Oare merita?

[uselessHope]

Capitolul XX

“Vei avea o surpriza”…doar asta scria in mesaj, nicio semnatura, niciun numar ceea ce o facu pe Akane nelinistita. De la cine putea fi acel mesaj? Prima persoana la care se gandi era Vincent, numai imaginea privirii lui triste din ziua precedenta o facu sa se cutremure. Nu avea cum sa fie el, era prea orgolios sa o faca.
Deodata simti ca cineva o trage de geanta. Nici nu apuca sa se intoarca ca cineva o lua in brate si o stranse tare.
-Ce faci mai? Era Tifa care parea foarte fericita, nu se intampla foarte des sa fie asa dragastoasa, in ultima vreme chiar fusese foarta ursuza datorita certurilor neincetate cu Cloud.
-Neata Tifa, ce e cu zambetul asta la ora asta? O intreba fata usor uimita de atitudinea ciudata a Tifei.
-Nimic special, raspunse aceasta cu acelasi suras.
In acelasi timp Cloud trecu pe langa ele nici macar uitandu-se la Tifa. Akane ramase fara cuvinte privindu-l pe acesta indepartandu-se, apoi isi indrepta privirea catre fata din fata ei care continua sa zambeasca prosteste.
-Ce se petrece? Intreba fata cu un ton suparat aratand spre directia in care Cloud o luase.
-Nimic, ne-am despartit, zise aceasta pe un ton foarte relaxat de parca spusese ce mancase in dimineata respectiva. In fine, nu conteaza, vroiam sa te intreb daca vrei sa vi cu mine la un concurs. Vreau sa ma inscriu, dar nu as vrea sa merg singura, adica m-as simti mai bine daca as sti ca e macar cineva care ma sustina, spuse aceasta facand ochii mari.
Akane era inca in stare de soc si doar o privea pe fata uimita de ceea ce tocmai zisese. Dupa cateva secunde in care incerca sa proceseze ce se intampla, Akane zise”
-Stai sa inteleg, tu te-ai despartit de Cloud si vrei sa pari ca nu iti pasa, iar ca sa uiti de asta iti ocupi timpul cu acest concurs?
- Nu au nicio legatura una cu alta, eu te-am intrebat daca vrei sa vi, spui da sau nu si atata,raspunse fata vizibil iritata. In fine, eu ma duc in clasa. Ma anunti daca vi cu mine sau nu! spuse aceasta si pleca fara sa zica macar “pa”.
Dupa cateva secunde auzi si sunetul soneriei si se indrepta spre clasa. Cand intra prima persoana pe care o zari era Kadaj care statea ca de obicei cu picioare pe banc ape jumate adormit. Nu mai daduse la liceu de ceva vreme, prezenta lui la liceu uimind-o pe fata.
-Cum de ai venit la liceu? Il intreba pe acesta.
-Hei, buna Akane, fara niciun motiv, nu aveam ce face azi si am zis sa mai vin sa vad ce se intampla pe la liceu, macar aici pot sa dorm in pace, spuse acesta razand.
Akane zambi si ea si se duse in banca ei unde era Rinoa. Aceasta parea trista si ursuza. Ii zise un “buna” abia inteles si apoi isi puse capul pe banca cu spatele la ea.
Toata ziua trecu fara niciun eveniment, Rinoa statu numai in banca si nu vorbi mai deloc, iar cand Akane o intreba ce are aceasta ii spuse ca nimic, doar ca se saturase de liceu. Noctis tot nu venise la liceu, dar asta nu mai era o stire de top caci in tot liceul se vorbea numai despre despartirea lui Cloud de Tifa, fapt ce le determina pe toate fetele din liceu sa fie mult mai fericite. Tifa nici nu mai iesea din clasa deci Akane nu reusi sa afle motivul real pentru care cei doi se despartisera, zvonurile care circulau prin liceu nu erau in totalitate adevarate si majoritatea oricum erau rautacioase si o faceau pe Tifa vinovata de tot. Daca Tifa incerca sa pastreze aparentele ca totul este OK, lui Cloud nu ii pasa de acest lucru. Acesta era vizibil daramat, privirea candva calda se tranformase intr-una rece si distanta.
Intr-un final soneria suna anuntand sfarsitul ultimei ore. Rinoa care de obicei o astepta si pe Akane pentru a pleca amandoua, acum, imediat ce se suna aceasta isi lua geanta si pleca fara ca macar sa isi ia “larevedere”.
-Frumos din partea ta, zise Akane mai mult pentru ea in timp ce isi strangea lucrurile.
Sigur era un motiv pentru care fata se purta asa. Se uita la Kadaj care isi stranse lucrurile si iesi pe usa. Deodata fata isi dadu seama si incepu sa isi stranga repede lucrurile pentru a se indrepta spre iesire cu pas rapid. Sigur motivul pentru care Rinoa era in starea aceasta avea legatura cu Kadaj, toata ziua cei doi nu au schimbat nici macar o vorba, baiatul purtandu-se ca si cum ea nici nu ar fi existat. Trebuia sa vorbeasca cu el. Nu-i pasa ca poate baiatul o sa se supere pe ea, pana la urma era vorba de prietena ei, iar el se purtase ca un nesimtit, iar aceasta nu o putea suporta. Akane grabi pasul ajungand chiar sa alerge dupa Kadaj care deja ajunsese in curtea liceul. Ajunsa in curtea liceului, fata se opri si striga dupa baiat. Acesta se intoarse si afisa un zambet. Se putea observa ca nu prea avea chef de vorba si ca se grabea.
-Hei, buna Akane, zise acesta si privi inspre iesirea, incercand probabil sa vada pe cineva.
-Buna Kadaj, ai un minut? Intreba fata vazand ca acesta nu se uita la ea.
-Ah, nu prea am timp, trebuie sa ma intalnesc cu cineva, daca e vorbim maine, e ceva important? Zise acesta incercand sa plece.
-Da Kadaj! Am ceva sa iti spun care pentru mine este destul de important, asa ca stai si asculti, m-ai inteles? Spuse fata cu un ton destul de nervos si destul de ridicat care ii facura pe cei din jur sa intoarca capul.
Kadaj ramase uimit, nu o mai vazuse niciodata pe Akane asa de nervoasa, de obicei fata era calma si timida, dar acum era destul de nervoasa si parea ca nu ii pasa de reactia celor din jur.
-Uite care e….zise acesta insa nu isi termina fraza deoarece Cloud se indrepta spre ei nervos si il apuca foarte violent pe baiat de geaca. Era foarte nervos.
-Iti zic doar atat, daca te mai prind ca ii dai vreo pastila sau ceva lui Noctis dispari din Tokyo, ai inteles? Urla acesta, inca tinandu-l de geaca, Kadaj ajungand sa stea putin pe varfuri pentru a nu-l sugruma stransoarea, insa privirea ii ramase aceeasi, calma si sfidatoare.
-Nu cred ca tu esti cel cre trebuie sa imi zica asta. Face ce vrea Noctis, e baiat mare, spuse acesta razand.
Cloud il privea cu aceeasi intensitate, iar intr-un final ii dadu drumul.
-M-ai auzit, sa nu zici ca nu te-am avertizat. Iesi din fata mea!
Kadaj rase din nou si pleca. Nimeni nu comenta nimic. Akane ramase muta, toata nervositatea pe care o avea se transformase in uimire. Un singur gand i se invartea in minte: “oare acesta era adevaratul motiv pentru care Noctis nu mai venea la liceu?”