08-10-2012, 03:07 PM
Bun...o sa pun nextul. Sa inteleg ca nu va placut?:( Vreau sa stiu pareri...Bune,rele,le primesc cu placere :)
Nextul:
"Unde ai de gand sa mergi?" intreba Eric vazand ca ma ridic de pe iarba si plec undeva, dar nu inspre casa.
"Ma intorc in Konoha." am zis rece si incet dar stiam ca urechile sale ascutite m-au auzit.
"Ceeee!? Nuuuu teeee auuuuddd!!!" tipa el cat sa se auda la 10 km. Dand din cap fara sa creada un cuvant.
"Ma. Intorc.In.Konoha." am zis mai tare accentuand fiecare cuvant
"Poti sa repeeeti?! Nu am inteles bine!!!" urla din nou.
"Eric!!" am zis enervata de sarcasmul lui.Mereu era sarcastic cand nu trebuia.
"Bine bine! Oh,tu,atat de fioroasa Hikari!" spuse ridicand mainile mari si rosi in semn de 'ma predau'. "Doar ca tu nu te-ai mai intoarce acolo decat daca te-ar omori si ti.ar târí cadavrul...si chiar si atunci te-ai ridica din mormant si ai cotonagi pe toata lumea pentru ca au facut acest fapt marsav." spuse nepasator privindu-si unghile proaspat taiate si date cu lac negru.Am oftat
"Eric.."
"Iti aduci aminte ce s-a intamplat ultima data cand ai fost acolo?" spuse fara sa ma lase sa imi termin propozitia. Bine inteles ca imi aminteam. Uhh.. Dintre toate lucrurile care mi s-au intamplat in viata(si nu au fost putine) asta m-a ranit cel mai tare.
*Flashback*
'Konoha!Ce dor mi-a fost de tine!' am gandit un zambet slab intiparindu-mi-se pe buze. Am intrat privind fetele pe care le uitasem de mult sau altele pe care nu le stiam.Toate privirile se indreptasera spre mine.
"Hei ea nu e...." "Nu,nu se poate" "Ce fata frumoasa!" am auzit slab dintre susoteli.Le-am ignorat pe toate. L-am vazut pe Asuma vorbind cu Kurenai. Am zambit larg simtindu-ma nu stiu...acasa. Eu am fost apropiata de familia Sarutobi de cand unchiul si matusa au murit. Al treilea hokage s-a oferit sa aiba grija de mine si mama atata timp cat am ramas singure si triste si cu o mana de om pe cap... acela fiind varul meu: Naruto Uzumaki.
Insa ne descurcam...Urmau sa fie vremuri si mai grele si aveam sa trecem peste. Insa nu-l puteam avea pe Kiuby. Mai marii satului au decis ca Naruto sa locuiasca singur si sa nu se afle ca al 4-lea hokage era tatal sau. Iar noi... cei care ne inrudeam oarecum cu Uchiha eram o amenintare pentru sat daca-l aveam pe kiuby. Nu intelesesem nimic din logica lor atunci si ce ai putea intelege la 3 ani? Ceea ce era clar nu?Naruto nu va sta cu noi iar el nu trebuia sa stie ca noi eram rudele lui. De atunci eu si cu Asuma ne-am inteles perfect si era prietenul meu cel mai bun
"Hei Asuma-kun." am zis eu zambind. Se intoarse ridicand o spranceana in semn de intrebare.
Am zambit si am dat din cap.
"Sunt eu, Hikari Uzumaki!"
Ochii lui se marira.
"Oh,doamne Hikari!! Credeam ca ai murit! Nu te mai recunosc deloc! Ai devenit cu adevarat frumoasap ca Aika!! Ce s-a intamplat? Unde ai fost?" 'Uau! Nu l-am vazut sa spuna atatea fara sa respire!' Eric rase haotic ca de obicei.
"Am fost in tara Norului, unde m-am refugiat pentru o vreme deoarece cautam singuratate si nu vroiam sa intru iar in casa aceea, erau prea multe amintiri." am zislll scarpinandu-ma pe cap. Simtindu-ma incomod sa vorbesc de acea zi. El nu stia ca tatal meu e inca in viata. Stia ca a murit inainte ca eu sa ma nasc si eu nu l-am cunoscut niciodata iar mama a fost ucisa protejandu-ma de niste ninja fugari nici decum de catre tatal meu care nu murise si care vroia sa ma foloseasca pentru a obtine mult dorita razbunare. Schimbare de plan pentru el: Eu cu mama am aflta adevaratele lui intentii.
"Cum ai dus-o in tara Norilor?" intreba Asuma zambindu-mi larg
"Oh,e chiar frumos acolo sa stii. Dar nimic nu se compara cu Konoha,dar daca ai misiuni pe acolo sa treci sa vezi muntele Ray. Este cel mai linistit loc din lume si este extrem de pasnic."
"Inteleg de ce ai mers in tara Norilor, bine tu mereu ai un motiv pentru orice" spuse privindu-ma suspicios.
"Ceva nou pe aici?" am intrebat adresandu-i un zambet Uzumaki originar.
"Pai ar cam trebui sa-ti spun daca tot esti aici. Este legat de Itachi." murmura Asuma
"Oh, chiar vroiam sa trec la el si sa..."
"Nu mai este." ma taie rautacios
"C-c-ce vrei sa zici?" am intrebat cu glas pierit. Sa moara? Nu imi pot imagina o persoana care sa-l bata pe Itachi Uchiha! Decat....
"Si-a ucis clanul si a parasit satul." a zis neutru, fara mic de emotie.
Cuvintele lui m-au izbit atat de tare de credeam ca o sa cad de pe picioare.
"A facut ce?!" am tipat eu cu Eric in acelasi timp.
"Nu ii cunosc motivul,nimeni nu-l stie..." a continuat sa vorbeasca dar eu nu-l mai auzeam.
I-i-itachi...Ce ti s-a intamplat?! Nu puteam sa nu imi amitesc de clipele cand eram impreuna si totul era perfect pentru mine. El era cineva cu totul si cu totul special. Orice facea era magic,superb,grozav. De fiecare data cand imi vorbea ma simteam si eu speciala, eram atat de captivata de el incat am ajuns sa-l iubesc fara sa-mi dau seama. Nu stiu daca era reciproc,insa noi am ramas la stadiul de prieteni foarte buni si el era singurul care stia de existenta lui Madara Uchiha.In el puteam avea incredere. Stiam ca e lafel ca mine: Ar face orice ca sa-i protejeze pe cei dragi si sa gaseasca pacea. Acum,ma simteam tradata,nu il mai cunosteam. Itachi Uchiha nu ar face asta niciodata! El nu este un criminal. Chiar daca intr-adevar si-ar fi ucis clanul trebuie sa aiba un motiv bun. Itachi,la fel ca mine, are intotdeauna un motiv bun in spatele unei actiuni.
Uram Konoha! Nici nu am ajuns bine si deja am aflat ceva ce mi-a ruinat ziua!Imi aduc aminte toate motivele pentru care am parasit Konoha si de ce nu mai vroiam sa ma mai intorc vreodata. Vroiam decat un loc unde sa fie pace,dar pacea...nimeni nu stia cum este cu adevarat,dar eu mi-am jurat ca o sa o gasesc orice ar fi. Si am facut din asta un mod de a trai: Calea mea ninja! Nu voi ucide pe nimeni decat daca nu am cum sa scap altfel cu viata, nu o sa las razbunarea sa ma orbeasca si o sa ii fac pe altii sa inteleaga ca razbunarea nu-ti aduce nimic! Nici macar satisfactie!
Am luat-o la fuga lasandu-l pe Asuma acolo strigandu-ma in zadar. Dar de ce ar face Itachi asa ceva? Oare gena distructiva Uchiha s-a activat si in el. El era aproape perfect....si zic de putine persoane ca sunt ok,dar perfect e ceva extrem de rar la mine
Asa credeam de tata. Am oftat.
Priveam din nou poarta Konohei.' Cum s-a ajuns la asta,Itachi?'. Atunci a cazut usor o pana neagra de cioara.Am luat-o in mana strangand-o tare.'Ce negru frumos,ce moale este...La fel ca parul tau, Itachi...'am gandit lasand o lacrima sa cada.
*End of flashback*
"Zau! Dar pierduta esti fato!!" zise Eric dand din cap dezaprobator
"Hăă?" am intrebat buimaca.
"Ziiiceeeaaaam : Daca tot ai de gand sa o iei la fuga spre Konoha poate ai vrea sa-mi spui si mie de ce. Ai luat-o efectiv la fuga inspre 'nicaieri' si nu ai scos nici macar o vorba!. Si asta m-a facut sa-mi pun intrebari. Ori: a. creierul tau a fost mancat de maimute carnivore si transportat intr.o dimensiune paralela de unde se intoarce acum pe bucatele, ooooriiiii..." se opri uitandu-se la mine ranjind malefic "ori ai probleme cu dragostea! Ia zi! E tot Uchiha ala....cum l-o chema..."demonul asta stia cum sa scoata lumea din pepeni
"Oh, mai taci odata Eric!" am zis eu uitandu-ma cat se poate de fioros la el
"Deci asta este! Pe bune as merita un premiu la cat de bun sunt...pe langa premiul pentru cel mai aratos, cel mai destept,cel mai curajos.."
"si cel mai modest!" l-am oprit luandu-i tonul lui sarcastic. "Nu ai ghicit nimic,n-are nici o legatura cu Itachi.Ma intorc in Konoha pentru a-mi vedea verisorul. Am facut o promisiune ca orice s-ar intampla o sa am grija de el si ma intrebam daca ii s-o fi intamplat ceva si cum o mai arata.."am zis privind padurea mult cunoscuta ce ducea direct in Konoha.
"Si eu suuunt complet de acord cu tine. Bine inteles ca Itachi nu are nici o legatura cu asta!" zise cu obijnuitul sau sarcasm dandu-si ochii peste cap.
"Esti doar gelos ca nu ai ghicit." am zis eu .
"Ha! Uau! M-ai prins!!" spuse dandu-si ochii peste cap din nou. "Iar tie iti este frica sa-ti recunosti proprile sentimente."
Am tresarit. De ce ma cunostea asa bine? Da este adevarat: Ma gandeam la Itachi si este adevarat ca inca tin la el mult...Defapt...Ah,firar: IL IUBESC!! inca...
Am pufnit."Da sigur!" am zis ignorandu-l.
Zambi triumfator.
"Si mie imi e dor de Konoha!" zise privind cerul visator... Mi.era frica sa ma intorc,dar chiar nu puteam fugi la nesfarsit.Asta era ceva ce trebuia sa fac demult.
Nextul:
"Unde ai de gand sa mergi?" intreba Eric vazand ca ma ridic de pe iarba si plec undeva, dar nu inspre casa.
"Ma intorc in Konoha." am zis rece si incet dar stiam ca urechile sale ascutite m-au auzit.
"Ceeee!? Nuuuu teeee auuuuddd!!!" tipa el cat sa se auda la 10 km. Dand din cap fara sa creada un cuvant.
"Ma. Intorc.In.Konoha." am zis mai tare accentuand fiecare cuvant
"Poti sa repeeeti?! Nu am inteles bine!!!" urla din nou.
"Eric!!" am zis enervata de sarcasmul lui.Mereu era sarcastic cand nu trebuia.
"Bine bine! Oh,tu,atat de fioroasa Hikari!" spuse ridicand mainile mari si rosi in semn de 'ma predau'. "Doar ca tu nu te-ai mai intoarce acolo decat daca te-ar omori si ti.ar târí cadavrul...si chiar si atunci te-ai ridica din mormant si ai cotonagi pe toata lumea pentru ca au facut acest fapt marsav." spuse nepasator privindu-si unghile proaspat taiate si date cu lac negru.Am oftat
"Eric.."
"Iti aduci aminte ce s-a intamplat ultima data cand ai fost acolo?" spuse fara sa ma lase sa imi termin propozitia. Bine inteles ca imi aminteam. Uhh.. Dintre toate lucrurile care mi s-au intamplat in viata(si nu au fost putine) asta m-a ranit cel mai tare.
*Flashback*
'Konoha!Ce dor mi-a fost de tine!' am gandit un zambet slab intiparindu-mi-se pe buze. Am intrat privind fetele pe care le uitasem de mult sau altele pe care nu le stiam.Toate privirile se indreptasera spre mine.
"Hei ea nu e...." "Nu,nu se poate" "Ce fata frumoasa!" am auzit slab dintre susoteli.Le-am ignorat pe toate. L-am vazut pe Asuma vorbind cu Kurenai. Am zambit larg simtindu-ma nu stiu...acasa. Eu am fost apropiata de familia Sarutobi de cand unchiul si matusa au murit. Al treilea hokage s-a oferit sa aiba grija de mine si mama atata timp cat am ramas singure si triste si cu o mana de om pe cap... acela fiind varul meu: Naruto Uzumaki.
Insa ne descurcam...Urmau sa fie vremuri si mai grele si aveam sa trecem peste. Insa nu-l puteam avea pe Kiuby. Mai marii satului au decis ca Naruto sa locuiasca singur si sa nu se afle ca al 4-lea hokage era tatal sau. Iar noi... cei care ne inrudeam oarecum cu Uchiha eram o amenintare pentru sat daca-l aveam pe kiuby. Nu intelesesem nimic din logica lor atunci si ce ai putea intelege la 3 ani? Ceea ce era clar nu?Naruto nu va sta cu noi iar el nu trebuia sa stie ca noi eram rudele lui. De atunci eu si cu Asuma ne-am inteles perfect si era prietenul meu cel mai bun
"Hei Asuma-kun." am zis eu zambind. Se intoarse ridicand o spranceana in semn de intrebare.
Am zambit si am dat din cap.
"Sunt eu, Hikari Uzumaki!"
Ochii lui se marira.
"Oh,doamne Hikari!! Credeam ca ai murit! Nu te mai recunosc deloc! Ai devenit cu adevarat frumoasap ca Aika!! Ce s-a intamplat? Unde ai fost?" 'Uau! Nu l-am vazut sa spuna atatea fara sa respire!' Eric rase haotic ca de obicei.
"Am fost in tara Norului, unde m-am refugiat pentru o vreme deoarece cautam singuratate si nu vroiam sa intru iar in casa aceea, erau prea multe amintiri." am zislll scarpinandu-ma pe cap. Simtindu-ma incomod sa vorbesc de acea zi. El nu stia ca tatal meu e inca in viata. Stia ca a murit inainte ca eu sa ma nasc si eu nu l-am cunoscut niciodata iar mama a fost ucisa protejandu-ma de niste ninja fugari nici decum de catre tatal meu care nu murise si care vroia sa ma foloseasca pentru a obtine mult dorita razbunare. Schimbare de plan pentru el: Eu cu mama am aflta adevaratele lui intentii.
"Cum ai dus-o in tara Norilor?" intreba Asuma zambindu-mi larg
"Oh,e chiar frumos acolo sa stii. Dar nimic nu se compara cu Konoha,dar daca ai misiuni pe acolo sa treci sa vezi muntele Ray. Este cel mai linistit loc din lume si este extrem de pasnic."
"Inteleg de ce ai mers in tara Norilor, bine tu mereu ai un motiv pentru orice" spuse privindu-ma suspicios.
"Ceva nou pe aici?" am intrebat adresandu-i un zambet Uzumaki originar.
"Pai ar cam trebui sa-ti spun daca tot esti aici. Este legat de Itachi." murmura Asuma
"Oh, chiar vroiam sa trec la el si sa..."
"Nu mai este." ma taie rautacios
"C-c-ce vrei sa zici?" am intrebat cu glas pierit. Sa moara? Nu imi pot imagina o persoana care sa-l bata pe Itachi Uchiha! Decat....
"Si-a ucis clanul si a parasit satul." a zis neutru, fara mic de emotie.
Cuvintele lui m-au izbit atat de tare de credeam ca o sa cad de pe picioare.
"A facut ce?!" am tipat eu cu Eric in acelasi timp.
"Nu ii cunosc motivul,nimeni nu-l stie..." a continuat sa vorbeasca dar eu nu-l mai auzeam.
I-i-itachi...Ce ti s-a intamplat?! Nu puteam sa nu imi amitesc de clipele cand eram impreuna si totul era perfect pentru mine. El era cineva cu totul si cu totul special. Orice facea era magic,superb,grozav. De fiecare data cand imi vorbea ma simteam si eu speciala, eram atat de captivata de el incat am ajuns sa-l iubesc fara sa-mi dau seama. Nu stiu daca era reciproc,insa noi am ramas la stadiul de prieteni foarte buni si el era singurul care stia de existenta lui Madara Uchiha.In el puteam avea incredere. Stiam ca e lafel ca mine: Ar face orice ca sa-i protejeze pe cei dragi si sa gaseasca pacea. Acum,ma simteam tradata,nu il mai cunosteam. Itachi Uchiha nu ar face asta niciodata! El nu este un criminal. Chiar daca intr-adevar si-ar fi ucis clanul trebuie sa aiba un motiv bun. Itachi,la fel ca mine, are intotdeauna un motiv bun in spatele unei actiuni.
Uram Konoha! Nici nu am ajuns bine si deja am aflat ceva ce mi-a ruinat ziua!Imi aduc aminte toate motivele pentru care am parasit Konoha si de ce nu mai vroiam sa ma mai intorc vreodata. Vroiam decat un loc unde sa fie pace,dar pacea...nimeni nu stia cum este cu adevarat,dar eu mi-am jurat ca o sa o gasesc orice ar fi. Si am facut din asta un mod de a trai: Calea mea ninja! Nu voi ucide pe nimeni decat daca nu am cum sa scap altfel cu viata, nu o sa las razbunarea sa ma orbeasca si o sa ii fac pe altii sa inteleaga ca razbunarea nu-ti aduce nimic! Nici macar satisfactie!
Am luat-o la fuga lasandu-l pe Asuma acolo strigandu-ma in zadar. Dar de ce ar face Itachi asa ceva? Oare gena distructiva Uchiha s-a activat si in el. El era aproape perfect....si zic de putine persoane ca sunt ok,dar perfect e ceva extrem de rar la mine
Asa credeam de tata. Am oftat.
Priveam din nou poarta Konohei.' Cum s-a ajuns la asta,Itachi?'. Atunci a cazut usor o pana neagra de cioara.Am luat-o in mana strangand-o tare.'Ce negru frumos,ce moale este...La fel ca parul tau, Itachi...'am gandit lasand o lacrima sa cada.
*End of flashback*
"Zau! Dar pierduta esti fato!!" zise Eric dand din cap dezaprobator
"Hăă?" am intrebat buimaca.
"Ziiiceeeaaaam : Daca tot ai de gand sa o iei la fuga spre Konoha poate ai vrea sa-mi spui si mie de ce. Ai luat-o efectiv la fuga inspre 'nicaieri' si nu ai scos nici macar o vorba!. Si asta m-a facut sa-mi pun intrebari. Ori: a. creierul tau a fost mancat de maimute carnivore si transportat intr.o dimensiune paralela de unde se intoarce acum pe bucatele, ooooriiiii..." se opri uitandu-se la mine ranjind malefic "ori ai probleme cu dragostea! Ia zi! E tot Uchiha ala....cum l-o chema..."demonul asta stia cum sa scoata lumea din pepeni
"Oh, mai taci odata Eric!" am zis eu uitandu-ma cat se poate de fioros la el
"Deci asta este! Pe bune as merita un premiu la cat de bun sunt...pe langa premiul pentru cel mai aratos, cel mai destept,cel mai curajos.."
"si cel mai modest!" l-am oprit luandu-i tonul lui sarcastic. "Nu ai ghicit nimic,n-are nici o legatura cu Itachi.Ma intorc in Konoha pentru a-mi vedea verisorul. Am facut o promisiune ca orice s-ar intampla o sa am grija de el si ma intrebam daca ii s-o fi intamplat ceva si cum o mai arata.."am zis privind padurea mult cunoscuta ce ducea direct in Konoha.
"Si eu suuunt complet de acord cu tine. Bine inteles ca Itachi nu are nici o legatura cu asta!" zise cu obijnuitul sau sarcasm dandu-si ochii peste cap.
"Esti doar gelos ca nu ai ghicit." am zis eu .
"Ha! Uau! M-ai prins!!" spuse dandu-si ochii peste cap din nou. "Iar tie iti este frica sa-ti recunosti proprile sentimente."
Am tresarit. De ce ma cunostea asa bine? Da este adevarat: Ma gandeam la Itachi si este adevarat ca inca tin la el mult...Defapt...Ah,firar: IL IUBESC!! inca...
Am pufnit."Da sigur!" am zis ignorandu-l.
Zambi triumfator.
"Si mie imi e dor de Konoha!" zise privind cerul visator... Mi.era frica sa ma intorc,dar chiar nu puteam fugi la nesfarsit.Asta era ceva ce trebuia sa fac demult.