O sclipire in intuneric

[Tweety]

Heey, am venit si eu pe aici .
Ca de obicei, mi-a placut foarte mult.
Descriere ai foarte multa, si bine structurata, iar dialogul este bun.
Imi place faptul ca folosesti figuri de stil. In acest mod ai facut descrierea si mai interesanta.
Actiunea mi s-a parut putin grabita, insa nu m-a deranjat asa de tare.
Greseli de tastare si de exprimare nu am vazut.
Cam atat am avut de spus. Succes in continuare! Astept capitolul urmator. :X

[Vero]

Woooooooi :3 Cat am intarziat >.> Iarta-ma dar am avut cateva chestii pe cap si nu prea am avut timp de citit nexturi si destea. In fine. Mi-a placut capitolul. A fost ft frumos nu am ce zice. Descrierea este prezenta in cantitati mari dar parca ai folosit de ft multe ori ideea ca Sakra vrea ca mama ei sa fie alaturi de ea si chestii trestii. Daca ai zis o data ideea asta nu mai trebuia si a doua oara. Devine putin iritant sa vezi acelasi lucru de nu stiu cate ori. Naratiunea este ok, actiunea nu mi s-a parut grabita si dialogul nu a fost sec. Greseli de tastare nu am vazut dar am vazut doua greseli de exprimare care nu sunt prea grave. Ai grija doar la formularea propozitiilor. Wow ce rasfatata e Sakura. *laughs*. Daca faceam eu fitele ei, ai mei ma dadeau de mult afara din casa. :)). Acei ochi abisali, huh? Cred ca cu totii ne dam seama cine e. Sau poate nu e el ^^. Poate e Itachi :X. Te rog sa fie Itachi :3. So, atat am avut de zis. Astept nextu si nu uitati sa ma anuntati cand il puneti. Buh bye!

Bisous, Contagieuse.

[Valleee]

CAPITOLUL 5

~Tsunade~

Ce amintiri... as vrea sa pot ingropa trecutul, de cad am venit aici, de cand am vazut printesa, amintirile mele sunt din ce in ce mai agitate, nu mai pot trai asa! Sa ma tot chinui cu aceste amintiri groaznice? Prietenii mei, au plecat unul cate unul, familia mea , pierduta pe veci. Dar de ce? Nu pot sa uit acei ochi verzi, acel par, acele buze catifelate si rozalii, identice cu ale mele. Daca e copilul meu? Mii si mii de voci imi bantuie capul si simt cum picioarele nu ma mai tin. Deodata simt podeaua rece, iar parul meu auriu este risipit pe jos. Imaginile din trecut imi provoaca dureri groaznie de cap. Un tipat de durere iese din gura mea. Eram pe hol, in fata camerei printesei. Eu eram aproape moarta, din cauza impactului puternic a capului cu podeaua. Am inceput sa ametesc, ce mi se intampla? Oare asta imi este sfarsitul? Se pare ca nu, pe hol apare Konan, cu bagajele.
-Ajutor, un medic urgent! Ajutor! Va rog un medic! tipa aceasta din toate puterile si varsand lacrimi.
-Konan?! ma mir eu, dar deabia reusesc sa scot cateva cuvinte printre buze.
Un medic apare, iar Konan se da usor la o parte de langa mine, iar docturul se uita la starea mea.

Ma trezesc deabia dupa trei ore. Eram inca inconstienta, si nu imi dadeam seama de persoana de langa mine.
-Tsunade! Te-ai trezit, ce usurare! spune printesa cu o voce calda
Nu imi dadeam seama cine e, pana cand imi aduc aminte.
-Printesa? Ce cautati aici? La o simpla servitoare care nici nu merita atentia voastra?
Fata nu imi raspunde, dar in schimb imi ia mana in mana ei si o mangaie cu grija in timp ce imi zambeste calduros. In sfarsit, acum stiu foarte bine, sunt sigura de acest lucru. Dar cum sa ii zic?Cum sa ii zic ca sunt mama ei?Mai bine ar fi sa vorbesc cu regele. Fata se ridica de pe scaun si pleca din sala, ca sa ma lase singura sa ma odihnesc.

A doua zi o asistenta vine la mine si imi zice ca pot pleca acasa. Bucuria mea, niciodata nu mi-au placut cabinetele medicale, cat timp eram eu pacienta.Ma ridic si ma duc in camera mea. Acolo vad o fata inalta cam cat mine, cu parul negru ca taciunile si scurt pana pe la umeri , cu ochii negri ca abisul si un zambet pe fata. Ma indrept spre ea, si ma asez langa ea pe pat. Se pare ca se numeste Shizune, si ea este si noua mea colega de camera, dar si noua mea sefa. Se pare ca bvoi fi asistenta medicala, si nu o sa mai lucrez la cratita. Ma ridic si ma asez in patul meu. Ochii imi sunt relexati si speriati in acelasi timp. Se inchid usor, iar tot corpul meu intra intr-o relaxare completa. Am adormit ca un ingeras...

Incepeam sa visez, ma visam pe mine, Sasori si Sakura. Dintr-o data, il vad pe Sasori scotand o sabie si incercand sa ma omoare, o vad pe Sakura intorcandumi spatele cand am incercat sa o imbratisez si spunandumi ''Daca ai fi fost o mama mai buna, acum am fi fost o familie! Te urasc!''. Iar o lacrima se scurse din ochii eu , dupa care disparu ca o umbra, iar in fata mea apare un fel de imagine din viitor, in care sunt imbracat ca o regina, impreuna cu Sakura si ... regele Kakashi?!

Ma ridi si ma bucur ca este doar un vis. Era ora doua noaptea, iar eu ma imbrac si ma duc pana la baie, unde ma stropesc cu putina apa pe fata. Cred ca iar o sa lesin. Nu! Nu o sa lesin si nici nu o sa mor!

~Kakashi~

Cred ca este timpul ca Sakura sa afle adevarul, ca este adoptata. Da nu sunt sigur daca sa ii spun sau nu. Stiu ca va suferi daca ii spun, dar mai rau sufera in minciuna, ca acum. Dar am o banuiala, cum ca servitoarea aia Tsunade ar fi mama ei. Trebuie sa recunosc, parca ar si surori la cat de tare seamana! Amandoua sunt frumoase, ca niste flori de cires. Sper ca Sakura sa inteleaga si sa nu planga prea tare. Mai ales cand va afla ca Tsunade ar putea fi mama ei.


sper sa va placa capitolul 5 :X, si stiu ca este cam scurt. Astept comm-uri de la voi:o3

[Tweety]

Heey, mersi ca m-ai anuntat. :X
Ei bine, mi-a placut acest capitol.
Descrierea a fost destul de buna, insa cred poti adauga mai multa.
Dialogul mi s-a parut sec in unele parti, insa cred ca poti sa-l imbunatatesti pe parcurs.
Actiunea mi s-a parut putin grabita.
Greseli de tastare nu am vazut.
Sunt curioasa sa aflu ce se va intampla. Astept continuarea.
Spor la scris !

[Nixu]

Hello sweetie:*
Imi pare rau ca am ratat capitolul anterior:eto:
Sa revenim.... o sa iti spun ce mi-a placut si ce nu mi-a placut.... deci sa incepem:
1. Capitolul e prea scurt:((... dar imi place ideea:)
2. Unde e descrierea? Vreau mai multa descriere:-L..... apropo mi se pare mie sau actiune a fost putin c-am grabita?
3. Si acum dialogul>:)... care imi pare rau sa iti spun e c-am sec:(
C-am asta-i tot:*:bye:

P.S. 4. (asta-i pentru mine:))) Trebuie sa fiu mai atenta cand citesc... nu se poate sa fie atat de putin de corectat:))

[Vero]

CAPITOLUL 5

~Tsunade~

Ce amintiri... As vrea sa pot ingropa trecutul. De cand am venit aici, de cand am vazut printesa, amintirile mele sunt din ce in ce mai agitate. Nu mai pot trai asa! Sa ma tot chinui cu aceste amintiri groaznice? Prietenii mei, au plecat unul cate unul, familia mea ,fara space inainte de virgula pierduta pe veci. Dar de ce? Nu pot sa uit acei ochi verzi, acel par, acele buze catifelate si rozalii, identice cu ale mele. Daca e copilul meu? Mii si mii de voci imi bantuie capul si simt cum picioarele nu ma mai tin. Deodata simt podeaua rece, iar parul meu auriu este risipit pe jos. Imaginile din trecut imi provoaca dureri groaznice de cap. Un tipat de durere iese din gura mea. Eram pe hol, in fata camerei printesei. Eu eram aproape moarta, din cauza impactului puternic a capului cu podeaua. Am inceput sa ametesc, ce mi se intampla? Oare asta imi este sfarsitul? Se pare ca nu, pe hol apare Konan, cu bagajele.
-Ajutor, un medic urgent! Ajutor! Va rog un medic! tipa aceasta din toate puterile si varsand lacrimi.
-Konan?! ma mir eu, dar de space abia reusesc sa scot cateva cuvinte printre buze.
Un medic apare, iar Konan se da usor la o parte de langa mine, iar doctorul se uita la starea mea.

Ma trezesc de space abia dupa trei ore. Eram inca inconstienta, fara virgula si nu imi dadeam seama de persoana de langa mine.
-Tsunade! Te-ai trezit, ce usurare! spune printesa cu o voce calda
Nu imi dadeam seama cine e, pana cand imi aduc aminte.
-Printesa? Ce cautati aici? La o simpla servitoare care nici nu merita atentia voastra?
Fata nu imi raspunde, dar in schimb imi ia mana in mana ei si o mangaie cu grija in timp ce imi zambeste calduros. In sfarsit, acum stiu foarte bine, sunt sigura de acest lucru. Dar cum sa ii zic? space Cum sa ii zic ca sunt mama ei?Mai bine ar fi sa vorbesc cu regele. Fata se ridica de pe scaun si pleca din sala, ca sa ma lase singura sa ma odihnesc.

A doua zi o asistenta vine la mine si imi zice ca pot pleca acasa. Bucuria mea! Niciodata nu mi-au placut cabinetele medicale, cat timp eram eu pacienta.Ma ridic si ma duc in camera mea. Acolo vad o fata inalta cam cat mine, cu parul negru ca taciunile si scurt pana pe la umeri , cu ochii negri ca abisul si un zambet pe fata. Ma indrept spre ea, fara virgula si ma asez langa ea pe pat. Se pare ca se numeste Shizune, fara virgula si ea este si noua mea colega de camera, dar si noua mea sefa. Se pare ca bvoi fara ,,b" fi asistenta medicala, fara virgula si nu o sa mai lucrez la cratita. Ma ridic si ma asez in patul meu. Ochii imi sunt relexati si speriati in acelasi timp. Se inchid usor, iar tot corpul meu intra intr-o relaxare completa. Am adormit ca un ingeras...

Incepeam sa visez, ma visam pe mine, Sasori si Sakura. Dintr-o data, il vad pe Sasori scotand o sabie si incercand sa ma omoare, o vad pe Sakura intorcandu-mi spatele cand am incercat sa o imbratisez si spunandu-mi ''Daca ai fi fost o mama mai buna, acum am fi fost o familie! Te urasc!''. Iar o lacrima se scurse din ochii eu , fara space inainte de virgula dupa care disparu ca o umbra, iar in fata mea apare un fel de imagine din viitor, in care sunt imbracata ca o regina, impreuna cu Sakura si ...fara space inainte de punctele de suspensie Regele Kakashi?!

Ma ridic si ma bucur ca este doar un vis. Era ora doua noaptea, iar eu ma imbrac si ma duc pana la baie, unde ma stropesc cu putina apa pe fata. Cred ca iar o sa lesin. Nu! Nu o sa lesin si nici nu o sa mor!

~Kakashi~

Cred ca este timpul ca Sakura sa afle adevarul: ca este adoptata. Da nu sunt sigur daca sa ii spun sau nu. Stiu ca va suferi daca ii spun, dar mai rau sufera in minciuna, ca acum. Dar am o banuiala: cum ca servitoarea aia, Tsunade, ar fi mama ei. Trebuie sa recunosc, parca ar si surori la cat de tare seamana! Amandoua sunt frumoase, ca niste flori de cires. Sper ca Sakura sa inteleaga si sa nu planga prea tare. Mai ales cand va afla ca Tsunade ar putea fi mama ei.


sper sa va placa capitolul 5 :X, si stiu ca este cam scurt. Astept comm-uri de la voi:o3

Well. Sper sa nu te superi ca mi-am permis sa iti iau tot capitolul la corectat. Daca am sarit vreo greseala imi cer scuze. E doispe jumate noapte so... Ce introducere am facut si eu >.>. Hey ^^". Mi-a placut capitolul desi a fost cam scurt. Descrierea a fost oarecum prezenta dar eu as fi vrut mai mult. Puteai sa mai descrii multe in capitolul asta si astfel se marea. Dar nu mai insist pe ideea asta. Naratiunea este ok, actiunea nu mi s'a parut decat putin grabita, dialogul desi a fost cam multicel, nu a fost sec deci e bine. Greselile de tastare le-am corectat mai sus. Ai grija cu semnele de punctuatie si cu spaceurile. Nu se pune virgula inainte de ,,si" decat in diferite cazuri dar nu am chef sa ma bag in detalii acum. Cand folosesti apozitii de asemenea trebuie sa pui virgula inainte si dupa acel cuvant. Exemplu: ,,Dar am o banuiala: cum ca servitoarea aia, Tsunade, ar fi mama ei". So, atat am avut de zis. Astept nextu si nu uitati sa ma anuntati cand il puneti. Buh bye!

PS:Cineva sa mute ficul asta la locul potrivit va roog.

Bisous, Contagieuse.

[*Black~~Heart*]

Salut m-am hotarat pana la urma sa las si eu com deci:
1. Nu ai prea multa descriere si ar trebui sa o inbogatesti.
2. Actiunea mi-s-a parut putin grabita.
3. Greseli de tastare nu prea am vazut...
4. Mi-a placut capitolul si sper sa veniti repede cu next pentru ca vreau sa vad ce se intampla.
5.Va rog sa ma anuntati cand puneti next :x .Bye:*

[Rose ^^]

dupa o absenta indelungata v-am adus nextu si sper sa va placa:D asa ca Lectura placuta:X

Cap 6 Imaginatie sau premonitie?

SAKURA:

Inca ma mai uit la cele doua specii de flori din mainile mele. Tot ce pot vedea sunt cele doua flori: trandafirul apoape desfacut, rosu ca jarul, o culoare ce inseamna pasiune si iubire, iar crinul alb, o culoare ce semnifica puritatea. Sunt prinsa in acea transa. Nu mai pot iesi si parca simt ca ma suforc. Picaturi de sange se preling pe degetul meu “izbindu-se” de lenjeria crema. Chiar daca nu se aude, eu parca aud cum sangele meu se “loveste” de plapuma asemenea picaturilor de apa. Ies brusc din acea transa ce-mi provoaca dureri de cap si ma ridic avand directia baie.

Deschid usa si sunt intampinata de un miros de flori de liliac. O vad pe Konan langa vana. Parul ei albasru asemenea albastrelelor cade usor pana pe la mijlocul spatelui. Ii zic buna dimineata, iar ochii ei asemena parului sunt indreptati spre mine.
- Buna dimineata, printesa! V-am pregatit... -dar nu termina de spus, pentru ca obseva cateva picaturi de sange pe degetele mele si pe rochita alba-. Doamne, dar ce a-ti patit? Si..si..florile alea..de unde sunt?

Vai am uitat de flori. Ce uituca pot fi uneori. Nu-i raspund la intrebare ci doar o rog sa iasa afara. Fara alte comentarii raman si eu singura, din nou singura in aceasta lume rece. Imi dezvelesc trupul alb si ma las prada apei calde. Transparenta apei devine usor colorata luand o nuanta foarte slaba si stearsa de rosu. Am uitat ca m-am intepat, destul de tare, la deget. Ofetez dupa care inchid ochii.

Tot ce vad este negru si se aude usor o voce. Incerc ca merg pana la sursa, daca e vreo sursa, dar nu ma pot misca. Sunt lipita? Nu, nu sunt. Picioarele mele ma tradeaza. Acea voce inca se aude si incepe sa devina din ce in ce mai intensa. Pot sa-mi dau seama de ce spune:
- Nu totul e frumos in viata. Viata ta e asemeni unui trandafir cu spini. Ai trecut prin durere, dar abia incepi. Multi spini se vor ivi in drumul tau. Albul, culoarea puritatii..ai grija.

Si din nou, din nou. Nu mai tace? Deja ma doare capul! Continua asa vreo cateva minute dupa care totul a redevenit la normal. Nu am mai stat in apa, deoarece se racea. Ies din baie si ma indrept spre pat, pentru a-mi lua rochia pe mine. Konan imi impleteste doua suvite dupa care le prinde cu un fluturas argintiu.

Fara sa mai iau in considerare indrebarile lui Konan ma indrept spre gradina, mai exact langa fantana. Trec usor pe langa trandafirii, iar spinii lor se prind usor de rochia mea albastra exact ca niste maini ce doresc sa ma opreasca din drumul meu. Ma asez pe balansuarul de langa cires si incep sa privesc..nu stiu ce. Ma uit in gol, dar totusi vad iarba verde si cateva punctulete ce sunt panselutele sau alte flori, realizez tot ce e aici. Incep sa invart usor trandafirul din mana stanga in timp ce pe crinul din mana dreapta il ridic pana la nivelul ochilor.

Acel vis nu ma lasa in pace. Si mai ciudat sunt florile din mana, nu mai inteleg nimc. Sunt confuza, simt cum totul se invarte cu mine si nu stiu cat mai rezist. Mai bine nu as exista. Asa de complicata poate fi viata? Cu cine as putea sa vorbesc? Cu tata... ar zice ca-s nebuna si ca-i un vis. Konan..nu-i pot spune chiar tot, cu toate ca mi-e prietena. Hinata, ar fi o varianta daca nu m-ar ura. Chiar nu-i inteleg ura asta fata de mine. Mereu mi-a facut zile amare, iar eu nu am ripostat niciodata. Nu m-am razbunat. La ce folos? La nimic. “Razbunarea duce si la mai multa razbunare.” Chiar nu vreau asta. Sunt singura in lumea asta mare si rece, nu am cu cine vorbi. Totul e dur si rece. E suferinta si durere. Exista doar “eu” nu exista “tu” “el/ea” “noi” “voi” sau “ei”. Toti sunt egoisti si se gandesc doar la ei.

Merg pe holurile inconjurate de tablouri cu o carte in mana, iar la usa mea o vad lesinata pe Tsunade. Ma grabesc spre ea. Nu stiu de ce, dar imi pasa de ea. Chiar ma afecteaza. Of si holul asta mi se pare infinit. Parca nu mai ajung la destinatie, alerg pe loc. E un vis, e doar imaginatia mea. Frica, disperarea ma aduce aici. Stop.

Dupa trei ore se pare ca se trezeste si blonda. Ii aud glasul dulce ca mierea ce te unge la inima. E asa dulce, asa de placut sa o asculti. Poate pentru ca a suferit si are aceiasi sclipire din ochi, poate ca de asta semanam. Ii iau mana rece in mana mea calda si alba. In acel moment un fior imi strapunge corpul. E ca si cum as fi fost curentata, dar intr-un mod placut. Asta da chestie ciudata, defapt a doua pe ziua de azi.

O las pe Tsunade si plec si eu de acolo. Nu prea imi place sa stau langa o persoana bolvnava. Nu ma simt in largul meu, ca sa nu mai spun ca imi aduce aminte de mama pe patul de moarte. Imi scutur capul, nu vreau sa imi mai amintesc acea oribila zi. Mai bine as lasa trecutul, ocupandu-ma de viitor. Trebuie sa devin o printesa, viitoare conducatoare plus ca e timpul sa-mi caut jumatatea. Desi am auzit prin palat cum ca tata are pregatita o “surpriza” pentru mine.

KAKASHI:

Mai bine nu. Mai bine nu i-as spune rozaliei ceva ce as putea regreta. In fond de ce sa-i spun? Cine a lasat-o nu a avut pic de mila. Cum poti abandona un copil, o fiinta atat de mica si plapanda, sange din sangele tau si carne din tine. Chiar unii nu au mila, nu li se rupe inima numai cand aud acel planset. Poate pentru unii enervant, dar chiar si mic copilul simte cand este despartit de caldura mamei, simte acea raceala. Plansetele lor sunt unele de durere si ceva de genu “Nu ma lasa. Nu merit asta.” Daca ar avea grai de la primele zile sunt sigur ca asta ar spune.

Of mi se rupe sufletul numai cand ma gandesc ce fiinta fara suflet ar fi putut sa o abandoneze pe Sakura. Cred ca as baga-o doi metri sub pamant. Nu. Nu ii voi spune adevarul. May, scumpa mea sotie, sper sa ma ierti daca gresesc, dar sunt sigur ca si tu ai face la fel.

Il vad pe fratele meu Yamato ce tocmai a intrat in birou. Ii fac semn sa stea jos si ca poate vorbi. Ar cam trebui sa stie ca nu-i nevoie sa-mi ceara voie la chestii banale ca astea. Ca doar e fratele meu. Singurul. La fel ca si mine sotia lui a murit. Numai ca e o diferenta. Cumnatica mea a murit cand a nascut-o pe Hinata. Din cauza problemelor de sanatate, Hiris a decedat la cateva ore de la nasterea Hinatei. Si-a dat viata pentru micuta creatura, iar pentru asta o admir.
- Kakashi, a sosit raspunsul de la regele Gai. Vrei sa citesc sau citesti tu?- ii fac semn ca poate sa inceapa. Inceputul mi se pare cel mai plictisitor-“... Analizand situatia sunt de acord ca fiul meu sa sa casatoreasca cu printesa Sakura de indata ce amandoi implinesc optsprezece ani. Timp de doi ani cei doi vor avea o relatie si re vor cunoaste mai bine. Inclusiv noi. Deasemenea tin sa va anunt ca am acceptat invitatia dumneavoastra de lua cina cu toti. In asa fel se vor cunoaste si viitori insuratei. Sper sa nu va suparari, dar va veni toata familia.

Regele Gai”

- Uite ca a relizat si el ceea ce e important. Bun. Spune tuturor sa inceapa pregatirile. Peste trei zile vom avea in casa noastra pe viitoarele rude.

Sakura, sper sa nu ma urasti. Stiu ce-i mai bine pentru tine, de aceia eu iti aleg sotul. Sunt sigur ca il vei placea.

[*Black~~Heart*]

Pentru inceput merci ca m-ai anuntat :*. O nu doamne...te rog spune ca fiul lui Gay nu e Lee, off dar altcineva cine sa fie? Deci sper ca ficul sa nu fie LeeSaku :zuppy12:. In fine, deci ador acest capitol, pot spune ca e extraordinar, descrierea e incantatoare, actiunea nu a plecat la rodeo :)) si naratiunea e si ea la fel ca descrierea. Greseli de tastare sau de exprimare nu am vazut...deci tot ce a mai ramas de zis este bafta in continuare si va rog sa ma anuntati cand puneti next. Bye :*.

[LonelySoul]

Buna. Am reusit sa trec si eu pe aici in cele din urma. Imi place mult ideea ficului, cat de cat originala. Greseli nu cred ca ai. Modurile de expunere sunt ok, dialogul nu este sec. Ai putea intra un pic si in viata viitorului sot al Sakurei, sa spui acolo ceva, cat de putin. Spor la scris, astept nextu. Daca se poate as vrea sa ma anunti cand il pui.