O iubire de-o vară?

[Ayu.Lore]

Disclaimer:Nu dețin nici un personaj din manga/anime-ul Naruto și nu fac profit de pe urma lor.

Deci sper să vă placa noul meu fic:*... App nu sunt începătoare:D


Capitolul I
Un nou talent



- Sakura. Sakura. Sakura!
Sar ca arsă când sora mea Kira îmi ţipă ca apucata în ureche. Merg să-mi iau bagajele înjurând-o în şoaptă tot drumul până la hotel. Nu trebuia să vină cineva să ne ia bagajele.
- Sper că nu ai uitat din nou să faci rezervări nu?
Sor-mea murmură un scuze şi merge să discute cu recepţionera în timp ce eu admiram băieţi care ieşeau din hotel doar in pantaloni scurţi. Nici nu pot să îi privesc bine că roşcata de sor-mea începe să o ameninţe pe recepţioneră. Doamne te rog să nu spună cine suntem că iar ne face vacanţa praf.
- Ştii măcar cine sunt eu? Sunt…
Îi pun mâna pe gură şi îmi cer scuze de la recepţioneră, Kira înjură de toţi sfinţi în timp ce părăsim hotelul. Scot telefonul şi îl sun pe tata rugând-ul să ne facă o rezervare la Perla Mării, ce urăsc numele acesta. Roşcata îmi pune că se descurca şi singură, şi eu mă prefac că o ascult. Să vă spun de ce mă prefac, pentru că analizez hotelul, era schimbat. Culoare de verde care îmi plăcea a fost înlocuită cu un roz fosforescent, era format din două clădiri, una era cu apartamente de lux şi cealaltă era pentru restul ( cum spune iubita tatei, cei neimportanţi), cele două clădiri avea cinci etaje fiecare şi erau de cinci stele. Vă întrebaţi care-i diferenţa? Păi oameni de afaceri se cazează la apartamentele de lux, mereu tata ţine şedinţe importante aici şi de atunci toţi consideră acea parte mai importată. Acul o privesc mai atent pe roşcată, cât de mult semănăm, doar suntem gemene. Totuşi şi gemeni se deosebesc într-un fel, părul nostru era diferit, ea îl avea roşcat precum Sasori, adică tata, si eu roz precum mama. Amândouă avea un metru şi şaizeci de centimetri, cincizeci de kilograme, ochii verzi, super albe, dar cu nişte buze roşi şi senzuale. Ce ne mai defineşte pe noi, ea are carnet, în timp ce eu nici a patra oară nu am reuşit să-l iau, ea poată doar culori închise, iar eu deschise. Hai că v-am spus deja prea multe, dar am uitat cel mai important lucru. Sora-mea are o voce de milioane, în timp ce clapele sunt prietenele mele. Am venit aici pentru că ea a vorbit cu un prieten şi avem de gând să ne facem o trupă.
- Cum ţi se pare?
Mă uit la roşcată şi văd că era cu doi tipi, un roşcat şi un blond. Hm, drăguţi, purtau blugi scurţi negri şi tricouri de aceiaşi culoare pe care scria „ Never” cu litere roşi. Pe sub tricouri li se vedeau corpurile bine făcute, sunt culturişti sau fac surf. Îi priveam atent şi atunci am realizat ce le-a dat sor-mea să citească, unul din cântecele mele ratate.
- Sakura ÅŸtie ritmul.
Am simţit cum mă înroşesc iar blondul m-a întrebat dacă am cumva insolaţie. Am chicotit şi am spus că ne grăbim să intrăm şi putem vorbi puţin mai târziu. Kira se pregătea să mă întrerupă, dar am fost salvată de telefonul primit de la tata. Mă abţin să nu sar la gâtul surori mele, pentru că din cauza ei nu mai avem locuri decât la cazările de lux. Intrăm şi recepţionera îţi cere scuze pentru că nu a ştiut că aveam rezervări „la categoria camerelor de lux”. Îmi dau ochii peste cap şi merg alături de roşcată spre lift, nu avea multe bagaje. De ce? Pentru că nu aveam nevoie, trebuie să facem cumpărături pentru a ne putea distra cu adevărat. Nici nu apuc să intru bine pe uşă pentru că Kira îmi spune că trebuie să plecăm repede şi că suntem aşteptate în holul hotelului.
Am fost întâmpinate de ce-i doi, pe care am înţeles că îi chemă Naruto şi Garra. Roşcatul mi-a cerut să cânt puţin pentru a-şi da seama de ritm. Am deschis gura şi am cântat primele două versuri.
- Tu ai voce?
Kira se uita la mine ca la un extraterestru, iar Garra m-a rugat să cântăm puţin din cântecul pe care l-am scris.

Sakura
Mă las purtată de vis
Undeva în paradis
Unde soarele răsare
Se ridică uşor din mare
Unde noaptea ne iubim
Pe nisipul cald ÅŸi fin.

Garra
Mă las purtat de vis
Undeva în paradis
Unde tu apari mereu
Când îmi este mie greu
Unde noaptea ne iubim
Pe nisipul cald ÅŸi fin.

Amândoi
Tuuu…. Mi-ai luat sufletu`
Şi îl ţi închis
Noaptea într-un vis
Tuuu… Mi-ai luat sufletu`


- Stop, eu nu cânt.
După ce spun asta ies în fugă din hotel şi încep să mă plimb agitată şi îngândurată pe plajă. Nu puteam crede că eu ştiu să cânt, adevărul aste că nu am încercat nici o data asta. Adică dacă cântam la clape de ce mai aveam nevoie şi de o voce frumoasă, oricum nu o vio folosi. Şi băiatul ală Garra era aşa de drăguţ, cred că îmi place puţin de el.

[Sho-Yo]

Buna, se pare ca sunt prima ta comentatoare asa ca voi vi draguta. Nu ca as putea sa fiu rea caci fic'ul nu e prost. E destul de dragut:
Titlul m'a atras destul de mult si m'a indemnat sa intru sa citesc si ideea care pare... mie una mi se pare cam comuna momentat si de asta astept sa vad cum mai evolueaza ca atunci sa ma pot pronunta. Actiunea, pai nu e grabita, descrierea se putea pune mai multa descriere, dialogul nu e sec. Dar ce ma supara este capitolul care este cam scurt. Oricum deabia astept sa vad continuarea:-h

[crazy little red]

hello.. am trecut si eu pe la fic-ul tau :D
pai cum ai scris si tuh, clar nu esti incepatoare, este un inceput relativ bun, mi se pare ca ai intrat prea repede in actiune si lucrurile au decurs prea repede iar descrierea.. pai, incearca sa o folosesti mai mult pentru ca am impresia ca ii la limita
in rest, dialogul e putin si bun din punctul meu de vedere, povestea, pai nu stiu inca, pare intr-un fel originala si intr-un fel comuna, depinde de continuare
deci cuplul ii Sakura si Garra? (nu sunt tocmai fana... dar e alegerea ta :D)

titlul, cu el trebuia sa incep da noh... pai ii destul de simplu dar e dragut, atrage la prima vedere
greseli, doar una sau doua, neimportante as zice...
capitolul e scurt desi contine destul de multa actiune

cam atat, sper sa nu consideri ca am fost dura cu tine sau ceva dar mi-am permis pentru ca ai zis ca nu esti tocmai incepatoare

in final... iti urez si bun venit pe la noi, pentru ca am observat ca esti noua pe aici si spor la scris :D

[Candy_Girl_Love.]

Înaiinte de toate, vreau să-ţi spun că îţi ador avatarul!
Bine, acum că am zis-o şi pe asta, trec la fic. :]]
Îmi place titlul. E simplu şi drăguţ. Ideea mi se pare bună, deşi am văzut cam multe fic-uri cu Sakura vedetă, sper să fie ceva mai special.
Ei bine, greşeli nu am prea văzut. Sincer, nu m-am prea uitat după ele. Dialogul este bunicel. Îmi place că scrii cu diacritice. Acţiunea mi s-a părut puţin grăbită. Adică, ajung la hotel, îi cunosc imediat pe cei doi, deja cântă..nu ştiu, trebuia să lungeşti puţin. Sentimentele personajelor nu le-ai descris aproape deloc, ceea ce mă cam deranjează. Ar fi frumos să spui ce simt personajele, chiar dacă povesteşti la persoana a I-a..defapt, chiar de aceea, e mult mai uşor aşa.
În rest, nu prea am ce să critic. :]] Povestea în sine e drăguţă, îmi place până acum. Gaara pare un dulce. Sora Sakurei, Kira parcă pare puţin prea plină de sine:]]. Cică..cine este ea. :]]Eh.. Chiar dacă deocamdata nu pot să-mi dau cu părerea pe larg, mi se pare reuşită povestea până acum. :]
Baftă la scris, aşteptăm următorul capitol.

*Hugs`*

[Miranda.]

Sakura te starg de cat ? Cum e posibil sa-ti placa Garra ? De ce nu l-ai vazut si tu pe sasuke ? Scuze.. eram prinsa in furie... heloo... Ma bucur sa vad un nou fic. Este interesant, ideea cu muzica nu este noua, dar in rest pare original. Descrierea mai merge, puteai sa mai spui pe acolo cateva sentimente. Dialogul a fost in regula, nici sec, nici mult, dar nici complex. Ideea ... am vb de ea mai inainte. Actiunea nu sete grabita.


:bye:

[Ayu.Lore]

Capitolul II

Cel mai frumos moment



Mi-am dat jos săndăluţele albe şi am lăsat nisipul, fierbinte, să-mi mângâie picioarele. Îmi place atât de mult să fiu aici, să mă plimb pe nisip şi să meditez . Caut un loc mai retras, care nu vrea să mi se arate de fel. De ce trebuie să fie atât de mulţi oameni pe plajă? Mi-am întors privirea, de la plaja supra-încărcată , la marea albastră şi întinsă.
Când eram mică îmi plăcea să cred că este o mare întinsă şi că este imposibil să ajungi la capătul . Cât de copil am fost o dată, acum că m-am izbit de realitate nu mai stau să visez. Îmi scot telefonul din buzunar şi o sun pe Ino, o blondă cu capul în nori, cea mai drăguţă şi populară fată din şcoală. Probabil că veţi crede că este o fiţoasă cu nasul pe sus, dar nu e aşa. Asta ne face pe noi populare, că nu ne pasă cine este popular şi cine nu, sau ce haine poartă una sau alta. Asta ne defineşte pe noi, dacă vedem ceva care ne place nu contează dacă este din mall sau de la 38 de lei.
- Ce faci? Am auzit că te-ai mutat de acasă.
Ascultam ce spunea prietena mea şi nu mai ştiam cu să-mi închid gura. Poate am uitat să spun că ea nu aşteptă să se gândesc dacă vrea ceva o face. Probleme, ăsta e primul lucru la care mă gândesc atunci când o aud că are o idee. Înainte de sfârşitul anului a vrut să vadă ce se întâmplă dacă agităm câteva doze de Pepsi şi le aruncăm de la etaj. Era evident ce se va întâmpla, dar ea spunea că ar fi interesant şi oricum e finalul anului. Tata a fost foarte supărat şi m-a obligat să lucrez dacă vreau să merg în excursie. Acum nu mai am banii de buzunar, pentru fiecare bănuţ trebuie să muncesc, dar nu-i chiar aşa de rău, dacă nu trebuie să muc cuiva cafea.
- Ai fugit de acasă cu Sai! Am lăsat capul în jos când oameni din jur se uitat la mine de parcă aş fi nebună. Nu, nu-i deloc tare, cred că tatăl tău are dreptate, o iei razna.
Am început să ascult cu-mi îmi explica că ea şi Sai nu vor să se despartă, aşa că dacă cineva are ceva împotriva lor să ia avionul până în Italia. Şi să îmi oprească înainte de a se căsători.
- Nuntă? Italia? Da, e destul de romantic, cred că sunt puţin geloasă.
Am mai trăncănit, despre rochea pe care o va purta, şi mă ruga să merg şi eu la nuntă. Îmi doream atât de mult, dar era greu să scap de Kira, care sigur ar fi transformat o nuntă într-un concert rock.
- Da, voi încerca. Da, în două zile, ok, fac tot ce pot. Te pup nebuno.
Mă întorc şi mă lovesc de un cineva. Cad pe nisipul fierbinte şi o mână mă ajută să mă ridic.
- Doamne. Eşti din piatră.
M-am întors şi ochii mei verzi sau intersectat cu nişte ochii de inox. Am analizat persoana din faţa mea. Ten alb, buzele roza deschis, un zâmbet enervant, păr brunet ca pana corbului. Purta o pereche de pantaloni scurţi negri şi nişte şlapi de aceiaşi culoare. Avea o placă mare de surf cu un dragon desenat pe ea.
- Măi măi, se pare că Itachi s-a întors. Îmi place noua freză, dar surf, parcă spuneai că este o prostie. Gata, ţi-ai schimbat părerea?
- Eu mă gândeam să te scot la un suc, iar tu îmi spui că sunt la fel ca Itachi. Acum sunt dea dreptul jignit, ştii ce tare doare, uite aici.
A pus mâna în dreptul inimi şi a reuşit ce dorea, să scoată un zâmbet de la mine. Dar zâmbet mi-a pierit repede, cât de schimbat putea fi. Arăta cu adevărat superb, după trei ani în care am fost îndrăgostită de fratele lui, realizez că arată la fel. Sunt chiar identici. Oare voi reuşi vreodată să mă îndrăgostesc de Sasuke, de băiatul care îmi face curte acum mult timp? Scutur repede din cap pentru a-mi alunga acest gând.
- Deci vrei să evadăm împreună? Am maşină.
Ridic din umeri, e ca şi cum aş fugi cu un necunoscut. După atât de mult timp nici măcar nu mai ştiu cine e, dar nu am de ales.
- Pe la ce oră decolează avioanele. Brunetul mă privea surprins, aşa că am adăugat repede: Nu-ţi fă iluzii, dar dacă ajung voi fi domnişoară de onoare şi am nevoie de partener.
Am zâmbit şi s-a aplecat spre mine, buzele lui le-au întâlnit pe ale mele. Simţeam cum inima îmi bătea atât de tare încât eram sigură că nu aude. Am simţit de parcă aş exploda, asta îmi doream să simt când întâlneam băiatul potrivit. Mereu am crezut că Itachi era cel pe care îl iubesc, nu cel pe care îl plac, cel pe care îl iubesc.
- Primul sărut?
Am deschis ochii şi…



Capitolul este necorectat. Promit ca nextul va veni mai repede.