Nebunie adolescentina [+16]

[Sasha.]

Buna, buna! Dupa o lunga absenta, iata ca revin cu un nou fic. Ei bine, ideea m-a "trasnit" intr-o seara cand ascultam o melodie. Personajul principal seamana destul de bine cu mine si cu siguranta ficul acesta il voi termina. Despre celalalt [Secret Love], nu ma pronunt inca. Momentan n-am niciun chef sa scriu la el. Voi vedea eu ce voi face cu el.
Ma rog, sa nu mai vorbim despre asta, ci despre cat de mult o sa va placa acest prim capitol [:))]
So... lectura placuta si astept cat mai multe comentarii;;)

Nebunie adolescentina [+16]

Disclaimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul “Naruto” – cu exceptia celor create de mine - si nu fac profit de pe urma acestor personaje / intamplari.

Capitolul 1

Deschid, fara a face zgomot, usa de la intrare si merg pe varfete spre camera mea. Tocmai cand sunt la capatul scarilor, lumina se aprinde brusc, iar pe canapeaua din sufragerie ii vad pe parintii mei. Mama bate nervoasa cu piciorul in podea, iar tata ma priveste dand din cap dezaprobator. Ah, asta nu-I bine. Stiu sigur ca de data asta nu voi mai avea sprijinul lui si, dupa cum o stiu pe mama, aceasta ar fi in stare sa ma trimita la un internat.

-Domnisoara Melissa Yamada! Poti sa ne explici si noua unde Dumnezeu ai fost pana la ora asta? Ma intreaba, evident, mama, mai- mai sa faca niste crize “superbe” de nervi.

Eh, lasa ca nu-I asa grav. Am venit la ora cinci dimineata din club. Ce? Nu e prima oara cand ma prind si pana acum nu am patit nimic, prea grav, cel putin. Mda. Presupun ca au si ei o limita- din pacate.

-La… o prietena? Spun nesigura clipind des din ochi ca un ”copil innocent” ce sunt.

Bineinteles ca nu m-au crezut. Nu si de data asta. Eh, eu am incercat. Ei bine, poate acum ar trebui sa tac si sa nu inrautatesc situatia, insa… nu as fi eu atunci.

-Bine, bine, m-ati prins! Nu am fost la vreo prietena. Vreti sa stiti unde am fost? Am fost in cel mai tare si indecent club din oras unde am dansat aproape toata noaptea, am baut pana m-am facut manga, dupa aceea mi-am tras-o cu un tip pe care nu l-am mai vazut niciodata, chiar acolo, in fata tuturor. Spun ridicand de cateva ori din sprancene. Am o placere sadica in a-i enerva si scoate din minti.

Mama ma privea stupefiata, nevenindu-I sa creada, probabil. Bine, poata ca am intins putin – putin mai mult – coarda. Eh… ce ar putea sa-mi faca de data asta. Probabil ma vor inchide o saptamana in camera mea – ar fi mai mult, dar in curand incepe scoala , iar eu tot nu ma voi linisti.
O vad pe mama cum se apropie de mine nervoasa si ridica palma pentru a ma lovi, insa tata o apuca de incheietura dand negativ din cap. Bineinteles. Mereu mi-a luat apararea, chiar daca pot sa vad in privirea lui ca nu e de accord deloc cu ceea ce fac.

Roscata –ador sa-I zic asa, mai ales ca o scoate din minti lucrul asta- pleaca exasperata de acolo lasandu-ma doar cu el.

-De data asta ai exagerat, sincer. Stiu ca-ti place sa o innebunesti, dar ce ai spus acum a fost… aproape sa te cred.

Si cine te impiedica sa o faci? Mda, ma cunoaste prea bine, spre deosebire de mama care a inghitit galusca din prima.

-Da, stiu. E foarte amuzant cand se enerveaza in halul asta. Spun dandu-I un cot barbatului. Acesta nu se poate abtine, iar un zambet tot ii apare pe chip, insa dispare imediat si se prabuseste extenuate psihic, probabil, pe sofa.

-Ei bine, oricat as vra sa te scap si de data asta, nu pot. De data asta Amelia m-a convins. Te vom trimit in Konoha, la fratele meu pe tot parcursul anului scolar.

Dupa cele spuse se ridica si vrea sa plece, insa eu, ca o tampita care nu tine minte nimic din ce nu o intereseaza – e si normal – il opresc la jumatatea drumului cu o intrebare cat se poate de stupida.

-Stai! Tu ai un frate?

Tata isi da o palma peste frunte spunandu-mi oboist sa ma culc dupa care pleaca in camera sa.
Eh, da, si? Ma vor trimit in Konoha. Konoha… n-am mai auzit niciodata de orasul asta. Asta daca chiar e un oras. Poate e un judet, sat, catun? Neah, nu poate fi posibil. Tata nu ar fi in stare sa-mi faca una ca asta. Doar sunt fiica lui preferata – si singura, ca tot veni vorba.

Casc obosita si urc scarile intrand in camera mea. De cum pasesc inauntru un miros placut de trandafiri ma intampina. E floarea mea preferata si consider ca ne asemanam foarte mult.

Ma indrept spre patul de doua persoane din mijlocul incaperii si, fara a ma schimba sau orice altceva ce necesita sa ma misc, ma trantesc pe salteaua moale adormind instantaneu.

***

-Tu chiar vorbesti serios? Te trimit in Konoha? Uau! Si tu cum te impaci cu idea? ma intreaba Miranda, prietena mea cea mai buna si singura adevarata.

Eu ii zambesc, ma intind pe banca din parcul in care ne aflam si imi pun capul in poala brunetei.

-Eh, n-am nicio problema. Adica, ce poate fi mai frumos decat sa stau departe de gura si toate predicile mamei? Cine stie, poate o sa-mi gasesc dragostea adevarata acolo. Aceasta ma fixeaza cu privirea sa albastra, iar dupa cateva secunde in care ne-am privit, izbucnim amandoua in ras.

-Da, poate! Spune inca neputand sa se opreasca din ras. Pai… eu trebuie sa plec, am ceva de facut. Imi spune facandu-mi cu ochiul. Ne ridicam de pe banca si ne imbratisam strans cu promisiunea ca ne vom revedea in curand. Ai grija de tine, vezi sa nu te fure cineva pe acolo. Mai spune dupa care dispare printre oameni facandu-mi cu mana.

O urmaresc cu privirea pana nu o mai zaresc dupa care imi bag castile in urechi si dau muzica la maxim. Imi pun gluga de la hanorac pe cap, deoarece se racorise destul de mult si imi bag mainile in buzunarele blugilor mergand incet pe strazile parcului ce isi pierdea incet, incet viata. Nu sunt eu genul de persoana ce admira natura si lucrurile astea, mai ales ca urasc anotimpul asta, preferata mea fiind vara, asa ca nu dau prea multa importanta lucrurilor de acest gen.

Ajung in curand acasa si urc in camera mea incepand sa-mi fac bagajele. Imi va fi dor de viata mea de aici, din New York, pentru ca, ei bine, pentru o fata ca mine e orasul ideal, insa, ma voi acomoda eu, mereu o fac.

De maine voi incepe o viata noua. Da, adevarat, o viata noua, insa eu nu ma voi schimba, voi ramane aceeasi fata rebela ce nu respecta niciodata regulile si intra mereu in bucluc. Ei bine, asta sunt eu si nu ma voi schimba pentru nimeni, niciodata.


Stiu ca e cam scurt, insa n-am vrut sa dau mai multe detalii in acest capitol. Oricum, ma voi revansa cu urmatoarele, e o promisiune ;)

[Marina.]

Ce? Glumiti, asa-i?! Niciun com pana acum. Nu pot sa cred!
Eh, lasa ca sparg eu gheata, draga mea. Imi place. Bineinteles ca imi place, e superb.
Ei bine, din cat am citit pana acum, mi se pare o idee originala.

-Bine, bine, m-ati prins! Nu am fost la vreo prietena. Vreti sa stiti unde am fost? Am fost in cel mai tare si indecent club din oras unde am dansat aproape toata noaptea, am baut pana m-am facut manga, dupa aceea mi-am tras-o cu un tip pe care nu l-am mai vazut niciodata, chiar acolo, in fata tuturor. Spun ridicand de cateva ori din sprancene. Am o placere sadica in a-i enerva si scoate din minti.
Mama ma privea stupefiata, nevenindu-I sa creada, probabil.

Cat am putut rade la faza asta. Esti geniala si, ce ador la ficul acesta e ca are si o nota de amuzament si sarcasm in el.

Imi place cum narezi si, inca de pe acum incep sa ador atitutinea Melissei. Ii ador comportamentul.

Pai... ce sa mai. Dialogul- Mortal. Am ras de n-am mai putut, mai ales la faza de mai sus. Imi si imaginez mutra mamei ei:))
Naratiunea- Superba si ador faptul ca fata e sarcastica si comenteaza la orice lucru intr-un mod ironic.
Descrierea- e bine asa. Pe mine de obicei prea multa descrie ma plictiseste. E perfect asa.
Greseli de tastare n-am vazut sau probabil am fost eu prea chioara sa le observ.
cam atat. Bafta si astept continuarea:*

[hiimera]

Am citit chiar când l-ai postat, doar că nu am reuşit să-ţi las com. Ţi-am spus deja asta, oricum nu mai contează.. acum să trecem la treabă:

* Pai o iau cu titlul fiindcă îţi spun de pe acum că nu are să atragă prea multă lume, cred eu fiindcă ideea a fost abordată de mulţi. Ştii şi tu că mai mereu toţi se folosesc de adoleşcenţa personajelor, însă fiecare cu ideeile lui originale.
Sunt 100% că vei face din asta ceva original, merită să văd.
Încă de la primele rânduri mi-am dat seama că are să fie ceva original.

*Ai descriere, ceea ce mă bucurcă. Doar că încă trebuie să mai aduagi ceva, fiindcă din moment ce Melissa este un personaj complex şi principal, tu trebuie să îi amplifici mai mult descrierea şi să o dezvolţi mai bine.
Pe lângă asta aşa trebuia să faci şi cu locul înconjurător şi etc, puţin tot trebuie.

* Acţiunea nu a fost grabită rău. Ceea ce este foarte bine.
În mare parte te-ai descurcat, iar cu greşelile.. păi acum nu mai ştiu dacă ai avut sau nu, fiindcă nu mai ştiu. XD

Oricum pentru început este bine, aştept continuarea.
Chiar îmi place şi vreau să aflu ce se petrece. :]

[Miky sweetie :3]

Yap-Yap-BUUUUUUUUUUUUUUUUF am aterizat.

Hellow ^.^

Dupa cum sti, am aterizat aici din nava mea spatiala si acuma invadez ficul tau. Sa incepem cu un comm >:)

Titlul: Asa cum a spus si • Rusk`Key •, ideea e abordata de multi tineri cu idei originale. Prin urmare, titlul nu prezinta nici prea mult interes, nici prea putin. Mie mi se pare Okay :-? E un titlu potrivit.

Descriere: Ce e drept, descrierea apare si ea pe acolo, insa in cantitate mica. Incearca sa dezvolti totul, sa pui mai multa descriere. Tu, printr-o propozitie, exprimi aproape tot ce trebuie exprimat. Incearca sa mai largesti orizonturile, sa dezvolti simturile, sentimentele, ideile venite pe moment ale personajului din perspectiva caruia povestesti. Incearca sa folosesti ficuri de stil, expresii etc. Astea te vor ajuta foarte mult :)

Dialog: Ce e drept, si mie mi'a adus pe fata un zambet rabufnirea Melissei ^^ Je recunoaste. Faza proasta care se petrece aici este ca te pune pe ganduri rabufnirea asta brusca. In orice caz, in prima parte, ai prea mult dialog. Puteai sa mai inlocuiesti cu putina descriere sau cel putin narare :-?

Personaje: Trebuie sa conturezi un caracter al personajului. Si s'ar putea ca in ochii altora sa para altfel fata de cum ti'ai dorit tu. exemplu: -Vreau ca personajul meu sa fie cuminte, bland, la locul lui. Pun niste expresii in gura personajului sa arate asa cum mi l'am imaginat. WTF?! Dc toti astia cred ca personajul e fitos si rau?!
Desigur, daca personajul vrei sa ti'l conturezi cu rabufniri, cluburi etc. este dreptul tau :D Iar atunci atitudinea ei este bine definita. Totusi tasu' e prea calm :-? In general tatii sunt mai severi si mai raspunzatori, mai ales daca au FIICE o.O. Si asta face aceasta familie originala. Tot asa :bv:

Lungime: Sa sti ca pt. unii chiar nu conteaza cat este de lung. E important sa aiba un continut relevant, care sa ii puna pe un comment cat de curand ;)

Greseli: Am ochit una undeva, dar nu mai stiu unde o.O

Prin urmare, astept nextul :D Nu uita sa ma anunti ;)

[Zuzy Is Angell]

de ce nu e si aiki like ca la facebook?
asa akum sa revenim
ideea imi face mult si si eu ma regasesc in personaj, cam asa fak si eu, dar parinti mei nu ma prind, eu sunt mai practica intru p geam :))))
titlul m-a atras cel mai mult :x:x
descrierea e buna din punctul meu de vedere
actiunea nu e alercata de gaste
si dialogul e .......nush :-| eu una am ras de n-am mai putut la fata "bine m-ati prins"
si la altele pe akolo eu ajtept next :X si dak se poate sa ma si anunti :X

[Candy_Girl_Love.]

Ei bine, am ajuns şi pe la celălalt fic al tău, adică acesta. Se pare că personajul tău este cu adevărat rebel. Comportamentul ei e foarte interesant, sunt curioasă ce va face in Konoha, cred că va dărâma academiile, sau ceva de genul. :]] (glumesc.)
Descrierea şi naraţiunea sunt bune. Deşi probabil era cute să descrii puţintel de tot împrejurimile, chiar dacă ziceai că pe ea nu o atrag. Cea mai bună prietena a ei a reacţionat destul de frumos la auzul veştii care mie mi se pare tulburătoare. Eu sau prietenele mele, probabil am fi făcut un circ monstru, cu siguranţă nu m-aş duce nicăieri! Dar e de înteles, personalitatea personajului este unul diferit, deci nu mă aşteptam să se plângă.
M-a bufnit râsul când am citit răspunsul ei atât la întrebarea mamei sale.:]]cât şi la parte în care, a întrebat dacă tatăl ei are un frate. Bine, aia chiar m-a dat gata.
Oricum, pare genul de fata petrecăreaţă şi foarte distrasă, chiar vreau să ştiu ce va face la şcoală. Mă gândesc că în KOnoha va da peste Naruto, Sasuke şi ceilalţi..va fi ceva interesant, sincer. Mi se par total diferiţi! Cel putin, dacă stau să iau personajele din anime, dar dacă le modifici şi lor personalitatea niţel, probabil va fi altceva.
Ca şi conţinut, precum observi, îmi place. Ideea de 'fata rebelă' este bine definită. Greşeli de tastare nu am văzut, dialogul nu este sec..so..aştept next.
Baftă cu urmatoarul capitol! Dacă poţi, anunţă-mă şi pe mine când pui continuarea. :]
*Hugs`*

[Sasha.]

Buna din nou! Va multumesc mult pentru sfaturi si comentarii. Apreciez, sincer.
Pai... sper ca acest capitol sa fie mai bun ca primul. Lectura placuta!

Capitolul 2

-Melissa, scumpa mea, trebuie sa pleci la aeroport, grabeste-te! il aud pe tata strigandu-ma.

Ma ridic din pat si imi iau valizele coborand la parterul vilei. Singurul lucru ce o sa-mi lipseasca o sa fie tata, bine si cluburile si acei prieteni falsi, ce stiu ca stau in preajma mea doar pentru bani, dar cu care ma distrez de minune. Iesim toti trei la poarta in timp ce soferul lua valizele punandu-le in portbagajul masinii. Parintii mei nu vin cu mine la aeroport pentru ca asa mi-am dorit eu.

Ma apropii de tata, iar acesta ma imbratiseaza calduros si nu pot sa nu observ cum cateva lacrimi se scurg din ochii lui.

-Ah, haide! Stii ca nu-mi place sa faci asta. Doar esti barbat. Comporta-te ca atare! Ii spun zambindu-i si dandu-i in joaca un pumn in umar. Acesta imi zambeste, iar eu il mai imbratisez o data. De parca eu as fi barbatul aici. De obicei el nu e asa. Eu sunt singura persoana ce il sensibilizeaza, in rest e un om dur cu o mana de fier.

Il sarut pe ambii obraji dupa care ma dau cativa pasi in spate. Ma uit in stanga lui si o vad pe mama.

-Oh, vrei sa termini? Te prefaci trista acum? Ce, te-am fortat eu sa ma trimiti acolo? mda, intrebare retorica. Cam asa s-a intamplat.

Observ ca vrea sa se apropie de mine, dar ma dau in spate facandu-i semn sa n-o faca. Poate sunt cruda, insa ea a fost la fel despartindu-ma de tatal meu.

Ii zambesc barbatului dupa care ma urc in masina facandu-i cu mana.

Da, asta e pedeapsa mea pentru ea. Sa vada ca nu-mi pasa si ca n-am nevoie de nimic din ce-mi ofera ea.

Inchid portiera si ii ordonez soferului sa porneasca. Acesta face intocmai, plecand. Ei bine, poate in acest moment ar trebui sa vars macar cateva lacrimi la gandul ca voi pleca din orasul meu natal, insa nu pot s-o fac. Nu simt ca as vrea sa plang. In primul rand nu-mi sta in fire sa fac asta - nici nu mai tin minte cand am plans ultima oara- iar in al doilea rand sunt entuziasmata si nerabdatoare sa ajung in Konoha.

Da, poate sunt cruda.
Si ce?
O persoana cu inima de gheata ce nu-I pasa de nimeni.
Da, sunt.
Si ce?

Ajunsa la aeroport cobor, iar barbatul ce condusese masina si pe care habar n-aveam cum il cheama mi-a luat bagajele dandu-le angajatilor pentru a le pune in avion. Eu mi-am luat cu mine doar geanta in care aveam strictul necesar pentru cinci ore, cam cat dura zborul.

Se pare ca venisem tocmai la punct, deoarece in cateva minute plecam. Ma urc in avion neprivind in urma. Ma asez pe locul meu, langa geam si imi bag castile in urechi dand, ca de obicei, muzica la maxim. Inchid ochii, iar cand avionul decoleaza, avand un zbor lin, adorm.

Simt cum cineva trage de mine asa ca deschid buimaca ochii. In stanga mea se afla o stewardesa ce ma anunta ca am aterizat. Ii multumesc dupa care ma ridic de pe acel scaun destul de confortabil, intinzandu-mi corpul. Cand pasesc afara, un val de frig isi face simtita prezenta facandu-ma sa tremur. Ah, aici e cu mult mai frig.

Imi iau bagajele dupa care chem un taxi si ii spun adresa unchiului meu. Imi tineam capul lipit de geam privind afara. Trebuie sa recunosc faptul ca este un oras frumos. Bine, nu la fel ca New York-ul, insa este acceptabil.

Aici, din cate am vazut pana acum predominante sunt casele. Orasul este format din mai multe cartiere, insa nu de blocuri ci de casute si vile frumos amenajate.

Cel mai mult ma incanta faptul ca, din cate am aflat de la taximetrist, aici sunt destul de multe cluburi si sunt chiar foarte bune.

Ajungem intr-un cartier dragut, insa trist, natura incepand sa moara, totul devenind aramiu. Soferul opreste in fata unei case cu un etaj de culoare alba cu usile si tocurile geamurilor neagre. Ii platesc, iar acesta ma ajuta sa-mi iau bagajele si mi le duce pana la usa. Apas pe sonerie, iar dupa cateva minute, in care, apropo, m-am plictisit groaznic-unde Dumnezeu sunt oamenii astia, doar stiau ca trebuie sa vin - cineva se incumeta sa-mi deschida. Aleluia!

In fata mea apare o femeie inalta, cu forme bine definite. Paru-i lung, saten ii cadea in valuri pe spate, iar acei ochi de un verde crud te hipnotizau.

-Melissa! Draga mea, ce mult ma bucur sa te revad!

Stati! Stop cadru! Adica aceasta femeie din fata mea ce nu arata mai batrana de douzeci si cinci de ani e matusa mea? Matusa mea care, din cate am inteles, are treizeci si opt de ani? Uau, asta da surpriza, chiar nu ma gandeam ca arata asa de bine.

-Si eu ma bucur sa te... revad! spun zambind fortat. Nu cred ca am mai vazut-o vreodata in viata mea, sau nu-mi mai amintesc -mda, foarte posibil.

Peste cateva minute ma posteste inauntru. In sfarsit, incepusem sa ma plictisesc stand la usa.
In sufragerie, asteptandu-ma ,probabil, se afla un barbat brunet cu ochii caprui si blanzi. Se apropie cu pasi repezi de mine strangandu-ma in brate.

-Mi-a fost dor de tine, frumoaso! imi zice acesta sarutandu-ma pe crestetul capului.

Ma departez putin analizandu-l mai bine. Seamana atat de mult cu tata.

-Si, n-am niciun verisor? Ar fi trebuit sa fiti mai harnici. spun razand. Cei doi fac acelasi lucru, iar Danielle imi spune ca cei doi n-au niciun fiu, insa ea are unul din prima casatorie. Am inteles ca se numeste Gaara. Ei bine, se parea ca nu e acasa.

Ma scuz de la cei doi, iar barbatul imi ia bagajele si urca scarile aratandu-mi camera in care voi locui de acum inainte.

Peretii au culoarea verde. Un verde crud, minunat ce te relaxa imediat. Langa peretele paralel usii se afla patul destul de mare, iar deasupra lui, putin mai la stanga, geamul. In incapere se mai afla si un birou, o noptiera, un televizor si un dulap numai bun, in care imi incapeau toate hainele. Inaintez putin si observ inca o usa din geam prin care se putea vedea afara, insa invers nu. O deschid lasand vantul rece de toamna sa imi cutremure corpul.

Mai sunt doua zile si incepe liceul. Clasa a XI-a. Ah, cand ma gandesc imi vine sa mor. Cine stie ce profesori tampiti sunt pe aici care ma vor cicali la cap mereu de indata ce imi vor vedea comportamentul.

Inchid usa si ma uit la ceas pe ecranul telefonului. Ora sapte seara. Inca nu mi-e somn- e si de asteptat avand in vedere orele la care dorm de obicei. Oftez privind valizele dupa care le trag langa dulap incepand sa mi le aranjez. Maine ma voi duce la niste cumparaturi. Nu sunt eu o fana a lucrurilor de genul asta, dar din cand in cand fac cate un efort. Ca fata trebuie sa arat bine, asa-i?
Peste o ora, aproximativ, termin, toate lucrurile fiind acum la locul lor, insa stiu ca daca maine nu voi gasi ceea ce caut le voi rascoli pe toate si o voi lua din nou de la capat.

Aud cum Danielle ma striga spunandu-mi ca e gata cina. Ma uit putin in oglinda de pe usa sifonierului. Parul roscat, scurt si filat pana la umeri e putin cam ravasit. Imi dau cu mana prin el aranjandu-l cat de cat. Sunt imbracata cat mai comod: o pereche de pantaloni scurti si un maiou. Asa obisnuiesc sa stau prin casa, mai ales ca aici inauntru e foarte cald, spre deoasebire de vremea de afara.

Ies din camera si cobor scarile cate doua ajungand imediat in bucatarie.
Acolo, femeia punea masa, iar unchiul, impreuna cu un baiat roscat se asezasera deja. Acela presupun ca e verisorul meu. Il analizez mai bine si observ ca seamana foarte bine cu Danielle, cu exceptia parului ce, probabil, il mostenea de la tatal sau natural. Parul roscat si stralucitor e ciufulit dandu-i un aer rebel, iar acei ochi verzi parca te sfidau. Acesta ma priveste dupa care zambeste in coltul gurii. Trebuie sa recunosc, arata super bine.

Daca stau bine sa ma gandesc, n-ar trebui sa vorbesc asa, in fond, este verisorul meu.
Verisor? Da, dar nu de sange, nici macar nu are numele familie mele, l-a pastrat pe cel al tatalui sau. Sabaku... parca.

-Melissa, ai venit! Uau, ce constatare! Trebuie sa fi un geniu sa-ti dai seama. Vreau sa ti-l prezint pe verisorul tau vitreg, Gaara. Gaara, ea este Melissa. Acesta se apropie intinzand mana spre mine.

Fac si eu acelasi lucru dupa care ne asezam la masa incepand sa mancam.

Linistea ce ne inconjura era apasatoare. Mai, mai sa cad de pe scaun de plictiseala. Pe toata durata cinei, adolescentul m-a privit continuu. Si, pe buna dreptate, cine nu ar face-o.
Dupa ce termin, ma scuz ridicandu-ma de la masa. Ii fac discret cu ochiul roscatului dupa care plec in camera mea. Sting lumina dupa care ma pun in pat.

Se pare ca totusi ma voi distra aici.

[hiimera]

Mercii că mai anunţat, mă şi întrebam când ai să pui nextul.
Din păcate am să iau o mică pauză din a mai critica aşa cum făceam deobicei.. şi fac mai pe scurt.
Mai ales că la tine nu este cazul aşa de mare. ;;)

* De data asta am observat o schimbare în descriere, ceea ce este foarte bine, cu toae că ai mai adaugat descriere, totuşi pare încă insuficientă, mai mergea să îi mai adaugi volum de substanţă.
De conturat, pe Melissa aşa şi aşa am fost mulţumită, dar tot parcă nu este de ajuns.. totuşi cred că mai ai multe de spus de ea, aşa că am să iu răbdătoare. :))
La locurille îconjurătoare mai trebuie să lucrezi. Am văzut că ai descris acolo puţin, când a ajuns Melissa la destinaţie, totuşi acolo aveai oportunitatea să descrii mult mai bine casa, ca să ştim cum arată ea mai bine.

* Acţiunea a fost puţin grăbită, dar puţin.. şi pe lăngă asta trebuia să o mai dinamizezi puţin atunci când tânăra a ajuns. Prea repede a sunat taxiul ala şi prea repede s-a descurcat.. nu prea e firesc.. cred. Dar a mers, că aşa i-ai conturat mai bine caracterul.. dar trebuia să adaugi ceva suspans in acea parte, ca să fie mai dinamic. Mai adaugai o idee şi puff era şi mai dinamic.
ÃŽn fine, oricum e bine ÅŸi aÅŸa.

* Cu dialogul te descurci, nu este în exces, e bine plasat, e ok. ;)

* Greşeli nu am văzut..bravo ţie.

Ce te-aÅŸ ruga ar fi urmatoarea chestie:

- Foloseştete mai mult de figuri de stil, ca să îmbogăşeşti conţinutul poveştii.
- Combină mai multe idei într-un fic, ca să fie mai dinamic.

That`s all sweetheart. :*
Good luck with the next. >:D<

[Candy_Girl_Love.]

Merci că m-ai anunţat. Eu, zăpăcita de mine tot dădam în jos pentru next, până ce m-am trezit că nu mai este. :]] Am fost aşa vrăjită de poveste încât n-am mai ştiut cât ar mai trebui să fie.
Da, so..greşeli n-am văzut, dialogul e bun, naraţiunea la fel. Descriere ai ceva mai mult, ceea ce deja face povestea mult mai reuşită.
Aşa, acum să trecem la partea care îmi place mie - conţinutul.
A fost cam dură cu mama sa, ceea ce şi ea ştie. M-am gândit la mama mea în momentul acela, sincer. :]] Chiar dacă eu nu aş face aşa ceva. Îmi place comportamentul ei diferit.
Durează 5 zile un zbor din New York până în Konoha? Nu te contrazic, dar mi se pare mult. Probabil e mult, ca doar..e dintr-un colţ al lumii în celălalt, aproape.
Unchiul şi mătuşa ei par de treabă, sunt sigură că se vor înţelege. Gaara îi este verişor vitreg? Vai vai, deja suna interesant. Nici el nu pare genul de băiat cuminte, so..
Două zile până la şcoală?! Vai, alea zboară extrem de repede..şi o spun din propria experienţă. Tocmai ce mă bucuram că e vacanţă, iar acum mă gândesc cât de repede o să treacă.:]]...
Biiine, aştept să văd ce o să mai facă ea pe acolo, că nu cred că se va cuminţi cu una cu două.
Baftă la următorul capitol!
*Hugs`*

[Marina.]

Buna din nou. Inca un capitol superb. Atitudinea Melissei e geniala, o ador. Uh, presimt ca va fi un fic interesant.
Descrierea, e buna, parca mai consistenta ca in primul capitol ceea ce e bine.
Dialogul, interesant ca intotdeauna, mereu imi aduce zambetul pe buze
Naratiunea- perfecta.
Greseli de tastare nu am vazut, ceea ce e foarte bine, iar actiunea nu mi s-a prut grabita.
Abea astept continuarea si sper sa postezi cat mai repede.
Te pup:*