Oare merita?

[uselessHope]

Nume: Ashelia B'nargin Dalmasca
Varsta:16
Sex:feminin
Inaltime:1,75
Clasa:a10-a
Zodia:Fecioara
Despre ea:Este una din cele mai bune prietene a lui Akane din Kyoto, aceasta se va muta in Tokyo, cele doua prietene reintalnindu-se.Nu va fi in aceeasi clasa cu Akane, dar va fi in acelasi liceu.Se va imprieteni cu Kadaj si cu Reno, iar mai tarziu chiar se va indragosti de el.

Nume:Reno Hideaki
Varsta:19
Sex:masculin
Inaltime:1,90
Clasa:a12-a
Zodia:Fecioara
Despre el:Este un baiat din liceu, din clasa lui Cloud.Este un baiat foarte independent si stie sa aiba grija de el.Este pasionat de fotografii fiind un bun fotograf, facand poze pentru compania tatalui sau.Se intelege bine cu toata lumea si organizeaza petreceri oricand are timp adorand sa fie inconjurat de prieteni si mai ales sa isi faca amici noi.Se va imprieteni cu Ashe si in ciuda impotrivirii lui se va lasa vrajit de aceasta.


Capitolul XVII
-S-a impacat cu tipa aia…Kiara
Bruneta intra si o lua in brate pe satena, ceea ce o surprinsese, de obicei nu facea asa ceva.Intr-un tarziua Rinoa isi mai reveni, se indrepta usor spre pat, parea asa de obosita ca si cum toata fericirea din fiinta ei fusese stoarsa dintr-o clipita.Se tranti pe patul mare si moale al satenei si incepu sa se joace cu una din bratarile de la mana.
-Hmm…nu prea stiu ce sa zic…, zise Akane, putin precauta pentru a nu zice vreo prostie, incerca sa isi masoara cu grija cuvintele. Poate nu era pentru tine.Nu te-ai gandit niciodata la asta? Zise ea intr-un sfarsit.
Fata nu o baga in seama, doar statea acolo si nu zicea nimic.Deodata usa camerei se deschise.Era Zack care parea destul de mahmur, se vedea ca nu prea dormise in acea seara.Afisa un zambet cam fortat si intra inchizand usa dupa el.
-Sa sti ca nu a fost frumos sa pleci asa aseara, fara sa anunti pe nimeni, ii zise acesta cu un zambet strengaresc pe fata, insa acest zambet ii pieri repede cand o zari pe Rinoa.Aceasta nici nu se sinchisi sa ridice capul, statea cu privirea in jos si se juca cu acea bratara.Brunetul simti ca ceva nu era in regula si ca fata avea aceeasi stare cu o seara inainte.
-Zack…nu cred ca e momentul potrivit, reusi sa ingane Akane usor stanjenita de linistea care se asternu in camera.
-Defapt, eu nu trebuia sa vin aici, zise Rinoa ridicandu-se dupa pat si iesind din camera fara nici un advertisement, spre surprinderea lui Akane, Zack inventa o scuza imediata si pleca grabit, lasand-o pe fata cu ochii in soare, nu mai intelegea nimic cu un minut inainte erau toti trei in camera, iar apoi se trezi tot singura.
Era asa de ciudat, se aseza pe pat si isi deschise mobilul, spre surprinderea ei nu avea nici macar un mesaj de la Vincent, se simtea putin vinovata, nu stia ce sa faca.Ea spera ca macar un mesaj sa ii fi trimis, sa dea un semn de viata, ura tacerea, orice era mai bine.
Isi petrecu intreaga zi stand in casa si gandindu-se la ce o sa se intample, a doua zi era luni si nu avea nici un chef de scoala insa trebuia sa mearga.Rinoa nu o mai sunase si nici Zack ceea era putin cam ciudat, insa nu era treaba ei.

***
Rinoa iesi repede din casa, lacrimile ii invadau fata si nu le putea opri.O lua pe jos fara sa aiba vreo directie precisa.Deodata simti cum o mana o apuca de umar si o opri.Isi sterse lacrimile si se intoarse usor spre persoana care o opri, era Zack care o privea destul de ingrijorat.
-Ce s-a intamplat? Intreba acesta incruntandu-se usor.
-Nimis, doar ca nu ma simt foarte bine, reusi sa ingane fata incercand fara rost sa isi indeparteze lacrimile ce ii aluneacau pe fata.
-Vrei sa mergem prin parc? Poate te mai linistesti…ii zise baiatul cu un micut suras pe fata.
-Nu cred ca e momentul potrivit…
-Ba eu cred ca este cel mai potrivit moment, ii raspunse brunetul si o lua de umar, tragand-o dupa el.
Era destul de frumos afara pentru o zi de noiembrie, razele soarelui ieseau jucause de sub norii pufosi de pe cer, in parc era destula lume, cine nu vroia sa iasa si sa profite de o asa zi.Cei doi se plimbau pe o carare micuta de langa lac, copacii erau goi, nici macar o frunza nu mai ramasese.Rinoa se mai linisti cat de cat, lumina soarelui si prezenta lui Zack ii faceau bine.Se plimbara cam jumatate de ora fara ca vreunul dintre ei sa fi zis ceva.Intr-un final brunetul sparse tacerea.
-E frumos astazi afara…
Bruneta nu schita nimic, doar mergea cu privirea in jos numarandu-si parca pasi.Baiatu vazand aceasta tacu din nou si isi indrepta privirea spre lac, era o priveliste foarte frumoasa, razele soarelui cadeau pe suprafata apei stralucind, iar o fruza cazu alene pe aceasta suprafara luminoasa facand apa sa tresara in mici unde.
-Stai o clipa, ii zise acesta fete afisand un zambet larg si indreptandu-se pe marginea lacului.Nu ma pot abtine sa nu fac o poza, zise acesta scotandu-si aparatul din ghiozdan.Il car dupa mine pentru orice eventualitate, nu sti niciodata cand vrei sa faci vreo poza.
Petru prima data Rinoa isi ridica privirea indreptand-o mirata spre brunet.Si ei ii placeau foarte mult fotografiile deoarece prin ele putea surprinde unele realitati pe care ea le intelegea intr-un anume fel la un moment dat, iar altadata putea sa ii inspire cu totul altceva.Desi era aceeasi poza ea putea sa arate milioane de realitati percepute de fiecare om in parte intr-un cu totul alt fel.Se duse si ea langa baiat sa vada poza, chiar era una chiar reusita.Afisa un zambet timid si se aseza pe marginea lacului.
-Iti plac fotografiile? O intreba el.
-Da…pot zice ca a devenit un fel de hobby, insa nu prea am cu cine sa fac poze, de obicei fac poze singura, insa nu e asa de distractive ca atunci cand faci poze cu cineva, sti tu isi da si celalalt parerea si idei si pozele pot iesi chiar mult mai bune.
-Pe bune? Pai daca vrei poti veni sa faci poze cu mine cand ai chef si nu esti ocupata, eu lucrez si la un fel de revista pentru arta vizuala, mai le aduc poze si deastea.Tata mai zice cateodata ca imi pierd prea mult timpul cu pozele si chitara si in fine, imi zice ca trebuie sa mai invat si eu, dar cine il asculta, zise el razand.
Cei doi si-au petrecut cam intreaga zi facand poze in parc, iar Rinoa reusi sa uite, cel putin pentru cateva ore de Kadaj.

***
Era déjà luni ceea ce nu era chiar pe placul lui Akane care lenevea in pat si se uita pe tavan.Intr-un tarziu se ridica si ea din patul care era foarte dezordonat.O perna era pe jos, iar jumatate de cearceaf atarna pe marginea patului.Parul ii statea in toate partile si nici nu se putea tine bine pe picioare.Se duse la baie impiedicandu-se de cateva ori pana sa ajunga, facu un dus rapid si se imbraca.Mama ei inca era acasa, isi luase liber vreo doua saptamani pentru a pregati lucrurile pentru nunta.Era foarte bine dispusa, canta prin casa in timp ce aranja niste foi, iar cand o zari pe fica sa ii zambi larg spunandu-I ca micul-dejun era gata.Akane isi dadu ochii peste cap si intra in bucatarie unde manca repede desi nu era deloc in intarziere si pleca.
Cand intra in curtea liceului il zari pe Kadaj care veni la ea si o pupa pe obraz, era destul de bine dispus.
-Ce e cu tine asa devreme la scoala? Il intreba fata mirata de prezenta lui la liceu.
-Pai am venit si eu sa vad ce mai e pe aici si apoi plec.
-Poftim? Adica nu ramai la ore? Il intreba fata putin surprinsa.
-Nu, ma intalnesc cu Kiara azi, expresia i se schimba imediat in una visatoare dupa ce rosti numele fetei.
-Parca era o scorpie…ce te-a apucat? Tu vrei iar sa suferi sau ce? Il intreba aceasta destul de indignata, cu o luna inainte acesta i-a spus ca acea fata l-a tras in jos si acum ii zicea cu totul altceva.
-Nu mai vorbi asa de ea, OK? Am judecat-o gresit, si-a cerut scuze si mi-a zis ca a facut atunci o greseala si ca nu se va mai repeta.
-Nu crezi ca esti cam naiv? Zise Akane déjà enervata de atitudinea baiatului.Uite ce e eu trebuie sa plec, vorbim cand nu mai esti asa de batut in cap, zise aceasta si se indeparta, lasandu-l pe Kadaj cu ochii in soare.
Nu ii venea sa creada ca era asa de naiv Kadaj, chiar nu credea, se indrepta nervoasa spre intrare fara sa se uite in jurul ei.Deodata auzi o voce cunoscuta care o striga pe nume.
-Akane?!!!