Ne vom Revedea...+18

[Biscu' iz back ^^]

Pai ce pot sa spun... sunt de mult pe Animezup si am urmarit in special ficurile Naruto! Sasu X Saku peste tot. So eu si prietena mea ne-am decis sa facem un fic Naruto putin mai special... cititi si veti afla xD!
Avertizarea este pentru unele capitole ...:-" -va aparea si la inceputul acestora- si pentru limbaj obscen care, desi este putin si rezervat, am tinut sa fie avertizat!

Disclaimer: Nu detinem nici un personaj (inafara celor create de noi)din anime-ul/manga-ul Naruto care apartin lui Masashi Kishimoto sau din anime-ul/manga-ul Final Fantasy ce apartin lui Hironobu Sakaguchi . Si nu profitam de pe urma acestor personaje/intamplari.

Cap 1: O noua viata.
Rose Pov`:
Norii incarcati cu lacrimi plutesc neobisnuit de linistiti pe bratele lungi ale unui cer trist. Soarele nu si-a mai aratat fata inconjurata de dulcile raze, probabil s-a plictisit de viata monotona pe care o duc muritorii pe sfera uriasa pe care o numim pamant.
Dimineata a venit mai repede decat ma asteptam acoperita de o patura de ceata. Telefonul incepu sa cante o melodie lenta care dintr-o data a devenit enervanta. f**k, am crezut ca am zis tuturor ca astazi vreau sa dorm mai mult. Il ridic lenesa, deschid gratios clapa cu degetele-mi lungi si citesc mesajul pe care l-am primit de la sor`mea: "'NeaTsa Ichi! Trezeste-te si imbraca-te repede ca intr-o ora vin oamenii care trebuie sa duca mobila la noua casa. (///. -)"'
Ma ridic din pat inspirand din plin aerul rece si revigorant ce intra pe fereastra deschisa, apoi ma intind ca o picicuta. Imi i-au in graba lucrurile pregatite pentru azi si ma indrept spre baie. Fiecare picatura de apa este exact ca o mangaiere calda pe pielea mea fina si m-am bucurat din plin de fiecare strop, apoi m-am sters cu un prosop m-am imbracat cu un sutien negru cu o capsiunica in partea stanga, niste boxeri negri, un tricou rosu cu inscriptia "'Live The Life!'', o pereche de blugi skinny gri si mi-am luat in picioare o pereche de tenesi albi cu patratele negre. Dupa ce am terminat m-am machiat putin apoi am coborat in bucatarie pentru micul dejun.
Sora mea era deja acolo cu MP4-ul ei ascultand la maxim Ichirin no Hana de la High and Mighty Color, fiind defapt melodia pe care o asculta cel mai des. Am ridicat indiferenta din umeri apoi m-am asezat la masa si am mancat bolul meu cu cereale.
Imediat dupa ce am terminat m-am ridicat de la masa sunand-o pe cea mai buna si cam singura prietena pe care o aveam, Kumori, sa o anunt ca plec, intre timp sosind si cei opt barbati, trecuti de prima varsta, ce trebuiau sa incarce si sa descarce mobila.De fiecare data cand treceau pe langa noi se holbau sau fluierau. Tipic... adica helauu!! baieti din ziua de astazi sunt niste idioti! Am spus-o si o s-o mai spun. Cobor din pod toti sfintii si morti mamicutelor lor si continui sa vorbesc la telefon.
In sfarsit ne-am urcat in masina care urma sa ne duca in urmatorul loc caruia trebuia sa ii spunem ''acasa'' si anume Konoha.
La MP3-ul meu se putea auzi clar melodia mea preferata Pustoaica de la Puya pe cand sora mea inca mai asculta meodia ei.
Cred ca e timpul potrivit pentru prezentari: Ei bine numele meu este Rose Lightning dar parintii si sora mea imi spun Ichigo* sau Ichi si am siaisprezece ani. Am parul roscat lung pana la talie, breton drept cu doua suvite rebele ce-mi inconjoara fata si ochii negri abisali in care te poti pierde usor, ascunzand marile secrete ale inimii mele. Ea este Akane sora mea vitrega si cea mai buna prietena in varsta de saisprezece ani.Desi suntem surori vitrege ne intelegeam de minune, dat fiind ca parinti nostri se iubesc... nu conteaza altceva. Parul sau este lung pana la talie de o culoare ametitoare de blond-roscat. Ochii sai albastrii reflectau calmul oceanului, reusind sa topeasca si cele mai inghetate inimii. Noi ne-am inteles bine din todeauna, parintii nostri fiind mereu plecati si colegii de scoala considerandu-ne ciudate, asa ca singura cale prin care puteam ramane cu capul pe umeri era sa perecem timp impreuna. Akane canta la chitara si eu la pian amandoua incercand sa ne scriem singure cantece cu care sa o impresionam pe cealalta, dar defapt ne admiram oricum reciproc. Ea era mai baietoasa stia absolut orice despre motoare si chestii iar eu nevrand sa o copiez am ales sa fiu mai feminina, fardurile si moda devenind viata mea. Amandoua eram cele mai inteligente din clasa, dat fiind ca am primit anumite abilitati speciale de la parintii nostrii.
Eu primind de la tatal meu biologic rinnegan-ul, jutsu de foc si calitati exceptionale la taijutsu, iar sora mea primind de la tatal ei bleu sharingan - ultima forma de sharingan si cea mai puternica-, juts-ul de aer si amandoua stapaneam foarte bine si celelalte forme de jutsu -pamant, apa etc.-.
Obisnuiam sa visam impreuna ca o sa colindam toata lumea si o sa-i uimim pe toti cu puterile si cu muzica noastra dar aceste vise par din ce in ce mai stupide acum... Si ce? Nu e rau sa visezi, eu o sa continui mereu sa visez pentru ca viata mea sa aiba mereu o noanta de roz! Pentru ca eu sa raman cu picioarele pe pamant si cu zambet pe fata. Chiar asa, visele iti arata partea frumoasa a vietii si iti permit sa pasesti pe lumi cunoscute numai de tine. Si nu in ultimul rand trebuie sa avem si speranta... Sora mea spunea mereu: ""Fara sperante ce vise sa mai urmam?""
La acest gand am ridicat privirea-mi trista si am observat ca si ea se uita la mine. Akane suferea... si eu impreuna cu ea, regretand ca numai una alteia ne putem pastra amintirile.
Oricat de mult am suferit in trecut ne va fi dor de acel loc caruia ii spuneam acum o clipa ''Acasa''.

*Ichigo - capsiuna
P.S : Probabil e cam plictisitor si imi pare rau. Ma voi stradui mai mult pe viitor.
I hope you like it! See ya` next time!!

Poze:

Rose
Akane

[Little.Dead.Red]

Hey Mina-san am venit cu cap 2 :X:X


Cap 2: Konoha

Akane Pov`:
Simteam cum ceva se rupe din mine odata cu parasirea locului unde am copilarit si cerul incepu sa verse lacrimi mari si reci ce se spargeau intr`un milion de amintiri de geamul masini de unde priveam in urma.
Vroiam sa fiu singura, sa plang de dorul vremurilor trecute dar trebuia sa ma rup de ele, sa imi tin moralul sus pentru a o proteja pe Rose. Cum i-am spus mereu: ""Nu plange ca s-a terminat. Bucura-te ca s-a intamplat!"", si gandindu-ma la asta am ridicat privirea intalnind-o pe a sa. Si ea suferea, poate mai mult ca mine si asta se vedea prin ochii ei de onix, desi culoarea profunda inchidea sentimentele in interiorul ei. Eram singura care o intelegea, cu care putea rade cu adevarat, cu care se putea simti libera... si eu simteam la fel. Ne-am apropiat una de alta si ne-am strans puternic in brate, consolandu-ne.
Intr-un final am ajuns si norii au incetat sa mai planga. Sorele ma imbratisa cu caldura lui, facandu-ma sa zambesc.
Orasul era superb, alcatuit din milioane de culori, plin de viata si pe chipurile fiecarui om se putea citi clar multumirea si fericirea.
Am coborat incet din masina privind inca uimita la jocul de lumini, indreptandu-mi apoi privirea spre noua casa. Era imensa. Pentru un moment m-am speriat si am privit cu ochii intrebatori la mama.
-Am ajuns acasa dragelor! Definitiv de data asta. Promit! ne spuse ea cu speranta in voce.
-Sa speram, am spus amandoua in cor si am urmat-o in cladirea ce se afisa in fata noastra.
Mobila era deja aranjata la locul ei in camerele noastre si timpul de despachetat a fost relativ scurt. Cand am terminat m-am schimbat intr-o pereche de blugi skinny negri, un tricou albastru inchis cu o curea ce se prindea sub bust scotandu-mi in evidenta sanii prin decolteul destul de generos si in pricioare o pereche de tenesi albi cu sireturi albastre. Mi-am luat MP4-ul si telefonul, apoi am coborat scarile spre bucatarie.
-Aki, asteapta-ma! o aud pe Ichi strigandu-ma din camera ei.
Aceasta cobora incet si cu grija din cauza fustitei scurte cu volanase si buline roz, avea un tricou albastru la fel ca mine cu stelute roz si in picioare o pereche de sandale negre cu un toc mic ce se incheiau cu snur pana sub genunchi.
-Draci, casa asta e uriasa! Asteapta-ma sau probabil o sa ma pierd, zice aceasta cu o voce copilaroasa.
Am asteptat-o chicotind si pe urma am mers spre bucatarie, unde parintii ne asteptau cu masa pusa pe fetele lor citindu-se ingrijorarea.
-Ce s-a intamplat? am intrebat suspicioasa.
-Draga mea, tocmai am aflat ca seful meu va merge intr-o delegatie si are nevoie de mine si de tatal vostru cu el. Va vom inscrie la noua scoala maine. Ne pare tare rau ca nu putem sta dar Mikuni-chan o sa aiba foarte mare grija de voi.
-Cand plecati? intreb eu cu vocea stinsa.
-Peste patru zile,vom sta la deschiderea scolii apoi vom pleca spre aeroport, spuse si ea trista ridicandu-se sa o i-a in brate pe Rose care deja varsa rauri cristaline.
Tata veni la mine si ma saruta pe frunte spunandu-mi ca o sa fie bine si ca ne vor suna in fiecare zi, iar mama ma ruga sa am grija de sora mea mai mica caruia ea ii stergea urmele de creion dermatograf cu un servetel.
Masa a fost scurta si tacuta auzindu-se doar suspinele mele si Ichi inghitindu-si lacrimile, cand am terminat, m-am ridicat scuzandu-ma si m-am dus in camera mea. M-am asezat pe patul de doua persoane din mijlocul camerei acoperit cu cearceaf din satin de culoarea zapezii proaspat asternute. Priveam tavanul albastru ca si cerul prmavara ce se afla in contrast cu peretii de un albastru intens. Undeva in dreapta mea se gasea un birou negru cu laptopul meu de aceeasi culoare cu stelute roz si un teanc de carti ce asteptau sa fie puse pe etajerele de deasupra lor. In fata mea se afla sifonierul mare cu oglinzi ce faceau camera sa para mult mai mare. Intre pat si sifonier se gasea un covor alb pufos precum un norisor, iar peretele din stanga era o fereastra imensa spre gradina.
Aud un ciocanit usor in usa si ii zic plictisita sa intre in timp ce ma intaindeam in patul meu moale.
-Crezi ca am putea sa iesim in oras azi? Ne-ar prinde bine putin aer si asa cunoastem si orasul, zice Ichi cu o voce sfioasa.
-Oke! zic si ma ridic lenesa din patul meu.
-Mama, noi iesim in oras. Ne vedem pe la ora sase jumatate , strig eu din capul scarilor in timp ce sora mea deschidea usa.
De cum iesim din casa raman placut surprinsa de privelistea din fata mea. Mergand priveam fascinata cum razele soarelui mangaiau dulce acoperisurile colorate ale Konohai si nu am observat ca in fata mea era cineva asa ca impactul a fost destul de puternic si neprevazut.


I hope you love it! Just enjoy! Matta ne mina-san! (^-^)V

[Abbeh.]

Saluut.
Nu obişnuiesc să comentez pe aici, lenea asta, dar ţinând cont că nu aveţi comentarii şi văd că sunteţi foarte harnice, din moment ce nu aţi aşteptat să primiţi măcar un replay. În orice caz, nu voi comenta fiecare capitol în parte, voi comenta în general, nu-mi caut scuze stupide, sunt obosită şi nu am nici chef.
În primul capitol a fost mai multă descriere şi mi-a plăcut asta; deci ⋆©¡ℇ⌊⋆ te-aş sfătui să descrii ceva mai mult, căci la tine a fost şi destul dialog. Acţiunea mi s-a părut în regulă deci nu mă leg de ea.
Un sfat pe care aş putea să vi-l dau ar fi să descrieţi mai multe; sentimente, locuri, trăiri, din moment ce naraţi la persoana întâi.
De greşelile gramaticale sau de tastare nu mă leg chiar acum; eventual voi reveni cu un edit, iar dacă nu, probabil vor fi menţionate de alte persoane. ;;).
Baftă.

[DeDal N.]

Hey !!!! Am ajuns si aici ;;)
De obicei citesc fic-uri yaoi :)) dar imi place :). Imi place in primul rand cum ai descris tot ce se petrecea si mai ales cum se simteau fetele :D. Sentimentele sunt foarte importante. Si eu am o sora si ma inteleg foarte bine cu ea, de aceea imi place si mai mult, faptul ca ai spus ca se au una pe cealalata :X e adevarat chiar daca e doar un fic :)).
Nu am vazut nici o greseala de ortografie, poate ai dar am trecut eu cu vederea :)) nu stiu.
In fine, imi place cum povestesti, nu te teme, nu ne-ai plictisit ;;)
Tine-o tot asa >:D<

[yaoi maniac]

Deci... am putut citi doar primul capitol al capsiunici mele, care are cam multe greseli.

Greseli:
"'NeaTsa Ichi! Trezeste-te si imbraca-te repede ca intr-o ora vin oamenii care trebuie sa duca mobila la noua casa. (///. -)"'
"'Neatsa Ichi! Trezeste-te si imbraca-te repede ca intr-o ora vin oamenii care trebuie sa duca mobila la noua casa. "' Asa ar arata mai bine, chiar daca e un mesaj tot trebuie sa fie citet, nu de parca ar vorbi amandoua pe messenger.

zambetul

Am vazut ca ai scris pe undeva "Helauu!"... doamne, credeam ca citesc un cuvant in tiganeasca, deja mi se facuse pielea de gaina.

Mai bine nu scriai melodiile... puteai sa spui ca versurile te atrageau sau ca... in acele versuri te regaseai cu fiecare strofa trecand.

Mai sunt greseli... cred ca vreo doua-trei, le-am vazut, am vrut sa le scriu... dar... imi e lene sa mai citesc odata capitolul ca sa le vad.
Mereu in fiecare fic Naruto ( aproape ) trebuie sa descrie cineva tinuta de la cap la coada.
De ce nu faceti in gen: se uita la mine cu acei ochi albastri ce se asemanau cu marea involvurata in zilele de toamna. Sau... bluza ei rosie ca sangele pictat pe o panza, statea pe ea lejer.
Ma gandesc ca ar suna mult mai bine, decat sa spui aia purta hainele alea apoi s'a dus colo-n colo si la sfarsit a adormit... =.=

Sper ca nu credeai ca o sa fiu blanda.

O sa citesc si celalant capitol si o sa vad ce greseli, daca o sa fie, sunt si o sa le insiruiesc.
O sa dau si un EDIT daca e pentru a scrie si celalante greseli din primul capitol.

[Biscu' iz back ^^]

I`m back!

Cap 3: Neprevazut...
Rose PoV:
Vestea m-a socat enorm desi stiam ca asta se va intampla de cand am vazut-o pe mama gesticuland nervos in timp ce discuta la telefon avand privirea atintita in gol, dar durerea ce mi-a umplut sufletul a fost sfasietoare.

Flash Back:
-Draga mea, tocmai am aflat ca seful meu va merge intr-o delegatie si are nevoie de mine si de tatal vostru cu el. Va vom inscrie la noua scoala maine. Ne pare tare rau ca nu putem sta dar Mikuni-chan o sa aiba foarte mare grija de voi.
-Cand plecati? intreaba Aki cu vocea stinsa.
-Peste patru zile...
End Flash Back.

Dupa ce masa se sfarsi m-am ridicat, am urcat in camera mea fara sa mai pot vorbi si m-am dus direct spre fereastra imensa ce dadea spre gradina. Varsam lacrimi amare fara macar sa constientizez. Stiam ca nu puteam vorbi, abia puteam respira de nodul mare ce se incapatana sa imi stea in gat. Aveam sa fiu din nou singura, singura cu sora mea in lumea asta de cacat... La fosta scoala gurile rele ne spuneau orfane pentru ca parintii nostri nu erau niciodata prezenti la vreuna din sedintele cu parintii, concursurile sau festivitatile scolii. Durea... chiar mai mult decat stiam ca pot suporta. Nu! Nu vroiam sa fiu asa. Trebuia sa fiu puternica, sa infrunt viata ca o adevarata luptatoare, sa ii demonstrez lui Aki ca si eu sunt in stare sa o protejez pe ea.
Gandind asa am zambit satisfacuta si am zis sa ma odihnesc un pic, adevarul e ca, desi a fost scurta, calatoria m-a epuizat total. Toate acele amintiri ce umblau aiurea prin capul meu si prin care retraiam suferintele si bucuriile trecute imi faceau capul sa zvacneasca intr-un mod dureros si greu de suportat.
Mi-am trecut mana peste cearceaful din satin rosu-sangeriu, imi dadea fiori... Adoram culoarea aceasta de aceea mai toata camera mea purta amprenta unui rosu seducator.
Am oftat adanc incercand sa imi golesc mintea de toate acele amintiri din fosta scoala. Era stanjenitor sa nu te poti integra intr-un loc din cauza gurilor rele si pe mine ma durea si mai mult pentru ca tanjeam sa ma distrez ca toate colegele mele, cu ele. Sa mergem impreuna in cluburi, sa ne distram, sa radem, sa ne simtim bine. Sa imi impartasesc gandurile, sentimentele. Sa le am langa mine. Apreciam faptul ca Aki ma asculta dar parerile ei le invatasem pe derost. Eram unite psihic, traiam cu aceeasi viziune, aceleasi pareri, priveam viata cu aceiasi ochi tintiti pe granita subtire dintre fictiune si realitate pastrandu-ne undeva intre acestea. Eu vroiam noi orizonturi, noi sensuri ale vietii si numai de la ele le puteam primi...
Pe fereastra imensa intrau raze jucause de lumina ce se imbinau cu covorasul rosu si pufos ce se afla in fata mea. Am zambit trist si m-am uitat prin camera in cautarea a ceva de facut. Cartile erau asezate pe rafturi si laptopul era parasit undeva pe birou dar nu ma tenta deloc. M-am dus si am tras draperiile rosii pentru a lasa mai multa lumina sa intre in camera.
-De ce e viata asa de complicata? am urlat eu exasperata. Parca nimeni nu ma iubeste cu adevarat... prieteni nu am, parintii nu ma cunosc cu adevarat... numai sora mea mai vrea sa isi iroseasca timpul cu mine. Am cazut in genunchi in fata ferestreai si inceput din nou sa plang cu suspine. Un val imens de emotii de inghesuiau in capul meu: durere, singuratate, nesiguranta, frica.
Nu mai suportam situatia. Trebuia sa imi gasesc repede ceva de facut inainte sa inebunesc de-abinelea si atunci mi-a venit cea mai geniala idee. Mi-am reimprospatat machiajul si m-am privit in oglinda mare ce se intindea pe cele trei usi ale sifonierului meu.
-Genial! am exclamat din nou multumita de tanara roscata ce-mi zambea din oglinda, apoi am pornit spre camera lui Aki.
Ciocan usor si aud un intra deprimant. Pasesc in camera sfioasa si ma uit spre Akane ce statea intinsa in pat. Ii propun sa mergem afara si ea raspunde afirmativ, un minut mai tarziu aflandu-ne in plina strada admirand frumusetea Konohai.
Akane mergea admirand peisajul cand, dintr-un impact neprevazut, ea si un necunoscut faceau cunostinta cu pamantul.
Am chicotit usor in timp ce Aki murmura niste scuze. Pana si necunoscutul chicotea nestingherit, apoi, ajutand-o sa se ridice, ii intinse mana politicos prezentanduse:
-Ma numesc Aburame Shino! imi cer scuze de intrare... cautam familia care s-a mutat aici dar cred ca m-a gasit ea pe mine, zise acesta politicos inca purtand un zambet mic pe fata.
Parea un tip de treaba. Era brunet cu ochii albastru-cenusiu de varsta cu mine cred. Dar ceva m-a surprins placut, nu se uita la Akane la fel ca ceilalti baieti. El era prietenos in adevaratul sens al cuvantului si se pare ca si lui Aki ii place. Daca nu vor fi impreuna, vor fi amici cu siguranta.
Intr-un final Akane reusi sa se prezinte, zambind timid, apoi tipul se intoarse inspre mine cu mana intinsa. Il strang prieteneste de mana si ii zambesc in timp ce ma prezint apoi inventez o scuza ca sa ii las singuri.Si uite asa ma plimb singura pe strazile pline de oameni cugetand la ce voi face cat parintii vor fi plecati. Patru petreceri, sase iesiri in oras, plus multele discoteci in care voi umbla cu siguranta asta daca voi reusi sa imi fac ceva prieteni desi Akane e foarte amuzanta cand alcoolul isi face efectul.
Pierduta in gandurile mele n-am realizat ca am intrat in cineva... sau cineva-ul a intrat in mine?? La naiba presupun ca e contagios?! Oricum cred ca eram destul de buimaca dar tineam in brate ceva ce era prea mic sa fie un copil... si clar respira deci nu erau sanse sa fie o minge. Privesc in bratele mele si ce zaresc... Un catelus! Aproape am chiuit de bucurie cand l-am vazut, m-am ridicat rapid stergandu-ma de praf si am inceput sa ma joc cu el. Intai a fost timid dar apoi, vazand ca vreau sa ma imprietenesc, s-a apucat sa latre si sa dea din coada.
Nu am observat ca e cineva langa mine pana cand privirea insistenta pe care am simtit-o prin niste fiori reci m-a facut sa tresar.
-Buna! ii zik zambindui.
-Buna! Eu sunt Kiba, imi zice raspunzandu-mi la zambet, iar el este Akamaru.
-Rose. Rose Lightning. Imi pare bine!
-Deasemenea. Umm! si imi pare rau de... imi zice in timp ce ma scutura pe mana.
Chicotesc usor si ii zic ca nu-i nimic, apoi ii dau drumul lui Akamaru sa alerge si l-am urmat pe Kiba pe o banca aflata in apropiere.
-Deci tu esti noua. Vreau sa zic in sat. Am auzit ca s-a mutat o noua familie in Konoha si vroiam sa le uram bun venit, spuse acesta cu un zambet pe fata
-Sa inteleg ca tot satul stie ca am ajuns? intreb eu uimita. Eu si sora mea iesisem sa ne plimbam si ne-am intalnit cu un baiat pe nume Shino, ii zic eu serioasa si am inceput sa privesc marea de flori multicolore ce se intindrea in dreapta mea. Akamaru alerga un fluture si se impiedica printre florile mai mari decat el facandu-ne pe mine si me Kiba sa chicotim.
L-am rugat pe Kiba sa imi arate imprejurimile si unde e scoala si am fost mai mult decat fericita atunci cand a acceptat. Apoi mergand pe una din aleile ce duceau la iesirea din parc, Kiba a inceput sa ma intrebe despre viata mea de pana acum dar a renuntat cand a vazut incercarile mele de a schimba subiectul. S-a multumit doar sa imi povesteasca despre el in timp ce eu admiram unicictatea Konohei. Casutele modeste si frumos vopsite in culori subtile se potriveau perfect cu strazile ca de mozaic si multii copaci roscati ce completau tabloul. Aleile erau acoperite de covorul aramiu ce fosnea sub picioarele noastre intr-un mod placut si aerul tomnatic incarca admosfera dulce de pe strazi.
Am ajuns la scoala dar nu am putut intra nici macar in curtea acesteia deoarece Akamaru a auzit voci si am inteles ca directoarea este o scorpie. M-am uitat putin la cladirea impunatoare din fata mea gandindu-ma la viata ce o voi avea aici apoi am plecat sa ne plimbam in continuare.
Dupa cateva ore in care Kiba mi-a prezentat mai mult de jumatate din sat, telefonul a inceput sa imi vibreze deranjant in poseta si dupa sapaturi arheologice, l-am gasit sub un morman de servetele, farduri si chestii pe care nici nu stiam ca le-am luat dupa mine. Ecranul telefonului lumina puternic, alarma anuntandu-ma ca este ora sase.
-Umm! Imi cer scuze... dar... ar trebui sa... sa merg acasa... hmm... mama ar fi ingrijorata, zic eu balbaindu-ma.
Kiba chicoti usor si se oferi sa ma conduca si a inceput sa imi povesteasca cat de super e la scoala, ca o sa imi prezinte toata gasca si ca el si Akamaru o sa stea cu mine in prima zi. I-am zambit usor si am marit pasul.
Ajunsi in fata casei el fluiera lung si uimit de marimea ei apoi intorcandusi privirea spre mine:
-Pai am putea sa ne intalnim si maine in parc, zise el un pic timid, poate iti mai fac cunostinta cu cineva si mai stai cu Akamaru care se pare ca te place foarte mult.
-Mi-ar face placere, si ii zambesc, apoi ma aplec si il mangai pe Akamaru pe cap, sa nu mai darami pe nimeni pe strada bine? si el aproba cu un latrat voios.
Il salut pe Kiba dupa ce facem schimb de numere de telefon si intru in curte fredonand o melodie vesela. Ce? Eu fredonez o melodie vesela? Clar m-am tampit... Probabil ca asa te simti cand ai prieteni. Cine ar fi crezut? Dar stai! Si acasa am avut o prietena... dar oh! ea statea si cu cretina de Alice si ceata ei de pitipoance. Ele ma urau ca nu am vrut sa intru in grup si Kumori statea cu mine din mila probabil. Suspin la acest gand dar apoi zambesc din nou de realizarea mea.
Intru in casa. Dap! Deci asa te simti cand ai prieteni, ce sentiment placut ma invaluie. Prieteni, prieteni... murmuram eu in timp ce ma intdreptam spre scari.
-Ichigo! o aud pe mama ce ma striga din sufragerie. Ai ajuns? Unde e Akane?
-Pai am lasat-o pe strada cu un nou prieten si m-am dus sa ma plimb prin parc, ii zic eu vesela
-Prieten? Ce prieten? Rose te rog sa imi spui cum arata individul! tuna mama.
Suna mai mult a porunca decat a rugaminte. Si asa bucuria mea se transforma intr-o clipa in teama, la fel ca in fiecare zi din viata mea de cacat. Mama nu m-a mai strigat Rose de multa vreme... Ce se intampla?


Poze:...
Shino- http://fav.me/d23lpfi
Kiba- http://i163.photobucket.com/albums/t316/...X/kiba.jpg

I hope you like it! See ya` next time! :*Pus-Pus!:*

[Little.Dead.Red]

Tadaima mina-san :X am venit cu next-u :> eto... sper sa va placa :X

Capitolul 4: Prieteni


Akane Pov:


Am mormait niste scuze, desi in mintea mea ii umpleam necunoscutului frigiderul cu toti dracii cunoscuti, pana am auzit-o pe Ichi chicotind langa mine.
Tipul m-a ajutat sa ma ridic si s-a prezentat respectos.
-Ma numesc Aburame Shino! imi cer scuze de intrare... Cautam familia care s-a mutat aici dar cred ca m-a gasit ea pe mine, zise acesta politicos inca purtand un zambet mic pe fata.
-Ummm... eu sunt Akane Lightning, i-am zis eu incurcata, si mie imi pare rau...
S-a intors spre Ichi iar aceasta dupa ce s-a prezentat a spus ca se duce pana in casa si ca nu e nevoie sa nu o asteptam, apoi mi-a zambit cu subanteles. Urasc cand face asta.
Dupa ce a plecat Rose, eu si Shin ne uitam pur si simpru unul la altul, orice incercare de a sparge tacerea din partea mea era risipita atunci cand ma uitam la expresia lui serioasa. Un fluture cu aripile albastre a zburat prin fata mea chiar inainte sa ii propun sa ne plimbam.
-Waa! Este atat de dragut! am exclamat eu cu o bucurie de copil. Ador fluturiii!
-Serios? Expresia lui era uimita, iar atunci cand a intins mana si fluturele s-a asezat pe degetul lui eu am fost cea uimita. Parea ata de natural ca un fluture incredibil de frumos si sensibil sa se aseze pe degetul unui om.
-Uite, si il intinde spre mine, vrei sa il ti?
-Si-sigur am spus in timp ce dragalasa faptura se aseza pe mana mea. E uimitor! am zis eu in soapta temandu-ma ca fluturasul sa nu se sperie.
-Cum ai facut asta? l-am intrebat apoi uimita.
-Asta e ""puterea"" mea daca pot sa ii zic asa. E super sa gasesc pe cineva care sa iubeasca insectele.
-Cool! si las fluturele sa zboare. Imi plac insectele pentru ca se aseamana cu mine... zic eu privind raza albastra departandu-se, sunt atat de mici si par atat de fragile dar defapt sunt foarte puternice. Niciodata nu sti la ce sa te astepti din partea lor. Hai sa ne plimbam, sa invat si eu orasul. Apropo crezi ca poti sa imi arati si mie scoala?ii zic apoi cand fluturele a disparut din raza mea vizuala.
-Sigur. Urmeaza-ma. Si porneste rapid sarind de pe un acoperis pe altul.
Dupa cateva minute de alergatura, in care defapt ne jucam mata, am ajuns in fata unei cladiri mari, impunatoare. Oh frate cat de super! Scoala era inconjurata de un zid nu foarte inalt si care era acoperit tot de graffiti bine schitat si colorat, astfel incat sa nu iti dai seama ca in spatele zidului se ascunde un infern.
-Deci…asta-i scoala, zice el in timp ce-mi urmarea privirea spre zid.
-Super graffiti. Crezi ca putem intra sa ma orientez si eu putin? il intreb nerabdatoare.
-Sigur. Dar nu putem sta mult ca sa nu ne prinda directoarea, imi spune el serios.
Am aprobat din cap si apoi am intrat in curtea scolii asigurandu-ne ca nu ne vede nimeni. Mi-a aratat o cladire separata, imensa care se pare ca era sala de sport, un super teren de sport si in mare sala in care ar trebui sa invatam noi. Cand eram pe punctul de plecare o voce ne-a facut sa ne inghete sangele in vene:
-Mai, mai , mai, daca nu este chiar tanarul Aburame Shino, zice o voce amuzata de baiat cred.
-Sa te duci dracu, Noctis! zice prietenul meu in timp ce se intoarce sa il cafteasca pe tip.
-Sa iti fie rusine Shino! zice brunetul oprindu-l pe Shin dupa ce ma observa si incepu sa ma scurteze din priviri. Ai o noua prietena si mie nu imi faci cunostinta? I-a stai asta nu-i tarfulita de la majorete care se dadea la tine ieri? Acuma iesi cu ea nebunule? si ii da un ghiont in joaca.
Cand am auzit cuvantul ""tarfulita"" m-am umplut de nervi si i-am futut brunetului un picior in zona sensibila si o palma peste fata.
-Tarfulita sa o faci pe mata! urlu eu in timp ce brunetul cade in genunchi, si nu te mai tine de pantaloni ca deja am facut ombleta!
Doua persoane, pe care nu le-am observat pana acum, s-au apropiat de Noctis sa il ajute in timp ce Shin vine langa mine apucandu-ma de umeri. Ma scutura usor si imi spune sa ma calmez ca a facut doar o confuzie, apoi se intoarce sa vada daca brunetul e in regula.
Cele doua persoane erau un baiat cu parul blond facut tepi la spate si ochii de un albastru superb si o fata cu parul negru pana la talie si ochii caprui ce ma priveau cu o oarecare teama. Obrajii mei ardeau si tremuram de furie. f**k! Iar m-am pierdut cu firea. Ah! Trebuie sa ma calmez. Imi inchid ochii si incep sa respir adanc si ritmic timp de zece secunde. Apoi cand deschid ochii il vad pe brunet in picioare la o oarecare distanta de mine privindu-ma atent.
Acum il pot vedea mai bine si pot spune ca arata foarte bine. Are parul negru-albastrui facut tepi la spate si cu doua suvite ce-i inconjoara draguta fata, are ochii de un rosu intens, uimitor. Corpul binefacut este evidentiat de un tricou negru cu un schelete in flacari amuzant. Mai poarta o pereche de blugi taiati de ei fiind agat un lant argintiu si o pereche de tenesi negri.
Fac un pas in directia lui dar ma razgandesc. El trebuie sa isi ceara scuze, nu eu. El e cel care nu si-a vazut lungul nasului. I-am aruncat o privire fulgeratoare lui Shin care nu parea sa fie de partea mea. Nu e corect!
-Im-imi p-p-are rau! aud glasul lui Noctis, apoi cu mai mult curaj, imi pare rau ce te-am jignit! Nu asta am intentionat.
-Si mie imi pare rau ca te-am lovit atat de rau... wow ce baiat, e atat de dulce.
Am mai facut trei pasi, in directia lui Shin de data asta, si acesta s-a trezit parca dintr-un vis.
-Oh! Akane ei sunt Noctis, cel pe care l-ai caftit, Cloud si Tifa. Gasca ea este Akane, s-a mutat astazi in sat.
-Buna! au zis toti in cor cu caldura in voce si cu cate un zambet mare pe fata.
As fi zambit si eu dar frica ca o sa imi iasa o strambatura m-a facut sa ma razgandesc. M-am multumit sa dau decat din cap in semn de multumire, apoi Shin m-a luat de mana sa mergem in parc pentru ca eram de ceva vreme in curtea scolii si ne puteam intalni cu directoarea oricand.
Cand am ajuns in parc am fost uimita de marimea lui. Era foarte frumos, plin de flori si verdeata in ciuda faptului ca ne aflam la inceput de toamna. Era totul atat de curat si multicolor, parca o pagina a fost rupta dintr-o carte cu basme si lipita aici pentru a arata cat de special este acest sat. Unele banci se aflau la umbra racoroasa a maslinilor, iar florile acestora raspandeau in imprejurimi un parfum mirific care te afunda intr-o relaxare profunda. Am ramas fara cuvinte.
Ne-am asezat la o banca si am inceput sa vorbim. Era ciudat dar ma simteam in largul meu, radeam la glumele lui Noctis si descopeream cate chestii aveam in comun cu Shin. Cloud si Tifa plecasera sa se plimbe pe alei.
La un moment dat Noctis a inceput sa ii povesteasca lui Shin despre motocicleta lui si despre niste reparatii pe care vroia sa le faca, cerandu-i sfaturi.
-Nu cred ca... incep eu dar m-am oprit cand le-am vazut expresiile mirate.
-Poftim? intreaba Shin confuz in timp ce Noctis ma privea cu ochii cat cepele.
-Nu cred ca e cea mai buna idee, in afara de faptul ca piesele de care ai nevoie sunt de proasta calitate aici si cele din strainatate costa o avere, nici nu o sa tina. Am incercat si eu cam acelasi lucru pe motorul meu si dupa trei ture mi-a cedat, am ramas si fara frane si am intrat intr-un tir. Am fost in spital cinci saptamani, crede-ma... nu vrei asta! am zis eu cu curaj.
-Ai zis cumva motorul TAU? intreaba Noctis si mai confuz punand accent pe cuvantul ""tau"".
-Teoretic e al tatei dar eu il folosesc, bine cel nou pentru ca celalalt a fot complet distrus in urma accidentului, zic eu chicotind.
-Ce este? intreaba amandoi din ce in ce mai curiosi.
-Este un Yamaha R1 rosu, le-am raspuns zambind.
-Beton! zice Shin privind in gol probabil imaginandu-si motorul.
Urmatoarele ore le-am petrecut discutand despre tot soiul de motociclete, si accidentul meu in detaliu -povestit la rugamintile lui Shin- si alte chestii. Noctis parea uimit de personalitatea mea. Il priveam cu coltul ochiului si il vedeam cum ma scana interesat. Avea cei mai minunati ochii din cati am vazut vreodata, imi venea sa lesin cand vedeam ca ma priveste si cand imi zambea.
Intre timp se inserase destul de mult, dar felinarul aprins de deasupra noastra ma impiedica sa observ asta si atunci cand Shin isi scoase telefonul sa vada daca tatal lui l-a cautat pentru nu stiu ce treaba aveau de rezolvat, parca m-a lovit cineva in cap:
-Mama! am gemut eu disperata, mi-am rasturnat geanta pe masa in cautarea telefonului. Douazeci si unu de mesaje de la Ichi, unul mai ingrozitor ca altul...
-Baieti cat este ceasul vostru? am intrebat cu vocea sugrumata.
-Pai ar fi cam opt jumatate acum. De ce? Ce s-a intamplat? intreaba Shin vizibil ingrijorat.
-Oh la naiba! Sorry guys! Ne vedem maine la scoala, am spus grabita si am disparut intr-un nor de fum.
Pe drum am inceput sa tremur incontrolabil, obrajii imi ardeau si inima se lupta disperata sa fuga departe de ce va urma.
Ajung in fata usii si o deschid usor anuntandu-mi venirea cu vocea tremuranda. Mama apare din sufragerie cu ochii rosii de plans urmata indeaproape de tata ce tinea o cutie de servetele si Ichi ce ma acuza din priviri. Nu poate insemna alceva decat ca a fost supusa unui interogatoriu luung. Asta explica groaza din cele douazeci si unu de mesaje pe care le-am primit.
-Scumpa mea! Oh, draga mea esti bine? Unde ai fost pana acum? ma intreaba mama in timp ce ma strangea in brate.
-Mama! zic eu satula de imbratisari. Ce ai patit? Am mai lipsit de acasa si inainte?
-Scumpo e o poveste lunga... ce ai zice sa vorbim la masa, zicand asta dispare in bucatarie cu tata pe urmele ei. Oh nu! Am ramas cu Ichi...
-Deci zi-mi ce a fost asa important de a trebuit sa ma supui la doua ore de chin?
I-am povestit totul detaliat, iar Ichi chicotea si ma aproba din cand in cand. Cand am terminat ea se aseaza langa mine pe canapea zambindu-mi cu subanteles... urasc al naibii de mult zambetul ala.
-Deci brunetul huh? zice acesta privind pervers in gol.
-Nu, nu imi face asta!
-Deci il placi nu? spune-mi ce se intampla cu tine, imi zice aceasta punandu-mi prieteneste mana pe umar.

I hope you like it! Matta-ne mina-san!

Poze :

----> Noctis
----> Cloud
----> Tifa

[Biscu' iz back ^^]

Olla!! Mi-a venit inspiratia, deci voi primiti next-ul!:*

Capitolul 5: Noua scoala.
Rose PoV:

A trebuit sa ma asez in timp ce mama imi spunea despre noile vesti de la AMBU, ninja speciali ai satului.
Parca cosmarurile au evadat din mintea mea si au ajuns in realitate pentru am-i distruge viata, a ruina tot ce am si a lasa fara suflare fiecare sansa a mea de scapare. Tremuram de furie si vederea mi se incetosa.
-Demonul Sarpe s-a intors, am soptit cu vocea sugrumata de teroarea ce a fost atat de aproape de mine de cand am venit fara ca macar sa stiu.
Oroarea si teama din vis erau mai prezente ca niciodata, ochii ma usturau suparator pentru ca lacrimile nu puteau iesi la lumina zilei. Nu aveam sa imi permit sa plang in fata pericolului, nu mai eram un copil, trebuia sa lupt cu toate puterile mele. Mi-am privit mana si aceasta era inconjurata de o ceata imateriala, de o culoare neagra-rosiatica ce se misca haotic in valuri dinspre degete spre incheietura si invers.
-De asta cred ca Akane a patit ceva, ma intrerupe mama din gandurile mele cu o voce tremuranda.
Ochii mei negri au capatat o noanta aramie cu o sclipire mortala. Ura si veninul pe care le-am pastrat ani dea-randul in suflet s-au strecurat usor pana le-am simtit si gustul amar-intepator, ascutindu-mi simturile transformandu-ma in ceva ce nu ma asteptam sa devin. Eram plina de dispret pentru cineva care mi-a distrus toata viata, care s-a ascuns dupa fiecare colt intunecat pe langa care treceam gata sa se napusteasca asupra mea, care mi-a urmarit fiecare pas tinandu-ma sub o observatie atenta si continua. El!
M-am calmat usor pentru a ma putea concentra asupra telefonului. Am inceput sa ii trimit mesaje disperate lui Akane si sa o sun in timp ce mama cerea fiecare detaliu asupra infatisarii, comportamentului si puterii lui Shino atat cat am reusit eu sa-mi dau seama in cele cateva minute in care am fost aproape de el.
Dupa mai bine de doua ore in care am trecut de la teama si stres, la furie si neincredere am inceput sa plang. Ma simteam neajutorata in fata a ceea ce i se putea intampla surorii mele. Si apoi parca cineva de sus mi-a indeplinit dorinta. Am simtit calda si dulcea chakra a lui Aki, apoi am auzit usa deschizandu-se urmata de vocea ei sfioasa. Am urmat-o pe mama in hol pentru a vedea daca Akane e bine. Nu am putut decat sa ii arunc priviri sfidatoare desi inima mea sarea de fericire in pieptul meu. Era teafrara! Demonul nu a atins-o, nici nu s-a apropiat de ea. Suntem in siguranta pentru un moment.
Imi intrerupe sirul gandurilor mama spunandu-i lui Aki ca o s-o puna la curent cu noutatile la masa si apoi am vazut privirea nelinistita a surorii mele tintuindu-ma. I-am intors o privire rautacioasa si i-am facut semn sa vina in sufragerie.
-Ichi stii... eu pur si simplu nu am realizat cat era ceasul, m-am luat la vorba cu baietii si am uitat, a incercat ea sa se scuze.
-Deci zi-mi ce a fost asa important de a trebuit sa ma supui la doua ore de chin?
-Pai vezi tuh eu si Shin am stat inca vre-o cinci minute in mijlocul strazii fara sa facem nimic, apoi eu am vazut un fluture mare albastru si i-am zis ca imi place si el a intins mana, iar fluturasul s-a asezat pe mana lui. A fost incredibil, a zis ea dintr-o suflare, continuand ceva mai rar... Apoi i-am cerut sa imi arate scoala si astea ca sa ma orientez si cand eram in curtea scolii si imi arata clasa si toate cele, un baiat s-a furisat in spatele nostru si ne-a speriat, m-a confundat cu o pitipoanca din scoala si m-a numit "tarfulita" asa ca i-am futut si eu un piciorus la bijuterii si o palmuta peste fata, asa ca sa fie tot cu diminitiv, si am inceput amandoua sa radem copios.
Mi-a povestit totul despre ce a facut, descriindul in special pe brunetul care i-a atras atentia.
-Deci brunetul huh? am zis privind pervers in gol.
-Nu, nu imi face asta! s-a plans Aki cu o voce copilaroasa.
-Deci il placi nu? spune-mi ce se intampla cu tine, i-am zis punandu-i mana prieteneste pe umar.
-Pai nu stiu ce sa zic nu cred, o fi doar dorinta de a afla mai multe despre celalalt, apoi a cugetat o secunda ca sa isi dea seama daca ceea ce spusese avea sens sau nu.
La masa nu am facut decat sa o ascult pe mama cum povestea iar faptul ca AMBU l-au vazut pe Orocimaru in jurul satului, periculos de aproape si ca a lasat un mesaj pentru Hokage spunandu-i ca satul va fi distrus din interior cu prpria-i putere. Am fost mai mult decat surprinsa atunci cand Aki a intrebat de ce ne urmareste Orocimaru. Mama m-a privit trist pentru cateva secunde si apoi i-a raspuns scurt: "Pentru ca e cosmarul nostru". Exact asa aparea si in mintea mea, ca un cosmar oribil care imi deranja somnul si linistea, un cosmar de care nu puteam scapa si care imi era cea mai mare temere.
Oftez resemnata si ma ridic de la masa. Ma indrept spre frigider pentru o gustare si aleg un iaurt de capsiuni, favoritul meu, apoi urc lenesa scarile indreptandu-ma spre camera mea. Pe coridorul lung nu se auzau decat pasi mei usori si foarte incet un ritm alert de rock de la Aki din camera. Ea are modul ei de relaxare imi zic si ajung in fata camerei mele. Privesc putin usa dar aleg sa nu intru, in schimb ma indrept spre capatul coridorului cu un alt scop.
Prin micile geamuri firicele subtiri de lumina argintie si rece se strecurau gingase valsand parca pana pe podea. Zambesc fals si imi continui drumul.
Ajung intr-un final in fata unei usi masive din lemn de nuc. Arata minunat negrul intens in aceasta lumina. Am inchis usa in urma mea si am aruncat recipientul gol in care fusese iaurtul la gunoi, indreptaduma spre marele instrument din mijlocul sali.
Prin luciul negru imi vedeam expresia trista observandu-se atat de usor durerea ce ma apasa din adancul sufletului ingreunandu-mi respiratia. Am apasat o clapa vibrand impreuna cu divinul sunet pana ce se stinse in aerul sali. M-am simtit atat de fericita atunci cand, asezata fiind pe scaunelul din fata pianului, am inceput sa cant partitura ce o incepusem inainte de a ne muta. Degetele mele alunecau usoare intr-un dans mai vechi decat timpul pe fiecare clapa facandu-ma sa zambesc multumita. Cantam de la capat pe masura ce adaugam pe partitura cate o nota sau mai multe completand astfel cantecul. Eram atat de aproape de final, atat de aproape de ultima nota cand un zumzait strain mie in acele momente ma distrage si astfel sunetul scos de clapa gresita m-a facut sa tremur.
-La dracu cu tine, ii zic telefonului si deschid nervoasa clapa. Da! raspund pe acelasi ton.
-Hei ca ai de zbieri? ma intreaba inerlocutoarea mea revoltata.
Indrept telefonul spre pian incet si apas pe clapa ce tocmai mi-a stricat cantecul in semn de razbunare.
-Ah! Cantai, spune ea pe un ton nevinovat, scuza-ma.
-Ce mai vrei de la viata mea Kumori? intreb eu iritata.
-Vroiam sa vad cum o mai duci, cum e casa, cum te integrezi, imi raspunde ea pe acelasi ton scotandu-ma din minti.
-De parca chiar ti-ar pasa! Nu mai sunt acolo asa ca nimanui nu ii mai pasa daca ce spune curva aia de Alice este real sau nu. Ma puteti barfi cat vreti ca ma doare undeva, zbier in telefon exasperata.
-Parca eram prietene, cum poti vorbi asa?
-Eram? intreb eu ironica. Scuze nu cred ca a observat cineva.
-Rose esti asa o... dar ca si raspuns nu a primit decat un sunet asurzitor.
-Ups! am ranjut, cel putin de data asata nu s-a dezasamblat, spun chicotind privind spre telefonul meu ce zacea acum langa peretele cu care tocmai facuse cunostinta.
Terminand intr-un final cantecul zambesc usurata si ma indrept dansand spre camera mea pregatita pentru un dus relaxant si un somn lung si binemeritat.
Dusul a fost tot ce mi-a trebuit ca sa ma relaxez dar tot nu puteam dormi. Ma gandeam fara oprire la faptul ca sarpele ala nenorocit umbla liber si, mai infricosator, ne cauta. Apoi mi-a aparut in fata ochilor privirea plina de veselie a lui Kiba asa ca m-am hotarat sa ii trimit un mesaj si sa il anunt ca maine ma duc sa ma inscriu la scoala si daca vrea ne putem intalni acolo inainte sa mergem in parc. A fost uimitoare viteza de raspundere si mesajul lui a fost scurt si clar. Un "da" scris cu caractere mari si apoi vre-o zece smile-uri ceea ce imi dovedea ca si el era la fel de incantat de prietenia noastra ca si mine.
Luna trona rece si inexpresiva pe bolta cereasca inconjurata de micile-i zane sclipitoare. Avea o culoare atat de minuanata, un rosu spre portocaliu magic.Razele sale rosiatice patrundeau gratioase printre draperii, dansand parca vrajite pe podeaua camerei mele.
Priveam fermecata scena si fara sa vreau ploapele mi-au devenit grele, ducandu-mi mintea pe taramul necunoscut care m-a facut sa il urasc si iubesc in repetate randuri.

Un zumzet suparator imi deranjeaza placutul somn. Ma ridic incet de pe suprafata moale si ma sterg la ochi.
-A fost doar un vis, remarc uimita privind in jurul meu. Mutarea, Orocimaru, tot.
Respir usurata si in acelasi timp dezamagita... Kiba? Nu am prieteni? Din nou anonima si nefericita, sortita unor continue jigniri din partea dobitoacei de Alice. Cobor lenesa din pat si ma indrept spre baie, intru in cabina si inchid ochii lasandu-ma prada mangaierilor calde ale dusului. Dintr-o data simt ceva vascos prelingandu-se pe spatele meu. Deschid speriata ochii si incerc sa vad ce este atingand cu mana urma lipicioasa. Constat cu groaza ca este sange si incerc sa ma curat repede dar cu cat ma zbat mai mult cu atat se intinde formandu-se o panglica ce se strange in jurul meu, ranindu-ma.
Doua persoane, pe care nu le-am observat pana acum se apropie de cabina zambind cu satisfactie in fata chinului la care sunt supusa.
-Orocimaru, vierme imputit! urlu eu incercand sa ma eliberez. Daca scap de aici ar fi mai bine sa fugi. Ma auzi?
-Scumpa mea Rose, atat de frumoasa si totusi atat de cruda, imi raspunde Orocimaru privindu-ma pervers .
-Daca indraznesti sa te atingi de mi... dar sunt intrerupta de cealalta persoana ce tuseste fals.
-Nu, tu esti a mea ai uitat? Eu te caut, Lordul Orocimaru decat ma ajuta, eu sunt cel care te vrea. Imi raspunde Kabuto ingrozindu-ma.
Se apropie in timp ce ma studiaza, zambeste si apoi intra in cabina. Am inceput sa plang si sa ma zbat facand panglica sa imi sfasie pielea, in timp ce el imi prinde buzele intr-un sarut dominat de dorinta. Minile lui se plimbau in voie pe trupul meu intinzand sangele ce curgea siroaie din ranile mele. Stia prea bine faptura tremuranda, sagetata de durere, din bratele lui. Mii de imagini au inceput sa se agite in capul meu cand el a inceput sa imi sarute gatul, imagini din trecut cu o fetita roscata de doisprezece ani ce se plimba de mana cu un tanar in varsta de numai optisprezece ani cu parul argintiu. Ea era o copila inocenta indragostita de cine nu trebuie, el un profitor cu sange rece. Fata era incredibil de fericita pana intr-o zi in care a aflat cu adevarat cine era el.
Erau in parc sarutandu-se cand el a prins-o in brate si i-a soptit la urechie ca vrea sa o faca a lui. Roscata s-a ridicat de pe banca stupefiata spunandui ca nu este pregatita. Atunci el s-a infuriat si a tras-o intr-un tufis incepand sa ii rupa hainele si sa o sarute salbatic. S-a intamplat ca in acea clipa sa treaca doi adulti pe alee si sa auda tipetele fetei sarindu-i in ajutor.
Gandurile imi sunt alungate brutal de Kabuto atunci cand incepe sa muste cu lacomie din pielea alba si sensibila a gatului, iar eu fara sa vreau am scapat printre buze un gemet disperat. Acesta zambi satisfacut continuand sa linga urmele rosii ce parca pulsau venin.
-Acum o sa fi a mea asa cum am spus acum cativa ani, mi-a spus Kabuto cu un mare zambet pe fata, rupandu-mi firul gandurilor, apoi prinzandu-ma de gat ma izbeste de geamul cabinei, spargandul.

-Ichi! Ichi trezest-te! Ichii! urla Akane la mine si atunci mi-am dat seama ca si eu tipam.
-Kabuto! am urlat din nou sarind din pat. E... dar am inceput sa ma sufoc si mi-am prins gatul intr-o stransoare fierbinte inhaland cu lacomie, intr-o disperare crunta, aer.
-A fost un cosmar ce ai? intreaba Aki privindu-ma ciudat.
Cosmar... am privit in jur si mi-am regasit camera. Visasem, el nu fusese aici, mutarea e reala, Kiba e real. Am incercat sa imi restabilesc respiratia. Akane m-a intrebat daca sunt bine si m-a indemnat sa adorm inapoi pentru a ma putea trezi dimineata. M-a sarutat pe frunte si a parasit camera. I-am multumit si m-am asezat inapoi in pat privind tavanul. Nu pot sa cred ca visasem din nou asta... Cosmar, mi-am repetat eu in gand. Chiar este! Am oftat si am inchis ochii adormind pana dimineata.

Razele placute ale soarelui imi mangaiau obositul chip. Am studiat camera pentru a ma asigura ca nu e un vis si imediat ce am aflat raspunsul mi-am ridicat telefonul. Cinci dimineata.. Nu are rost sa mai dorm asa ca ma indrept spre baie. Intru cu o retinere observabila in cabina. Privesc din nou baia, e goala, termin dusul rapid ma schimb in hainele pregatite de aseara, ma machiez foarte putin pentru a nu le face profesorilor o prima impresie proasta si cobor in bucatarie. Mi-am turnat un pahar de suc, mi-am facut un bol de cereale si m-am asezat la masa.
Priveam trandafirii din vaza mamei ce se aflau in sufragerie dar defapt nu ii vedeam. Tarziu am realizat ca Aki s-a trezit , probabil m-a auzit cand am coborat, si dupa ce si-a pregatit micul dejun s-a asezat la masa.
-De ce l-ai visat iar pe Kabuto? ma intreaba ea privind in bolul de cereale in care amesteca fara vre-un scop.
Am privit-o cateva secunde apoi am oftat... Stia tot insa continua sa ma intrebe asta de fiecare data cand ma trezea din astfel de vise.
S-a ridicat de la masa putin stresata si mi-a spus ca se duce sa dea o tura cu motorul. A plecat sa se schimbe si dupa zece minute a iesit vijelios din casa. Tot ce am mai putut auzi a fost sunetul asurzitor provocat de motorul ce a iesit vijelios din garaj.
-Mai bine ma duc sa inchit usa garajului si portile. Sigur o sa inceapa mama cu teoria chibritului si capul imi zvacneste de durere.
Mai tarziu s-au trezit si parintii astfel incat mai lipsea decat Aki.
Cand a ajuns si ea intr-un final acasa parea mai relaxata. S-a dus sa se schimbe si am plecat spre scoala pe la ora noua. Parintii priveau cu admiratie locul mirandu-se de faptul ca noi stiam deja intrarile si salile de clasa.
Telefonu incepu sa sune cand ne-am apropiat de intrarea in scoala. Am deschis clapa bucuroasa si apoi, dupa ce l-am informat pe interlocutorul meu ca intr-un sfert de ora sunt gata, am inceput sa ii imping pe parinti de la spate zambindu-i cu subanteles lui Aki.
Dupa ce am vorbit cu diriginta mea, Kurenai Yuhi, care a fost foarte draguta si a zis ca o sa aiba grija sa ma integrez cum trebuie si cu dirigintele lui Aki, Asuma Sarutobi, care a spus ca o s-o ia sub aripa lui, ne-am cerut scuze si am zbughit-o spre curtea scolii unde ne astepta gasca lui Kiba. L-am observat pe Shino si pe brunetul lui Aki deoarece aceasta s-a indreptat direct spre ei. Akamaru deja mi-a sarit in brate, dand din coada, si apoi m-am apropiat de Kiba zambindui. L-am pupat pe obraz in semn de buna apoi m-am uitat la persoanele din spatele lui.
-Rose ei sunt Hinata, cea cu parul negru-violet , Cloud cu parul blond, Tifa, cea cu parul negru si Shino pe care l-ai cunoscut deja.
-Ai uitat de el, am spus eu chicotind uitandu-ma la Akane in stilul meu propriu care o scoate din minti. Noctis nu? Akane mi-a povestit ataaat de multe despre tine... si am inceput sa chicotesc usor impreuna cu ceilalti in timp ce Aki s-a facut rosie ca para focului, apoi i-am prezentat-o lui Kiba pe surioara mea.
Dupa ce ne-am salutat si am vorbit putin in curtea scolii, pentru ca parintii nostri sa aiba timp sa se intereseze in legatura cu persoanele din jurul nostru, am pornit spre parc razand.
Cum am ajuns acolo privirea mea a zburat asupra unui tip roscat cu ochii de un albastru-verzui neobijnuit. Statea tacut privind spre compania lui formata dintr-un baiat ciudat si-o fata draguta, blonda ce se certau zgomotos. M-am indreptat spre cea mai apropiata bancuta de ei insa inainte sa ma asez vocea lui Kiba m-a oprit.
-Rose! Noi stam aici, si imi arata spre o banca putin mai mare ce se afla la o distanta considerabila de cea a roscatului. Am privit indecisa spre banca spre care tocmai vroiam sa ma asez si spre cea spre care se indreptau prietenii mei, apoi am ridicat privirea spre roscat. Ma urmarea si el. Ochii lui erau inexpresivi in timp ce ai mei tradau o dorinta necunoscuta dar totusi puternica de al cunoaste si inainte sa pornesc spre banca prietenilor mei, de unde Kiba ma privea nerabdator si protector in acelasi timp, mi-a vorbit...


I love this Cap! :X I Love you!
Poze:
Kurenai Yuuhi
Asuma Sarutobi
Hinata Hyuga
Roscatul din pac
Prietenii roscatului

[Dufresne]

Tot ce pot sa spun este WOOW
Imi place foarte mult fic-ul vostru fetelor.Unul dintre lucrurile care m-au facut sa fiu interesata este faptul ca nu aveti o poveste tipica.Este originala,cred ca acesta este primul fic pe care-l citesc si sunt inclusi Kiba si Shino.Apropo de ei,dragute ciocnirile :))
Dialog-nu este sec chiar deloc,foarte bun
Naratiune- prezenta si foarte buna deasemenea
Descriere-nu am ce comenta Foarte Bine fetelor :*
Acum serios,in toate aceste capitole am vazut doar 3 greseli!!Trei?Deci sunteti eniale+))
Imi place continutul si cum se desfasoara actiunea :X
Astept urmatorul rul capitol :x :*
Bravo1:x

[Little.Dead.Red]

Hey Mina-san am revenit :> :X
Eto… spor a citit --->

Cap 6 - Ciudat Partea I
Akane Pov : …
Ma simteam extrem de obosita si speriata, iar fapul ca mama a exagerat si de data asta, poate chiar mai rau decat ultima oara, inratutatea situatia.
Stateam pe balcon si priveam cerul abisal, desenat cu mici raze de lumina. Ma calma acel negru si de fiecare data cand ma simteam ciudat ma retragem intr-un loc unde sa fiu doar eu si cerul. Chiar si la vechia casa era la fel. Acolo neavand balcon stateam pe acoperisul caseai cu cerul intinzandu-se calm deasupra mea, putand sa-i numar stelele. Era placut, iar aici am un balcon incredibil de mare exact asa cum mi-am dorit intodeauna sa am. Nu ma asteptam ca mama sa imi dea mie camera asta sau sa ma cunoasca atat de bine... pur si simplu nu o puteam privi in acest sens oricat de mult mi-as fi dorit, dar ea incerca mereu sa ajunga la inima mea si simteam ca o doare. I-am spus ca acesta este refugiul meu, ca cerul are mereu grija de mine si ma simt in siguranta cand il privesc de aceea mi-a indeplinit acest mic moft, era atat de dornica sa ma faca fericita si eram trista ca nu o puteam iubi la fel cum o iubeam pe mama si imi doream sa ma inteleaga intodeauna.
Pe fundal, foarte incet, se putea auzi un ritm alert de rock de la laptop. Il pornisem ca sa ma relaxeze dar dintre cer si muzica cerul imi era mai bun prieten. Era asa de placut si usor, usor ma rup de realitate si mintea imi zboara spre taramul necunoscut al mintii mele.
A fost o vreme cand imi era foarte frica sa visez cu ochii deschisi fiindu-mi aproape imposibil sa ma trezesc atunci cand imi aparea in minte ceva ce ma ingrozea. Ma panicam si incepeam sa plang si sa tip parca paralizata cu ochii deschisi nevoita sa vad toate clipele ce au transformat viata mea intr-un esec... toate incepand cu moartea mamei mele. Acea zi ingrozitoare in care am inceput sa il urasc pe Orocimaru, acea zi in care, atat de brutal, am fost smulsa din lumea copilariei mele si aruncata fara mila intr-o lume plina de prejudecati si oameni de cacat. Am fost urata si badjocorita pentru ca nu aveam mama, pentru ca incepeam sa tip atunci cand vedeam sange. Eram ciudata acelei lumi. Asta pana intr-o zi cand am intalnit-o pe ea. Era atat de trista si singura. Si ea plangea si nu primea pe nimeni in preajma ei, iar nenorocita de Alice nu facea decat sa ii rasuceasca cutitul in rana.
O numeau curva si ea tipa la ele ca nu s-a intamplat nimic. Nu stiam despre ce e vorba, dar ma vedeam pe mine in locul acelei fete cu parul rosu-sangeriu ciufulit si ochii inconjurati de cearcane adanci din care curgeau incontrolabil lacrimi reci, pline de durere. Am simtit o ura atat de mare fata de ipocritele acelea incat nu m-am putut stapani. M-am napustit asupra lui Alice prinzand-o de par. Ochi imi erau legati de o furie oarba si continuam sa ma dezlantui precum o tornada imposibil de oprit. Si totusi ea a reusit. Mi-a sarit de gat imbatisandu-ma strans si implorandu-ma sa ma opresc si am reusit. Am deschis ochii si m-am oprit. Eram atat de fericita. Am luat-o in brate la randu-mi si i-am spus ca vom fi cele mai bune prietene. Am aflat despre ea ca parintii ei erau despartiti pentru ca tatal ei le batea mereu pe ea si mama ei. Ca locuiau singure la marginea orasului atat de aproape de ceea ce ea numea “Demonul Sarpe”. Nu am stiut despre ce vorbea pana cand parinti nostri s-au intalnit fata in fata si am aflat ca se cunosteau. Ne-au spus ca lucreaza la aceeasi unitate de cercetari si amandoi il urmaresc pe Orocimaru. Atunci cand Ichi a inceput sa tremure mi-am dat seama despre ce vorbea atunci. Oricum viata noastra a fost minuata cu exceptia colegilor si intregii lumi. In interiorul casei eram cele mai fericite. Parinti se casatorisera si renuntasera sa il mai caute pe Orocimaru pentru siguranta noastra. Avusesem parte de repetate mutari dar niciodata in afara orasului. Pana la urma Orocimaru ne-a gasit si am fost nevoiti sa ne mutam aici.
Am clipit in repetate randuri alungandu-mi din minte aceste amintiri indepartate. Am zambit. Cat de fericita eram si sunt ca am in suflet o dragoste atat de mare pentru aceea care a reusit sa ma scoata din groapa de smoala din care nu puteam sa ies. Am privit spre cer si am cazut din nou in lumea mea. Eram incojurata de stele care dansau vesele pe scena albastra explodand de lumina si presarand asupra mea o pace profunda. Asta era locul meu special in care ura si durerea nu mai puteau ajunge. Am zambit din nou atunci cand m-am gandit la Ichi. Dar deodata simt prezenta cuiva si mi se pare cunoscuta, ma intorc spre locul de unde venea energia crezand ca e Ichi sau mama care vroiau sa vorbeasca ceva cu mine, totusi fiinta nu emana niciuna din chakrele celor dragi si acest lcucru ma nelinistea , ma concentrez putin si fac ca stelele sa il inconjoare pe necunoscut. Ramna blocata cand vad ca de fapt necunoscutul era Noctis !? Cum a ajuns el aici? Eram derutata am incercat sa vorbesc cu el , dar nu raspundea. Statea intr-un loc si se uita la mine absent. Ochii lui exprimau o raceala dureroasa si eu, curioasa sa vad daca chiar este aici, ma indrept spre el si vrand sa ii ating obrazul oserv ca mana mea trece prin imaginea lui , in acel moment realizez ca de fapt nu era aici , ci imaginatia mea l-a creat. Eram uimita nu stiam ca pot face asta nici nu stiam sigur daca m-am gandit la el ca sa apara aici.
Intr-o fractiune de secunda totul dispare si sunt inapoi pe balconul meu stand cu mana inca intinsa in aer acolo unde acum cateva clipe statuse el. Dar totusi ce s-a intamplat nu imi pot da seama. Aud tipatul plin de groaza si durere al lui Ichi si realizez de ce gandurile mi-au fost risipite aducandu-ma la realitate. Ingrijorata pentru ea sar de pe balconul meu direct prin fereasta deschisa a camerei de unde cumplitul sunet s-a auzit crezand ca este in pericol. Ma calmez cand vad ca nu e nimeni decat sora mea care se pare ca avea din nou un cosmar . De odata o aud ca ii striga numele lui Kabuto, nu imi venea sa cred . Ma asez pe pat langa ea, o iau in brate si incerc sa o calmez, era atat de greu sa o vad de fiecare data cum mintea ei o chinuie . Incep sa o zgaltai incet in speranta ca se trezeste , dupa cateva secunde ochii ei se deschid si in acelasi timp apar si micutele cristale care se preling pe obraji ei calzi si dispar la fel de repede cum au aparut . O iau in brate spunandui sa se calmeze si sa adoarma la loc, oroarea din ochii ei m-a speriat si aproape ca am cazut din pat atunci cand ea a sarit direct in mijlocul camerei parca inca neintelegand ce sa petrece.
-Kabuto e..., a zis ea parca inecandu-se. Isi pune mainile in jurul gatului inhaland cu lacomie aer.
-A fost un cosmar ce ai? o intreb privind-o suspicioasa. Hai adormi inapoi ca sa te poti trezi maine dimineata, bine? o sarut scurt pe frunte si parasesc camera, pe usa de aceasta data.
Ajunsa la mine in camera opresc laptopul si ma trantesc in patul moale, calduros si primitor afundandu-ma in lumea viselor din care speram sa nu mai ies pana a doua zi.
Dimineata ma trezesc extrem de devreme, nu imi venea sa cred, am incercat sa mai dorm dar pur si simplu nu mai puteam.Cobor putin nervoasa scarile si intru in bucatarie unde o gasesc pe Ichi privind trista undeva in sufragerie. Intorc capul in acea directie fara sa imi dau seama, apoi intelg cat de stupid a fost gestul meu. Probabil se gandeste la seara trecuta. Oftez cand imi apar in minte acei ochi abisali plini de furie.. era furioasa pe ea. Imi iau bolul de cereale cu lapte si paharul cu suc de portocale si ma asez la masa in fata lui Rose. Incep sa amestec fara nici un sens in bol privind ingandurata cum laptele capata o culoare ciocolatie.
-De ce l-ai visat iar pe Kabuto? o intreb cu o usoara retinere in voce. Stiam raspunsul dar nu imi punteam alunga aceasta intrebare din minte, ma bantuia de fiecare data cand o trezeam din cosmarurile astea idioate.
Ma priveste cateva secunde si ofteaza. Drace iar am facut-o. Ca sa nu mai zic si alte tampenii ii spun ca ma duc sa dau cateva ture cu motorul.
Pun in ghiuveta vasele, le spal si urc in camera mea unde imi iau pe mine o pereche de pantaloni negri cu un lant agatat de curea, tricoul preferat pe care erau imprimate cu alb in fata coastele si cu rosu inima, iar in spate tot cu alb sira spinari si partea din spate a coastelor, adaug in exces creion dermatograf , rimel si putin gloss incolor, cobor nervoasa scarile si in viteza ies pe usa dar nu inainte de a-mi lua geaca neagra de piele si tenesi mei preferati.
-Ichi am iesit ii spui tu mamei te rog? Merci!
Am iesit vijelios din casa si ma intrept spre garaj. Scot in buzunarul gecii chelie motorului le bag in contact si ies cu viteza din curte, stiind ca voi avea o discutie mormantala cu mama pe baza inchiderii usilor in urma mea.
Intradevar mirific, atat de relaxant sa simt cum imi pulseaza adrenalina prin vene, intodeauna ma calmez cand sunt pe motorul meu prin oras turand la maxim, atragnad privirea celor de pe strada si in acelasi timp si micile injuraturi de la participantii la trafic speriati pe care ii ocolesc fara nici o problema. Si totusi trebuie sa respect regulile de circulatie si ma simt nevoita sa opresc la un semafor desi puteam tece printre masini foarte usor.
Asteptand culoarea verde sa pot sa porni la cativa metri de mine opreste un motor Suzuki negru, imi placea acel model dar nu intratat incat sa vreau sa il am, ce m-a mirat a fost faptul ca cel care conducea motocicleta se uita uimit si insistent intr-un mod deranjant la mine. Probabil pentru ca goneam ca o nebuna fara casca si doar cu o pereche de ochelari de soare. Un nonsens, soarele era absent in aceasta dimineata, motaind, invelit int-o patura de nori pufosi.
Verde in sfarsit! Tipul vroia sa isi scoata casca dar nu a apucat am pornit in tromba trecand pe langa el lasand in urma clacsoanele si injuriile soferilor exasperati de nebunia mea.
Sunt satula de agitatia asta asa ca decid sa imi schimb traseul. Intorc rapid reluand putin din drumul parcurs deja si observ ca fusesem urmarita. Suzuki-ul negru trecu in viteza pe langa mine apoi frana brusc nu foarte departe incercand sa intoarca. Cred ca l-am auzit pe sofer zicand ceva gen : „-Ce dracie?” desi sunetul nu s-a propagat normal , estompat fiind de motoarele noastre.
-Vrei sa ne jucam? strig eu cu o voce increzuta zambind larg, atunci prinde-ma!
Zicand asta pornesc in plina nebunie spre noua destinatie stiind ca, desi traficul i-ar ingreuna munca, as putea fi responsabila de un mare accident provocat de acest tanc.
Gonesc cu viteza printre masini vrand sa ajung rapid la periferie pe drumul nefolosit ca sa fie copilul in siguranta insa nici nu am privit in spate sa vad daca a avut tupeul sa ma urmareasca din nou. Ajunsa in sfarsit in acel pustiu mi-am permis sa privesc in spate daca a venit insa nici urma de el. „Ce idiot!” mi-am spus in gand dezamagita de faptul ca nu voi avea parte de putina actiune, insa nici nu mi-a trecut prin cap sa incetinesc. Puteam sa jur ca i-am auzit motorul torcand nervos la nici o suta de metri in spatele meu acum cateva secunde.
-Amator! am spus de aceasta data cu voce tare cu o nota de aroganta in glas.
Nu am avut timp nici sa clipesc caci Suzuki-ul negru apare de nicaieri in fata mea oprind in asa fel incat o ocolire ar fi imposibila, iar frana ar insemna ca eu sa aterizez foarte departe de aici. Norocul meu ca de obicei caut terenuri accidentate pentru astfel de plimbari. Foarte aproape de tip, mai exact in fata lui, era o movila de pamant destul de inalta perfecta pentru o saritura de prima clasa chiar pe deasupra lui. Aveam avantul necesar, viteza potrivita si curaj full.
Cum ma asteptam saritura perfecta. A fost placut acolo sus o sa mai incerc o data sau de doua ori data viitoare cand voi veni aici. Opresc, la nici zece metri, rotind motorul astfel incat sa ajung cu fata la el.
-Nu iti merge cu mine. Poti intelege din asta ca ai pierdut, adaug apoi chicotind usor.
-Sau poate te-am lasat eu! imi raspunde acesta incercand sa ma enerveze. Cunosteam aceasta voce catifelata insa nu stiam de unde.
-Si tu esti? intreb eu alungind ultimul cuvant sperand ca acest cap sec sa se prinda ca este momentul sa isi scoata casca.
-Deja m-ai uitat? spuse acesta cu o nota falsa de regret in voce... Ma simt dezamagit, continua incercand sa para seducator.
Incearca sa isi scoata casca dar avea curelusele de siguranta innodate. Ciudat. „Ti-a legat mami caciulita ca sa nu faci buba?” am zambit la gandurile mele insa nu i-am mai zis nimic... nu avem de gand sa ma cert cu el toata ziua, trebuia sa ajung acasa. M-am dat jos de pe motor si m-am indreptat agale spre el. Mi-am pus mainile peste ale lui lasandui-le in jos apoi am incercat sa ii dasfac curelusele, eram asa de dornica sa vad cine era, vroiam sa vad pe cine am putut uita asa de repede. Am reusit! Stiam ca nu am unghiile lungi degeaba. M-am dat preventiv doi pasi in spate si el a inceput sa chicoteasca.
Se misca atat de incet parca vrand sa imi faca in ciuda. Aveam gura uscata si stomacul mi se facuse ghem de emotie. Nu stiam sigur de ce insa vroiam ca acest pusti sa fie el. Nu stiu daca ar fi ajutat cu ceva dar... am voie sa visez nu?
-Vrei sa te grabesti, trebuie sa ajung acasa! ii poruncasc eu nerabdatoare.
Nu ma asculta incepea sa isi scoara manusile, apoi sa indrepte curelusele de siguranta. Incepea sa ma scoata din minti asa ca pentru a doua oara m-am apropiat de el si i-am scos casca eu insami.
A fost destul de socant, desi asta vroiam, cand am privit din nou acei ochi rosii ce ma fixau eram atat de aproape sa lesin. Uitasem cum sa inspir aer il priveam pierduta. Ma prinde de solduri, dar nu inainte de a schita un zambet strengaresc, se ridica de pe motor si ma trage mai aproape de el.
Ce crede ca face? Nu si-a gasit persoana potrivita cu care sa se joace. Trebuia sa il invat minte asa ca nu am facut nimic. L-am lasat sa se apropie de mine intratat incat respiratia lui dulce sa imi mangaie pielea. Nu mai eram sigura ca pot face asta insa nu aveam de gand sa il las sa creada ce vrea. Am inchis ochii si m-am apropiat si eu, mai mult si mai mult, buzele noastre erau la o distanta milimetrica, atat de aproape si un „ au!” mai mult urlat m-a facut sa zambesc satisfacuta.
-Era necesar? intreaba el cu voce de copil.
-Da era, zic eu cu zambetul pe buze privindul pe brunet cum isi scoate casca ce tocmai l-a intrerupt.
Incep sa chicotesc usor in timp ce el ma priveste dezamagit, cred si eu dar nu se va intampla nimic daca eu nu vreau. Ma urc pe motor punandu-mi ochelarii de soare la ochi si pornesc motorul ce incepu sa toarca. Ce suntet superb.
-Pai ne mai vedem, ii zic zambindu-i cu subanteles si la fata pe care a facut-o cred ca a mers. Acum inteleg de ce ii place lui Ichi asta. Apropo eu si sora mea mergem sa ne inscriem la scoala azi, poate dam de voi pe acolo ii zic apoi pornesc in tromba lesandu-l in urma fara posibilitatea de a raspunde.
In nici cinci minute eram acasa. Se pare ca toti erau gata si ma asteptau pe mine. Am urcat sus si am facut un dus rapid. M-am imbracat in hainele ce le pregatisem de seara trecuta, m-am machiat subtil si eram gata. Mi-am insfacat geanta cu telefonul, mp3-ul si cateva chestii inutile si am coborat.
Ne-am urcat in masina si am ajuns rapid la scoala. Parintii priveau cu ochi de critic la graffitiurile de a intrare dar ca sa nu mai avem si alte discutii i-am impins inauntru. Mai erau ceva copii insa nu erau asa de interesanti. Aproape de intrare telefonul lui Ichi incepu sa sune, a raspuns voioasa si dupa ce a terminat de vorbit a luat-o pe mama de mana zambindu-mi cu subanteles. Cred ca asta e prima oara cand pot spune cu sinceritate ca iubesc zambetul ala. L-am luat pe tata de mana si am mers catre directoare. Aceasta ne-a facut cunostinta cu dirigintii nostri. Eu aveam un barbat inalt cu o expresie blanda pe nume Asuma Sarutobi ce a spus ca o sa aiba grija de mine sau ceva si Ichi pe o femeia foarte draguta pe nume Kurenai Yuuhi. In fine i-am lasat pe parinti sa vorbeasca acolo si le-am cerut scuze zbughind-o pe usa. Ajunsa in curtea scolii singurul pe care l-am vazut a fost Noctis. Am inceput sa chicotesc iar el s-a uitat urat la mine.
Un catel a sarit in bratele lui Ichi si aceasta a inceput sa rada. Stiam eu ca trebuia sa o intreb ce facuse ieri. S-a apropiat de un tip si la sarutat pe obraz, iar eu m-am apropiat de Shin care m-a luat in brate. I-am zambit calduros.
Tipul cu care statea Ichi i-a prezentat fiecare persoana cu exceptia lui Noctis. Am rasuflat usurata in mintea mea pentru ca exista posibilitatea sa nu isi dea seama si eu sa scap basma curata insa nu a fost sa fie.
-Ai uitat de el, zise ea chicotind uitandu-se la mine in stilul ei propriu care ma scoate din minti, Noctis nu?Akane mi-a spus ataat de multe despre tine, a continuat ea ceva mai lent lungind cuvantul „atat”. Obrajii imi ardeau si imi venea sa o omor in acel moment. Toti au inceput sa rada asa ca am chicotit si eu cu ei. I-am scos limba lui Ichi fara sa ma obsere si apoi mi-am intors privirea spre curtea scolii.
Pentru cateva momente raman blocata asupra unui maslin inflorit ce parca era inconjurat de o aura magica in lumina soarelui ce-i rasfata podoaba verde. Sunt trezia in scurt timp din amorteala de catre Noctis care ma tragea de maini si Shin care ma impingea de la spate. Din cauza faptului ca nu fusesem atenta la conversatie am inceput sa ma zbat sa-mi dea drumul insa Noctis ma i-a dupa gat linistindu-ma. Imi spune ca mergem in parc insa eu inca ma opun fortei lor deja enervante.
-Ok... ok dar nu mai trageti de mine pot si singura sa merg.
Am ajuns in parc chiar inainte sa clipesc si peisajul de ieri mi s-a parut schimbat radical. Aerul era incarcat cu un parfum usor si in acelasi timp misterios Corpul meu devenind fara sa vreau mai usor decat un fulg. As putea sa jur ca am si inceput sa plutesc pe aripile line ale vantului tomnatic insa sperantele mi-au fot naruite de catre acelasi Noctis.
Baieti au ales o banca dubla cu masa unde aveam loc toti si inainte sa ma mai impinga cineva m-am indreptat in acea directie. Inca amortita nu am observat absenta lui Ichi, insa Kiba se pare ca da.
-Rose noi stam aici! spuse acesta cu un ton mai sever decat ar fi intentionat, apoi observand ca Ichi l-a auzit a venit si el langa noi.
Am continuat sa o privesc insa aceasta ramasese "lipita" de o banca destul de departe de cea aleasa de baieti dar si ea destul de mare. Nu i-am inteles comportamantul ciudat si m-am ingrijorat insa cand am vrut sa ma ridic o mana ferma m-a tras brusc inapoi. Tipul asta deja ma scotea din minti insa de aceasta data era serios.
-E periculos, imi sopteste Noctis dupa ce ma trage in bratele lui si apoi ii spune lui Kiba sa se grabeasca sa o i-a pe Rose de acolo. Nu am putut sa nu observ ce trasaturi fine avea fata lui si cat de stralucitori ii erau ochii... M-am ridicat intr-un final din bratele lui si m-am asezat undeva langa. Observand asta incepe sa chicoteasca si imi face cu ochiul. I-am scos limba si mi-am intors privirea spre Kiba ce se intrepta spre Rose cu pasi apasati.
Eram inca destul de atenta la Ichi si am observat ca a intors capul in directia opusa noua asa ca i-am urmarit privirea.
-Asta era, am zis uimita.
Undeva aproape de banca stateau 3 persoane o fata cu parul blond prin in 4 codite , si doi tipi unul dintre ei avnd niste desene siudate pe fata i celalalt avea parul rosu.
Cunoscand-o pe Ichi mai degrba tipul cu parul rosu i-a atras atentia dar se pare ca si invers. Se priveau de ceva timp parca scanandu-se unul pe altul. Am chicotit usor la gandul ca voi avea si eu cu ce sa o tachinez.
-Eu cred totusi ca ar trebui sa stam acolo, zic si il privesc pe Shin cu subanteles acesta intorcandu-se parca teleghidat cu tot corpul catre Kiba.
-Frate grabestete! zbiara acesta disperat.
M-am uitat cu atentie cum buzele roscatului se miscau usor. Vorbeau? Nu, el vorbea, Ichi incepuse sa se clatine aproape imperceptibil si cand acesta s-a apropiat de ea m-am speriat.
-Kiba! am zbierat eu, glasul meu strabatand tot parcul si parca vantul mi-a simtit furia caci a inceput sa bata deodata mai tare.
Cand in sfarsit Kiba a juns langa Ichi aceasta i-a raspuns ceva roscatului insa el deja se intorsese catre prietenii lui. Si acestia il priveau ingrijorati. Am observat cand Kiba a luat-o pe Ichi de talie si cum picioarele acesteia tremurau.
-Cine sunt ei? am intrebat repede vrand o explicatie inainte ca Ichi sa ajunga aici.
Noctis si Shin s-au privit grav si eu am tremurat involuntar.
-Sunt fratii din satul nisipului. Fata este cea mai mare si se numeste Temari, apoi tipul brunet Kankuro si cel mai mic este Gaara... s-au mutat anul trecut si roscatul a avut deja un conflict cu Uchiha. Este foarte periculos, mi-a raspuns serios parca scuipand numele fiecaruia.
-Nu vreau sa cred ca este asa, am spus revoltata, Nu e corect, nu sunt multi care ii atrag atentia pur si simplu...
Dar tusitul fals al lui Kiba ce ajunsese langa noi m-a oprit.
-Gomene! a spus Rose incercand sa inveseleasca admosfera si am inceput toti sa radem.
Trecuse ceva timp iar eu faceam ce-mi placea mai mult... discutam cu Noctis, Shin si Cloud despre motoare si despre saritura din aceasta dimineata pe care Noctis o tot detalia in speranta ca intrebarea "Ce ati facut dupa?" nu v-a mai aparea.
Tifa si Hinata discutau ceva de moda insa Ichi se pare ca era complet rupta de realitate... sau asa credeam noi. Atunci cand Kiba intorcea privirea ea se uita inspre Gaara si spre deosebire de acesta era nevoita sa isi intoarca privirea in timp ce el o privea cu mare interes.
Intr-un final Tifa si Cloud s-au hotarat sa petreaca cateva clipe singuri pe aleile romantice ale parcului, in timp ce Hinata, Rose si Kiba au plecat spre case.
Nici in astfel de momente nu imi dadea pace. Ma priveste in stilul ei propriu si imi sopteste un "Bafta! ciudat. Mi-am dat seama la ce se refera imediat ce mi-a facut cu ochiul. La naiba cu asta.Nu trecuse mult timp si Noctis deja isi schimbse comportamentul, iar, in timp ce Shin imi povestea sariturile lui zgomotoase, se uita la mine pe furis avand in vedre ca statea in dreapta mea, lui Shin ramanandu-i loc in fata noastra. Cand in sfarsit a obosit si prietenul nostru sa tot vorbeaca s-a oferit sa ia niste sucuri sau ceva de baut.
-Umm.. va este sete? intreaba el privindul pe Noctis in speranta ca va merge cu el.
-Trei sucuri ar fi grozave, raspunde el chicotind, si frate nu pot sa vin cu tine doar nu vrei sa o lasam pe Aki singura, spuse nemaiputand sa se opreasca din ras.
Am oftat si i-am zambit lui Shin acesta asigurandu-ma ca se intoarce repede si apoi o i-a la fuga spre iesirea din parc. Am chicotit usor si mi-am fixat privirea spre un maslin in floare cu frunzele ingalbenite de toamna.
Simteam cum ma topeam sub privirea lui apasatoare si nemaiputand rezista mi-am intors privirea spre el. Cand i-am intalnit ochii, ce in aceasta lumina aveau o culoare de rosu spre negru, un val de caldura m-a izbit si obrajii parca mi-au luat foc. Nu mi-am dat seama ca imediat m-am pierdut si spre fericirea mea el nu zicea nimic ci pur si simplu se uita atent in ochii mei incercand sa ma citeasca.
Ii simt mana calda ce o strangea usor pe a mea, care in comparatie cu el era ca un cub de ghiata. Era atat de placut sa simt ca nimic nu poate fi rau atata vreme cat el e langa mine si dintr-un impuls ce nu-mi apartine mana mea a ajuns pe obrazul lui. Am trasat usor o linie pana la barbie si el a inchis ochii lasand raceala sa ii inunde corpul, imi apasa usor mana pe obrazul lui acum rece si respira adanc.
Inevitabilul s-a produs. Ma priveste inca adanc in ochi in timp ce buzele sale se apropie ademenitor de repede de ale mele. Cand am observat asta am vrut sa ma dau in spate insa mana lui se afla pe spatele meu inpiedicandu-ma sa fac vre-o miscare gresita. Nu mai aveam sperante deja corpul meu actiona contrar comenzilor tragandul mai aproape... Ce o sa creda despre mine daca cedez asa usor? Singura mea sansa este Shin dar se pare ca este blocat de timpul ce s-a oprit chiar si pentru inima mea care galopeaza atat de repede incat mi-ar fi imposibil sa ii numar bataile.
Mi-a eliberat mana stanga si mi-am pus-o pe celalalt obraz, apoi mi-am dat capul in spate privindul intrebator intr-o ultima incercare disperata de a opri totul.
Fara sperante insa, mainile lui imi prinsera obrajii infierbantati iar respiratia lui imi mangaia piela fetei prinzandu-ma parca intr-o vraja. Chiar vroiam asta si nu ma mai opuneam.
Buzele noastre erau atat de aproape, am inchis ochii din pura dorinta tragandul mai aproape.
Da vroiam asta!