Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Cel mai trist moment...cel mai dureros

#41
Am avut momente peste care am trecut usor... Dar unul a fost cel care a fost destul de greu si nu sunt sigura daca m-am obisnuit dupa 3 ani cu el. Nu vreau sa spun nimic despre acest lucru, findca multi nu ma scultau si cand vorbeam oftau si nu le pasau. Multi mi-au aratat mila si asta ma doare. Nu vreau sa dau explicati dar acel moment mi-a schimbat modul de a privi anumite ganduri... Multi ma cred emo, pentru ca uneori nu prea vorbeasc si stau retrasa, daca ei nu am baga in seama si nu le pasa e banal sa te bagi unde nu iti fierbe oala. E trist ca toti spun ca inteleg tristetea ca nush ce li sa intamplat ca alti se omoara ca sau despratit de iubita/iubitul. Unoeri chiar imi doresc sa nu fie existat atunci totul ar fi mai bine. Toti caracterizeaza o persoana inainte sa o cunoasca, cat urasc asta. De acea (uneori) zambesc ca sa ma pot integra, ca sa nu intristez si pe alti... Deja am vorbit prea mult, imi cer scuze de parca cineva ar citi asta. Daca e prea lung si lipstit de noima stergeti-l.
[edit] Este ora 1:55, 15 iulie, anul 2011. ^^ Vroiam sa va impartasesc chestii d-astea, dar na... m-am oprit. Dupa ce s-au certat, din nou - logic -, sora mea cea mai mare (Catalina) cu... sotul ei... am inceput sa caut asta cat timp ei pe la 1:11 inca "discutau", gen: Cacatule si altele. :]] Vaaaai, ce penibil. 78 Oricum, mama mea a murit cand aveam 9 ani, poate 9 ani jumatate, nu-mi amintesc. Tata, inainte de nasterea mea, o batea pe mama, nasterea mea a mai "calmat" spiritele (23]. Oricum, tata-i alcoolic. Tine la mine, dar atunci cand ma mangaie si-mi amintesc cum m-a facut curva si tarfa, acel sentiment de scarba ma face sa-l resping. Certuri, certuri peste certuri. ^^ Neintelegi, adica. Plangand si iar plangand, implorandu-i sa inceteze, ei trandin usi si tipand unul la altul cu atata ura... Mda, ce pot spune, momente emo. :]] Asta-i viata mea. ^^ Sa ma prinda la mijloc, sa nu-mi bage in seama lacrimiile, sa dea vina pe mine si iar pe mine, intotdeauna eu. ^^ Mda, vreau sa vorbesc, dar na. 78 Chiar as scrie mult. 43 Ca deobicei. :]]
"Forgive you? Why? It's not like I'm mad or anything. You were the one who got angry; just like you said, I was being too nosy. I've always been like that, not knowing my boundaries. I'm the type who'll water a plant til it drowns."
- Yokozawa Takafumi no Baai, vol. 2

#42
Umm,am avut parte de multe momente triste,acum 3 ani mi-a murit primul meu catel lup, pe care il aveam de 6 ani, primit de ziua mea, apoi mi-a murit o pisicuta angora,apoi mi-au murit si cei 4 papagali iar acum cateva saptamani mi-au murit si iepurasi.In fiecare noapte plang cand imi aduc aminte cat am tinut la ei.Acum am un caine rottweiler si un bichon pe care il tin in casa,si "ma rog" sa nu moara si ei.
Alt moment trist a fost atunci cand parintii mei au aflat ca am fumat si m-au trimis la tara la bunicii pe care sincer ii urasc si plus ca nu mi-au dat niciun ban cu pretextul "sa nu-ti cumperi si alte tigari sau cine stie ce tampenii".Alt moment trist a fost acum 2 ani cand tata m-a pleznit pentru prima data din cauza ca am plecat la o prietena si am ramas la ea peste noapte fara sa le spun.Alt moment a fost cand mi-a murit o prietena foarte buna iar eu cand am aflat am lesinat si m-am trezit a doua zi si cand am intrebat-o pe mama de prietena mea...mi-a spus ca murise mi-au dat lacrimile si am plans toata ziua.Cam toata viata mea e plina de momente triste.Cateodata am vrut sa mor,sa nu mai exista sau sa nu ma fi nascut niciodata.De 2 ori am incercat sa ma sinucid dar nu am reusit,prima data m-a gasit o pietena iar a doua oara am renuntat la gandul ca totusi sunt unele persoane care tin la mine catusi de putin...

#43
Bun .. mi`am adus aminte de o situatie cu catelu` meu .. :[ .. Nu era chiar catel .. un caine .. nah ca sa zic asa .. Era un caine lup .. Foarte prietenos si jucaus .. totdeauna imi pierdeam vremea cu el jucandu`ma .. cand copiii ma chemau la joaca, eu preferam sa stau sa ma joc cu Cora [ asa i`am pus numele ] .. bunica mea il gasise la ea in gradina, iar cand l`am vazut nu am mai vrut s ama despart de el ~>[ :X ] .. Il adusesem de la bunica acasa .. ma jucam zilnic cu el .. ce sa mai zic ca simteam ca ma iubeste catelu` ala .. deja ma citea ca pe o carte .. nu stiu cum dar asa facea .. stia totdeauna cand sunt suparata .. daca stateam ceva mai retrasa imediat venea la mine ..
Dupa aceea, am plecat din oras [ pe atunci stateam in Baia Mare ^^ ] .. pana la Timisoara .. [ unde stau acum ^^ nu cred ca va intereseaza ] .. urma sa ne mutam aici iar mama mi`a promis ca mi`o va aduce si pe Cora .. eram asa de incantata .. deabea dormisem in acea noapte .. cand am auzit zgomot am fugit afara da` ea imi zise ca nu a aduso si ca vom merge la bunica sa o vad .. bun .. eram incantata .. ma multumeam si cu asta .. cand ajungem la bunica, aflu ca l`a pus pe unchiul meu sa o duca si sa o lase undeva prin oras .. am inceput sa plang si nu am putut sa ma opresc .. nu mai vorbeam cu bunica deloc .. o evitam si ignoram .. daca ma intreba ceva nu`i raspundeam ..
Stiu ca nu a fost trist dar pentru mine acel caine a fost cel mai bun prieten .. Poate voua vi se pare plictisitor dar eu si cand imi aduc aminte incep sa plang .. 22 ..
Scuze daca vam plictisit .. Trebuie sa ma duc sa`mi iau un servetel :]] .. =]]

#44
Ohayooo!!!! Ei bine, cred ca toti avem momente triste in viata. Cand vine vorba de familia mea, e vorba doar de faptul ca toti ne intelegem bineee si eu imi ascult parintii dar e destul de usor pentru parintii mei sa traga o plasa peste ce se intampla cu adevarat. Unul din momentele mele triste s-a intamplat acum un an si jumatate. Tatal meu are o problema cu alcoolul si de vreo 6 ani consuma alcool. Si eram intr-o seara in casa si tata era beat si a inceput sa se certe cu mama mea. Am stat acolo, langa ei pentru ca imi era frica sa plec. S-au certat groaznic de urat si simteam cum pur si simplu ma durea inima sa ii vad asa. Nu am putut dormi aproape toata noaptea si dimineata cand am plecat la scoala, ma simteam ca un nimic. De fiecare data imi spun ca e vina mea pentru problema pe care o are tatal meu pentru ca nu sunt un copil perfect pentru el. Cand ajunsesem la scoala, nu aveam nici un chef de ore si stateam cu privirea intoarsa cand a venit o prietena si m-a intrebam de ce eram asa trista. In acel moment am simtit cum mi se intoarce stomacul pe dos si am iesit din clasa, plangand. Colega mea strigase sa ma opresc, dar deja eram afara si incercam sa ma linistesc. Si cel mai mult ma doare faptul ca tatal meu e bolnav de astm si inca consuma alcool ceea ce ii agreaveaza boala. Si mama mea e destul de bolnava si in fiecare minut imi e frica de faptul ca o sa ii pierd si de fiecare data cand ma gandesc la asta, mi se face rau. Chiar daca ne intelegem groaznic si ne certam tot timpul si intr-un fel il urasc pe tatal meu pentru personalitatea pe care o are cand e beat, pur si simplu e cel mai groaznic si josnic om. Insa mi-am dat seama ca nici in parintii mei nu ma pot increde. Singurele persoane cu care vorbesc deschis sunt sora si cumnatul meu. Onesa stie cum e sa ai asa parinti, ea a fugit de acasa de groaza mamei mele. Doar ei doi ma inteleg si cu ei vorbesc despre problemele mele zilnice. Cu parintii mei nu pot vorbi numai de scoala. Si ma doare pentru ca si ei ma considera ciudata, un freak doar pentru ca imi place sa citesc, imi plac anime-urile la nebunie, ascult TH si Cinema Bizarre si Nightcore. Si fata pe care o consideram my BFF ma considera la fel, de aceea nu prea vorbesc cu nimeni, stau mai tot timpul in camera mea. Aproape toti colegii se uita la mine ca la un OZN. Doare foarte mult sa vezi ca persoanele la care tii cel mai mult te cred ciudata. Ma simt groaznic in fiecare zi si intotdeauna am impresia ca fac umbra pamantului degeaba. Cateodata imi spun ca o sa trec cu bine peste toate, insa cateodata am impresia ca nu mai pot.
Imi cer scuze daca v-am plictisit.
[Imagine: ak8THBQ.png]


#45
Cel mai trist moment ?
Cred că a fost când am aflat că tata urma să plece în Spania o.O. Nu vroiam să-l las să mă ' părăsească '. Eram prea mică şi nu puteam înţelege de ce el urma să plece şi nici nu aveam garanţia că se va întoarce sau că-l voi mai vedea. Am stat vreo patru ani fără să-l văd şi vorbeam la telefon, mereu plângeam sau eram tristă, dar acum mi-a trecut, am înţeles mai multe lucruri care atunci nu-mi pasau.
[center][Imagine: 2isxfr.jpg][/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.

[center][Imagine: lh4lc.gif][/center]



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  ÃŽn acest moment (2) Utlaning 751 155.511 06-12-2011, 12:24 PM
Ultimul răspuns: Aquaia


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)