asta făceau acum trei ani =.= ]. De fiecare dată când fac vreo prostie îmi răsună în cap " pe vremea mea nu era aşa.... " sau " eu eram mult mai .... " şi multe predici învechite. Oricum îmi e tare dor de tata T.T şi nu-l pot vedea decât vara şi atunci foarte puţin =.= pentru că munceşte şi eu nu pot sta decât trei luni în Spania şi anul acesta nu pot merge din cauza examenelor ~ .
:bye: