O frântură de speranţă

[Ich.]

-________________-''''''''' => daca te-ai gandit ceva, te-ai gandit bine.
Sincera sa fiu stilul tau imi aminteste de stilul meu de acum 3 ani -_-.

Un urlet animalic mi-a scăpat, iar Gemenii şi celălalt tip au fugit mâncând pământul. Aveam putere şi o simţeam. Şi îmi plăcea la nebunie să ştiu că eu am puterea, că eu o controlez, că pot să distrug orice. Dar ceva m-a smuls din lumea mea unde eu eram regele şi m-a adus înapoi pe pământ. O mână puternică, dar totuşi cunoscută m-a tras cu putere şi eu m-am lăsat dus în direcţia respectivă. Femeia ce mergea repede avea părul roşcat spre şaten şi un corp zvelt. Tocurile ei făceau un zgomot enervant pe asfalt, ce îmi deranja tare mult urechile. Era mama mea cea irascibilă, enervantă, insuportabilă.

Era mult, mult, mult mai bine daca dezvoltai chestia asta. Tu ai trecut ca rata prin apa.
Ar fi trebuit sa pui starea lui, cum incepe sa simta forta si furia deopotriva inainte sa-l doboare pe dle muschi, altfel pare tras de par.
Ti-as recomanda sa scrii la peroasana a treia pentru un timp pentru ca pare nenatural la tine felul in care ai scris, pana acum.
Nu am citit decat pana la citatul de mai sus, nu am rabdare de mai mult.
Ti-as recomanda sa descrii mai mult senzatile dat fiind faptul ca scrii la persoana I deci totul escris din prisma ta, vezi din interior totul.
Bafta pe viitor