27-03-2011, 09:30 PM
buna..dupa ce mi-am stors creieri bine si mi-am ars neuroni de au crezut ai mei ca trebuie sa cheme pompieri:))(nici chiar..sunt si eu ironic:P) am adus nextu. sper sa va placa:cry: si ca e ok.. Lectura placuta>:D<
SAKURA:
Inca visez la petrecerea de ziua mea de acum o saptamana. Ce repede a trecut timpul. Defapt eu visez la acel tanar care statea intr-un colt langa printesa Karin, buna prietena cu verisoara mea Hinata care nu ma suporta. Si nu stiu de ce. Pacat.
Razele soarelui patrund printre perdelele albe aterizand pe chipul meu alb. Inca nu vreau sa ma trezesc. Asa ca ma intorc pe partea cealalta in speranta ca voi mai putea dormi, dar vezi sa nu. Tocmai ce a intrat pe usa noua servitoare. Nu am avut sansa sa o cunosc. Ii simt mana cald pe umarul meu, iar vocea ei blanda ma cheama pe Pamant. Chiar daca realizez tot, eu nu doresc ca smaraldele mele sa iasa la iveala, dar nu mi se indeplineste aceasta dorinta.
Ma trezesc usor, iar imaginea din fata mea este in ceata. Incet..incet totul incepe sa prinda contur si in fata ochilor mi se infatiseaza o femeie in jur de treizeci si cinci de ani cu parul blond mai deschis si cu o privire blanda. Ii pot citi durerea din ochi sai de culoarea caramelului. Se cunoaste ca femeia asta a suferit.
- Buna dimineata, printesa! V-am adus micul-de-jun. Sper sa placa. Ma scuzati, dar mai am de indeplinit sarcini.
- Buna dimineata. Multumesc mult. Stai! Unde pleci? Nu stii ca dimineata servitoarele ma ajuta sa ma imbrac? Cum ai vrea sa-mi leg corsetul? Sa inteleg ca tata nu ti-a spus nimic? Of, iar mi-a lasat mie asta. Te rog sa-mi pregatesti vana, daca nu stii cum iti spun eu: trei picaturi de esenta de vanilie si folosesti balsamul cu aroma de cirese.
Sper ca nu am luat-o prea tare, dar trebuie sa stie cum merg lucrurile, iar eu la igiena corpului devin foarte fitoasa sa zic asa. Acei ochii... Doamne mi-au ramas ochii ei in minte. Acel caramel asa dulce acum e plin de amaraciune. Pot sa-mi dau seama ca i-au fost frante aripile. Stiu cum arata ochii unui om ce a trecut prin multe. Caci si eu am suferit si inca sufar.
Mama...cat mi-e dor de tine. Nu te-am mai visat si asta ma intristeaza si mai mult. Nu te-am uitat. Cred ca mai bine as veni la mormantul tau. Am sa-ti povestesc destul de multe. Avand in vedere ca nu am mai venit de o luna. Sigur florile de la mormantul tau sunt ofilite, exact ca sufletul meu de la trei ani, de cand tu ne-ai parasit.
O lacrima mi-a cazut pe obraz, dar o sterg repede pentru a nu o vedea Tsunade. Ma anunta ca pot intra, iar eu imi iau sandalutele albe cu putin toc si plec spre baie. Imi dezvelesc trupul de materialul mov si il “las prada†apei calde, plina de “otrava†ce ma innebuneste. Dupa cinsprezece minute de rasfat, ies afara si un frig imi “strapunge†corpul asemeni unei sabii reci.
Imi revin repede si ma duc in camera mea. Pe pat ma astepta o rochie formata dintr-un corset negru cu cristale si o fusta lunga cu volane prinse cu cristale, tot neagra si in final un bolero tot negru din dantela.
O rog pe blondina sa ma ajute la corset. Se uita la mine de parca nu stie ce vorbesc. Ii explic fiecare pas si imi spune ca nu doreste sa ma stranga chiar atat de tare. Doamne... Dupa cateva minute de explicat am reusit si m-am imbracat. Ma indrept spre oglinda pentru ca sa mi se prinda parul. Mi-l prinde cu un fel de coronita aurie cu rubine, iar restul parului e lasat liber pe spate. O rog pe Tsunade sa ma lase singura si sa o cheme pe Konan la mine in camera.
Dupa ce pleaca servitoarea ma indrept spre biblioteca unde e tatal meu.
- Buna dimineata, tata! si il sarut dulce pe obraz obraz.
- Buna dimineata, scumpa mea! Cum ai dormit? Dar vrei sa pleci undeva?
- Am dormit bine, multumesc. Pai da...vreau sa ma duc la mama la mormant sa-i duc niste flori. Ma poate insoti Konan si apropo de ea. As dori sa o lasi sa-mi fie dama de companie, stii tu. Sa-i dai o camera pe etaju meu si haine. Te rog mult. Ma inteleg bine cu ea, te rog tati.
- Of iubita mea, iara la mama ta la mormant. Tot nu poti sta departe, nu? Nu mai are rost sa mi te opun. In fine poti merge, chiar daca nu prea sunt deacord, da nah... Si in privinta lui Konan...ei bine..Ea vrea lucru asta?
- Tata! Sunt sigura ca ar fi incantata, ca oricare alta servitoare. Te rog mult, am facut o fata asa dulce ca sunt sigura ca nu va spune decat...
- Bine, dar primeste tot aceeasi bani. Deocamdata. Vom mai vedea pe parcurs.
Eram sigura ca va spune “Daâ€. Daca ar sti ce fericita sunt. Il sarut dulce, as putea sa-l sarut si de o mie de ori ca tot nu ar ajunge. Ma indrept spre camera mea si acolo o vad pe Konan care ma astepta. O rog sa ia loc la masa de lemn de langa usa ce duce spre balcon si incep sa-i vorbesc cat se poate de calm, desi imi vine sa sar in sus de bucurie. Totusi aceasta fericire ar fi completa daca si mama mea ar fi cu mine. Mama vin imediat la tine.
- Konan, am o veste pentru tine. In primul rand, vreau sa te imbraci elegant ca ma vei insoti la mormantul mamei mele.- dorea sa ma intrerupa, dar am oprit-o- Dupa vorbesti tu. Iar in al doilea rand, tu vei fi trecuta la stadiu de dama de companie. Vei locui la acelasi etaj cu mine. Camera din capatul holului va fi a ta, vei purta haine elegante si vei avea mai multe drepturi.
- Majestate va..va multumesc. Nu stiu ce sa mai spun. Va multumesc pentru onoarea acordata.
- Inca ceva, inceteaza cu “majestate†imi poti spune Sakura sau, pana te obisnuiesti, printesa Sakura. Acum du-te si pregateste-te. Te rog ceva. Pune pe cineva sa culeaga treizeci de trandafiri rosii si doi sa fie albi, pusi in mijloc.
Ii fac semn ca poate pleca, iar eu incep sa mananc micul-de-jun. Ce fericita sunt acum, dar ar fi si mai bine daca toata familia ar fi prezenta. Mama...inca nu sunt obisnuita ca nu mai esti. Am inchis ochii pentru o clipa, iar acolo mi-a aparut acelasi baiat de la petrecere. Privirea lui mi-a intrat in minte. Modul in care ma privea ma face sa tremur. Acei ochii atinti asuprea mea si analizandu-ma din cap pana in picioare, fara a scapa vreo particica. Imi scutur capul dupa care plec cu Konan spre “casa†mamei mele.
Dupa o tura buna de plans am ajuns acasa. Konan ma tinea de mana, iar parul ei albastru se impletea cu al meu. Urcam scarile din marmura acoperite cu o mocheta rosie pana la dormitorul meu. Intru in baie si incep sa-mi spal trupul. Daca as putea sa-mi spal si acea durere, acea lipsa a mamei mele.
....
Sunt pe o campie. Tot ce pot vedea este verde, albastru si rosu. Doar trei culori imi apar in fata mea. Cerul si lacul sunt de un albastru pur, ce te oglindesti in el, iar iarba verde contine urme de rosu de la trandafrii ce sunt. Oriunde m-as duce acelasi peisaj mi se afiseaza. Sunt intr-un labirint. Asa ca ma las in voia sorti. Nu vreau sa mai merg. Am obosit.
Ma asez la marginea lacului si rup un trandafir de langa mine. In joaca mea cu el m-am intepat si picaturi rosiatice au cazut in lac si pe iarba, iar acum totul e rosu. E un rosu asa intens. Ma sperie. Ce se intampla? Incep sa fug, dar degeaba. Parca alerg pe loc. Totul e la fel. Nimic, dar nimic nu e diferit. In fata mea a aparut o pereche de ochii. Ochii movalii ai mamei mele si plini de caldura, cat de bine ma simt sa-i vad. Parca teama a mai trecut, dar a revenit cand am observat ca privirea mamei a devenit una rece si si-a schimbat nuanta intr-un rosu aprins.
Ma dau cativa pasi in spate si ma ciocnesc de alti ochii. Unii de un negru abisal ce te pierzi usor. Imi aduc aminte de ei, dar numi dau seama de unde. Stai! Cine sunt?! Cum ma numesc? Acum nu-mi aduc aminte de nimeni si nimic. Nu mai stiu cine sunt. Incep sa fug si lacrimi izvorasc din ochii mei. M-am oprit. Niste ochii de culoarea caramelului ma privesc. Nu stiu ce vrea de la mine. Imi intinde o mana, iar eu o accept. E asa cald si bine. Stau asa cateva minute in acea tacere absoluta pana cand ea sau el este inlocuita/ inlocuit de un crin alb si niste vorbe care m-au pus pe ganduri.
-Nu totul e frumos in viata. Viata ta e asemeni unui trandafir cu spini. Ai trecut prin durere, dar abia incepi. Multi spini se vor ivi in drumul tau. Albul, culoarea puritatii..ai grija.
Si a disparut, iar eu m-am trezit. Deci a fost un vis. Un simplu vis, dar ce mai vis. Imi ridic mana dreapta si observ acel crin alb si in mana stanga un trandafir rosu cu cateva picaturi de sange care sunt...sunt de la mine... Ce se intampla? Nu inteleg nimic...
http://www.lenjerie.com.ro/151-lenjerie-...stale.html - corsetu
http://www.okazii.ro/catalog/33755080/bo...ml#galerie -blorero
Cap 4 Ochii tai...
SAKURA:
Inca visez la petrecerea de ziua mea de acum o saptamana. Ce repede a trecut timpul. Defapt eu visez la acel tanar care statea intr-un colt langa printesa Karin, buna prietena cu verisoara mea Hinata care nu ma suporta. Si nu stiu de ce. Pacat.
Razele soarelui patrund printre perdelele albe aterizand pe chipul meu alb. Inca nu vreau sa ma trezesc. Asa ca ma intorc pe partea cealalta in speranta ca voi mai putea dormi, dar vezi sa nu. Tocmai ce a intrat pe usa noua servitoare. Nu am avut sansa sa o cunosc. Ii simt mana cald pe umarul meu, iar vocea ei blanda ma cheama pe Pamant. Chiar daca realizez tot, eu nu doresc ca smaraldele mele sa iasa la iveala, dar nu mi se indeplineste aceasta dorinta.
Ma trezesc usor, iar imaginea din fata mea este in ceata. Incet..incet totul incepe sa prinda contur si in fata ochilor mi se infatiseaza o femeie in jur de treizeci si cinci de ani cu parul blond mai deschis si cu o privire blanda. Ii pot citi durerea din ochi sai de culoarea caramelului. Se cunoaste ca femeia asta a suferit.
- Buna dimineata, printesa! V-am adus micul-de-jun. Sper sa placa. Ma scuzati, dar mai am de indeplinit sarcini.
- Buna dimineata. Multumesc mult. Stai! Unde pleci? Nu stii ca dimineata servitoarele ma ajuta sa ma imbrac? Cum ai vrea sa-mi leg corsetul? Sa inteleg ca tata nu ti-a spus nimic? Of, iar mi-a lasat mie asta. Te rog sa-mi pregatesti vana, daca nu stii cum iti spun eu: trei picaturi de esenta de vanilie si folosesti balsamul cu aroma de cirese.
Sper ca nu am luat-o prea tare, dar trebuie sa stie cum merg lucrurile, iar eu la igiena corpului devin foarte fitoasa sa zic asa. Acei ochii... Doamne mi-au ramas ochii ei in minte. Acel caramel asa dulce acum e plin de amaraciune. Pot sa-mi dau seama ca i-au fost frante aripile. Stiu cum arata ochii unui om ce a trecut prin multe. Caci si eu am suferit si inca sufar.
Mama...cat mi-e dor de tine. Nu te-am mai visat si asta ma intristeaza si mai mult. Nu te-am uitat. Cred ca mai bine as veni la mormantul tau. Am sa-ti povestesc destul de multe. Avand in vedere ca nu am mai venit de o luna. Sigur florile de la mormantul tau sunt ofilite, exact ca sufletul meu de la trei ani, de cand tu ne-ai parasit.
O lacrima mi-a cazut pe obraz, dar o sterg repede pentru a nu o vedea Tsunade. Ma anunta ca pot intra, iar eu imi iau sandalutele albe cu putin toc si plec spre baie. Imi dezvelesc trupul de materialul mov si il “las prada†apei calde, plina de “otrava†ce ma innebuneste. Dupa cinsprezece minute de rasfat, ies afara si un frig imi “strapunge†corpul asemeni unei sabii reci.
Imi revin repede si ma duc in camera mea. Pe pat ma astepta o rochie formata dintr-un corset negru cu cristale si o fusta lunga cu volane prinse cu cristale, tot neagra si in final un bolero tot negru din dantela.
O rog pe blondina sa ma ajute la corset. Se uita la mine de parca nu stie ce vorbesc. Ii explic fiecare pas si imi spune ca nu doreste sa ma stranga chiar atat de tare. Doamne... Dupa cateva minute de explicat am reusit si m-am imbracat. Ma indrept spre oglinda pentru ca sa mi se prinda parul. Mi-l prinde cu un fel de coronita aurie cu rubine, iar restul parului e lasat liber pe spate. O rog pe Tsunade sa ma lase singura si sa o cheme pe Konan la mine in camera.
Dupa ce pleaca servitoarea ma indrept spre biblioteca unde e tatal meu.
- Buna dimineata, tata! si il sarut dulce pe obraz obraz.
- Buna dimineata, scumpa mea! Cum ai dormit? Dar vrei sa pleci undeva?
- Am dormit bine, multumesc. Pai da...vreau sa ma duc la mama la mormant sa-i duc niste flori. Ma poate insoti Konan si apropo de ea. As dori sa o lasi sa-mi fie dama de companie, stii tu. Sa-i dai o camera pe etaju meu si haine. Te rog mult. Ma inteleg bine cu ea, te rog tati.
- Of iubita mea, iara la mama ta la mormant. Tot nu poti sta departe, nu? Nu mai are rost sa mi te opun. In fine poti merge, chiar daca nu prea sunt deacord, da nah... Si in privinta lui Konan...ei bine..Ea vrea lucru asta?
- Tata! Sunt sigura ca ar fi incantata, ca oricare alta servitoare. Te rog mult, am facut o fata asa dulce ca sunt sigura ca nu va spune decat...
- Bine, dar primeste tot aceeasi bani. Deocamdata. Vom mai vedea pe parcurs.
Eram sigura ca va spune “Daâ€. Daca ar sti ce fericita sunt. Il sarut dulce, as putea sa-l sarut si de o mie de ori ca tot nu ar ajunge. Ma indrept spre camera mea si acolo o vad pe Konan care ma astepta. O rog sa ia loc la masa de lemn de langa usa ce duce spre balcon si incep sa-i vorbesc cat se poate de calm, desi imi vine sa sar in sus de bucurie. Totusi aceasta fericire ar fi completa daca si mama mea ar fi cu mine. Mama vin imediat la tine.
- Konan, am o veste pentru tine. In primul rand, vreau sa te imbraci elegant ca ma vei insoti la mormantul mamei mele.- dorea sa ma intrerupa, dar am oprit-o- Dupa vorbesti tu. Iar in al doilea rand, tu vei fi trecuta la stadiu de dama de companie. Vei locui la acelasi etaj cu mine. Camera din capatul holului va fi a ta, vei purta haine elegante si vei avea mai multe drepturi.
- Majestate va..va multumesc. Nu stiu ce sa mai spun. Va multumesc pentru onoarea acordata.
- Inca ceva, inceteaza cu “majestate†imi poti spune Sakura sau, pana te obisnuiesti, printesa Sakura. Acum du-te si pregateste-te. Te rog ceva. Pune pe cineva sa culeaga treizeci de trandafiri rosii si doi sa fie albi, pusi in mijloc.
Ii fac semn ca poate pleca, iar eu incep sa mananc micul-de-jun. Ce fericita sunt acum, dar ar fi si mai bine daca toata familia ar fi prezenta. Mama...inca nu sunt obisnuita ca nu mai esti. Am inchis ochii pentru o clipa, iar acolo mi-a aparut acelasi baiat de la petrecere. Privirea lui mi-a intrat in minte. Modul in care ma privea ma face sa tremur. Acei ochii atinti asuprea mea si analizandu-ma din cap pana in picioare, fara a scapa vreo particica. Imi scutur capul dupa care plec cu Konan spre “casa†mamei mele.
Dupa o tura buna de plans am ajuns acasa. Konan ma tinea de mana, iar parul ei albastru se impletea cu al meu. Urcam scarile din marmura acoperite cu o mocheta rosie pana la dormitorul meu. Intru in baie si incep sa-mi spal trupul. Daca as putea sa-mi spal si acea durere, acea lipsa a mamei mele.
....
Sunt pe o campie. Tot ce pot vedea este verde, albastru si rosu. Doar trei culori imi apar in fata mea. Cerul si lacul sunt de un albastru pur, ce te oglindesti in el, iar iarba verde contine urme de rosu de la trandafrii ce sunt. Oriunde m-as duce acelasi peisaj mi se afiseaza. Sunt intr-un labirint. Asa ca ma las in voia sorti. Nu vreau sa mai merg. Am obosit.
Ma asez la marginea lacului si rup un trandafir de langa mine. In joaca mea cu el m-am intepat si picaturi rosiatice au cazut in lac si pe iarba, iar acum totul e rosu. E un rosu asa intens. Ma sperie. Ce se intampla? Incep sa fug, dar degeaba. Parca alerg pe loc. Totul e la fel. Nimic, dar nimic nu e diferit. In fata mea a aparut o pereche de ochii. Ochii movalii ai mamei mele si plini de caldura, cat de bine ma simt sa-i vad. Parca teama a mai trecut, dar a revenit cand am observat ca privirea mamei a devenit una rece si si-a schimbat nuanta intr-un rosu aprins.
Ma dau cativa pasi in spate si ma ciocnesc de alti ochii. Unii de un negru abisal ce te pierzi usor. Imi aduc aminte de ei, dar numi dau seama de unde. Stai! Cine sunt?! Cum ma numesc? Acum nu-mi aduc aminte de nimeni si nimic. Nu mai stiu cine sunt. Incep sa fug si lacrimi izvorasc din ochii mei. M-am oprit. Niste ochii de culoarea caramelului ma privesc. Nu stiu ce vrea de la mine. Imi intinde o mana, iar eu o accept. E asa cald si bine. Stau asa cateva minute in acea tacere absoluta pana cand ea sau el este inlocuita/ inlocuit de un crin alb si niste vorbe care m-au pus pe ganduri.
-Nu totul e frumos in viata. Viata ta e asemeni unui trandafir cu spini. Ai trecut prin durere, dar abia incepi. Multi spini se vor ivi in drumul tau. Albul, culoarea puritatii..ai grija.
Si a disparut, iar eu m-am trezit. Deci a fost un vis. Un simplu vis, dar ce mai vis. Imi ridic mana dreapta si observ acel crin alb si in mana stanga un trandafir rosu cu cateva picaturi de sange care sunt...sunt de la mine... Ce se intampla? Nu inteleg nimic...
http://www.lenjerie.com.ro/151-lenjerie-...stale.html - corsetu
http://www.okazii.ro/catalog/33755080/bo...ml#galerie -blorero