Ne vom Revedea...+18

[Biscu' iz back ^^]

Ditai capitolul... Ai inebunit? :O
Luv ma` Sis! stiu ca tuh ai noroc la comentarii sper sa ai si de data asta.. cat despre capitol sti prea bine ca din punctul meu de vedere e perfect :* Sa vedem aprecierile celorlalti la munca noastra >:D<
Bafta! Pupiceiiii! :*
App geniala descriere :-bd imi plac mult figurile de stil folosite se impletesc armonios cu imaginile artistice si intreaga actiune..:D
Scz da am vrut sa fiu o data prima care da comm la capitolul tau si acuma pot >:D<

App luv ya +1!!

[Dufresne]

>:D< Hye.. Uite ca am sosit si eu intr-un tarziu pe aici ^_^.Descrierea dialogul si naratiubea mie mi se par chiar bune.Imi place cum scrii,atat tu cat si partenera ta.Mi-a plecut ca a fost un capitol mai lung.Actiunea nu a fost grabita,iar greseli de exprimare nu am vazut.Hm... insa am vazut cateva greseli facute din neatentie.Greseli care ii pot scapa oricui,deci nu te ingrijora,Uite greselile:
rfugiul-refugiu
boul-bolul :))
tagea-tragea
perdut-pierdut
Mai sunt cateva,dar nu multe.Felicitari pentru acest capitol mununat.Si de-abia astept sa aduceti next-ul caci mor de nerabdare sa-mi descrieti sarutul :-W
Bafta!

[Amy :3]

Sall` xxD vam citit ficul` si mam gandit sa dau si eu un comentariu:x
Imi place cum scrieti foarte mult xxD. Descrierea ma dat gata `xxD Capitoolele sunt super lungi si pot savura la propriu :X. Actiunea e buna buna de toot: X

Dialogul pot spune ca e perfect. Nu este sec deloc si nici plictisitor : X .
Greseli .. eh acum cateva micute pe ici pe colo dar cine nu le are :P? Decii..
Asteept nextuu >:D<

Sii Crezi ca ai putea sa ma anunti ;;)?

[Little.Dead.Red]

Hey mina-san am venit cu un capitol special sper sa va placa! E mai lung decat prima parte insa veti vedea de ce :-"
PS: Gomene gozaimas pentru lunga intarziere :D

So desu ka… spor la citit :X :X

Cap 6 Partea a II-a - Vise

Noctis Pov:

Eram in camera mea, stand linistit pe pat si privind tavanul de culoarea cerului intr-o noapte fara stele, in timp ce pe fundal se auzea ritmul trupei mele favorite "Screw". Ma gandeam la ce aveam sa fac in aceste ultime zile din vacanta de vara, cand telefonul incepu sa sune zgomotos. Incep sa il caut si il gasesc undeva sub pat. Renunt sa imi bat capul cu intrebari gen: “Cum a ajuns acolo? ” sunt obisnuit, mereu se intampla asta. Ies pe balcon raspunzand cu un “Alo!” plictisit.
- Hey, amice sper ca nu te-am deranjat din a nu face nimic din nou! aud vocea ironica a bunului meu prieten Cloud.
- Da cum spui, de ce ai sunat? Ce s-a intamplat? il intreb cu un ton irascibil.
- Pai nu stiu cum sa incep... deci: Shin m-a sunat acum cateva minute si mi-a spus ca s-a mutat in oras o familie noua.
- Asa si care e problema? Cat pot sa urasc cand se incapataneaza sa ma anunte pe mine despre toate cacaturile care se intampla in oraselul asta de nimic.
- Frate calmeaza-te si asculta. Shin a zis ca familia asta are doua fete de saisperezece ani, ii aud vocea ca de copil care se bucura pentru o bomboana primita.
- Bun si ce te intereseaza pe tine ca au doua fete? Tu parca aveai prietena, ii raspund pe un ton ironic incercand sa il enervez.
- Asta e ideea , poate macar una sa fie diferita de celelalte fete de pe aici . Ma ingrijorez pentru tine avand in vedere cat urasti pitipoancele din jurul tau... si da am prietena si imi e bine cu ea, adauga inainte de a-mi inchide nervos telefonul in nas.
Intru inapoi in camera cu pasi apasati gandindu-ma la ce a zis. Avea drepate, uram fetele din orasul asta pentru ca erau tarfe si pentru ca nu era una care sa nu se fi futut cu tot liceul. Poate Shin a facut bine cand i-a spus lui Cloud sa ma anunte, exista o posibilitate dintr-o sunta ca una dintre fete sa nu fie ca celelalte. Gandul asta ma inveseli putin si chipul incepu sa radieze la ideea ce tocmai mi-a venit. Iau telefonul de pe birou si ii scriu un mesaj lui Cloud in care il anunt ca vreau sa dam o raita pana la scoala spunandu-i, desigur, ca o poate lua si pe Tifa. Acesta imi raspunde repede la mesaj cu un "Bine" cam sec.
Arunc telefonul in pat si intru in baie pentru a face un dus relaxant. Picaturile de apa se izbeau cu brutalitate de corpul meu dezmierdandu-ma intr-o mangaiere fina si unica. Era placuta senzatia de amorteala pe care o aveam dupa fiecare dus, dar mereu se temina prea repede. Iau un prosop din cuier cu care imi sterg parul si altul pe care il infasor in jurul taliei. Dupa ce ma usuc intru inapoi in camera oprind muzica si asezandu-ma pe patul moale cu asternuturi albe. Incerc sa imi limpezesc gandurile. Furtuna din`nauntrul meu devenise dificil de stapanit si incredibil de obositoare, intr-un final reusesc sa atipesc cateva ore.

Ma trezesc oarecum confunz si incep a-mi cauta telefonul ravasind intregul pat. Il ridic cu o nerabdare ce m-a uimit si pe mine ca sa vad cat e ceasul. Am dormit trei ore? Am mai privit o data spre micul obiect din mana mea sa ma asigur ca am vazut corect . Era in jur de sase jumatate dupa-amiaza ceea ce insemna ca ar trebui sa ma indrept spre scoala sa ma intalnesc cu "porumbeii".
Nu mi-a luat mult sa ma imbrac si restul asa ca in aproximativ zece minute ma aflam pe trotuar in fata casei inspirand usurat aerul caldut de vara tarzie. Fata mi-a redevenit posomorata si obosita fara vre-un motiv cunoscut mie si cu siguranta nimanui altcuiva. Cred ca asta s-a intamplat pentru ca uram mersul pe jos, era cel mai plicticos lucru din lume insa motorul meu avea nevoie de modificari si am fost fortat sa il las acasa. Monotonia drumului era enervanta, fiecare copac parea la fel si casele erau aproape identice. Ce n-as fi dat pentru o iesire in afara orasului... undeva departe pentru cateva zile ar fi fost ca un vis implinit. Nu imi venea sa cred ca spunam asta insa abia asteptam sa inceapa scoala. Clasele de a zecea organizau pe parcursul anului scolar diferite excursii si abia asteptam randul clasei mele. Calculandu-mi bine tot ce voi face in timpul scolii am marit pasul si inconstient am fost purtat de propriile picioare in curtea scolii. Cand m-am trezit acolo am inceput sa rad isteric uimit de faptul ca ma aflam in mijlocul curtii acesteia in timpul programului poate celei mai rele directoare din lume. Asta era de fatada in general era destul de cool insa cand era nevoita sa aplice o pedeapsa era cu adevarat sadica si nu aveam de gand sa mai trec prin asta prea curand. Am sarit pe crengile frumosului si impunatorului maslin, cel mai mare din sat, la baza caruia se gaseau banci pe toate partile. Cloud prefera locul asta pentru pauze atunci cand era cu Tifa spunand ca este "romantic" dansul perdelei de petale. Cand m-am gandit la asta automat am strambat din nas. Era ceva neinregula cu el insa m-am plictisit sa incerc sa il recuperez... Mereu trebuia sa ii zica ei ceva de genul: " - Nu vrei sa asteptam aici pe banca pana vine Noctis? Parfumul e foarte imbietor... " I-am imirtat vocea prietenului meu in cel mai comic mod posibil. Devenise o leguma...
- Te-am auzit! a strigat acesta in timp ce se indrepta atent spre maslin.
- Stiu! Am vorbit cu voce tare, protestez eu cu voce de copil.
Incepem sa chicotim toti trei si mergem in spatele scolii. Tifa parea tacuta si nu s-a uitat nici macar o data la mine de cand au ajuns, semn ca dragutul de Cloud i-a spus de ciondaneala noastra. Chiar in momentul in care vroiam sa ii explic Tifei toata tarasenia aud vocea cuiva in curtea scolii. Am impietrit instantaneu crezand ca gardianul a iesit sa verifice curtea scolii ca in fiecare zi insa apoi i-am recunoscut vocea lui Shino. Parca l-am auzit si chicotind ceea ce m-a facut sa verific. Era cu o fata cu parul blond-roscat si lung, destul de draguta insa nu o cunosteam. Am stat putin sa ma gandesc si mi-am amintit de ora de sport cand o majoreta a incercat sa se dea la Shino. Am stat putin si am gasit o oarecare asemanare intre fete desi nu am fost foarte atent la ea si am dedus din asta ca era aceeasi persoana. Dar ce sa caute aici amandoi?
- Mai, mai, mai, daca nu este chiar tanarul Aburame Shino, am spus mai tare incercand sa imi abtin rasul.
- Sa te duci dracu, Noctis! zice prietenul meu in timp ce se intoarce sa ma loveasca.
- Sa iti fie rusine Shino! ii zic oprindu-l si indreptandu-mi privirea spre fata ce ne privea oarecum amuzata. Ai o noua prietena si mie nu imi faci cunostinta? I-a stai asta nu-i tarfulita de la majorete care se dadea la tine ieri? Acuma iesi cu ea nebunule? il intreb repede nelasandu-l sa-mi raspunda si dandu-i un ghiont in joaca.
In urmatoarea secunda nu pot spune ce s-a intamplat dar stiu sigur ca aveam o durere ingozitore in partea de jos a corpului, iar cand am deschis ochii am vaut-o pe Tifa ingrijorata, iar Cloud ma ajuta sa ma tin pe piciore. Shin o scutura incet pe tipa care ma lovit spunandu-i sa se calmeze ca am facut o confuzie. Am auzit ca prin vis cand tineam ochii inchisi ca a zis ceva gen: " Tarfulita sa o faci pe mata! Si nu te mai tine de pantaloni ca deja am facut ombleta! "
Nu intelegeam ce anume am gresit. Adica majoretele se culca cu fiecare baiat din scoala deci prin urmare sunt tarfe. Nici una nu reactioneaza violent atunci cand le spui astfel, ba mai mult chiar i-au asta ca pe un compliment si in majoritatea cazurilor il considera un avans. O data m-am trezit cu una dintre acestea in casa la mine, noaptea, incepand sa se dezbrace si spunandu-mi ca ma doreste de cand ne-am intalnit la scoala. Iar singurul contact ce-l avusem cu ea a fost cand mi-a dat jos din mana cele trei carti si i-am spus ca este o tarfa imputita sau ceva de genul.
Cand am reusit in sfarsit sa ma ridic in picioare si sa imi gasesc glasul am fost nevoit sa imi cer scuze. M-am simtit ca si cum prietenii mei m-ar fi injunghiat pe la spate punandu-ma sa-mi calc pe orgoliu in fata unei fete, insa era clar ca gresisem ceva si eu eram singurul vinovat.
Dupa ce mi-am cerut scuze si-a cerut si ea pentru lovitura, iar vocea ei m-a facut sa tresar imperceptibil... era dulce, suava si avea o urma de resemnare in tonalitate. Parea sincera. Asta fiind primu lucru care mi-a atras atentia asupra persoanei ei si m-a facut curios.
Shin ne-a facut cunostinta intr-un final accentuand faptul ca s-a mutat de curand, facandu-ma sa ma jenez din nou de actiunea mea si ne-a spus ca noi suntem singurele persoane pe care le cunoaste deci ar trebui sa avem grija de ea pana se acomodeaza. Cloud a intrebat in soapta de sora ei insa privirea lui Shin l-a facut sa taca. Ce era in neregula cu sora ei? Curiozitatea ma macina pe dinauntru si nu-mi aminteam sa fie asa de greu sa cunosti persoane noi. Aura de mister ce invaluia aceasta fiinta firava ma intimida.
Apoi Shin a luat-o de mana si ii mai arata si povestea cate ceva si am putut sa o compar cu fetele din scoala. Avea un mers lejer si elegant, talpile ei atingeau cu atentie pamantul si aproape ca imi venea sa o iau de mana sa nu zboare. Am spus aproape. Hainele ei erau comode si foarte cool, se pare ca m-am inselat groaznic in privinta ei. Chiar nu seamana cu o pitipoanca. Vorbeste clar si dulce, merge normal nu ca si cum ar calca pe cioburi, hainele nu ii sunt tipatoare si mai ales nu se poarta ca si una dintre ele.
Cand am ajuns in parc nu era nimeni asa ca am ales o banca dubla cu masa ca sa aiba Cloud si Tifa loc.
Pentru ca statea langa mine puteam sa o admir fara probleme, ochii ei albastri se plimbau parca mangaind coroanele maslinilor si apoi, cand se indreptau asupra lui Shino, emanau o caldura deosebita. Cateodata se intorcea catre mine si ramanea blocata cateva secunde, obrajii ei capatand o culoare rozalie foarte draguta. I-am zambit si mi-a raspuns cu un zambet dulce, copilaros. Acel albastru profund al ochilor ma facea sa nu mai vreau sa imi iau ochii de pe ea. Ar fi fost nepoliticos daca as fi facut-o prietena mea? Cred ca si Shino o place asa ca nu am voie sa ma bag... ce pacat.
In timp ce eu si Shino vorbeam de motoare, iar Tifa si Cloud plecasera pe alei, ea statea aproape intr-un colt iesind la iveala fapul ca nu se simtea la locul ei si parca vrand sa plece dar nu stia cum, se vedea ca ii era frica sa artaga atentia asupra ei cu vre-o scuza penibila.
As fi vrut sa o intreb ceva, sa o fac sa vorbeasca, sa nu se mai simta in plus si parea ca e interesata de modificarile pe care vroiam sa le fac motocicletei mele. Am detaliat piesele de care am nevoie inca privind-o si imediat ce a deschis gura m-am orpit, lasand propozitia in aer.
- Nu cred ca... incepe ea si vocea ca de clopotel l-a facut pe amicul meu sa faca ochii cat cepele.
- Poftim? intreaba el confuz in timp ce eu inca o priveam atent.
- Nu cred ca e cea mai buna idee, in afara de faptul ca piesele de care ai nevoie sunt de proasta calitate aici si cele din strainatate costa o avere, nici nu o sa tina. Am incercat si eu cam acelasi lucru pe motorul meu si dupa trei ture mi-a cedat, am ramas si fara frane si am intrat intr-un tir. Am fost in spital cinci saptamani, crede-ma... nu vrei asta!
Chiar nu ma ateptam ca o fata sa se priceapa la motoare, dar nu am spus nimic mi-a ajuns azi cat am jignit-o si sa recunosc are reflexe bune asa ca nu as vrea sa fac cunostinta si cu pumnul ei.
Dar zambetul lui Shin mi-a intrerupt sirul gandurilor, chiar eram curios de unde stie ca e destul de periulos sa fac acea modificare la motor asa ca am ascultat cu atentie ce a zis, evident uimit de rapuns.
- Stai putin, vrei sa zici ca ai facut aceeasi modificare, pai si cum ai ajuns sa faci cunostinta cu un tir? spun eu fara sa rasuflu uitandu-ma uimit la Shin care era de acord cu mine.
- Da aici eu sincer chiar vreau sa stiu detalii, cum? Shino si curiozitatea lui fara pic de limita...
- OK o sa va spun, pur si simplu sa intamplat cand am vrut sa fac schimbari pentru viteza si nu pot spune ca tata a fost de acord, el era de parere ca mai bine se ducea in Germania si cumpara pese originale, si dupa ce am inlocuit piesele vechi cu celelalte am iesit pe autostrada. Stiam sigur ca la acea ora nu prea erau masini asa ca puteam sa incerc sa vad cum merge. Totul parea perfect la inceput, motorul torcea ca o pisicuta asa ca am zis sa incerc viteza pentru ca, ei bine, de asta si facusem modificarile. Era un sentiment magnific si nu puteam da drumul manetei curioasa fiind de maximul pe care il puteam prinde. Cand am trecut de 150 km/h, mi-a crapat motorul si a inceput sa se comporte ciudat. Nu stiam sigur ce sa fac abia mai reuseam sa il tin pe autostrada plus ca viteza crestea si fara ca eu sa ating maneta, nu mai mentionez ca frana cedase la cat de mult o chinuisem. Am avut noroc ca singura masina pe care am intalnit-o a fost un tir oprit pe marginea soselei in fata mea...
- Pai cum adica ai avut noroc? o intrerupe Shino cu o voce ragusita.
- Ai rabare o sa intelegi, am incercat sa il evit in asa fel incat sa imi mai micsorez din viteza dar nu am reusit si am intrat direct in el fara sa il pot ocoli. Imi aduc aminte ca inainte de impact ma ridicasem in picioare pe motor si am sarit in spate. A fost un gest disperat si cred ca daca tirul ar fi mers pe autostrada nu as mai fi acum aici. Cand cele doua automobile s-au izbit au provocat o explozile care m-a proiectat cam la cinzeci de metri in camp, cel putin asta mi-a zis mama. Acum intelegi de ce am avut noroc? Ca tirul era oprit. Daca nu ar fi fost acolo si daca as fi evitat orice obstacol m-as fi oprit abia cand se termina combustibilul adica spre dimineata. Am scapat usor...
La sfarsit nu imi venea sa cred ce auzeam era incredibil cum a putut sa faca asa ceva. Ma uitam uimit la Shino care era la fel de impresionat. Simteam nevoia e a-l sterge pe Shino din peisaj. Aveam atata nevoie de fata asta incat imaginatia mea a luat-o razna aratandu-mi diverse scene in care o tineam in brate si o sarutam. Capul pieptului a inceput sa ma intepe asa ca am inceput sa imi masez zona cu palma. Ma intreb ce simt? Daca este atractie sau dragoste. Oricare ar fi mai bine ar disparea rapid pana ce eu si prietenul meu nu avem de suferit.
- Pai totusi cum ai reusit sa te refaci atat de repede, o intreba Shino ca de obicei curios.
- Nu stiu cum sa iti explic dar cel mai probabil datorita fluxului de chakra, raspunse stand putin pe ganduri, probabil nu stia nici ea sigur.
Dupa aceasta istorisire captivanta am inceput sa discutam tot felul de chestii despre motoare. Era atat de grozava incat deseori nici nu stiam ce sa ii zic. Se uita la mine si chicotea de fiecare data cand buzele mele se deschideau dar cuvintele nu ieseau la iveala. Eram fascinat de prezenta ei, de personalitatea ei unica, de firea ei neinfricata si de glasul dulce.
Seara tarziu, Shino isi aminti ca tatal lui are putina treaba cu el asa ca a vrut sa verifice mesageria . Chiar atunci am vrut sa o mai intreb ceva insa fata ei ingrozita m-a panicat. Isi scoase cu greu telefonul din poseta si se uita stupefiata la aparatul negru plin de stickere cu capete de mort si alte chestii destul de cool, apoi ne intreba cu vocea gatuita cat e ceasul si cand a aflat si-a cerut scuze si a disparut intr-un nor de fum.
Nu stiu cum de s-a intamplat insa ma simt incomfortabil acum ca a plecat. Ma uit la Shino si observ ca si el e destul de afectat de absenta ei. O place... la naiba. Pun pariu ca se asteapta sa o iau pe sora ei sau ceva de genu dar atunci de ce nu le-a adus pe amandoua? De ce o place tocmai pe Akane? Nu pot sa-i cer sa renunte la ea pentru mine, as fi un prieten de tot cacatul.
Pentru mine toate fetele au fost intr-o singura categorie, nici una nu era diferita de alta, toate erau tarfe care vroiau doar sa aiba la colectie cat mai multe relatii cu cat mai multi baieti. Ce s-a schimbat acum? Am gresit eu sau ea e unica? Destul de multi baieti au profitat de asta, si au ajuns intre picioarele a o gramada de fete. Cand eu abia ma mutasem toate fetele se tineau scai de mine incercand sa ma adauge la colectie. Fiind la inceput, incercam sa le refuz cu frumosul si prea tarziu am realizat cat greseam. Apoi l-am intalnit pe Shino care mi-a spus o gramada de lucruri, printre care si faptul ca, nu o sa scap de tarfele alea niciodata cu frumosul. Sfatul lui mi-a fost de ajutor si intr-adevar am reusit sa scap de mjoritatea, a fost o usurare. Ii sunt recunoscator pentru atatea lucruri, cum as putea sa-mi tradez fratele?
Apoi, cam la doua saptamani dupa ce m-am mutat, i-am cunoscut pe Cloud si prietena lui. Nici Tifa nu parea sa fie ca celelalte, era o exceptie rara si m-a facut incetul cu incetul sa o respect ca persoana si fata.
Imi revin din transa amintirilor datorita fastacelilor lui Shino. Nu mai suportam tensiunea dintre mine si el. Ma apasa greu pe suflet si imi venea sa zbier de durere. Cel mai bun prieten din lume si fratele pe care nu l-am avut niciodata mi-a fost alaturi inca de la inceput invatandu-ma ca pe un copil mic care e treaba in satul asta, a renuntat la multe pentru mine si eu ma gandesc cum sa-l sap pe la spate? De ce toate fetele trebuie sa faca asta? Sa dea peste cap toata viata unui baiat atunci cand acesta o simpatizeaza. Da o simpatizam pe Akane, dar la fel si Shino si chiar nu aveam de gand sa renunt la fratele meu pentru ea. Nu, nu aveam de gand.
Nu dupa mult timp Cloud mi-a trimis un mesaj anuntandu-ma ca ei vor pleca acasa deoarece Tifa este obosita si vor iesi prin intrarea de Nord a parcului. M-am simtit usurat sa stiu ca nimeni nu ma poate intrerupe si ca pot sa ii pun toate intrebarile ce ma distrug pe interior.
- Si spune-mi, incep eu cu voce joasa incercand sa par cat mai normal, fara sa il privesc.
- Da? ma incuraja el la fel de distant.
- Ma intrebam, umm, cum arata sora ei?
L-am privit o clipa sa ii vad reactia insa el doar a zambit. Un zambet atat de fals incat am crezut ca l-a facut intentionat. Privea un punct fix undeva departe de mine insa nu m-am chinuit sa vad care ar fi acela.
- Vreau sa stiu, am adaugat eu rugator, trebuie.
- Nu e genul tau oricum. Este mai, nu stiu cum sa-ti zic, mai calculata si plina de viata. Nu seamana la aspect cu Akane cred ca e infiata sau sunt surori vitrege. Se imbraca destul de bine si este foarte puternica, asta au spus gandacii mei in legatura cu abilitatile si puterea ei. Akane o intrece doar cu putin si ce ti-a facut tie e minimul puterii ei.
Mi-am dus mana la obraz inconstient amintandu-mi arsura pe care am simtit-o dupa palma ei, sa nu mai spun de cealalta lovitura.
- Si de ce nu e genul meu? am insistat eu.
- Pentru ca Akane este, mi-a raspuns inghitind in sec si parand sa regrete.
- Dar e si genul tau nu-i asa, amice? l-am intrebat punandu-i mana prieteneste pe umar si zambindu-i strengareste. Nu vroiam sa stie ca o plac. El trebuia sa fie fericit, asta era tot ce conta pentru mine.
Nu mi-a raspuns la intrebare, s-a uitat la ceas si a zis ca trebuie sa vorbeasca cu tatal lui si ca ar trebui sa mergem acasa. Nici nu puteam sa explic cat de aiurea ma simteam in momentul ala insa nu am mai lungit discutia. Ne-am indreptat in tacere spre iesirea din parc apoi amandoi am mers spre casele noastre ce se aflau in directii opuse .
Cerul era plin de stele sclipitoare insa luna era invaluita de nori grei, doar cateva sulite argintii evadau de sub mantia groasa ajungand pe pamant. Umbrele dansau nebune in jurul meu trimitandu-mi fiori in tot corpul. Cativa stalpi de iluminare ma ajutau sa vad pe unde merg desi nu acesta era motivul pentru care priveam numai in jos. Poate o sa fie altfel... si poate o sa o plac pe sora ei sau, sau mai bine Shin sa faca asta... Prea multa bataie de cap si incetul cu incetul se transforma intr-o migrena insuportabila. Poate ar fi mai bine sa ma grabesc acasa.
Zis si facut in doua minute m-am afisat in fata casei cu un zambet tamp pe fata si moralul la pamant. Luminile erau aprinse in toata casa semn ca ai mei sunt acasa. Alte intrebari insuportabile, alte critici despre responsabilitate si chestii aiurea. Sper doar sa ma pot furisa pana in camera mea pentru un somn binemeritat inainte sa ma pierd cu firea ca de obicei.
Am pasit cu o retinere vizibila pe aleea ca de mozaic ce avea pe ambele parti tufe pitice de pomisori ornamentali, frunzele acestora emanand o mireasma plina de prospetime ce te relaxa usor, dandu-ti o stare de somnolenta linistitoare. Am mers de-alungul aleii apoi deschid portita mica din laterala usii de la intrare ce ducea spre gradina. M-am dus la fuaierul din lemn de nuc negru sa ma pregatesc psihic pentru cearta cu ai mei. Am privit florile plantate de mama si am oftat. Trebuia sa fac asta. Eram prea obosit si nu-mi suradea ideea de a dormi aici.
Am intrat usor in casa si am inchis usa cat de silentios am putut. Un val de caldura ma izbi din plin iar narile mi-au fost inundate de o aroma de cozonac de casa si inca ceva. Stomacul a inceput sa mi se revolte amintindu-mi ca nu am mancat destul la pranz. Am oftat din nou a nu stiu cata oara pe ziua de azi si am mers in bucatarie. Mama m-a poftit voioasa la masa si mi-a asezat cina in fata sarutandu-ma pe frunte.
- Cine a murit ? am intrebat ingrijorat dupa cateva secunde de la gestul ei.
Au inceput amandoi sa rada si mi-au spus sa mananc linistit. Nu am mai insistat pe subiect, stiam ca o sa trebuiasca sa imi spuna pana la urma. Probabil ca mama v-a pleca iar de acasa si de aceea a gatit atat. Imediat ce am terminat de mancat si i-am multumit mamei pentru masa am zbughit-o la mine in camera.
Am inchis usa si m-am rezemat o secunda de ea. Somn, somn am soptit ca pentru mine si m-am indreptat spre dus. Acum ca eram mai relaxat poate existau sanse sa dorm putin . Patul era atat de tentant si imediat ce m-am strecurat intre cearceafuri la caldura am adormit.

A doua zi m-am trezit goraznic de obosit de parca toata noaptea as fi fost ocupat. Am facut un dus care m-a obosit si mai rau, iar singurul mod posibil de a-mi mai reveni putin era mororul meu si adrenalina ce-mi pulseaza nebuneste prin vene.
Dupa ce mi-am asamblat motorul inapoi, doarece nu apucasem sa montez piesele noi , am rasucit cheia in contact zambind. Ce sunet magnific. Eram gata sa zbor spre linistea de la marginea orasului unde voi face cateva scheme si ma voi intoarce acasa sa vad ce are mama de gand sa faca.
Goneam ca un nebun prin oras insa pe un drum diferit de ce avusesem de gand cand parasisem casa. Eram in cautarea a ceva anume, si desi stiam ce cautam nu doream ca acest gand sa mi se plimbe prin cap. O cautam pe ea si speram sa o gasesc. Mi de imagini imi zburau prin minte si nu toate erau cuminti. Drace ce mi-ar placea sa o simt, sa stiu ca e doar a mea si totusi stiam ca nu este posibil. Cand am inceput sa ocolesc soferi spre a ajunge la destinatie am uitat cu totul de grijile mele si m-am concentrat sa nu fac vre-un accident . Totul era perfect pana la un stop unde am oprit si fara sa vreau m-am uitat in dreapta mea ca sa vad un Yamaha rosu ce torcea nervos . Raman putin blocat, intrand intr-un fel de transa. Pe acel motor era, in mod sigur, o tipa si nici nu avea casca, doar o pereche de ochelari si culmea nici nu era soare afara. Intr-o fractiune de secunda mi-am amintit faptul ca Akane a zis ca are un Yamaha rosu. Am privit-o mai atent pe fata din fata mea si am recunoscut acel par blond-roscat, stralucitor. Am vrut sa imi dau casca jos dar nici nu am apucat din cauza culori verde a semaforului. Am injurat in gand toti sfintii pentru ca nu a putut tine mai mult cu 5 secunde culoarea rosu apoi am urmarit-o pe strazile ce duceau inspre centrul Konohai.
Conduce de parca ar fi la curse, dar totusi pentru o fata se strecuara destul de usor printre masini. Am pierdut-o o secunda din privire si apoi am vazut-o cum trece in viteza pe langa mine dar in sens opus .
- Ce dracie? mi-am zis inconstient si am intors cat am putut de repede ca sa nu o pierd din nou.
- Vrei sa ne jucam, atunci prinde-ma !spuse cu o voce increzuta si totusi inconfundabila .
Demara in tromba in sensul opus si mi-am dat seama ca vrea sa ajunga la periferie. Politia nu prea circula pe aici asa ca singura explicatie logica pe care o gasesc e faptul ca vrea sa fim singuri . Am zambit la gandurile perverse ce mi-au revenit in cap si am simtit cum ma incalzesc. Ok daca a vrut joca sa vedem cum se descurca, imi spun in gand, zambind ironic. Am urmarit-o o vreme in timp ce vantul se juca obraznic cu parul ei. Ocoleam fiecare masina ce-mi aparea in cale si ma apropiam din ce in ce mai mult de ea, dar cum am ajuns la periferie am luat-o pe o scurtatura sperand sa ii fac o surpriza.
Cand ies in fata ei realizez ce greseala am facut. Spatiul in care ma aflam nu ii permitea sa faca nici o manevra ca sa ma ocoleasca sau sa evite impactul iar ea nu parea sa incetineasca in vre-un fel, in urmatoarea secunda ramanand perplex pentru ca ea efectiv a sarit pe deasupra mea. Nu imi venea sa cred. In cele 5 secunde in care eu nu mi-am putut misca nici un muschi ea a calculat o saritura de prima clasa pe un teren improvizat si total necunoscut ei.
Opreste motorul paralel cu mine si imi cere sa ii spun cine sunt, iar eu vrand sa ma joc cu ea o tachinez putin, incerc sa imi dau casca jos dar surpriza curelele se blocasera, incredibil asa ca incerc sa lungesc momentu dezvaluiri mele enervand-o la culme si facand-o sa vina spre mine si dandu-mi chiar ea casca jos si dadu-se doi pasi in spate parca vrand sa ma analizeze.
Am zambit usor in timp ce ea parea mai de graba uimita decat fericita de revederea noastra asa ca m-am hotarat sa profit de moment. M-am apropiat usor de ea privind-o in ochi si am zambit cand obrajii ei au capatat din nou culoarea aceea roz draguta. Micsorez din ce in ce mai mult distanta dintre noi inca privind-o adanc in ochi. Mana mea ii mangaia usor obrazul fin facand culoarea roz sa se extinda. Se apropie si ea de mine iar inima incepe sa imi galopeze ca o ticnita. Am incercat sa o ignor concentrandu-ma pe buzele ei apetisante ce se aflau la o distanta milimetrica de ale mele. Simteam cum picioarele o sa imi cedeze din cauza suspansului. Aveam sa ii gust buzele subtiri si rosii in cateva secunde. Din nou acea stare de caldura ma imbratisa ca si mai inainte cand gandurile necurate imi invadasera mintea .
Nerabdarea imi tot trimitea impulsul de a o lua in brate si de a o strange la pieptul meu. Buzele noastre s-au mangaiat usor apoi o durere imi strabatu crestetul capului anuntandu-ma ca s-a terminat.
Am protestat in timp ce imi scoteam casca din cap si am intrebat-o daca chiar trebuia sa faca asta. A zambit in timp ce a aprobat ceea ce spusesem. S-a urcat gratioasa pe motor si mi-a spus ca astazi vor merge sa se inscrie la scoala si ca o sa ne vedem acolo. Aveam de gand sa o tachinez insa tot ce a mai ramas in urma ei a fost zgomotul dulce al motorului si un nor des de praf. Locul asta parea ca avea un farmec aparte acum cand am fost atat de aproape de a o saruta. Am zambit prosteste vrand sa ma intorc acasa.
Fata asta ma inebuneste in adevaratul sens al cuvantului si nu stiu de ce vreau sa o simt cat mai aprope de mine, eram atat de aproape... La naiba cat de prost am putut fi. Cum ma asteptam eu sa reactioneze ca celelalte fete cand e evident ca nu este asa. Normal ca m-a refuzat pentru ca daca mi-ar fi sarit de gat inca de la inceput nu mi-ar fi placut atat.
Stateam in mijlocul drumului gandindu-ma la cat de aproape eram de o saruta insa sunetul asurzitor al telefonului ma trezeste din nou. De aceasta data era Shin care vroia sa afle cu disperare pe unde sunt, entuziazmat la culme de faptul ca a vzut-o pe Akane pe motor , trcand prin fata casei lui cu o viteza nebuneasca si alte detalii, intr-un final aflu ca ne intalnim la scoala.
Cand ajung acasa deja ma simteam mai relaxat decat atunci cand parasisem casa, poate ea era de vina insa acum tot ce vroiam sa fac era un dus si sa ma pregatesc sa merg la scoala.
Am plecat din nou pe jos de aceasta data fiind convins ca motorul mai mult m-ar incurca si ma intalnesc cu gasca in fata scolii. Am stat un timp pe bancute asteptand-o pe Akane si intr-un final apare si urmata indeaproape de o fata zvelta cu parul rosu sangeriu si ochii negri. Sigur era sora ei , tinuta ii era diferita si straina mie insa pe ea statea foarte bine. Era inalta si corpul ii era bine facut. Aceasta s-a indreptat direct spre Kiba si Akamaru a sarit in bratele ei.
Dupa toate prezentarile de riguare si momentul comic creat de Rose in legatura cu mine si Akane mergem in parc. Rose radea dulce in timp ce topaia impreuna cu Akamaru. Ne binedispunea pe toti in special pe Hinata, care se parea ca se bucura de cea mai mare parte a atentiei roscatei.
Cand am incercat sa gasim o banca pentru toti, o surpriza de-a dreptul proasta din punctul meu de vedere ne-a stricat ziua inainte sa inceapa. Se parea ca nici Gaara cu gasca lui nu aveau chef sa stea in casa si mai rau era faptul ca nu apucasem sa ii aducem la cunostinta lui Akane cat de periculosi erau fratii din satul Nisip. Ichi se afla prea aproape de el si nu aveam cum sa o luam de acolo. Dupa spusele lui Akane il placea pe Gaara insa pe mine nu ma bucura aceasta veste. Kiba s-a dus dupa ea in timp ce i-am explicat lui Akane care-i faza cu cei trei insa se parea ca Gaara deja pusese ochi pe Rose. Vom avea mari probleme cu ei sunt sigur sper doar sa le facem fata.
Cand soarle apunea noi inca eram in parc, dar in scurt timp unii dintre noi au inceput sa dispara fiecare pe unde apuca. Cloud si Tifa plecasera acasa primi deoarece se parea ca Tifa trebuia sa vorbeasca ceva cu mama ei, apoi Hinata a fost luata de verisorul ei Neji si Kiba s-a dus sa o conduca pe Rose acasa avand in vedere ca si Gaara plecase de putina vreme din parc.
Acum doar eu, Shino si Akane mai eram in parc razand si discutand despre diverse. Shino statea singur pe o banca iar noi pe cea de vizavi. Ma uitam la ea cu coada ochiului, as putea spune mai degraba ca o analizam din fiecare punct. O deranjau privirile mele si asta se puta oberva foarte lejer din gesticularile ei exagerate si incercarile de a fi atenta la orice altceva decat persoana mea. Cand ma miscam in spatele ei se intorcea alarmata dintr-un motiv pe care nu l-am inteles prea bine. O priveam in ochi pret de o secunda si apoi ma prefaceam interesat de spusele lui Shino numai ca sa o tachinez.
A intors capul spre Shino si parul ei matasos mi-a atins mana. Am tras-o usor de par si i-am zambit rautacios in timp ce ea chicotea de zor. Acel sunet mirific ce imi mangaia usor auzul si ma invelea cu o patura parfumata de fericire. Fluturasi se agitau nervosi inauntrul meu si ma faceau sa ma incrunt insa motivul nu mai era asa de sigur.
Am realizat prea tarziu ca mica noastra ciondaneala l-a facut pe Shino sa se opreasca din povestit si sa zambeasca multumit. Ea, precum o fetita rasfatata s-a intors cu spatele la mine in semn ca nu imi va mai vorbi, iar eu ca si un baiat rau ce sunt am continuat sa o tachinez. Shino radea de amandoi cu pofta insa expresia i s-a schimbat rapid.
-Umm.. va este sete? intreaba privindu-ma rugator in speranta ca voi merge cu el.
-Trei sucuri ar fi grozave, ii raspund chicotind, si frate nu pot sa vin cu tine doar nu vrei sa o lasam pe Aki singura, am adaugat nemaiputand sa ma opreasc din ras.
Dupa ce Akane i-a zambit ca sa il asigure ca totul este in ordine acesta a mai adaugat decat ca se va intoarce repede accentuind ultimul cuvant. A luat-o la fuga spre iesirea din parc insa o sa am timp suficient sa discut putin cu ea.
Luna era sus pe cer invaluita in mister ca de fiecare data, ea doar o privea , as fi vrut sa stiu la ce se gandeste, privea astrul cu atata intensitate si de o data o vad ca se intoarce si ma priveste de parca o mie de intrebari mar lovi odata cu privirea ei. Intr-un impuls i-am luat mana ce o tinea pe banca intr-a mea si i-am simtit racela pielii de parca ar fi fost un cub de gheata. O priveam fascinat in timp ce temperatura mainilor nostre se egala, iar mana ei libera a ajuns usor pe obrazul meu, raceala imi patrundea in piele, ii apasam mana pe obraz pentru a intensifica senzatia de neilocuit ce o avem.
O priveam inca in ochi incerand sa aflu raspunsuri la intebari nerostite, si fara sa imi dau seama ma apropiam de ea, cand a observat asta a intrat in panica si a incercat sa se dea inapoi dar nu a reusit din cauza maini mele ce se afla pe spatele ei si care o impiedica sa faca vre-o miscare gresita sau sa ma faca sa imi regret faptele mai tarziu. Momentul era perfect, locul la fel si nimeni nu ne putea intrerupe decat Shino cu sucurile lui, dar din cate il stiu pe amicul meu cu siguranta a observat ca ceva se intampla si a facut asta inentonat. Nici unul dintre noi nu spunea nimic doar ne privem adanc in ochi descoperindu-ne unul pe altul. Corpurile noatre deja actionau involuntar fara sa mai asculte de comenziile creieului ci doar de ale inimi.
Ii simteam bataile inimi, devenint din ce in ce mai alerte cu cat ma apropiam de ea mai mult. Acum eram atat de aproape, o simteam tremurand, ii simteam respiratia calda si nergulata incalzidu-mi obrazul , i-am incadrat fata intre mainile mele privind-o in ochii si am obervat ca cedase , nu mai vroia si nici putea sa opuna rezitenta, si isi dorea la fel de mult sa imi simta gusul.
Deja nu mai puteam sa lungesc momentul asa ca ma lipit-o de mine si in urmatoarea secunda buzele nostre se uneau in sarutul de mult asteptat, ii simteam buzele moi si catifelate atingandu-le timid pe ale mele, vroiam mai mult si simteam ca si ea vroia la fel, i-am desfacut buzele si fara sa caute prea mult limba mea a gasit-o pe a ei si au inceput jocul. Fiecare coltisor al gurii ei imi apartinea si nu parea sa ii displaca. Ma imbratisa strans cu mainile infipte in parul meu facandu-ma sa ma topesc intr-o mare de fericire inumana.
In sfarsit ii puteam simti dulceata inegalabila a buzelor. Mainile ei se jucau cu parul meu si adnceau din ce in ce mai mult sarutul tandru insa eu vroiam mai mult. As fi fost in stare sa o devorez daca as fi stiut ca voi pastra aceasta caldura inauntrul meu. Cand sarutul deveni din tandru in pasional aproape ramasesem fara aer. Parul ei imi mangaia usor fata in timp ce mainile mele o trageau mai aproape. Nu putea fi mai perfect de atat, nu vroiam sa se sfarseasca acest moment magnific, dar cum nimic nu e pefect strigatul lui Shin plin de veselie strica absolut tot si intr-o secunda de neatentie din partea mea Akane scapa din bratele mele si dispare in intuneriul prcului. Totul se intamplase atat de repede de parca nici nu observasem ca nu o mai tineam in brate, era de parca a luat tot cand a diparut. Dar totusi stiu ca am o sansa la inima ei si nu o pot rata. Intai trebuie sa o gasesc sa nu faca vre-o prostie.
Shin s-a asezat la locul lui, insa eu m-am ridicat prea rapid ca sa ii vad expresia.
-Amice trebuie sa plec, ne mai vedem , ii spun eu uitandu-ma agitat in spate si incepand sa alerg in directia in care a luat-o Aakane.
-Ce i-ai facut, a inceput sa tipe panicat in spatele meu dar deja nu il mai auzem. Cautam disperat peste tot sperand ca o iau chiar pe urmele ei.
Parcul era atat de mare si era foarte usor sa te ratacesti pe intuneric. Gafaiam si picioarele imi tremurau ingrozitor insa nimic nu m-ar fi convins sa ma opresc din alergat. Unde esti? M-am intrebat singur si desi nu rostisem aceste cuvinte cu voce tare ma asteptam sa imi raspunda. Prost, am soptit apoi oftand. Am fost insa mai mult ca nu i-am spus ce simt inainte sa actionez in acest fel. Trebuie sa ii explic si sa o fac sa inteleaga ca este totul pentru mine. O cunosteam deja de o zi si ma simteam de parca mi-am pierdut intregul orizontul odata cu plecarea ei. Pot sa jur ca plangea atunci cand a fugit. Din cauza mea. Asta nu trebuia sa se intample. Trebuie sa o gasesc.

[DeDal N.]

Oh My 'effing God...cat e capitolul, Gezzuz.
Pai, ceva mai mult dialog, nu strica...? Adica, pe bune, de ce fugiti toti de el si spuneti ca Whai Doamne, un fic arata urat daca folositi dialog. Poti imbina perfect dialogul si naratiunea, perfect sa iti iasa. Nu ar strica daca ai folosi mai mult, lesin pana citesc atata descriere si naratiune, imi piere tot cheful.
Asa, ai avut ceva greseli de tastare minore, chiar nu le-am tinut minte pe toata, m-a apucat dilia pana am citit tot capitolul. Ai grija la semnele de punctuatie, delimiteaza paragrafele mai des cu cate un rand liber, se citeste mult mai usor si mult mai bine se intelege.
Asa, in rest mai poti lucra la descriere si la naratiune, nu ar fi rau.
Cam atat am avut de comentat.
Buh Bye !!!

[Grubbie]

Biscuitsel beibbii =p~ sii Mizuki-chi...o(^-^)o Away aveti un fanfic genial :x . Deci jur ca il ador . Doamne ce as mai putea spune ? Bine hai sa incep si euu ca toata lumea :
= Descrierea e prezenta sii deloc plictisitoare . ( si aici ma refer la amandoua :d )
= Naratiunea se imbina armonios cu descrierea sii actiunea nu e deloc grabita .
= Dialogul ? E perfect ! Adica eu il ador . :d
Capitolele sunt extrem de lungi ,iar asta ma bucura cel mai mult ;)) . [desii eu cred ca le vreau mai lungi . . . stiuu cer prea multe= )) ] .

Si iarasi cuvintele sunt de prisos ...Totusi fara ele nu ne - am putea exprima :)>- . In fine tot ce va cer e nextuul .Asa ca Biscuitsel grabeste-tee :> . Anunta - ma si pe mine cand il puui .:*

[Biscu' iz back ^^]

Hello ! dragilor ... Aici un next proaspat >:D< Enjoy

Capitolul 7 . Partea I : Resentimente.

Nu stiu cum s-a intamplat insa acum ma aflam in intunericul camerei mele, privind absenta frumusetea sangeriie a trandafirilor ce se asternea calma in spatele casei.
Astazi, mai mult ca oricand, aceasta priveliste mi-se pare macabra si dureroasa. Puritatea rosie a petalelor imi inteapa ochii eliberand cristalele sarate. Linistea serii este apasatoare, intr-un fel sau altul, doar adierile calde de vara tarzie mai canta printre frunzele aramii o doina veche si dulce.
Plangeam din nou. Mi-am strans mainile in jurul trupului meu fragil si tremurand intr-o imbratisare consolatoare. Ma simteam atat de goala si suferinta surda din interiorul meu intensifica starea deplorabila in care ma aflam. Mi-am dus inconstient palma in dreptul inimi si am apasat usor suspinand.
Am murit pentru a doua oara insa nimic nu s-a schimbat. Oare ea stie ce se intampla? Isi aminteste? Ma striga din lumina sa o urmez inapoi la realitate? Nu o aud. Atat de adanc m-am afundat in intuneric? Imagini incep sa se invarta in capul meu incercand parca sa-mi atraga atentia. Am incercat sa ma calmez si sa le pun in ordine insa un gand nu imi dadea pace. Oare am facut bine?

Flashback:
Curand s-a facut seara si frigul imi facea pielea de gaina. Am mai privit o ultima data sa ma incalzesc cu imaginea lui dar plecase de mult. Kiba a observat ca ma uitam dupa el si s-a incruntat. Inainte sa zica ceva l-am rugat sa mergem acasa.
Drumul a fost o tortura lunga si dificil de suportat. Am fost urmarita de acel parfum ca de o prezenta vie si am inceput sa tremur. Am scapat un oftat infundat insa un altul a plutit in linistea stranie a serii. Kiba masura trist orizontul, ochii lui exprimand o durere apasatoare.
-E aici, insa nu o sa iasa daca sunt cu tine. Doresti sa plec?
O intrebare atat de simpla insa ce mi-a facut inima sa se opreasca o clipa prin intelesul absurd ce-l poarta. Ce as putea sa-i spun? Ma priveste tacut cu o privire goala parca incercand sa ghiceasca.
Am scuturat neputincioasa din cap in timp ce stomacul mi se facea ghem. L-am luat de mana si am inceput sa fug spre siguranta caminului.
-Nu mai vreau, a fost singurul raspuns ce i l-am putut da aproape soptit.
Oare am gresit? Nu cred fiinca m-am simtit mai linistita o data ce am ajuns in fata casei si l-am vazut din nou zambind. Totul s-a transformat in mintea mea intr-un joc copilaros uitat de mult: " De-a vati-ascunselea "
-Nu cred ca am scapat, rosteste intr-un final aproape chicotind.
-Imi pare rau ca iti creez probleme si multumesc ca ai ramas, i-am spus printre gafaieli si el doar mi-a zambit. Akamaru a latrat zgomotos si mi-a sarit in brate dezechilibrandu-ma. Kiba m-a prins grijuliu de incheietura si m-a ajutat sa stau pe picioarele mele, apoi am inceput sa chicotim.
-O sa fie bine, m-a asigurat srangand usor mana mea rece...
End Flashback.

Am suspinat din nou si am privit gradina. Stiam ca este acolo in intunericul noptii invaluit de o mantie de umbre. Am mai privit inca o data in golul de smoala pregatita sa merg in pat pentru un somn binemeritat. Voi avea cosmaruri stiindu-l acolo undeva, gata sa ma atace. Mai bine sunt prevazatoare.
-Rinnegan, am soptit cat de incet am putut ochii mei capatand o culoare purpurie si un aspect de unda oferit de cercuri concentrice in jurul pupilei. L-am detectat pe bancuta din gradina la umbra salcamului. Era aproape imposibil sa nu-l vad.
Am sarit pe geam aterizand pe varful picioarelor intre tufele de trandafiri dar cum sunt sigura ca m-a vazut am iesit cu pasi delicati inspre bancuta. Ce o sa ii spun ?
Statea acolo ca si cum era in casa lui. Privea tacut florile inspirandu-le adanc parfumul ca pe o sursa de viata. Cand s-a ridicat in picioare si a facut un pas inspre mine o multitudine de sentimente au inceput sa se inghesuie inauntrul meu precum un val rece ce se izbeste de stanci. Respiram cu dificultate de parca ma inecam si am incercat sa ma indepartez de el cu pasi marunti dar siguri fara sa privesc o data in spate.
Prezenta lui imi crea o stare de panica, dar in momentul in care nu l-am mai vazut in parc, disconfortul a pus stapanire pe fiinta mea. Era ciudat si infricosator.
Incercand sa scap din inchisoarea privirii lui am uitat complet de labirintul de spini ce ma astepta doritor sa-mi guste fie si numai putin sangele. Am pasit usor si am auzit un fel se sfarait insa nu i-am dat atentie pana ce un zid rece si totusi moale m-a imbratisat eliberandu-ma din hipnoza provocata de prezenta lui. Am ajuns langa casa deja? Dar ce s-a intamplat cu tufele de trandafiri? M-am intors inspre raspunsul intrebarilor mele si am zambit. Nisip ... puterea lui, cum de sunt asa de neatenta ?
Am luat un pumn de nisip si am inceput sa ma joc cu el. Aproape inconstient in mainile mele capata forma o inima. Incantata de rezultat am vrut sa-i impartasesc bucuria insa fata lui parea mai mult uimita decat fericita. Nu am dat importanta acestui detaliu si am continuat sa ma joc, de data aceasta in mana mea creindu-se o clepsidra. Cand am realizat ca nisipul imi asculta ordinele m-am gandit sa fac ceva mai dificil si in mainile mele a luat forma, mai real decat as fi vrut, un pumnal gravat cu numele meu precum cele detinute de tata.
Am dorit sa vad cum functiona nisipul intr-o lupta dar nu vroiam sa ranesc pe nimeni. Am creat un perete imaginar ridicand mana si mangaind aerul in linie dreapta precum intr-o cutie invizibila, m-am departat cativa pasi pentru a arunca mai apoi pumnalul spre zidul meu invizibil. Mi-am dorit ca nisipul sa zboare in forma de artificii si la contactul dintre cele doua franturi ale imaginatiei mele a rezultat o minunata ploaie de nisip marunt si fin.
-A fost distractiv, am chicotit eu privindul pe Gaara insa mimica lui era asa de ciudata incat m-am temut o clipa.
-Dar... Cum ai ... ? ma intreba inghitind des si zgomotos.
-Tu nu ai mai modelat plastilina pana acum? E cam acelasi lucru, i-am raspuns eu simplu.
-Dar nisipul ma asculta numai pe mine... Mereu a fost asa, protesteaza cu vocea gatuita.
-Nu fi copil si du-te acasa. E tarziu, am mai adaugat amuzata si am sarit inapoi in camera mea prin geamul deschis.
Nu l-am mai urmarit insa stiu ca s-a dus acasa. Parfumul lui a disparut la scurt timp dupa ce eu am intrat in camera mea insa am fost oricum mult prea distrata sa verific. Patul primitor si calduros ca intodeauna a fost indeajuns sa uit de tot ce s-a intamplat in aceasta zi si sa pasesc spre distrugerea dulce a mintii mele.

Visez. Sunt constienta de asta si totusi totul pare atat de real, de pasnic. O stare de bine pune stapanire pe mine si ma ajuta sa privesc in jur.
E noapte si liniste, lumina difuza a lunii palide se strecoara printre frunzele copacilor direct pe cupele florilor albe ce impodobesc pajistea pe care ma aflu. Sunt cateva dealuri goale si lipsite de viata in jurul meu insa sunt ascunse in intuneric. Nu era nici o urma de nor pe cer cu toate astea era greu sa disting ceva inspre orizont. M-am multumit sa privesc fascinata frumusetea sutelor de flori pitice a calor puritate si fragilitate mi-se parea unica atunci cand dansau cu razele lunii. O umbra de lumina imi atinge chipul precum un fluture gratios si incepe sa mangaie delicat fiecare floare in parte din jurul meu intr-un joc ce nu l-am inteles.
Un sunet trist imi este adus de adierea vantului si ma intorc cu toata fiinta spre sursa lui.
Ma simt inconjurata de teama si farmecul ei rece ma imbratisa strans cu bratelei lungi ca niste mladite de vita ce se agata de orice pentru a ajunge deasupra mizeriei. Acolo, pe un deal, o silueta mica statea ghemuita cu fata la pamant si tremura. Nu-i vedeam lacrimile dar le simteam precum niste zgarieturi pe suflet.
Oare cine plange in lumina lunii ? Acel copil seamana cu mine, pe cand viata abia incepuse sa ma incerce si pe cand izvorul de lacrimi curgea lin si cristalin.
Din spatele unui salcam ce se afla in fundal, a carui umbra nu am oservat-o, apare mladioasa o persoana mai matura si incercata de viata. Abia cand a ajuns in baia de lumina am putut sa ii disting infatisarea. Parul carunt era prins intr-un coc simplu la spate si doar doua suvite ii alintau fata brazdata de riduri. Bunica Yune era langa mine si ma privea adanc in ochi cu blandete in timp ce imi mangaia dragastos crestetul capului. I-am zambit si parea totul in ordine dar de ce nu ma simt bine?
Era ciudat cunoscand-o pe bunica care nu a fost vreodata blanda, amabila sau iubitoare in vre-un fel. M-a strans duios in brate si mi-a sarutat fruntea. Un fior rece mi-a traversat sira spinarii si am inchis ochii sperand sa dispara.
A durat cat o bataie de inima sa-si treaca mana pe dupa mijlocul meu si sa ma franga precum o crenguta subtire si uscata. Un scancet slab a fulgerat aerul si apoi un tipat sfasietor ca un ecou din toate directiile m-a ajuns din urma.
Micuta faptura se zbatea cuprinsa de spasme cumplite intr-o balta de sange in timp ce femeia o privea satisfacuta lingandu-si buzele. Am inceput sa scuip sange, incercand disperata sa-mi fac plamanii sa functioneze, in timp ce ma uitam scena macabra din fata mea. Priveam inmarmurita cum copilul ce-mi semana se agata de ultimile clipe incercand sa vorbeasca. Vopseaua rosie s-a intins inconjurul ei ca intr-un tablou sinistru.
-Fugi! a zbierat ea disperata cu ultimile puteri, apoi bunica a impins-o la vale pierzandu-se in intuneric.
Am privit dara rosiatica ce ramasese in urma trupului pustiit de suflet si am inceput sa plang. Am cautat-o pe bunica insa disparuse, doar rasul ragusit mai era adus de vant usor, usor.
M-am trezit in timp ce pulsul imi bubuia frenetic in urechi. Am incercat sa ma ridic din pat ca sa ajung pana la baie insa trupul imi era inutil. Un oftat profund a plutit in liniste si am inceput sa-mi masez tampla. Am simtit o cantitate foarte mare de chakra in camera si nu semana cu a niciunei persoane cunoscute. Deoadata muschii mi s-au incordat si, dintr-un salt, ma aflam langa pat gata de lupta. Am cercetat cu atentie camera si sangele mi-a inghetat in vene cand am vazut-o pe bunica langa geam. I-am vazut unghiile crescandu-i ascutite si amenintatoare insa nu ma puteam misca. Uram acea privire goala si acea putere a ei de manipulare fizica si mentala. Nu am avut timp sa reactionez deoarece intr-o fractiune de secunda a facut cateva semne cu mana si si-a aruncat unghiile ca pe niste proiectile in directia mea. Am reusit sa ma feresc de patru dintre ele insa a cincea mi-a strapuns umarul. Mi-a fost atat de teama de urmatorul atac si as fi vrut sa fug insa trupul mi-a devenit moale si incontrolabil. Cu ultimele puteri am facut cateva semne cu mana in timp ce bunica se repezea la mine si am aparut la Akane in camera.
Am inceput sa tip de spaima si apoi liniste. Doua sunete am mai deranjat linistea aceasta perfecta. Unul asemuit unei saltele ce revine la forma sa initiala si unul precum o soapta greu de inteles.
O silueta statea nemiscata in timp ce doua bucati albastre de stele sclipitoare cercetau camera.
-Akane! am apucat sa soptesc inainte sa simt dusumeaua rece sub tampla si lichidul cald si lipicios scurgandu-se pe hainele mele si pe podea.

Stiu ca este cald ... foarte cald. Patura groasa ma tine captiva intre cearceafurile facute ghem sub mine, atat de ude si deranjante. Umarul stang ma inteapa si simt broboane de sudoare alunecandu-mi pe frunte. Unde sunt? Aceasta ultima intrebare ma face sa deschid panicata ochii si sa ma ridic in capul oaselor privind in jur.
Bandaje murdare peste tot, un miros statut pluteste in camera si un vas ce contine un lichid scarbos ce-mi face stomacul sa se revolte este tot ce vad in camera.
Ies de acolo inainte sa reimprospatez privelistea cu inca ceva dezgustator si ma tarasc pe scari spre bucatarie.
Imi strang pumnul stang si durerea imi sageta din nou intreg corpul. Scancesc scurt si incep sa injur in gand imaginatia mea bogata si visele care imi provoaca atata repulsie. Pe masa din bucatarie, Akane sta cu capul pe maini respirand sacadat. M-am apropiat de ea zambind si i-am atins usor umarul nedorind sa o sperii insa reactia pe care a avut-o nu a fost nici pe departe cea pe care mi-as fi dorit-o.
-Ce faci ? De ce te-ai dat jos din pat? Am plecat doua minute sa mananc ceva si gata incerci sa dispari ? Nu te mai misca atat o sa se deschida rana, taci si treci in pat !
-Calmeaza-te! Strig si eu la ea imitandu-i vocea ragusita. Vrei sa iti spun de ce m-am dat jos din pat ? Bine ! Imi este foame, foarte foame, vreau sa fac un dus pentru ca, ei bine, s-au ofilit si florile din living, cearceafurile sunt murdare si ude, camera trebuie aerisita, ceasul arata ca este ora pranzului si in patru ore trebuie sa ne intalnim cu fetele la mall. Astea sunt cele mai importante motive insa daca vrei pot sa mai gasesc.
-Nu merge! Imi spune cu voce joasa si cu privirea in pamant. Stai cu mine, mai adauga inainte sa ma priveasca, pentru prima oara pe ziua de azi, in ochi.
M-am apropiat de ea si i-am mangaiat obrazul fin zambindu-i, apoi m-am indreptat spre un dulap de unde am luat un bol si cerealele. Laptele mi-a fost intins de catre Akane care mi-a zambit la randu-i, gest care m-a facut sa uit de tot ce vroiam sa fac si sa o privesc cateva minute pana cand a plecat in camera ei.
Zilele au trecut monotone si ciudate. Am iesit de multe ori in oras cu gasca si m-am simtit bine in timp ce Akane a stat mai mult ascunsa in casa. Am intrebat-o ce se intampla insa tacerea era singurul raspuns pe care mi-l dadea.
Cu mine a mai mers in mall inainte de prima zi de scoala pentru cumparaturi insa era la fel de distanta. Privea foarte des in gol si mimica imi explica faptul ca se mustra pentru ceva, buzele ei miscanduse insa prea rapid pentu ca un cuvant sa evadeze.
Shino a fost primul care a observat comportamentul ei ciudat si m-a pus sa il sun daca se intampla ceva ciudat sau daca avem nevoie de el insa nu s-a schimbat nimic, ea preferand compania chitarii in loc de vremea frumoasa de afara sau prietenii ei.
In prima zi de scoala si ultima petrecuta cu parintii ne gaseam toti in curtea scolii „ ascultand-o cu mare atentie „ pe doamna directoare ce ne vorbea. Noctis incerca din rasputeri sa vorbeasca cu Aki insa aceasta il refuza stangace. Acum pentru prima oara in trei zile incepeam sa inteleg ceva din comportamentul ei. S-a intamplat ceva intre ei doi insa daca Noctis i-ar fi spus lui Shin as fi aflat. Ce ma voi face?
Intr-un final s-a terminat discursul de inceput de an si am fost invitati cu caldura de catre dirigintii claselor la avizier pentru a afla numele colegilor si sala in care vom invata un an intreg. Bobocii au fost cei ce s-au imbulzit primii nerebdatori sa inceapa primul lor an de liceu. Am vorbit cu Hinata sa ne astepte impreuna cu Tifa in timp ce baietii se duceau in clase. M-am apropiat nerabdatoare de avizierul mare plin de nume. Atat de multe... cum Dumnezeului se presupune ca o sa-mi gasesc numele intre atatia copii? Sunt noua clase de a zecea, o sa dureze ceva .
Se pare ca Aki este din clasa a zecea A, impreuna cu Shino si Noctis insa pentru mine au fost nevoie de lungi cautari. Abia in clasa a zecea G mi-am zarit numele printre multi altii. Eram in clasa cu Kiba. O curiozitate iesita din comun m-a impins sa privesc lista clasei mele mai departe : Lightning Rose, Lockheart Tifa, o insiruire de cateva nume apoi ... „ Sabaku no Gaara ” a recitat vesela o voce din capul meu. Nu pot sa cred ca mi se intampla asta, cu sau fara Kiba acolo o sa fie o tortura.
Ne-am indreptat apoi spre fete cu fetele lungi, Akane inca isi repeta in minte „ O nu !” si asta se vedea dupa mimica in timp ce eu incercam sa imi dau seama cum voi supravietui.
-Deci? Cu cine ati picat ? ne intreaba Tifa cu vocea ca de clopotel.
-Sunt in clasa cu tine, i-am raspuns facandu-i cu ochiul, cu tine si Kiba... O sa fie un an disractiv, am adaugat apoi chicotind.
-Dar tu ? O intreaba Hinata pe Aki.
-Sunt in clasa cu Shino, raspunde ea distanta indreptandu-se spre cladirea mare din care rasuna miile de voci si pe a carui usa se imbulzeau elevii.
-Deci, zise Tifa privind cerul ganditoare, esti a zecea A rezulta ca esti in clasa si cu Noctis, chicoti privind cum Akane s-a oprit in mijlocul drumului.
-Da, ei bine s-ar putea sa nu mai fim de loc daca nu mergem acum... vreau sa-mi ocup un loc in spate, am incercat eu sa o salvez pe Aki, cu succes deoarece Tifa m-a luat de brat spunandu-mi ca mai bine as sta in fata sa ma vada toti colegii pentru a ma integra, in timp ce Hinata o aproba spunandu-mi ca voi intelege mai bine de la profesori- doua lucruri pe care le dezagreez de cand ma stiu.
Intrand in scoala eu si Tifa mergem la parter deoarece invatam la sala cu numarul patru. I-am urat succes lui Aki ce ma privea de parca se indrepta spre ghilotina si am imbratisat-o strans. Prima oara in aceasta viata invatam separat. Am inghitit in sec stiind ca nici pentru mine nu v-a fi o experienta prea fantastica insa era inca un hop peste care trebuia sa trec.
Am impins usa lacuita de culoare maronie ce mi-a raspuns cu un scartait in timp ce Tifa intra vesela inainte sa se deschida complet. A inceput sa salute toti colegii in special pe o fata blonda cu parul prins in coada intr-o parte si ondulat, cu bretonul drept, aranjat frumos si pobabil intins cu placa de par. Hainele o aratau cocheta si zambetul ei era la fel de prietenos ca si al Tifei. M-am strecurat cu usurinta pana in spatele clasei deoarece toate privirile erau indreptate spre ele, si am inceput sa imi caut un loc. Din fericire banca a patra, pe randul de la perete, era libera si suficient de in spate pentru mine asa ca m-am furisat acolo si m-am asezat rugandu-ma in minte sa nu fie locul Tifei ca sa nu atrag prea mult atentia sau, daca se poate, deloc.
Am privit intreaga clasa cu sfiala cautandu-l pe Kiba. Aveam nevoie sa-mi zambeasca ca sa stiu cu certitudine ca totul e bine insa nici urma de el. M-am uitat in spatele meu si am incremenit... Acel par roscat si pielea perfecta, cearcanele subtiri din jurul ochilor ma face sa cred ca am avut un musafir toata noaptea. Imi intorc rapid capul si il pun pe banca oftand.
Usa se deschide din nou cu acelasi scartait familiar si intreaga clasa izbugneste intr-un hohot general. Soapte se aud peste tot in jurul meu: „Stiam ca o sa intarzie... e semnatura lui” si „E o figura, a inceput devreme, o sa fie un an super”. Am ridicat capul doar ca sa nu para ca am adormit si il vad pe Kiba imbracat cu totul altfel de cum il stiam eu. Vesta neagra cu fermoarul tras pana la jumatate peste tricolul alb cu imprimeuri mici de toate culorile ii scoteau frumos corpul in evidenta si ii ofereau un aer prietenos. Sapca, de asemenea colorata, ii tinea parul ciufulit dedesuptul ei si blugii cu rupturi si bretele atarnand faceau din el un baiat din marile orase de toata regula. Am auzit o fata oftand si m-am amuzat pe seama asta.
-Kiba! Stai langa mine, te rog? Se auzi o voce subtire provenind de la una din pitipoancele de pe randul de la fereastra imbracata vulgar si nimic mai mult.
Mi-am intors capul dezgustata si l-am asezat inapoi pe banca atunci cand prietenul meu s-a asezat langa ea si grupul ei. Am stat asa o secunda cugetand la diferenta dintre scoala mea si asta si mi-am amintit ca aparentele inseala. Nu voi fi fericita stiu asta. Astept doar sa intre diriginta sa ne dea cartile si orarele si sa mergem acasa. Mama s-a dus sa impacheteze deci, prin urmare, eu voi conduce noua si micuta masina pe care mama si-a permis-o pentru mine dupa cumpararea casei uriase. Un ghemotoc de hartie imi aterizeaza in cap si ma ridic incruntata sa vad care-i problema idiotului sau idioatei.
Ajuns in fata clasei Gaara ma priveste insistent. Si el cu ifosele lui. M-am aplecat si am adunat biletelul de pe jos, caci asta era de fapt, si m-am chinuit sa il desfac fara sa il deteriorez.
„ Ne intalnim in fata salii de sport inainte sa pleci acasa.
Asta daca vrei sa aflii mai multe despre mediul in care te afli si daca vrei sa sti cum sa te feresti de specimenele din grupul Clarisei Jones. S.G.”
L-am mai privit o data facandu-ma ca nu inteleg si mi-a facut semn din privire spre domnisoara atragatoare ce aproape il manca pe Kiba din priviri. Mi-am dus mana la gura imitand starea de greata si l-am auzit pe Gaara razand.
Inca ma gandesc daca este in ordine sa merg cu el undeva... judecand dupa puterea lui. Cu ajutorul rinneganului i-as face fata intr-o situatie dificila insa expresia lui nu tradeaza nimic ce m-ar face sa ma ingrijorez. Pana cand vom pleca voi decide daca ii voi accepta oferta insa pana atunci trebuie sa nu atrag atentia. Mp4 ma va ajuta asa cum face mereu, si gandind asa pun castile in urechi fredonand in gand versurile atat de adorate : „When you cried I'd wipe away all of your tears/ When you'd scream I'd fight away all of your fears/ And I held your hand through all of these years/ But you still have/ All of me... „

[Kayla.]

Am ajuns si eu in sfarsit pe aici. Pur si simplu va ador fic-ul. O sa comentez acest capitol, care a fost minunat. A fost lung, deci am avut ce citii si chiar mi-a placut. Descrierea a fost foarte buna, naratiunea s-a impletit minunat, iar dialogul mi-a placut si nu a fost sec deloc. Actiunea nu a fost grabita, ceea ce e un lucru foarte bun. Ai mici greseli de tastare, dar nu e ceva foarte grav. In rest stai bine la estetica. Imi place ideea, chiar sunt foarte curioasa cum va decurge totul pe mai departe. So, atat am avut de spus. Va urez succes cu next si sa ma anuntati. >:D<

[Miranda.]

Este prima oara cand las un comentariu la acest fic, dar sper ca nici ultimul nu va fi. NU sunt fana a cuplului tau, dar imi place stilul tau. Scri foarte, ai multa decsriere și un dialog bine realizt. Pe mine ma fascinaeza lungimea capitolelor, dureaza ceva pana le citesti pe toate, dar te asigur ca merita. Dialogul, ca tot am adus vorba de el, nu este sec, m-a atras foarte mult. Actiunea este lenta, parca dansezi tango cand citesti, asa de bine ma simteam. Ideea este foarte buna, imi place mult cum o modelezi. Sper ac urmatorul capitol o sa vina repede, deja sunt nerabdatoare.

[Biscu' iz back ^^]

Sorry for late !. Arigato de comm-uri !. Ailaviu !.

Kiba Pov :

Un nou an scoalar este anuntat de frunzele ruginii ce se astern in pace pe strazi. Atmosfera linistita nu ma incanta, defapt imi da un sentiment de repulsie fata de acest cartier de la marginea orasului. Tineri sunt multi aici insa fac parte din categoria „copiilor cumintii” ceea ce imi alimenteaza dorinta de a ma muta la bloc.
Ma indepartez de langa geamul de care am stat lipit mai mult de zece minute privind peisajul si analizand vremea, pentru a ma imbraca. Prima zi de scoala si deja sunt in intarziere... Ma uit in oglinda si imi trec mana prin parul de culoarea ciocolatei , nu am timp de nimic sofisticat deci astazi voi purta o sapca. Camasile nu sunt calcate si nu mai am decat o pereche de blugi . La naiba, tocmai azi si-a gasit mama sa munceasca? Imi iau un tricou, o vesta, blugii, sapca si bine inteles rucsacul gol si ies in fuga pe usa: imi trebuie o masina .
Merg grabit, defapt fug cu privirea in pamant manat de dorinta nebuna de a vorbii cu ea. Atatea cuvinte nerostite si intrebari fara raspuns, atatea ganduri chinuitoare si sentimente confuze. Tot ce cunosc in prezent este ca ea exista si ca, pentru mine, inseamna o schimbare. N-are sens ? Nu-i nimic! Viata mea nu a avut vreodata vre-un sens. Privesc indelung asfaltul curat si ma gandesc la ultimele zile. M-am gandit la cat de triumfator m-am simtit cand in fata mea l-a refuzat atat de categoric si m-a ales pe mine. Cat ma bucuram de fiecare data cand ieseam in oras si imi oferea cate un zambet molipsitor. Insa cat de dezamagit am fost cand am condus-o acasa si l-am simtit privindu-ne, ca mai tarziu sa stau pe acoperisul casei de vizavii si sa ii vad cum discuta pana tarziu. Acest scenariu s-a repetat zii de zii de cand am cunoscut-o si e tot ce vad cand ma uit la ea. Un sentiment ciudat ma cuprinde cand ma gandesc la asta. E ca si cum as vedea la TV o reclama proasta si nu as putea sa schimb canalul. La naiba cu asta!
.Inca fug pe trotuarele albe-galbui, cateodata grii, asteptand inauntrul meu sa ajung la scoala. Acest drum obositor v-a parea mai scurt maine cand voi reusi sa imprumut masina tatei, dar pana atunci scoala se contureaza frumos in relieful orizontului. Cu cat ma apropii mai mult cu atat incep sa disting cateva detalii noi adaugate aspectului cladirii, care o sa imi rapeasca cea mai mare parte din timp. Sa zambesc sau nu ? De ce nu, imi zic in gand in timp ce un zambet tamp isi face aparitia pe fata. Oare asa sa apar in fata ei? Sa fiu eu sau sa devin un Cassanova? Ce atitudine sa adopt cand ii voi spune ce am de spus ? Ce prostie! E ilogic chiar si pentru mine sa ma gandesc la asemenea nimicuri.
Incercand sa imi eliberez mintea de tampenii, sesizez ca sunt in fata scolii. Ma sprijin gafaind de poarta si privesc spre pustiu. Am intarziat, imi spun oftand cu greu de efortul depus pana acum. Portarul Mike, sau Miki cum il alint cand vreau sa chiulesc, ma vede in fata portii si incepe sa rada copios. Il rog din priviri sa nu ma tachineze acum si el imi deschide poarta respectos. Il salut fugitiv si gonesc nebun spre avizier.
-Rose... , Rose si mai cum ? ma intreb privind bariera de nume din fata mea. La naiba cu asta. Incep sa caut in toate clasele pana o gasesc pe sora ei. Lightning ! Strig fericit si apoi o gasesc si pe ea. Oftez indelung si o iau la goana spre clasa. Greu de crezut o asa coincidenta. Cu mine si cu el in clasa? Imposibil!
Pana una alta in clasa atat de familiara este zarva mare. Doamna Kurenai, diriginta mea, imi face semn de pe hol sa intru pentru ca ea mai lipseste cinci minute si eu ma aplec teatral in fata ei facand-o sa rada. Ii zambesc smecher si intru in clasa.
Linistea ce am provocat-o cand usa a inceput sa-mi anunte venirea a amplificat hohotele de ras ce au urmat imediat. I-am salutat pe toti cu un gest amical din mana si apoi m-am grabit sa ajung la Tifa. Aceasta imi analizeaza indelung tinuta si stramba din nas.
-Aspectul de „Bad boy” nu te prinde, se repede la mine incruntata ca mai apoi zambindu-mi dragastos sa-mi aseze vesta, dar sa ramai la tema colorata esti tare dragalas.
-Da mami, i-am raspuns pe un ton copilaros. Buna Serah, ce mai faci? o intreb sarmant pe cea mai buna prietena a Tifei care asista tacuta la conversatia noastra.
Imi zambeste discret, obrajii ei capatand o nuanta placuta de roz, lucru la care nu te asteptai de la o tipa de clasa a doisprezecea. Oricat de mult mi-ar placea sa ma bucur de noua mea realizare, ei bine, sa spunem ca iadul meu are picioare, par brunet plin de produse si imbracaminte sumara.
Imi indrept plictisit privirea spre cea care tocmai m-a strigat si anume Clarisa. Aceasta incerca sa-mi zambeasca seducator aratandu-si dintii stralucitor de albi de sub buzele carnoase incarcate de ruj puternic. Daca nu ar fii atat de curva probabil mi-ar placea, insa corpul ei atrage privirea prea multor baieiti pe secunda si cum in creierul ei functioneaza doar un neuron, fiecare dintre tipii respectivi ii ajunge in asternuturi.
Ma asez linistit langa ea zambindu-i prietenos si blestemandu-i in minte pe cei care au facut legatura dintre parintii mei si ai ei. Urma sa fie o ora de tortura in care colega mea scumpa va incerca din rasputeri sa se dea pe langa mine.
Imi mai arunc o privire prin clasa. Aceiasi pereti crem, plictisitori, aceleasi harti vechi, ingalbenite de vreme, aceeasi clasa cunoscuta, plina de amintiri. Imi cobor privirea vioaie spre colegii mei. I-am analizat pe fiecare in parte si apoi brusc toate ideile mi-au fugit. Rose statea cu un biletel in mana si comunica din priviri cu el. Un val de furie s-a strans in pieptul meu accelerandu-mi bataile inimii, stomacul mi s-a strans nod si eram pregatit sa ma duc sa il confrunt. Cine stie ce prostii i-a zis acum despre mine, mai ales cu Clarisa ce mai are putin si se urca in bratele mele.
Am vrut sa ma ridic cat mai aveam un gram de nebunie in mine cand doamna Kurenai apare in fata catedrei urmata indeaproape de cativa colegi din clasele mai mari ce carau teancuri de manuale. Toti ne-am asezat in bancile noastre cu ochii atintiti spre diriga stiind deja ca asa vom scapa mai repede. Am vazut-o pe Serah cum s-a strecurat impreuna cu baietii aceia afara din clasa dar nu inainte de a-mi zambi dulce. In minte au inceput sa mi se astearna din nou fel de fel de ganduri in care o aveam pe ea doar pentru mine, imi imaginam cum ar reactiona Rose cand ar afla ca sunt cu una de a doisprezecea si am zambit pervers. Probabil mi-am facut ceva iluzii dar cam asta e farmecul vietii mele.
-Bun, zise doamna Kurenai, trebuie sa petrecem inca un an impreuna dar noi deja ne cunoastem si stim cum sa functionam ca un intreg. Putem colabora impreuna spre castigul tuturor. Deja stiti ca pentru mine conteaza doar respectul reciproc. Deci, zise zambind calm, la sfarsitul orei va invit, pe cei care doriti asta, sa va luati manualele deoarece nu vrem sa le folositi in acelasi mod ca anul trecut.
Am inceput sa chicotim impreuna cu profesoara pe cand aceasta ne amintea grozaviile pe care le-am facut folosind aceste manuale vechi. Dar recapatandu-si expresia linistita privi cu atentie cateva file din mana ei.
-Observ cu placere ca avem o colega noua si o invit in fata sa se prezinte singura, sau daca doreste pot sa ii citesc eu dosarul cu voce tare, adauga cu un zambet superior pe fata.
Rose se ridica rapid din banca cu pumnii stransi la piept si cu ochii mariti de groaza. M-am intrebat ce putea scrie acolo atat de rau, dar replicile nerusinate si foiala colegilor m-au distras imediat.
-Ei bine, incepu ea cu greu, ma numesc Rose Lightning, am saisprazece ani si locuiesc la marginea orasului. M-am mai mutat de cateva ori inainte sa ajung aici insa m-am nascut si am crescut pana la varsta de opt ani in Tokio. Mai am o sora de aceeasi varsta cu mine ce invata in clasa a zecea A tot aici dar nu suntem gemene. Mama mea si tatal ei s-au casatorit cand noi aveam sapte ani,raspunse rapid vrand sa se aseze.
-Aveti vre-o intrebare pentru colega voastra? Vre-o nelamurire inainte sa se sune, se adresa diriga clasei. Si acestea nu intarziara sa apara. Intrebari gen : „ Unde ai locuit inainte sa te muti in Konoha? „ , „ Ce hobiuri ai? „ sau „ Cum arata sora ta ? „ au rasunat in intreaga clasa.
-Inainte sa ma mut aici am locuit in Los Angeles, sunt pasionata de muzica si prieteni si sora mea este foarte draguta si prietenoasa, raspunse ea dintr-o suflare sperand sa se termine mai repede.
Clopotelul fu de parteea ei caci clinchetul lui vesel opri toate acele intrebari agasante. Dupa ce doamna Kurenai ne anunta la ce ora sa venim maine la scoala majoritatea colegilor se inghesuira la manuale. Cand mai ramasesera decat cateva, Rose se apropie de profesoara si puse mana pe cartile de Engleza si Muzica cerand permisiunea sa le i-a decat pe cele doua. Imediat ce o primi arunca manualele in ghiozdanul decorat cu insigne colorate ce-i atarna pe umar si disparu pe usa imbatranita de vreme salutand-o respectuos pe doamna Kurenai.
Mi-am luat si eu rucsacul si am zbughit-o pe usa dupa ea luindu-mi la revedere de la profesoara.
Cand am ajuns in curtea scolii am zarit-o discutand cu Tifa si sora ei. Noctis si Shino priveau absenti spre sala de sport. Nu am apucat decat sa o salut caci ea a pornit intr-o directie diferita de cea in care se indreptau ceilalti. L-am intrebat pe Shino de ce nu merge si ea cu noi si mi-a zis ca noi mergem la el acasa pentru o gustare si ca Rose nu poate sa vina. Am urmarit-o atent cum se indrepta spre biblioteca ca mai apoi sa se opreasca in loc si sa priveasca spre noi. I-am facut cu mana trist si ea mi-a zambit dulce apoi s-a intors grabindu-se spre sala de sport. Nu am inteles de ce asa ca nu mi-am batut capul, Akamaru mi-a zis ca este foarte puternica deci poate avea grija de ea.
Ne-am intalnit in parcare cu Hinata si Cloud ce discutau veseli despre ceva necunoscut mie. Dupa ce i-am salutat pe cei doi, eu, am urcat in masina lui Shino impreuna cu Cloud si Noctis in timp ce Hinata si Tifa au urcat in masina lui Akane. Am iesit din parcare cu fetele in urma noastra destinatia fiind casa lui Shino.
Nu dupa mult timp de la plecare, masina fetelor se opreste brusc si se intoarce. Am facut si noi aceeasi manevra panicati, intrebandu-ne ce s-a intamplat insa ele goneau spre scoala fara sa ne dea vreun indiciu cu privire la ce au degand. Au oprit masina putin mai departe de scoala pe trotuar si au iesit din ea privind in jur. Akane a sarit intr-un copac privind orizontul si a coborat imediat.
-A fugit, a articulat ea fiecare cuvant strangand pumnii pe langa corp. Poate ar fii mai bine sa ma duc acasa sa nu faca vre-o prostie, a adaugat privind fetele ingrijorata.
-Ce s-a intamplat a strigat Noctis iesind din masina si apropiinduse de Akane. Ea s-a intors spre el si i-a zambit fortat.
- E totul bine, a zis ea cu jumatate de gura. Sa mergem le-a zis fetelor si s-a urcat in masina reluandu-ne drumul spre casa lui Shino.
Nu stiu ce a fost asta dar dupa expresia ei sunt sigura ce era vorba de Rose. O sa aflu ce a fost la Shino acasa dar pana acolo o sa am parte de un drum lung si tensionat. Imi rezem obosit capul de geam si privesc fuga nesfarsita a timpului peste orasul meu. Oare cat de multe nu stiu despre ea?

I hope its oke ;] Sorry ca am venit cu nextul in halul asta de tarziu dar credeti-ma ca am avut o gramada de chestii pe cap lunile astea. Din nou imi cer scuze cititorilor nu se v-a mai intampla !. It’s a promise !. :]

Pozee : Clarisa Jones
Serah Farron