[Naruto] Simbolul iubirii (SasuSaku)

[Lexxu]

[Lexxu]

[uchiha_blood_angel]

Hello! :-)
Interesant fic! Ideea este foarte buna, iar in ceea ce priveste greselile, ei bine... nu ai asa ceva din niciun punct de vedere. Singurul lucru pe care cred ca ai putea plusa insa putin mai mult sunt descrierile. Te avanti curajos in descrieri foarte bune, dar pe la jumatatea lor mi se pare ca te retragi prea brusc. In schimb, imi place ca alegi corespondente intre sentimentul propriu zis si felul in care el se relecta la exterior, fara a-l exemplica insa. (Negarea - distruge teoretic nu si practic, ura - zdrobeste -> la fel.)
Interesant e si felul in care spre deosebire de alte fic-uri sau de anime, ai inversat rolurile: Sakura e fiara care rage iar Sasuke cel care se sfieste si nu doreste sa o deranjeze cu sentimentele lui dar asta inca de la inceput.
Foarte frumos! Astept continuarea! ;;)

[Ada]

Hei :3.

Mi-era dor sa citesc un fic Naruto si cum in ultima vreme am redevenit un fan SasuSaku, l-am ales pe-al tau. Am citit acum cateva zile primul capitol si ma bucur ca l-ai postat si pe-al doilea ca sa-ti las un comentariu mai lung.
Buun. De ce-am ales fic-ul tau? Well, mi-a placut acel mic prolog cu descriere de la inceput, in loc de "Buna! Numele meu e Sasuke Uchiha, am x ani, sunt cel mai tare din parcare, toate fetele ma vor, dar eu sunt rau si rebel, oh daa!" :)). Se vede ca ai mai scris, ai deja experienta si incepi sa-ti conturezi un anume stil.
Descrierea e buna, dar mereu e loc de mai bine! Cum zicea si uchiha_blood_angel, du-o pana la capat! Nu exagera cu descrierea, dar cateva pasaje bine puse la punct sunt binevenite oricarui fic.
Ideea inca nu mi se pare originala, dar sper ca peste cateva capitole sa ma surprinda in mod placut. Personajele la liceu, Sakura eleva noua... e deja ceva foarte intalnit, asa ca nu strica sa ne suprinzi cu niste idei proprii. Si mi se pare ca Sasuke s-a indragostit prea devreme de Sakura, dar e doar parerea mea.
De apreciat si cum inchei capitolele, pe mine cel putin m-ai lasat in suspans.
Cateva greseli de ortografie/punctuatie:
* "-[space]...[space]dar[,]iubitule, mai bine veneai la mine."
* "in interioru-mi distrus" Nu-mi place cum suna acel "-mi", parca te "zgaltaie" la creier. Suna mai bine "interiorul meu" sau chiar simplu "interiorul".
* cateva propozitii incepute fara Caps Lock.
Nu stiu daca mai sunt si altele, pe astea le-am remarcat. Nu uita ca e foarte important cum asezi textul in pagina si incearca sa eviti greselile de punctuatie, asa lasi o prima impresie mai buna pentru un potential cititor. La tine nu sunt probleme grave, dar e bine sa ai mai multa grija pe viitor.

Din nou. Acum mai mult ca niciodata imi doream sa-l ucid pe fraierul de la parter. Cuceritorul Uchiha!

Ja, ja, ja, ja <3!! Itachi-kun e cel mai tare! In your face, Sasuke!
Dar de-ajuns cu supe-mega-obsesia mea pentru Itachi-kun, eu iti urez bafta si astept urmatorul capitol :3.

Ada.

[RalucaGabor]

Imi place mult cum descrii tot....si ca ai facut perechea ItaSaku desi se pare ca micutul Sasuke este destul de gelos dat totusi cum sa ii vorbeasca asa totusi ii o fata....ce comportament frumos....zice el ca a duruto pe ea dar mai tarziu tot pe el il va durea mai rau .... :ha:....Dak te rog ai putea sa ma anunti cand postezi nextul....Mersii :* ...Spor la scris....
~Sayonara~

[Lexxu]

Ihaaa. Am aterizat si eu pe aici cu capitolul nou. *(putina drama combinata cu amuzament)* >:) sper sa va placa:>. Itachi is minee <3!
Ah si, multumesc mult pentru comentarii. Apreciez prezenta voastra si ma bucur ca va place. Sper sa nu va dezamagesc:3. Sper sa aduc mai repede capitolul urmator.

Atentie: dialog cam mult, dar necesar.

Chapter 3
Sasuke's pov

Nu dura mult pana ce linistea se asternu peste tot in casa, singurele zgomote fiind facute de micile creaturi de noapte. Stateam sprijinit de pervazul geamului, lasandu-mi privirea negricioasa sa cuprinda peisajul din gradina. O gradina plina de trandafiri sangeri si albi, asa cum ii placeau idiotului de fratemiu, intre ei putandu-se observa un leagan.
Imi facea placere sa merg cateodata si sa ma las in voia vantului, sa ma relaxez, dar acum nu puteam. Nu-mi puteam parasi "sanctuarul" dupa ce am spus vrute si nevrute. Cerul parea trist si negru precum sufletul meu. Parea ca vroia sa se descarce prin vesnici picuri de ploaie, transparenti si reci. Avea nevoie sa planga...
Mi-am intors privirea spre perna albastra ce-mi gazduise chipul. Era umeda, invelitoarea de culoare marii find si ea sifonata. Am plans. Am plans ca un idiot ce sunt. Am plans pentru o femeie... Incotro se indreapta lumea asta?
Daca stateam sa ma gandesc putin si sa analizez situatia, intreaga mea camera era un dezastru. Patul candva aranjat frumos era ravasit, de parca in urma cu cinci minute tocmai mi-am terminat "treaba" cu vreo puicuta. Fumul de tigare intampina peretii imaculati, imbratisandu-l, daruindu-i din mirosul sau inecacios. Nici biroul nu arata prea minunat, deoarece un teanc de harti si caiete aruncate neglijent sedeau pe el, dandu-i o aura dezordonata.
M-am intors la geam, ducandu-mi doua degete la tample intampinandu-le cu un masaj relaxant. Oftam din ce in ce mai des si devenea enervant. In momente ca astea detest dragostea, iubirea si tot ce tine de ele. De ce? De ce naiba a trebuit sa pun ochii pe vreo fata? Pe ea? ma intrebam, insa nimeni nu raspundea si nici nu avea s-o faca. Eram singur. Ma simteam singur.
Acum simteam intr-adevar cum singuratatea dorea sa ma inconjoare ca o patura protectoare, in timp ce sentimentele de vina isi faceau loc in inima mea. Si de ce sa ma mint? Eram vinovat si sunt.
Trageam cu putere din tigara ce-o tineam intre doua degete, tinand un timp fumul in piept, apoi dandu-i drumul in aer.
- Hei, Naruto, cand ai de gand sa iti areti moaca? mi-am lasat vocea auzita, aruncandu-i jumatatea de tigare, aplecandu-ma usor peste pervaz.
Blondul ma privea amuzat, stand catarat in ciresul batran de la geamu' meu. Uneori avea prostul obicei de a-mi face vizite neanuntate si, din cate se putea observa deloc normale. Ce om intreg la cap se strecoara precum un intrus ca sa-si vada prietenul cel mai bun?
- Yo! ma saluta, facandu-mi cu ochiul. De cat timp stiai ca-s aici? ma intreba curios, aruncand chistocul de la tigara. Pareai prea prins in ganduri...
Am oftat.
- De cand ai zis "ma pis pe mine". Sper ca nu te-ai usurat pe aici ca altfel-
- Prea tarziu, ma anunta, zambiindu-mi vinovat.
- Esti un...
- Idiot? Cretin? Prost? intreba imitandu-mi atat vocea cat si gesturile.
L-am aprobat cu o miscare afirmativa a capului, poftindu-l inauntru. De obicei l-as fi expediat imediat acasa, insa simteam ca vizita lui nu era pentru nimic. Simteam tensiunea ce-l inconjura precum un scut invizibil. Era prea deranjanta ca sa nu o observ sau s-o trec cu vederea. Super. De parca problema mea nu mi-ar fi de ajuns, acum mai apare si asta. Sper doar ca nu e ceva foarte grav, ca altfel il casapesc in bataie.
- Ce dracu' s-a intamplat aici, amice? Camera asta arata de parca cineva -spuse accentuand cuvantul, privindu-ma scurt- ar fi facut sex nebun peste tot. Concluziona el, trezindu-ma brusc din ganduri. A trecut Karin pe la tine? ma intreba, zambindu-mi cu subanteles, dandu-mi un cot in joaca.
- Karin? Aia e o tarfa si jumatate. Nu am avut contacte cu ea si prefer sa ma lipsesc, i-am marturisit, asezandu-ma sau mai bine spus trantindu-ma pe pat. Care-i treaba? De ce ai venit aici? l-am intrebat curios de raspunsul lui, privind tavanul lipsit de imperfectiuni.
Sincer sa fiu, ma bucur de vizita lui neanuntata. Ma incanta, caci de cand a sosit, aerul inecat in singuratatea amara se risipi, devenind brusc mult mai curat. Sakura. De ce trebuie ca numele ei sa fie inscriptionat in mintea mea? De ce gandurile mele au legatura cu persoana ei, cu actiunile? De ce o vreau atat de mult incat simt ca inebunesc? De ce simt ca o sa ma pierd daca refuz sa-mi cer scuze? De ce dracului o iubesc asa de mult?! Am inchis ochii tinandu-i strans. Vroiam sa mi-o scot din minte, sa redevin eu, sa nu stiu... nu sufar?
De cum am rupt orice imagine cu realitatea m-am trezit hipnotizat de privirea de un verde smarald al adolescentei, de buzele mici si pline, de chipul alb si parul roz bombon. Era inconfundabila si placuta la vedere. Era... a fratelui meu. Am strans din dinti. Itachi! de cum i-am pomenit numele, nenorocitul si-a facut aparitia in spatele ei, imbratisand-o in timp ce ma privea victorios. O atingea! Fir-ai tu sa fii, Itachi!! De ce nu-mi faci o favoare? Daca te-ai sinucide... Nu. Ce vorbesc? Oricat de mult l-as detesta pe dobitoc, oricate mi-ar fura din fata ochilor, tot nu i-as dori moartea. Imi place sau nu, e fratele meu, iar Sakura... ea este femeia lui.
- Nu am voie sa-mi vizitez prietenul din cand in cand? ma intreba blondul, aducandu-ma cu picioarele pe pamant, a doua oara pe ziua de azi.
Am scuturat din cap discret.
- Hai lasa mistourile. Stim amandoi ca nu asta e motivul pentru care ai venit la mine. Deci, care-i baiu'? l-am intrebat, prefacandu-ma ca sunt bine. Prefacandu-ma ca sunt eu si nimeni altcineva, caci, intr-un mod straniu ma simteam strain mie. Il priveam, studiindu-i trasaturile fine, placute ochiului, atat cat si reactiile ce-l dadeau de gol. Lovea cu piciorul drept o portiune a parchetului, facand un sunet usor enervant.
Ofta.
- Am lasat in Hinata, ma informa, plecandu-si chipul.
- Asa si?
- E gravida.
Cand i-am auzit raspunsul aproape ca ma bufni rasul. Am considerat ca glumeste, asa ca l-am batut prieteneste pe umar, spunandu-i ca e bun la asa ceva, insa din pacate nu glumea. Era mai sincer ca niciodata si, printr-o singura privire reusi sa ma tulbure mai ceva ca Sakura. Seriozitatea si parerea de rau domneau in lagunele sale, triste si fricoase, nestiutoare si confuze.
- Poftim?! fu' tot ce am reusit sa scot pe gura, caci uimirea nu lasa loc de altceva.
- Ajuta-ma, Sasuke! rosti, privindu-ma rugator.
Mi-am inclinat capul in sens afirmativ, aprobandu-l. Il voi ajuta si inca cum... Doamne ajuta! Eram pe cale sa comitem cea mai mare grozavie dintre toate. Eram pe cale sa comitem o crima...

[RalucaGabor]

Ms mult ca mai anuntat de next :* ............deci a fost asa de amuzant capitolul asta =)) ce prostie a facut si Naruto .... si ce ganduri nebune are Sasuke... in fine te descurci foarte bn....ar fi dragutz dak ai putea posta mai repede nextul....dar sincer merita asteptarea :P
spor la scris
~Sayonara~

[uchiha_blood_angel]

Am aparut cam tarziu si regret nespus, dar se pare ca surpriza a fost pe masura.
Capitolul a fost mai haios si in acelasi timp mai dramatic decat ma asteptam si decat ne-ai avertizat, insa a fost foarte interesant. Ai avut si doua greselute - areti (arati) si subanteles (subinteles) - in rest a fost perfect. Chiar daca a predominat dialogul, descrierea pot spune ca e mai "sigura pe ea."
Ce sa-ti mai spun? :)) Felicitari si astept urmatorul capitol, ce-i drept, ma cam "ingrijoreaza" problema lui Naruto si felul in care se gandeste Sasuke sa il ajute sa o rezolve.
Spor la scris! :*

[Roxy_the_dark_angel]

Ti-am citit ficul si este grozav, este o idee originala. M-am indragostit de ficul tau de cand l-am citit prima oara deci te rooooog pene nextul!!!!!!!

[Lexxu]

Si uite ca intr-un final apare si Sakura (facand referire la faptul ca din perspectiva ei este spus acest capitol). Ma bucur ca va place si sper sa treceti pe aici in continuare. >:D< So' next:

Chapter 4
Sakura's pov

Autovehicolul se misca linistit pe soseaua lucioasa dandu-mi o senzatie usoara de plutire. Urmaream cu atentie peisajul prin geamul transparent, ganditoare.
In ultimele zile m-am inteles super cu fratele iubitului meu, insa o ruptura aparu intre noi din seara aia. Ma gandeam ca imi este prieten, un cumnat extraordinar, dar m-am cam inselat. Mi-a aruncat in fata ca ma uraste sau ma rog, prin usa, producandu-mi rani interioare, micute si intepatoare. Am oftat prelung lasandu-ma sprijinita de scaun. Poate era si vina mea deoarece nu i-am zis despre mine si Itachi.
- Ce este, iubito? Te-am auzit oftand.
Vocea dulce cu o vaga tenta de ingrijorare imi atrasese atentia. M-am intors putand sa-l privesc. Parul ca taciunea ii cadea pe umeri, privirea neagra asemeni unui abis dar calda ma urmarea intrebatoare. Chipul alb ca laptele cerea sa-l ating in timp ce buzele moi pe care le-am gustat de nenumarate ori ma implorau sa le dau ce merita, sa le mangai bland cu ale mele.
Era frumos ca intotdeaua, era al meu. Am scuturat din cap astfel reusind sa scap din transa, zambindu-i cald.
- Nu, n-am nimic iubitule. De ce te ingrijorezi din cele mai marunte lucruri? l-am chestionat curioasa.
Rase usor, lipindu-si buzele de fruntea mea apoi sopti.
- Pentru ca esti iubita mea. Numai a mea.
Vocea patrunzatoare ma cutremurase. Credeam ca m-am obisnuit cu cuvintele dulci, sarutarile si intamplarile romantice de care aveam parte alaturi de brunet. Il adoram si stia asta. Tot ce speram din tot sufletul era ca... sa nu ma dezamageasca si el precum alti.
- Doar a ta, i-am zis strangandu-l de brat.

Restul drumului l-am parcurs in liniste daca se poate numi asa. Glumesc. I-am povestit despre prietena mea cea mai buna si sarcina ei, lasandu-l masca. Da stiu. Varsta si studiile nu i-ar permite sa faca unul acum, insa cum incapatanarea poate fi si un defect uneori, nu ma asculta nicicum. Nu imi ramane decat s-o sprijin, sa fiu langa ea ca o prietena adevarata ce sunt. E idioata si nebuna, insa tot prietena mea cea mai buna ramane. O iubesc.
- Sakura? Itachi? rasuna o voce in intregul parc atragandu-ne atentia.
O claie de par blond se arata de dupa verdeata impreuna cu o silueta feminina. Erau cei doi porumbei, viitori parinti. Le-am zambit amandurora aventurandu-ma in bratele delicate a fetei.
- Hinata, cum te simti? Te face fericita magarul asta? am intrebat cu o urma de ironie in glas, lovindu-l cu pumnul pe blond.
- Evident, o sa fiu un tata minunat! striga aceasta cu un zambet imens pe fata.
Am imbratisat-o felecitand-o din nou.
M-am eliberat din stransoarea dulceaga, anuntandu-l pe iubitul meu brunet ca mergem la o plimbare ca intre fete si, ca o sa ne intoarcem cat putem de repede. Acesta ma saruta dulce facandu-ma sa-i promit ca o sa avem grija. Desigur. Ce se putea intampla intr-un parc la miezul noptii? mai nimic.
- Hin', nu vreau sa par... nesimtita, dar de ce l-ai ales fix pe idiotul liceului?
Rase.
- Saku, Naruto nu e cum il crede lumea, ma anunta punandu-si o palma pe capul meu.
Am dat din cap urmandu-ne drumul.
Peisajul dinaintea noastra era mirific, frumos, de nedescris! Ce se putea compara cu o plimbare prin parc alaturi de prietena ta cea mai buna in toiul noptii? Nimic. Urmaream in tacere frunzele dansatoare, copacii batrani, simteam vantul cum imi mangaie chipul obosit si, ascultam visele, sperantele si planurile de viitor a brunetei. Era fericita. Nu mai conta nimic... Eram amandoua cu barbatii viselor noastre, ne iubeau. Totusi, fericirea mea era incompleta. Cumnatul meu ma uraste din tot sufletul, baiatul pe care-l credeam prieten... si de ce ma rog? De ce a reactionat asa urat cand m-a vazut alaturi de fratele lui? Nu intelegeam. Eu doar... am uitat sa-i spun despre relatia mea, atata tot. E o greseala asa mare? Voiam sa oftez, insa astfel as fi ingrijorat-o pe Hinata. Nu-i scapa nimic din vedere din pacate.
Dupa o plimbare lunga, ne-am gasit locul de "barfe" pe o bancuta din inima parcului. La prima vedere parea ca lemnul mai are putin si se prabuseste sub o anumita greutate, insa noi fara sa luam in seama acest detaliu ne-am facut comode acolo continuandu-ne povestile. Eram multumita de fericirea brunetei si invidioasa intr-un fel. Voiam si eu o astfel de fericire, dar nu un copil. Vroiam sa ma inteleg cu brunetul ala incapatanat din nou. Am oftat.
- S-a intamplat ceva? doar eu vorbesc...
- Nu, mai nimic, te ascultam. Continua.
Inainte sa mai poata rosti vreun cuvant, o impuscatura se auzi din apropiere, pantecul fiindu-i strapuns de un glonte minuscul, sangele tasnindu-i, patandu-i hainele.
- Sakura?! imi rosti numele prabusindu-se in bratele mele.
O priveam ingrozita, socata, neputand sa misc un deget. Daca acum un minut fusesem fericita si bucuroasa, acum sunt distrusa si neputincioasa. Privirea de un lila superb era goala, era inconstienta... speriata si acum. Buzele-mi micute mi s-au miscat din proprie vointa, pe ele pasind un nume familiar.
- Sa-su-ke... ajutor!!
Tremuram din toate incheieturile precum o pisica speriata, incapabila sa ma misc. Unde e Sakura dura? Unde era cand aveam nevoie de ea?! Unde!
Fara nici un gand in plus am lesinat din cauza socului.