No pain, just love ...

[Vex]

Hi *smile*
Thx pentru comentari si sper sa va placa si acest capitol .
Lectura Placuta ! *sweet smile*

~Chapter Two ~

Cineva ma tine de mana, simt caldura dandu-mi fiori placuti in intregul corp, si parca ma simt ca o adolescenta din nou . Deschid incet ochii , clipind des pentru a ma putea obisnui cu lumina superficila din camera in care ma aflam . Ah, din nou eram la spital . Un oftat scurt imi iese dintre buzele date cu ceva . Imi trec curioasa limba peste el si...Ah, era crema . Ma stramb , retragandu-mi limba , apoi ma foiesc usor pe patul acoperit cu un cearceaf albastru .
Cine ma tinea de mana ?
Imi ridic privirea catre chipul celui care, spre uimirea mea, nu observase ca eu ma trezisem si inca imi strangea mana intra-sa . Puteam sa jur ca mai vazusem o data corpul asta, parul brunet si..
-Sasuke ? Murmur dintr-o data, tresarind puternic , iar inima mea incepe sa bata puternicm nebuneste . Tanarul isi ridica privirea obosita catre a mea, zambindu-mi cu caldura .
-Nu, sun eu, Sai !
Isi ciufuleste parul, intinzandu-se incet, apoi isi arunca privirea intunecata, dar plina de dragoste, desigur, neimpartasita fata de mine pentru el .
Maresc ochii, apoi ma uit in jos, parca jenata de gestul facut de mine . Speram cu atata idiotenie ca Sasuke se va intoarce, ce fareiera puteam fi !
Ma incrunt, retrgandu-mi mana din a lui Sai, strangand cu ea materialul cearceafului . Simt cum ochii-mi sunt intepati de lacrimile cristaline, dureroase . Ii inchid , inghitind in sec , parca vrand ca tot acest joc nenorocit sa se sfarseaca naibi o data . Dar nu era un joc, era realitatea cruda, nesimtita, care se pare, vroia sa ma faca sa mor inecata in lacrimi, sa ma sece de puterile pe care si asa, cred ca nu mai le aveam de mult .
-Sakura ? Aud glasul placut si calm a lui Sai, era ingrijorat pentru mine . Prostul naibi ! Nu intelegi ca nu pe tine te plang ca o fraiera ? Nu intelegi ca nu te iubesc asa cum o faci tu, idiotule ?
Imi arunc privirea umeda catre el, incercand sa schitez o grimasa cat se poate de buna , dar nu-mi reuseste . Ma priveste atent, incruntat, se observa doar prin gesturile lui ca vroia sa afle ce am . Clatin din cap si-mi privesc incheietura din nou bandajata . Oare a cata oara era cand faceam asta in ultimi doi ani ? Hah, nici eu numai staim !
-N-am absolut nimic, lasa-ma ! Am spus calma, indreptandu-ma de spate si privindu-l direct in ochii, fara sa-mi pese macar putin ca pe el l-ar deranja asta . Parca pe mine nu ma deranja protectia lui constanta si toate ingrijorarea idioata pe care mi-o purta . Uram asta ! Uram ca mereu sa se gandeasca ca eu nu as fi putut face ceva de una singura .
-Stiu ca ai ceva, asa ca te rog, spune-mi !
Nu, nu ma ruga ! Imi poruncea, mai bine zis . Oftez, clatinand din cap , in timp ce coboram din pat . Imi i-au papuci pe care-i vad la capatul patului in picioare si ma indrept cu pasi lenesi catre baie . Toata scena asta era un deja – vu toatal . Asa il cunoscum pe Sasuke, dar stiam foarte bine ca el nu va mai aparea inca o data in salonul meu , cu zambetul lui intelegator si asa calm . Nu va mai face asta, s-a intamplat o data, de asta cu toti avem decat o sansa pe care eu o irosisem ca o ratata care crezuse in iluzia dragostei .
Ma uit in oglinda si nu dau importanta comentarilor lui Sai, apoi imi trec mana prin parul incalcit . Inspir adanc, uitandu-ma la chipul ce numai era asa obosit . Arata bine, eram draguta . Nu frumoasa, doar draguta ! Un zambet fericit mi-a aparut pe fata, cu toate ca n-ar fi trebuit sa se intample asta .
Inca mai iubeam cu o nebunie disperata, de asta zambisem . Inca mai doream sa-l vad, speram , doar ca stiam sa mint foarte bine . Nu vroiam ca lumea sa ma creada slaba, nu, era mai bine asa, fara sentimente in exterior . In interior, ei bine, se dadea lupta dintre bine si rau . Sau se aseamana cu asa ceva .
M-am spalat pe fata , apoi am iesit din baie si am ramas blocata in drumul meu catre pat . Am inceput sa ma uit de jos, nu vroiam sa ma uit la chipul lui , fiind sigura ca aveam gura cascata . Blugii aceia stransi, englezesti, o camasa casual, albastra cu insigna facultati Harvard , un sacou gri spre negru ce-i scotea muschii , acum si mai frumosi, in evidenta . Gatul prea bine cunoscut de buzele mele, pielea fina a obrazului, buzele ce ma sarutasera in fiecare dimineata ...Ochii mei prinsesera o urma de lacrimi .
Si oh, le-am lasat sa-mi cada in valuri pe obraji, nepasandu-mi ca ne priveam unul pe altul ca la inceput . Hobandu-ne ca niste statui, ne trimiteam iubirea neaimpartasita atata timp . Ochii sai negri, plangea si el . Erau umezi , dar nici macar nu se miscase de langa pat . Statea cu un buchet frumos de crini in mana si se uita la mine cu atatat dorinta nebuna de a-mi atinge trupul cum o facea o data, de a ma saruta cu ardoare . Universul nici numai exsita, eram doar noi doi, ca la inceput .
Fara sa spuna ceva, a facut un pas catre mine, iar eu catre el . Mi-am intins bratul care tremura catre fata lui si l-am atins . Am inghitit in sec si am simtit al val de lacrimi fericite alunecand pe obraji .
-Prostule ! Eu inca te mai iubesc ! Am murmurat cu vocea stinsa, iar el doar a zambit cald, plin de iubire, privindu-ma cu atata atentie .