Nocturnal Light's

[Acsi]

:D Heey, ma bucur sa ne intalnim, am deschis topicul pt ca...da, doresc sa postez un fanfic.
Ma gandeam, in primul rand sa va intreb daca este cineva interesat de unul cu demoni...E doar o mica parte din primul capitol, asta ca sa va facti o idee. Daca o sa considerati ca merita, comentati'l va rog....
Sunt dispusa sa accept orice fel de critici.
:)


Nocturnal Light's

Capitolul 1: Demonul de sub patul meu.

-Esti tampit?! Cum ai putut fi atat de...
-Imbecil? Nebun? Jalnic? Da, stiu deja si ti-am mai spus ca imi pare rau, Sage, crezi ca ar fi trebuit sa ramanem acolo?
-Doar nebun, dar cred ca ai si clipe de luciditate cand esti doar idiot. Cum ai putut!? Cum?!
-Inceteaza! Sau va trebui sa te duci singura acasa si din cate vad, nu esti in stare s-o faci!
-Ai putea macar sa-mi multumesti, la urma urmei eu te-am scos de acolo.
-Daca stiam ca nu te-ai schimbat, ramaneam cu placere in iad.
Am inceput sa bat cu pumnii in pieptul lui, in speranta ca ma va lasa jos. Adevarul era ca nu-mi mai simteam picioarele si nu eram in stare sa fac un pas, dar tot era mai bine sa ma lupt cu durerea dacat sa-i ascult smiorcaielile deplorabile.
-Punte-ma jos in clipa asta! Esti cauza tuturor problemelor!
-Da?!
-Bineinteles! am spus eu plina de aroganta, dandu-mi ochii peste cap.
S-a uitat la mine in cel mai oribil mod, daca dorea sa ma ucida nu cred ca i-ar fi luat prea mult. Cat de patetic...
-EU sunt ala care a vrut o petrecere cu demoni intr-o casa batuita si darapanata? EU am invitat satanistii aia oribili la ritual? EU aveam de gand sa-i las sa ma foloseasca pe post de cobai, sa ajung in fundul iadului doar ca sa vad daca mai putem iesi de acolo? EU aveam de gand sa-mi salvez fostul iubit din ghearele lui Lucifer? Esti o ciudata!
-Mda si e vreo problema in asta?
-Poftim?! Bineinteles ca este, am ajuns in iad pe buna dreptate ! Sage, acolo nu este ca si cum te-ai duce pentru relaxare fiind conducatorul iadului. Pur si simplu nu ai iesire, esti jucaria lor. Puteau sa te omoare, puteau sa te faca demon. Desi mai rau de atat nu cred ca poti deveni, sincer! Si-a dat ochii peste cap, in timp ce alerga cu mine in brate pe drumul pietruit.
Rain ma invatase tot ce stiam despre ocultism, dar eram prea obosita sa-mi amintesc toate detaliile. Da, am fost acolo sa-mi salvez fostul prieten, ajutata de cativa doritori de intalnire cu Satan. Am treut portile iadului, un loc infiorator, pana si aminitrile legate de locul ala imi provoaca greata.

[Monica Wksv]

"Satan" -> cred ca ai vrut sa spui "Satana"
....

well, ideea e draguta...
dialogul ...nu pot sa spun ca a fost sec, insa cred ca ar cam trebui sa scapi de " ?! "...
descrierea ...n`ar fi rau s`o imbunatatesti, nu zic ca`i rau, da` nici foarte bine nu e. poate pentru ca a fost capitolul prea scurt si ai folosit din prima si dialog...
astept sa vad evolutia cu descrierea, si de asemeni astept nextul.
succes!

bYe:-h
:x
kisses:*

[Acsi]

Am decis sa postez acum si continuarea pentru ca nu se intelege mare lucru din ce am pus prima oara.





Am treut portile iadului, un loc infiorator, pana si aminitrile legate de locul ala imi provoaca greata.
-Asta a fost alegerea mea, nu pentru ca mi-as fi dorit sa fac parte din fan-clubul oficial al lui Lucifer! M-am strambat la el plina de furia ce-mi curgea prin vene, iar dorinta de a-i demonstra ca ma pricep mult mai bine la karate decat la ocultism incepea sa rabufneasca din mine.
-Nu am uitat, imi pare rau ca i-am lasat asa aproape de tine. Uita-te la piciorul tau, e aproape distrus. Vocea ii era sfarsita, era visibila vina ce se scurgea din ochii lui.
La dracu'! Tipul asta ma inmoaie!
Am oftat si mi-am lasat capul pe spate.
-Atunci, Rain, imi pare rau ca am intarziat 2 zile. Ar fi trebuit sa ajung mai repede la tine, dar, nebuna aia de proprietara n-a vrut sa ne inchirieze casa decat dupa ce s-a ocupat gasca aia de ciudati de ea. Tot ritualul ala pe care mi l-ai lasat tu a fost o tampenie! Ar fi trebuit sa-i las pe ei de la inceput sa se ocupe. Macar am fost acolo, te-am scos din ghearele lui Lucifer si te-am adus TEAFAR inapoi pe pamant. Priveste partea buna...
-Exista si o parte buna?
-Inca nu ai coarnite...si nici coada.Am inceput sa rad isteric, pana i-am intalnit privirea serioasa ce ascundea o urma de zambet. Sper ca nu ai dormit intr-o grota si nici nu te-ai hranit cu ficat de broasca, altfel....
-Altfel?
-Altfel ma pui jos in clipa asta si te intorci dupa ce faci un dus.
-SAGE!!! Fii serioasa macar cateva ore! Piciorul tau nu are sanse prea mari de vindecare, nu te afecteaza deloc asta?
-Nu il simt, creier de maimuta! Aveam o dorinta nebuna de a-i face cunostinta cu pumnul meu, nu doar pentru faptul ca m-a facut sa intru in iad, dar si pentru ca acum se purta ca si cum ar fi fost vina mea.
-Nu trebuia sa te bag in chestia asta...se pare ca nu ti-a afectat doar piciorul.
Ne-am dat amandoi ochii peste cap. Am ales sa nu mai continui discutia asta oribila, trebuia sa fiu mandra de mine, il cunoscusem pe Lucifer si nu scapasem decat cu un picior ranit. Continua sa ma duca in brate prin padurea deasa si infricosatoare. Vedeam destul de bine drumul, copacii si norii ce incepeau sa se adune pe cerul pictat cu albastru inchis, aproape negru. Luna era cea ii calauzea pasii prin desisurile padurii.
-Ai adus si masina? Vocea lui calma m-a facut sa tresar, eram atrasa de frumusetea cerului atat de intunecat.
-Da, e parcata la iesirea din padure, aproape ai ajuns. Si, Rain, multumesc, fara tine as fi fost gustarea de la miezul noptii a lui Lucifer.
-Fara mine nu a-i fi ajuns acolo. Imi pare rau.
-Ssss! I-am facut semn sa taca, atingadu-i usor, cu degetul, buzele moi iar il saruta si apoi isi atinti privirea intunecata asupra mea. Ii admiram fata perfecta, ochii negri, adanci si sclipirea din ei. Razele lunii ii faceau chipul sa semene cu al unui inger trist.
-Am ajuns, acum te duc la spital. Te rog, nu te impotrivi, nu vreau sa patesti ceva din cauza mea si nici nu te mai enerva. Te rog?
-Stai linistit. Durerea incepea sa mi se scurga prin vene, in locul furiei. Ca si cum cineva toarna intentionat in apa curata a vasului de pictat, o picatura de vopsea rosie. Pictorul a observat doar dupa ce apa a devenit in totalitate rosie, la fel si tabloul sau. E groaznic sa simti ca in fiecare secunda durerea cum creste.
Nu era atat de rau incat sa tip, dar simteam ca in curand va deveni si nu stiam cum ma pot abtine. Nu vreau sa auda Rain, a facut deja tot ce a putut pentru rana. Chiar aveam nevoie de un doctor.
-Rain? Ce o sa le spui? Ca Lucifer m-a nimerit in timp ce alergam spre iesirea din iad?
-Nu stiu, asta in niciun caz nu o sa spun, altfel ne-am luat biletul dus spre cel mai sigur spital de boli psihice. A zambit usor, si in timp ce ma aseza cu grija pe scaunul pasagerului. Speram doar sa nu-si ridice ochii spre mine, deja devenise dificil sa-mi tin corpul sub control iar privirea cu siguranta m-ar fi tradat.
Nu s-a abtinut iar cand mi-a intalnit privirea deja arata mai rau ca dracu'. A sarit intr-o clipa de cealalta parte a masinii si a urcat in graba la volan. Tura nebuneste motorul masinii cand a ajuns pe autostrada ce marginea padurea.
-Rain, rezist pana la spital, nu vreau sa risti sa faci vreun accident. Pana si vocea ma trada, tremura si scoteam sunete ingrozitoare. Am apucat centura de siguranta si o strangeam cu toata forta care-mi ramsese in corp, putina pentru ca ma foloseam de ea ca sa pot lupta cu durerea insuportabila si cu dorinta de a tipa. Si crestea in continuare, simteam cum ma fragmentez, iar Rain nu ma ajuta deloc, conducea ca un nebun printre putinele masini. Ma intrebam ce o sa zica oamenii care il vedeau mergand cu asa viteza la 4 dimineata. Ma gandeam la ce urmau sa zica doctorii despre rana mea capatata pe cai neortodoxe, la faptul ca in sfarsit ma bucuram ca locuiam intr-un oras mic unde se ajungea usor la spital. Incercam sa ma gandesc la orice, in afara de durerea care imi infunda incet gandurile.
Si cand durerea a ajuns la nivelul in care imi doream doar sa mor, am uitat de tot...si probabil am murit.

[Mitsukai Yoru]

Mm, sa vedem. Citind fic-ul tau, am ramas putin in pom. Asta pentru ca nu am inteles cateva lucruri. Ai pornit actiunea de la� mijloc, daca pot spune asa. As fi vrut sa citesc ce i-a facut Satan, pentru ca nu mi-am a fost cam vag povestit.

Mm, sa le iau pe categorii:

Greseli de tastare
Ai cateva greseli de tastare, data viitoare incearca sa fii putin mai atenta. Spre deosebire de alte ficuri pe care le-am citit al tau nu a fost atat de plin de greseli, asa ca am putut citi cu placere.

Uite si cateva exemple:
Punte-ma- pune-ma
Treut-trecut
Ramsese-ramasese

Greseli de ortografie, punctuatie

a-i fi ajuns acolo

- ai fi ajuns

in locul furiei. Ca si cum

De ce te-ai oprit? Sa nu mai te opresti in mijlocul unei comparatii, e incorect. ^______^

sub control iar privirea cu siguranta m-ar fi tradat.

-Inainte de �dar�, �iar�, �insa�, se pune virgula.

Nu s-a abtinut iar cand mi-a intalnit privirea deja arata mai rau ca dracu'.

� Nu s-a abtinut, iar cand mi-a intalnit privirea, deja arata mai rau ca dracu.


Greseli de exprimare

Pana si vocea ma trada, tremura si scoteam sunete ingrozitoare.

- Nu stiu exact daca aici e o greseala de tastare sau de exprimare. Cert e ca �tremura�� Ori e "tremuram" ori e "Pana si vocea ma trada, tremura, si eu scoteam sunete ingrozitoare. "

buzele moi iar il saruta si apoi

- am impresia ca ai uitat ceva :-? Un �el�

E groaznic sa simti ca in fiecare secunda durerea cum creste.

- Fara �cum� sau fara �ca�,
�E groaznic sa simti in fiecare secunda durerea cum creste.� sau � E groaznic sa simti ca in fiecare secunda durerea creste. �

A zambit usor, si in timp ce ma aseza cu grija pe scaunul pasagerului.

Mmm, aici nu stiu ce ai vrut sa zici. Daca acel �si� e valabil, atunci nu ti-ai terminat ideea, daca nu e decat un cuvant in plus, atunci e ok, scapa de el.

Ma intrebam ce o sa zica oamenii

� Ma intrebam ce or sa zica, pentru ca vine de la � vor zice�.

Mmm, cam atat cu greselile. Ce iti pot spune? Incearca sa descrii mai mult sentimentele baiatului, te axezi foarte mult pe fata si nu stim nimic despre baiat. As fi vrut de asemenea sa am o idee despre fizicul lor si despre ce s-a intamplat de au ajuns in iad. Cine sunt prietenii, cum arata casa, uneori unele detalii dau farmec fic-ului. Imi place cum decurge actiunea si imi place ca nu o grabesti. Desi sari peste niste idei, pastrezi cursivitatea . Despre originalitate nu prea am ce sa spun, ma bucur ca nu au intrat in scena si celebrii vampiri, pentru ca deja ma saturasem de cand cu Twilight.
Ai grija la timpurile verbale. Odata folosesti prezentul, altadata tercutul si te referi la acelasi moment.
Imi place ideea si iti urez succes in continuare. Am sa mai trec pe aici. xD

Wait for me >:) Kisuuuuuuu >:D<

[chrissta]

Buna!

Mie -mi place ficul si mi se pare interesant faptul ca ai luat actiunea de la jumatate , fiindca asa ma faci mai curioasa. Cat despre batalia cu Satan, nu prea duc dorul detaliilor care mi l-ar descrie, atat pe el, cat si actiunile lui.

Dialogul mi se pare usor codat momentan, dar cred ca o sa-l inteleg mai tarziu, cand o sa aflu toate detaliile. Ma incanta valul subtire de mister pe care-l gasesc .

Totusi, mi-ar placea capitole ceva mai lungi, pt a avea ce comenta si critica.

PS : imi place personalitatea eroinei si felul in care aceasta vorbeste cu Rain [ ma amuza ]

:D

Chu !

[Acsi]

Ma bucur ca va place, multumesc pentru commuri si pentru critici mai ales. :X
O sa pun next'ul....pentru ca din prima parte nu prea se intelege mare lucru.




Eram prinsa intr-un vid invizibil, la granita dintre viata si moarte. Pe stancile ametitor de inalte unde durerea m-a adus, viata nu-mi mai oferea nicio sansa, ma impingea din ce in ce mai mult spre abis. Si am alunecat.

Au trecut minute lungi, poate ore, poate zile intregi in care cadeam continuu. In jurul meu era intuneric, insa nu orice fel de intuneric...era bezna care iti infunda narile cu gheata, fiecare gura de aer provocand-mi si mai multa durere in plamani. Imi miscam bratele disperata, speram sa ajung la ceva, la un lucru infim care insa m-ar scapa din caderea continua.
Era frig, atat de frig incat simteam cum lacrimile imi ingheata pe obraji, cum ma sufoc incet si cum fiori reci imi patrund in inima si mai ales in suflet. Durerea provocata de rana nici nu se compara cu sentimentele de ura, de disperare si de frica ce ma stapaneau.
Nu voia sa ma lase sa mor. Voiam cu disperare asta, sa scap din vidul continuu. Incepusem sa ma rog domnului sa ma scape din cosmarul ce ma poseda. Niciodata in viata mea nu am crezut ca poti primi ajutor de la ceva in care nu ai crezut, dar cred ca s-a intamplat.

Am cazut pe o bucata de stanca tare, uda si infiorator de rece. Intunericul se diminuase, puteam vedea imagini neclare prin ochii deja prea obositi de lacrimi si de curentul rece, insa tot ceea ce se intindea in fata mea erau stanci, la fel ca cea pe care zaceam acum. Am ridicat capul in speranta ca in spatele meu avea sa fie lumea pe care o parasisem sau macar iadul, insa, eram inconjurata.
Prinsa intre rai si iad, asta era soarta mea.
Nu crezusem niciodata in existenta Divinitatii Absolute si chiar daca exista cu siguranta, nu eram pe lista cu oamenii ce meritau un loc in rai.
Iadul exista cu siguranta, fusesem acolo. Ce prostie! Puteam sa am alta soarta daca alegeam sa nu-l ajut pe Rain in timp ce imi era iubit, poate acum eram in rai, sau poate ca eram langa el, strangandu-l in brate. Credinta lui in fortele raului si apoi credinta mea, izvorata din dragostea pentru Rain si din dorinta de a-i fi aproape, asta ne-a despartit si asta m-a adus aici. Incepand de la lectiile pe care mi le-a dat despre ritualurile sataniste, apoi accidentul lui stupid de masina in care a murit, si din nou dorinta mea de a-i fi alaturi, ritualul prin care am ajuns in iad, eliberarea lui Rain si aducerea noastra, din nou, pe pamant de catre cei din secta nostra. Si astea au fost motivele pentru care mi-am pierdut o parte din suflet.
Acum asta era pedeapsa pentru lucrurile oribile din viata mea. Regretam fiecare secunda in care am fost de acord cu obsesiile lui pentru supranatural.

Regretam viata, insa tot ce simteam era stanca rece si umeda de care eram lipita, si acolo as fi ramas multe secole, intre viata si moarte, intre iad si rai, intre a fi o fiinta si nu doar o entitate cu suflet gol, asta s-ar fi intamplat daca nu auzeam sunete vagi, ce veneau din departare. Simteam cum se apropie incet de ceea ce corpul meu devenise.
Imi tineam respiratia, voiam sa aud fiecare sunet, fiecare farama ce ma mai lega de viata. Ma temeam sa nu fie doar inchipuiri, sa nu fie nebunia, ce simteam ca isi atintise ochii de fiara, pe sufletul meu.
Vocea venise atat de aproape incat o auzeam spotindu-mi la ureche.
Am simtit cum inghet rapid din interior, era vocea LUI. Siroaie de lacrimi imi traversau obrajii, si cum ceea ce ramasese din fata mea ia foc.
Soptea cuvinte intr-o limba pe care n-o intelegeam, desi o foloseam des, probabil latina. Era un ritual.
M-am concertat asupra vocii incercand sa inteleg. Am recunoscut descantecul, era aceelasi pe care il folosisera satanistii ca sa ne aduca pe pamant. Voia sa ma aduca inapoi. Am simtit o puternica dorinta de a tipa din toti rarunchii, voiam sa-i spun sa ma lase in pace, sa ma zbat, sa-l opresc.
Nu voiam alte ritualuri prostesti ce ma puteau afunda si mai mult in abisurile acestea, simteam deja cum bucati mari din sufletul meu se desprind.

Insa nu s-a oprit astfel am fost trasa intr-un vartej la fel de groaznic ca cel din care tocmai scapasem. Gheata neagra a pus din nou stapanire pe mine.
Incepusem sa regret ca ma luase de pe stancile alea, erau asa confortabile si imi ofereau destula stabilitate in comparatie cu vidul in care ma zbateam, suspendata de nimic.
Tunelul incepuse sa se ingusteze, punandu-mi la incercarea claustrofobia, insa vedeam mici sclipiri...aveam din nou speranta ca voi iesi de aici, parea imposibil, dar incercam sa ma agat de orice lucru care m-ar putea duce intr-un loc sigur, departe de umezeala, intuneric si frig.
Aerul imi trece pe langa fata cu viteza, lovindu-mi corpul cu o putere inimaginabila si provocadu-mi alte dureri. Nici sagetile de gheata ce-mi intrau in plamani cu fiecare rasuflare fortata nu se diminuasera, tuseam din ce in ce mai rau, obligadu-ma sa mai iau o gura de aer. Intesitatea lor ma innebunea. Imi era greata, din cauza caderii continue iar ochii, imi mai puteam folosi, poate orbisem de la atatea lacrimi, de la frig, de la spasmele care nu-mi dadeau pace, la fel si corpul, cazusem intr-o letargie adanca.

Era prea mult, nu mai rezistam presiunii si durerii. M-am lovit pentru a doua oara, insa de ceva moale.
Am simtit aerul cald ce incepea sa ma invaluie, imi era frica sa nu fie doar o iluzie, sa dispara dupa cateva minute. Eram oarba, nu puteam deschide ochii, nu-mi puteam misca corpul. Luam guri mari de aer, completand lipsa lui timp de o eternitate.
Si durerea trecuse dar eram inspaimantata. Nu stiam unde sunt si simteam numai asternuturile moi si calde pe care stateam, voiam sa cred ca Rain ma adusese aici.
Am avut dreptate. I-am simtit buzele moi pe fruntea mea rece si mana lui ce o tinea pe a mea.
-Iubita mea, acum esti in siguranta.
Cuvintele lui ma incalzeau pe dinauntru, nu incetasem sa ne iubim in timpul in care fusesem despartiti, ne tachinam, ne vorbeam urat, dar amandoi eram constienti de ceea ce ramasese fierbinte in sufletul nostru.
Il iubesc cu sufletul pe Rain, sau macar cu ceea ce a ramasese din el. Era alinarea mea, ii eram atat de recunoscatoare ca ma scosese din cosmarul acela...I-as fi sarit in brate, dar nici nu puteam clipi.
-Rain...am incercat sa il strig, sa ma pot asigura ca mai era in viata, ca nu plecase de langa mine in secundele care se scursesera de cand imi sarutase fruntea, insa nu mi-a iesit decat un huruit groaznic in locul vocii.
Mi-a pus un deget pe buze, facandu-mi semn sa tac.
-Cateva zile de odihna si o sa-ti revii. Acum dormi, am sa stau langa tine ca si pana acum.
M-am linistit auzind lucrurile spuse de el, durerea se evaporase o data cu prezenta lui, la fel si toate sentimentele neplacute. Fusese langa mine in timp ce am fost moarta, sau doar in coma. Nu stiam unde fusesem eu, sau cel putin sufletul meu, durase doar cateva ore, dar pentru mine fusese mai mult de o eternitate.

Un somn adanc a pus stapanire pe mine, fara vise, fiind odihnitor. Ma simteam ca un fluture eliberat din plasa, dupa o eternitate in care a fost prizonierul durerii si neincetand sa lupt pentru eliberarea propriilor aripi.
Eram insa foarte sigura de un lucru: daca aveam sa mor inainte de a-mi indrepta greseala, gheata neagra avea sa fie eternitatea mea.


Daca aveti nelamurir in privinta locului unde a fost trimisa Sage....pot sa va spun ca nu e nici in rai nici in iad. Locul destinat sufletelor pierdute si a celor care nu au ce cauta in niciuna dintre lumi.

[Tox]

As vrea sa precizez ceva la titlu - Noctural Lights cred ca era corect. Daca vroiai sa exprimi 'light' la plural, este "lights", "light's" fiind o forma de posesiv in cel mai fericit caz .

"Eram prinsa intr-un vid invizibil"

Impropriu spus vid invizibil... Vid=nimic, in nimic nu prea ai ce vedea, de unde rezulta ca, oricum ai privi, nu ii se poate atribui "invizibil".

"In jurul meu era intuneric, insa nu orice fel de intuneric...era bezna care iti infunda narile cu gheata, fiecare gura de aer provocand-mi si mai multa durere in plamani. "

Aici nu prea faci legatura, in sensul in care frigul nu se datoreaza intunericului...doua lucruri diferite, ma tem.

"Spuntei'mi daca e mai usor de citit cu marimea asta mica, sau daca e mai bne pt voi sa maresc scrisul, ca la postul anterior."

Acum ce faci, lasi mesaje cititorilor in mijlocu` povestii? Inainte, sau la sfarsitul capitolului daca vrei sa comunici ceva, nu te trezesti in mijlocul fragmentului sa ne intrebi pe noi cum e vremea.

"...poate zile intregi in care cadeam continuu."

"...m-ar scapa din caderea continua."

"Voiam cu disperare asta, sa scap din vidul continuu"

Da, astea le-am gasit in acelasi fragment, si da, te-ai repetat nu cu cuvinte, ci grupuri de cuvinte.

"Am cazut pe o bucata de stanca tare, uda si infiorator de rece."

Aici e cam in ceata. Dupa ce a cazut nu stiu cati ani, aterizeaza pe o stanca tare si nu pateste nimic ?! Iron man...


"Prinsa intre rai si iad, asta era soarta mea."

Discutabil. Normal, ca sa poti sa zici ca e o granita, in spatiul acela ar trebui sa se gaseasca indici ale ambelor spatii pe care granita le desparte. Aici nu e nici una, deci nu prea merge.

"Nu crezusem niciodata in existenta Divinitatii Absolute si chiar daca exista cu siguranta, nu eram pe lista cu oamenii ce meritau un loc in rai.
Iadul exista cu siguranta, fusesem acolo."

Doua lucruri ar fi de precizat - In primul paragraf ai pus la indoiala existenta persoanei, dar de loc nu ai precizat. In celalalt, ai asigurat existenta locului, dar nu si persoana dominanta. In al doilea rand, "cu siguranta" ca te-ai repetat.
A, si , daca tot ai scris divinitatea aia absoluta cu litere mari, scrie si 'rai' si 'iad' la fel.

"Incepand de la lectiile pe care mi le-a dat despre ritualurile sataniste, apoi accidentul lui stupid de masina in care a murit, si din nou dorinta mea de a-i fi alaturi, ritualul prin care am ajuns in iad, eliberarea lui Rain si aducerea noastra, din nou, pe pamant de catre cei din secta nostra."

Incepand de la ele....ce ? Daca ai pornit cu "incepand", finalul trebuia sa fie legat de el. Mi-ai spus inceputul dar nu si urmarile.

"Si astea au fost motivele pentru care mi-am pierdut o parte din suflet."

Mda, asta, impreuna cu ce ai scris inainte trebuiau sa reprezinte o chestie sumara din care noi sa intelegem tot ce s-a intamlplat pana atunci? Tu stii ce vrei sa scrii, ai povestea in minte, si pornesti de la un anumit punct, stiind deja cum s-a ajuns pana la el, dar cititorii nu.


"Regretam fiecare secunda

"Regretam viata..."

Si eu regret ca te tot repeti la propozitii consecutive.

"Regretam viata, insa tot ce simteam era stanca rece si umeda de care eram lipita..."

" Imi placeau pinguinii, dar Ion era imbracat in verde" Asemanator ca sens, nu ? Asta pentru ambele sunt lipsite de el.

"Simteam cum se apropie incet de ceea ce corpul meu devenise. "

Ba nu, se apropia pur si simplu de corp, nu ai mentionat nici o metamorfoza mai sus.

"Siroaie de lacrimi imi traversau obrajii, si cum ceea ce ramasese din fata mea ia foc."

fara acel "cum" , adica "Siroaie de lacrimi imi traversau obrajii si ceea ce ramasese din fata mea ia foc"

Desigur, nici asa nu-i bine , pentru ca nu e nici un "ia" acolo, nu povestesti la prezent.

"n-o intelegeam, desi o foloseam des"

Cam in contradictoriu. In mod normal ceea ce folosesti des iti intra in obisnuinta, in subconstient, mai ales o limba. Daca o folosea des, si a recunoscut-o, asa cum zici, trebuia sa o si inteleaga.

"Incepusem sa regret ca ma luase de pe stancile alea, erau asa confortabile..."

Dar tocmai ai spus ca era tare, uda, si infiorator de rece. Aveau cumva catifea pe ele, pe langa ce ai precizat tu�? o.O

"Aerul imi trece pe langa fata cu viteza,..."

Nu "trece", ci "trecea" .

"Imi era greata, din cauza caderii continue iar ochii, imi mai puteam folosi, poate orbisem de la atatea lacrimi, de la frig, de la spasmele care nu-mi dadeau pace, la fel si corpul, cazusem intr-o letargie adanca."

Aici ai schimbat o gramada de idei, si a iesit un mare nimic. Mai intai iti e greata, apoi ai zis ceva prea putin inteligibil e ochi, si in timp ce imi explicai de ochi,ai ajuns la concluzia ca esti in letargie. Aha, gata. Si, la letargie, omul este trezit, ii vorbesti, si uita pe loc, adormind. Dar ma rog...

�Tunelul incepuse sa se ingusteze, punandu-mi la incercarea claustrofobia, insa vedeam mici sclipiri...aveam din nou speranta ca voi iesi de aici, parea imposibil, dar incercam sa ma agat de orice lucru care m-ar putea duce intr-un loc sigur, departe de umezeala, intuneric si frig.
Aerul imi trece pe langa fata cu viteza, lovindu-mi corpul cu o putere inimaginabila si provocadu-mi alte dureri.

Trecut...viitor...prezent...prezent..
Desigur ca este o admirabila prezentare de timpuri, si chiar te felicit pentru ca se vede ca le-ai invatat pe fiecare in parte, dar se observa ca ai si lipsit de pe la lectii. Mai exact cand profesoara va spunea ce timpuri se folosesc intr-o compunere, ca se evita gerunziul pe cat de mult posibil, ca intr-o compunere timpurile verbelor trebuie sa aiba o anumita continuitate...Nu, nu-ti amintesti nimic de genul�? Nu...pacat.
Deci ai coctail de timpuri. In ultima fraza ai toate verbele la prezent. De ce, cand tu ai un fic inceput la timpul trecut, introduci si verbe la prezent�? N-au ce cauta, mai ales in contextul ales de tine. Poate in alte formulari, care nu supara ochiul, ci il incanta, da. Dar la tine nu e cazul.

"Luam guri mari de aer, completand lipsa lui timp de o eternitate."

Adica...ti-a luat o eternitate sa completezi sau de o eternitate nu mai aveai aer ? Ambiguu. In fine, nici una nu suna prea bine.

"...fusese mai mult de o eternitate. "

Parca am mai vazut eternitatea asta pe aici...

"Ma simteam ca un fluture eliberat din plasa, dupa o eternitate in care..."

Nu, nu, pot sa jur ca am mai vazut-o pe aici. Sau..sa fi tu, Doamne�?

Bun, acum ca lucruri generale, tin sa zic ca ar trebui sa mai citesti, eu stiu, dictionare, sau ce vrei tu, pentru a-ti mai imbogati vocabularul, deoarece pana la urma repetitiile sunt doar o lipsa a sursei de alte cuvinte. Apoi, am observat faptul ca in cateva randuri ai avut o tentativa de a explica ce se intamplase pana atunci, si tot restul fragmentului ai povestit de visele alea isterice, pana ai dat in aberare. In rest, incearca sa-ti mai echilibrezi actiunea, modurile de expunere in general. Bafta in continuare.

[Comanda Onorata.]

[Acsi]

-Continuare-


Sfasiata de visul cumplit, trupul meu nu voia sa coopereze iar pleopele imi erau grele, la fel ca si restul corpului. Am reusit sa-mi ridic privirea , dar nu reuseam sa vad decat pereti albi si atmosfera anosta ce ma inconjura. " Ohh! Spitalul! La dracu'! " mi-am soptit in sinea mea. Cand mi-am dat seama de greutatea cuvintelor, mi-am fost recunoscatoare ca nu le rostisem, pentru ca mi le-as fi retras numaidecat. Privirea mi s-a indreptat spre fotoliul de langa mine.
Statea chiar acolo, langa mine cu privirea protectoare si plina de dragoste atintita asupra mea, insa nu eram constienta, imi parea o iluzie.
-Buna dimineata, curajoasa mica! imi sopti el dulce. Din atata durere cu greu am schitat un zambet dar el a simtit cat de mult ma bucuram ca imi era alaturi si cu un gest gentil mi-a atins obrazul cu mana sa fina.
-Promite-mi ca ma lasi sa-ti fiu alaturi, mi-a soptit el incet cu glas ingrijorat in timp ce eu eram cufundata in oceanul intunecat si infinit din spatele privirii lui.
Sclipirea care am intalnit-o acolo, in ochii lui mari incadrati de gene lungi si arcuite, mi-a inspirat toata increderea de care aveam nevoie pentru a decide sa o iau de la capat.
-Rain... i-am spus printre soapte chinuindu-ma sa-i arat astfel recunostinta mea si sa-i multumesc ca a ramas langa mine, insa nu am reusit sa scot decat un suierat slab ce nu a facut decat sa-l ingrijoreze mai tare.
Mi-a mangaiat incet obrazul apoi si-a trecut degetele lungi pe deasupra buzelor mele magaindu-le cu fervoare. Fiori electrici mi-au strabatut tot corpul luptandu-se cu atingerile lui irezistibile. Isi dezlipi privirea de a mea si cu miscari line isi apasa buzele moi pe fruntea mea. Pentru cateva secunde m-am pierdut intr-o bezna nefireasca, dorindu-mi sa mai ramana acolo macar pentru cateva secunde, sa ma umple cu caldura lui, sa ma faca sa ma simt din nou umana si sa-i simt sufletul aproape de a-l meu... ingerul meu pazitor
A durat prea putin... s-a retras prea repede in fotoliul de langa patul meu de spital privindu-ma in continuare cu ochii sclipitori.
-Rain, cand o sa ma scoti de aici? m-am fortat eu sa il intreb. Nu mai suport o zi mirosul asta groaznic. Ma face sa ma simt ca naiba...
-In seara asta te pot duce acasa, se pare ca te vindeci repede, zambi gingas cand arata cu capul spre usa salonulu. O sa stau cu tine, o sa am grija sa iti revii cat mai repede... Lasase ultimele cuvinte in aer inainte sa inceapa din nou. Mmm, Sage, spuse el fara tragere de inima ,as vrea sa-ti spun ceva... Se fastacea in fotoliul acela cu mainile impreunate, ca un copil mic rusinat de nazbatia pe care tocmai o facuse.
-Te ascult...i-am soptit eu cu o urma de nedumerire pe fata
-Imi pare rau ca te-am pus in situatia de a veni dupa mine. Si pentru ce?! Pentru ca ...
-Pentru ca te joci prea mult cu focul si pentru nu ai grija pe cine invoci sa-ti faca treburile murdare! i-am taiat-o eu. Fii mai atent, altfel iti jur ca te las sa fii gustarea lui Lucifer. Vorbele mele pareau ale unei persoane care isi asteapta sfarsitul. Am oftat, pierduta in privirea lui inca o data.
-Off, imi pare atat de rau, imi sopti el cu glasul sau melodios, odihneste-te acum, vorbim cand te trezesti. Esti mult prea obosita. O sa fiu langa tine, langa sufletul tau, iti promit. Vocea lui ma incalzea pe dinauntru , era atat de blanda, de protectoare, incat o durere surda mi-a cuprins corpul. Tanjeam dupa dragostea lui in fiecare secunda.
L-am privit fermecata de frumusetea pe care o poseda, de modul in care isi arcuia buzele cand imi vorbea, de ochii ce-i mimau cuvintele si de zambetul ce-mi dadea putere. Am inchis ochii si am ales sa dorm stiind ca sufletul lui e langa al meu, mi-l tine in brate si ii sopteste povesti cu zane.

Era aproape seara cand ochii mi s-au scaldat din nou in lumina sangerie de afara, soarele stacojiu a cuprins cerul intr-o imbratisare nemarginita de granitele orizontului. Astfel, devenisera aceeiasi fiinta, cu mirosul unui nou inceput si culoarea sfarsitului, amandoua: inceputul si sfarsitul, desavarsindu-se in aceeiasi fiinta.
Viata era acelasi lucru, inceputul unui nou sentiment il marca pe cel tocmai sfarsit.
Mi-am intors privirea spre fotoliul de langa mine, nu era gol, el era langa mine zambindu-mi cu caldura. Sentimentul coplesitor pe care mi-l oferea prezenta lui a pus instantaneu stapnire pe mintea mea, facand-o sa-si piarda ratiunea. Mi-am dat seama cat de mult se inselase soarta, oferindu-mi o fiinta atat de iubitoare in preajma mea. Nu eram demna de existenta lui, alaturi de a mea.
Clipeam incet imbatata de prezenta lui si privindu-i cu tristete chipul intunecat.
-Vreau sa renunt la ritualuri, vreau sa revin la viata monotona de dinainte, sopti el cu o durere perceptibila in glas. Vreau sa am din nou viata aceea in care te strangeam in brate si imi era deajuns. Vreau sa-ti simt sufletul ca inainte, nu ca acum, presat de griji si dorinte ascunse. Imi vreau si eu sufletul inocent din trecut.Imi e greata de mine, de ceea ce am devenit. ...Durerea nestapanita izvorata din pacat a crescut incet, provocandu-i rani adanci in suflet si pe chip. Vorbele lui aveau o greutate prea mare, nu le puteam asimila. Imi pare rau... sopti el din nou, ultimele sale cuvinte facandu-mi trupul sa tresara sub emotia din glasul lui.
Am inchis ochii, dorind sa-mi ascund lacrimile ratacite ce incercau sa se strecoare pe obrajii mei
Dintr-o singura privire aruncata in trecut, am vazut toate intamplarile care ne adusesera in starea asta. Iubirea dintre noi depasea granitele trupului insa ne era interzisa. Trupurile noastre denotau doar ceea ce ne era permis: doi straini, doar atat ramasesera din ceea ce o data a fusese tot. De ce?! Pentru ca satanismul nu promova iubirea cat mai puternica si fara remediu dintre oameni. Eram fascinata de ceea ce se ascundea dincolo de draperia cuvintelor "religie satanista". Invatasem tot ceea ce stia si Rain din curiozitate si din dorinta da a-i fi cat mai mult timp in preajma.
Intr-unul dintre ritualuri, sigiliul demonului a fost desenat gresit de catre Thomas, prietenul cel mai bun a lui Rain si astfel, fara sa isi dea vreunul din noi seama, greseala fatala fusese deja savarsita. Nu ne-am dat seama cum incet, incet urmam drumul mortii. Cand ceata densa si neagra a invaluit altarul, umbra unei siluete gratioase s-a conturat in slaba lumina a lumanarilor. Niciodata nu mai simtisem cum atat de mult pacat in jur, incercand sa-si faca loc in sufletul meu, distrgandu-l incet. Demonul facuse cativa pasi spre noi aratandu-si chipul perfect, aproape ireal de frumos si cu miscari pline de rafinament isi scutura aripile negre, raspandind in aer din ce in ce mai multa rautate.
Teama si uimirea a pus stapanire instantaneu pe trupurile noastre cand am constientizat greseala. Lucifer statea acum cu chipul sfidator si bratele incrucisate la piept, in locul unde ar fi trebuit sa apara solutia problemelor noastre, Belial.
-Copii prosti, rostise cu dispret demonul. M-am facut mica la auzul vocii sale ce contrasta atat de mult cu trupul impunator. Modul in care rostise cuvintele m-a facut sa ma cutremur, complesita de ura care plutea in ele. Se plimba cu pasi mici prin fata noastra, sagetandu-l cu privirea pe Rain.
-Tu! Ii strigase impetuos lui, punandu-i un deget sub barbie si ridicandu-i incet fata. Se priveau sfidator in linistea mormantala. O sa vii cu mine! ii ranji el.
-NU... Rain nu avea nicio sansa in incercarea de a i se opune lui Lucifer si stia deja lucrul asta. Nu vin!
Demonul fu cuprins de un ras isteric si dintr-o miscare il smuci pe Rain pe altarul pe care aparuse cu cateva secunde in urma si invaluiti de aceeasi ceata neagra, au disparut...
O perioada lunga de timp am ramas nemiscata, privind locul liber ce il lasase Rain in urma sa, insa nu se compara cu golul pe care il sadise in interiorul meu. Persoana care ma iubea cu prezenta, cu ochii, cu zambetul, imi fusese furata.
Cat de prostesc fusese comportamentul nostru si abia acum il inteleg pe deplin.
Aproape inconstienta, dar condusa de dorinta arzatoare de al aduce din nou langa mine pe Rain, i-am adunat din nou pe prietenii lui experimentati. M-am oferit ca fiind sufletul damnat care se osandea in incercarea de a-l salva pe Rain. Ritualurile cele mai puternice si cu siguranta dragostea ce ne-o purtam m-a facut sa reusesc. Nu m-am luptat cu Lucifer, in niciun caz, fiindca eram la fel de usor de ucis ca si prada inconjurata de lupi, insa, exprimarea cea mai corecta ar fi:i l-am furat pe Rain de sub nas si am plecat cu putin dupa ce demonul a observat acest lucru. Acel "putin" a insemnat rana pe care o capatasem la picior, dar si condamnarea sufletului meu la un nimic etern.
Acum insa stateam in fata lui, intinsa pe patul de spital, cu rana de la picior aproape vindecata datorita aceluiasi ritual si cu ochii in lacrimi.
A venit langa mine cand a observat sclipirile de pe obrazul meu si s-a asezat pe marginea patului. S-a uitat prelung in ochii mei si cand i-am zarit zambetul trist nu mi-am putut reprima dorinta si i-am sarit in brate. L-am luat de gat, iar el si-a incolacit bratele in jurul spatelui meu. Plangeam in parul lui de atat multa durere. Si nu era o durere trupeasca, era mai mult mai mult decat ceea ce traisem in universul acela solitar inainte ca Rain sa ma scoata de acolo, era suferinta regasirii. Sufletele noastre, din nou impreuna, din nou un intreg.
Isi misca obrazul ud langa al meu, cautandu-mi buzele. Cand in sfarsit s-au gasit, fiorii necrutatori mi-au fulgerat corpul facandu-l sa tremure involuntar sub placerea sarutului.
Buzele noastre dansau impreuna in castelul vechi cladit de sentimente, sub lumina slaba a amurgului. Eram prinsa in stransoarea bratele lui dupa care tanjisem atat de mult. Eram fericita, in sfarsit.
-Rain... am suspinat eu strangadu-l din nou in brate.
-Sunt aici... cu tine pentru totdeauna. Imi saruta lin parul iar eu m-am tras usor inapoi pentru a-i privi chipul. Ochii ii erau injectati iar lacrimile uscate de pe obraji stateau marturie suferintei pe care si el o simtea. Ma durea sa-l vad in starea asta, dar zambeam amandoi.
I-am atins obrazul cu varful degetelor incercand sa-i alung tristetea care-i ramasese intiparita pe chip iar el a inchis ochii si a oftat prelung.
Cand privirea lui m-a fixat din nou, un suras neomenesc i s-a asternut pe fata, m-am incruntat, nestiind ce sa inteleg, insa el s-a uitat la ceasul de pe perete, ignorandu-ma complet. Acul care indica secundele il fermeca.
-Era si timpul sa iesi din cavoul asta ! spuse el zambindu-mi din nou cand ceasul arata ora 8.



Pareri? :-" :">

[Acsi]

:?: Las balta ficul asta, asa ca daca vreun admin trece pe aici il rog sa stearga threadul. Multumesc.:)