O nouă șansă la fericire

[Lithium-Angel]

Oky dokey, am sa incep cu parerea mea despre aceast fanfiction

Nu este un cliche in ceea ce ii priveste subiectul, in el se regasesc anumite elemente ce nu pot lipsi in nici o povestire, si asta e de bine. Ma refer la o prietena buna, una mai enervanta, baiatul frumos si problemele in viata.
Oricat de banal ar suna, aceste personaje sunt cele care ajuta la construirea intrigii si chiar a intregului fir narativ. Din aceasta cauza, am sa incep mai intai cu personajele.

Allyson
Am avut un moment in care as fi indraznit sa spun ca parca prea prapid a trecut de la indiferenta si solitudinea ei, la o fata vesela ce se indragosteste, insa numai pana cand am ajuns la capitolele postate recent. Imi place ca se petrece ceva mai mult inauntrul ei, fie vorba de minte sau de inima.
Poate ar fi fost frumos sa atingi mai in profunzime subiectul mortii talalui ei, dar sunt constienta ca asta ar fi putut duce la o dramatizare de care probabil nimeni nu avea nevoie. Mi-ar fi placut sa vad si o reactie mai semnificativa in momentul acelui accident de masina, la volanul caruia se afla acel om beat. Pentru cineva care si-a pierdut tatal si a si asistat la moartea lui intr-i asemenea maniara, a trecut cam repede peste asta si s-a concentrat la Josh.
Povestea a avut un ritm bun pana in prezent, iar transformarile ei mi se par logice. ASta daca nu te deranjeaza sa le zic asa. Nu mi s-a parut nici prea brusc cum a ramas captivata de baiat, insa nici prea lent.

Josh

Oricat de ciudat ar putea parea, e ceva la el ce ma face sa ma ma gandesc ca poate e ceva mai mult ce se poate spune legat de el decat vrea sa se vada. Desigur, poate fi o dorinta p[roprie ce nu trebuie neaparat indeplinita. Sa spunem ca mi-ar placea sa cred ca e mai mulyt decat un tip super ok, care arata bine si se indragosteste ca un copil inocent si nu ascunde chiar nimic. Daca nu ascunde nimic, e in regula. Nu spun ca ar trebui sa ascunda ceva.
Mi-ar placea sa retii ca, de multe ori, atunci cand un personaj apare ca fiind prea transparent, se asteapta de la el o transformare sau o reactie, ceva care sa ii aducau unplus de noutate. Probabil din cauza asta, multi prefera sa nu isi etaleze personajele cu toate explicatiile de rigoare.

Jeni

Desi nu imi da impresia unui personaj a carui existenta va avea o mare relevanta in felul in care va decurge relatia celor doi, ea e totusi folositoare. Ea e cea care lamureste atitudinea lui Allyson si intr-un fel ajuta ca ei sa o duca mai bine. Din pacate, nu am gasit nici o insiruire de calitati, sau , mai bine zis, nu am gasit nimic care, personal, sa ma ajute sa o pozitionez ca si personalitate. O vad ca o fata orisicare, prietenoasa si cam atat. Nu detin mai multe date despre ea.



E usor sa scrii atunci cand ai putine personaje. Asta te ajuta sa le controlezi mai mult, sa faci actiunea mai putin plictisitoare si sa se plieze tocmai pe ce e important, si anume pe ce faci ei. Ei iti fac povestea pana la urma. Problema e alta.
In momentul in care folosesti putine personaje, e nevoie de o profuzime, detaliere mai precisa a fiecaruia dintre ele. Cand ai minim patru, trebuie sa le faci sa fie simtite de cititori. Trebuie sa prinda un contur oarecum real.
Personajele tale ating pragul realitatii, poate nu chiar pana in punctul in care zici: da, stiu despre ce e vorba. Inteleg total, dar ating. Nu stiu daca explic cum trebuie, folosind cuvintele potrivite.
Allyson da senzatia de om care sufera dupa tatal ei, de fata indragostita . Josh e un baiat super ok si asa mai departe, insa aceste insusire ale lor, personal, nu ma fac sa mi le apropii mai mult.
Un lucru e foarte clar. Nu sunt superficiale. Ziceai sa nu ne facem impresii proaste din cauza primelor capitole.
Sunt cateva lucruri la care ma uit mai intai. Dialog, naratiune si personaje. Pot trece peste primele doua numai daca ultima e ok.

Dialog.
Ti s-a spus sa incerci sa renunti la dialogul in abundenta si am vazut ca ai facut asta. Ai adaugat si naratiune printre conversatii si asta e minunat. Totusi...ma deranjeaza un pic ceva. Nu imi plac liniile de dialog gen:
- Îmi spui la ce te gândeai mai devreme, te rog?
- De ce vrei să ştii atât de mult?
- Pentru că mă interesează tot ce e legat de tine.

De ce? Simplu. Cand citesti un dialog, ii dai un anume flow. Trebuie sa ii stii cuvintele, insa trebuie sa si intelegi ce vor ele sa insemne.
- La ce te gândeai?
- La nimic important, am spus privind în altă direcţie.
- Aşa deci. Nu vrei să-mi spui. Eşti rea, să ştii.
- Da, da sunt, am spus râzând.
Parca devine mai personal. E exact ce am spus si legat de exprimarea sentimentelor lor. Nu e suficient sa stii ce simt, ce zic, ce fac, fara sa pui un accent pe ele, sa le explici cumva si sa le faci sa "prinda viata"
Chiar daca inseamna sa adaugi cuvinte gen:
- Ce mai faci? m-a intrebat.
- Uite pe aici, mi-a zambit cald. , tot e ok pentru ca macar stii in ce fel a spus asta.
Practic, trebuie sa personalizezi mai tot pentru a mari gradul de intelegere a personajului.

Naratiunea

Candva, am crezut ca e mai bine sa separ momentele ce au loc in situatii diferite. Ma refer la faptul ca Josh a avut o conversatie cu Allyson pe o anumita tema, iar intr-un capitol diferit ai explicat de ce Josh a vorbit asa prin dezvaluirea unei situatii ce ii apartinea numai lui ca si personaj.
Nu e gresit sa faci asa. O alta modalitatea este flashback-ul, insa de el nu se poate abuza. De fapt si de drept, nu exista o buna modalitate de a scoate in vedere fiecare moment.
Ai facut, parerea mea, cea mai buna alegere in decizia de a separa discutia lui Josh cu prietena lui Allyson, de cea a lui Josh cu noua lui dragoste :D Si succesiunea postarii a fost corecta. Starneste mai mult interes atunci cand aflii APOI de ce anume parea ca stie sau etc.
Nu sunt salturi intre momente si asta e altceva ce imi place. Nu mi se pare ca esti grabita sa ajungi la un anumit punct, nici nu lungesti situatiile, nici nu le scurtezi prea mult.
E superb cum le dai si suficient spatiu temporal fiecarei actiuni in parte.



Acum....eu de gramatica nu ma leg. Am invatat-o acum 6 ani, s-a modificat pana am dat bacul si mi se pare chiar stupida uneori [ dupa modificarile facute] asa ca nu am simtit si nu cred ca voi simti nevoia sa ma leg de ea pana cand nu gasesc ceva care sa ma zgarie pe urechi. Daca e neaparat, gasesc eu pe cineva care sa iti scoata fiecare virgula, semn de punctuatie, virgula, si asa mai departe, in evidenta, insa nu asta e problema ta. Nici nu ar trebui sa fie.
Pe mine ma intereseaza povestea sa fie interesanta si sa imi capteze atentia, sa imi starneasca curiozitatea.
Poate ca nu m-a lasat cu sufletul la gura felul in care ai inchis ultimul capitol, insa vreau sa iti spun ca mi-a facut placere sa citesc.
Orice poveste e personaje+actiune+sentimente+imaginatie. Daca mai lucrezi putin la imaginatie, va fi minunat.
Astept un nou capitol.