Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

O Minte Bolnava...

#1
Focul stinge durerea


[Imagine: suicide.jpg]

Luna sangerie se impletea in parul meu framantandu-mi obraji lipsiti de culoare. Moartea se infiltra tragic de repete sub pielea mea alba ingropandu-mi simplele ultime ganduri sub o mare de soapte intunecate. Sunetul violent al tunetului se pierdea in vesnicia sangerie a noptii, in timp ce lumina fulgerului se rasfrangea pe pupilele-mi dilatate.
Un firicel stagojiu la fel de subtire ca si tulpina singuratica ce-mi mai sustine viata, atarna respingator pe barbia mea, coborand incet spre tricoul alb improscat de sange negricios.
Suvitele castanii stateau ravasite, si totusi cuminti pe asternutul movaliu, in timp ce umbrele greselilor facute ma tintuiau intr-o stare de amorteala, sfidandu-mi dorinta de-a pasii in infern, tarandu-mi sufletul mor de atat de mult timp in urma mea.
Cuvinte…ar fi multe ce-mi stau inca pe buzele vinetii, insa in momentul de fata n-ar fi folositoare nimanui, cu atat mai putin mie.
Imaginile se invarteau in jur ca o mare de amaraciune inecata intr-un ocean de pacate. Simple cuvinte ce-mi mor acum pe buze, simple priviri care acum se intuneca in mintea mea, efemere atingeri…sau doar un zambet plastificat ce-ar fi trebuit plasmuit de mult pe fata mea, raman ca niste dorinte neimplinite, ori poate ceva ce mi se pare necesar in ultimul moment si de care o viata nu mi-a pasat.
Sa dau timpul doar odata inapoi…Imposibil de realizat ! Si totusi, de-as putea n-as schimba nimic, nici macar spusele goale ce-mi inconjoara existenta.
Ura, iubire, teama, armonie, durere, placere, lacrimi si efemere zambete…Le-am experimentat si le-am uitat atunci cand mintea sa lasat condusa de-o neluciditate crunta, sa lasat prada patimei de-a numai simti si-a doua oara gustul caderi si-a ales ce-a mai simpla cale…Moartea
Simt picaturi calde scugandu-se pe pielea mea moarta, insa nu-mi apartin, stiu mult prea bine ca n-am fost capabila sa vars lacrimi cand mintea mea era obsedata de pustiul si dulcele infern.
Simt o atingere calda ce-mi strabate chipul, dar eu sunt mult prea amortita si inghetata ca sa mai am urme de caldura in trup.
Ar fi atat de multa placere pe chipul meu incremenit daca m-as intoarce, mi-as redeschide ochii intunecati si in loc de flacari inghetate sa simt o dulce caldura a imbratisari…Dar nu! Sa ma intorc nu e posibil si nici necesar, am facut tot ce n-am putut o viata inainte sa aleg calea intunericului…Inaite sa las in urma o posibila tristete, pe care imi voi intoarce spatele sa nu o mai vad…
- Erai atat de sigura ca asta vrei si acum dai inapoi?
Mi-am rasucit ochii purpurii catre el. O expresie neutra ii impodobea chipul. Genele lungi ii ascundeau ochii albi si cuprinsi de moarte, pielea galbena si fara viata de pe obraji i se increti cand realiza ca nesatula mea pofta de-a cunoste nu murise odata cu cu trupul si o parte din sufletul meu.
- Nu, nu dau inapoi! am sasait anemic plimbandu-mi limba peste buzele-mi vineti, in timp ghearele mele zgaltaiau inca odata taieturile sinistre de pe trupul meu spiritual.
- Atunci…care e problema?
Pasii lui venira spre mine, iar rasuflarea sa glaciala imi gadila suvitele intunecate de sange.
M-am rasucit pe calcaie, fetele noastre aflandu-se acum la o distanta milimetrica. Mirosul lui mort se infiltra in narile mele amestecandu-se cu povara sufletului ce se inchega la fel ca si sangele de pe corpul meu ce ramase-se, acolo prabusit intr-o mare de movaliu si visinui, si pe a carei piele se scurgeau lacrimi sclipitoare.
- De ce ei pot simti asta si eu n-am putut niciodata? De ce ei trebuie sa aiba atat de multe sentimente contradictorii pe care sa le lase sa curga, iar nu am putut?Vocea imi devenea ragusita, in timp ce ochii mi se stingeau cu fiecare secunda in care in care-mi regretam gandurile si alegerile.
- De ce ? Ei bine asta nu stiu nici macar eu… Se daparta facand cativa pasi oprindu-se apoi si continuand de parca ar fi ras. Dar sti ce… Nici tu n-ai sa afli! O alegere gresit facuta nu se mai indreapta… Niciodata! Acum, vi, sau ai de gand sa ratacesti printre alte nimicuri arse in focurile eterne?
M-am comformat desi nu-mi convenea. Spiritul incepuse-se sa se destrame, iar mirosul mortii sa pulseze si in mine. I-am urmat atent pasii, dar nu inainte sa arunc o privire goala si plina de tristete inspre trupul fara viata ce mi-a fost odata casa…
Atat de multa liniste imi strabatea obraji albi, mai multa ca niciodata. Credeam ca durerea din mine e doar singuratate, amaraciune…suferinta pura, insa n-a fost asa. A fost doar simpla furie a unei pustoaice mult prea strans legata in lanturi de proprilei dezamagiri.


“Amaraciunea este ca si cancerul. Devoreaza gazda. Dar furia e ca si focul. Arde tot si lasa curat in urma” Maya Angelou.
>> Nebunia e alimentata doar de ura <<

[Imagine: 32795035.png]



Răspunsuri în acest subiect
O Minte Bolnava... - de Darky - 23-08-2012, 12:47 AM
RE: O Minte Bolnava... - de CyBeR - 23-08-2012, 02:31 AM

Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Minte criminala Ichigo. 10 6.544 19-04-2011, 10:44 AM
Ultimul răspuns: ..Chris.
  Iuvire adevarata sau Obsesie Bolnava? Mariah . 117 57.439 15-02-2011, 11:20 PM
Ultimul răspuns: Mariah .
  Ceva ce mi-a trecut prin minte. Ryuu 0 2.395 25-07-2010, 03:29 PM
Ultimul răspuns: Ryuu


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)