20-08-2012, 05:06 PM
Stiu ca capitolul 4 a fost cam scurt, dar o sa ma revansez. ;)
As putea spune, ca pentru mine nu a fost asa de usoara viata. Am avut o copilarie urata, un viitor la fel de agitat, plin de durere si de ingrijoare, incat am cazut si la intrebarea : De ce m-am mai nascut ? Stateam pe canapea cu fostul meu iubit, uitandu-ne unul la altul. Deodata, il vad picand in bratele mele cu ochii intre-deschisi, respirand greu. Nu prea mai avea puls. Repede fug in camera sa caut telefonul sa sun la salvare. Nu-l gaseam. Daca as fi un telefon, unde as fi ? Il mai caut, si il gasesc in geanta lui de serviciu. Rasuflu zgomotos si formez numarul. Haide, Naruto, mai rezista putin !
- Va fi bine ? intreb doctorul ingrijorata. Se uita la mine cu o privire " wtf ? " cand ma vazu cum arat, si cat de jegoasa sunt. Stiu, stiu. Acum sa trecem la partea importanta. Cum se simte el. Doctorul isi scutura capul, si imi spuse pe un ton grav, dar destul de bland.
- Domnisoara, va fi bine. Nu avem motive de ingrijorare. Decat, ca a facut un infart de la prea mult stres. De acum inainte, sa aveti grija sa nu i se faca multa agitatie, mereu sa fie calm, si asa nu va exista mai multe probleme. Puteti intra sa-l vedeti, dar nu-l deranjati, are nevoie de multa odihna sa-si revina complet. Maine, il puteti externa. Dau din cap intelegand gravitatea problemei. Am sa am grija de el, si nu vreau sa mai risc inca un infart, sau si mai rau. Nici nu vreau sa ma gandesc ce i s-ar putea intampla daca .. Imi scutur capul, lasand gandurile sa zboara in alta parte, intrand in sala unde el doarme atat de dulce precum odinioara. Ma asez langa el, mangaindu-l pe cap, pupandu-l incet pe obraz ca sa nu-l trezesc. Isi ridica mana in sus, vrand parca sa ma mangaie, de parca eu as fi cea bolnava. Dau din cap negativ, cu un zambet mare pe fata, lasandu-i manuta jos. Era precum un copilas ce are de suferit. Ii iau mana intr-a mea si i-o strang cu putere. O lacrima i se prelingea pe fata. I-o sterg rapid, spunandu-i ca acum e bine, si totul se va rezolva. Alte surate micului cristal isi facu aparitia.
- Gata, gata ! Acum totul e in rgeula. Nu mai ai motiv sa-ti faci griji, sau sa plangi ! Am uitat de tot ce se intamplase inainte, si asa sper sa faci si tu ! Uita totul. Hai s-o luam de la zero, vrei ? Zambesc marinimos, stand la pieptul lui. Acesta ma stranse si cu o voce groasa si ragusita, imi spuse :
- Te iubesc ..
Am inceput sa plang, dar fara sa observe cel ce ma tinea strans la piptul lui, parca nemaivroind sa-mi dea drumul vreodata. Vroiam amandoi, sa stam acolo, imbratisati pentru vecie, dar stiam ca este imposibil. Am adormit cu usurinta, ducandu-ma intr-un vis ce mi-a provocat o mare eroare, chiar mare.
Vedeam cum femeia aceea ardea in flacari, tipand dupa ajutor. Un barbat imbracat la patru ace, se duse in casa printre fierbintele flacari. Amandoi plangeau, iar ea era micuta, ascunsa dupa copacei .. plangand incontinu. Ambulanta si pompieri au ajuns prea tarziu, au stins focul .. dar nu si cel din inima ei. Era doar o copila mica, uitandu-se cum parinti i-au fost omorati sub propri ochii. Iar ea, nu avea cum sa-i salveze. Desi, un baietel mai mare se apropria de ea, atingand-o peste cap prieteneste, spunandu-i ca totul o a fie bine. Ea nu credea nimic in spusele acestuia, dar merse cu el pana la o casa uriasa, zugravita intr-o culoarea rosu-inchis foarte aprins, cu geamuri multe, si o usa mare din lemn. Acesta a sunat, iar fetita se puse in spatele baietelului tremurand toata. Blondinul a luat-o in fata, si i-a spus sa intre in casa. Ea a facut intocmai si a dat peste doi batranei, destul de prietenosi, cu zambete largi pana la urechi. Fetita s-a speriat vazand ca in sufrageria destul de spatioasa, era un intuneric de abea vedeai in jur. Batrana a aprins lumina, chicotind. Batranelul a luat-o pe picioare, dandu-i o bombonica roz. Aceasta s-a bucurat enorm, si l-a imbratisat pe bunic, spunandu-i " tata ". S-a rusinat de propria fapta, inrosind toata, iar cei doi radeau cu pofta de micuta printesica. Desi, nu stiau cine sunt cu adevarat, parca ii cunosteau, glasurile i se pareau foarte familiare. Chiar nu-si dadea seama. Pana la urma, aceasta s-a atasat cu timpul de ei, reusind sa-si dea seama ca sunt chiar ..
Ma trezisem intr-o incapere foarte spatioasa, pereti avand o culoare blue, si mi-am putut da seama ca era camera lui Naruto. Eu stiam doar o parte a visului. Pana in momentul in care cei doi parinti ai mei au murit in casa aceea, restul nu-mi aduc aminte de cei doi batranei, sau de tipul blondin care m-a ajutat. In momentul culminant al scenei, eu m-am trezit. Stiu doar ca l-a varsta de zece ani, am fost in spital si era si fratele meu cu mine, iar eu cu el locuiam pana la douzeci de ani. Mi-am intalnit marea iubire, si m-am mutat cu el. Fratele meu inca locuia in apartamentul acela, pana cand a zis ca se muta sau ma rog, pleaca un timp din tara, si l-a vandut. Cum eu m-am despartit de Naruto, nu am mai avut unde sa stau. Nemai stiind ce sa fac sau unde sa ma duc, am ramas in strada, gasind cu greu un loc linistit unde sa dorm.
Acum cred ca iar o sa ma reintorc la vechea mea canapea din parc, patul meu care a fost mereu ocupat de cineva, numai seara nemai fiind nimeni care sa-mi deranjeze " casa ". Nu stiu cum, dar am reusit sa rezist doua luni pe strada. Si cred ca asta o sa o fac incontinuare. Doar fiindca Naruto mi-a zis " Te iubesc .. ! " la spital, nu inseamna ca o sa ma ia si inapoi, sau poate gresesc eu ? Off, de ce este asa de grea viata ? Nu o pot trai si eu frumos ? Trebuie mereu sa ma bantuie anumite lucruri, clipe din trecut. Iar noapte sa visez trecutul, neintelegand mai nimic ? Sper ca totul sa fie bine.
Ma duc tiptil in sufrageria bine luminata, nu e nimeni. Se aud zgomote din alta parte. Din bucatarie. Fug agitata sa vad ce se intampla. Blondul meu pregatea mancare, iar o femeie cred ca in jur de vreo patruzeci si cinci de ani, statea pe un scaun. Era chiar mama lui Naruto, doamna Lee-See Uzumaki. Arata mai bine ca niciodata. Cand ma vazu, imi zambise dulce, dar oricum puteam sa-mi dau seama ca era speriata, din priviri. Probabil la cat de urata si murdara puteam fi acum. Barbatelul ma intoarse cu spatele si ma impinse frumusel pana la baie. Am inteles pana unde vrea sa ajunga.
- Uite, vreau sa faci o baie rapid si sa te pregatesti, ok ? Imi facu dragastos cu ochiul, si pleca inapoi la treaba lui.
Stau vreo cincisprezece minute sa fac o baie calduroasa, sa ma pregatesc vreo zece minute. Imi invart prosopul in jurul corpului. Ies din baie si ii comunic " iubitului " daca are sa-mi dea niste haine, nu conteaza de care, comode. El exagerand la maxim, imi dadu o rochita neagra destul de atragatoare, si niste sosete pana sub genunchi, superbe. Le imbrac si ma uit in oglinda. Sincer, pentru prima data ma simt frumoasa. Aratam chiar bine. Ma simteam bine. Imi pieptan parul, imi dau cu putin gloss si cu un parfum de trandafiri foarte intens. Amandoi ramasese uimiti, de parca as fi fost nu stiu eu ce frumusete. Naruto zambea fericit, iar mama sa era destul de multumita de cum aratam. Pentru prima data, afisam pe buze un zambet cu adevarat fericit.
Capitolul 5 - Greseala nu se va mai repeta .. Promit !
- Linette -
- Linette -
As putea spune, ca pentru mine nu a fost asa de usoara viata. Am avut o copilarie urata, un viitor la fel de agitat, plin de durere si de ingrijoare, incat am cazut si la intrebarea : De ce m-am mai nascut ? Stateam pe canapea cu fostul meu iubit, uitandu-ne unul la altul. Deodata, il vad picand in bratele mele cu ochii intre-deschisi, respirand greu. Nu prea mai avea puls. Repede fug in camera sa caut telefonul sa sun la salvare. Nu-l gaseam. Daca as fi un telefon, unde as fi ? Il mai caut, si il gasesc in geanta lui de serviciu. Rasuflu zgomotos si formez numarul. Haide, Naruto, mai rezista putin !
*
- Va fi bine ? intreb doctorul ingrijorata. Se uita la mine cu o privire " wtf ? " cand ma vazu cum arat, si cat de jegoasa sunt. Stiu, stiu. Acum sa trecem la partea importanta. Cum se simte el. Doctorul isi scutura capul, si imi spuse pe un ton grav, dar destul de bland.
- Domnisoara, va fi bine. Nu avem motive de ingrijorare. Decat, ca a facut un infart de la prea mult stres. De acum inainte, sa aveti grija sa nu i se faca multa agitatie, mereu sa fie calm, si asa nu va exista mai multe probleme. Puteti intra sa-l vedeti, dar nu-l deranjati, are nevoie de multa odihna sa-si revina complet. Maine, il puteti externa. Dau din cap intelegand gravitatea problemei. Am sa am grija de el, si nu vreau sa mai risc inca un infart, sau si mai rau. Nici nu vreau sa ma gandesc ce i s-ar putea intampla daca .. Imi scutur capul, lasand gandurile sa zboara in alta parte, intrand in sala unde el doarme atat de dulce precum odinioara. Ma asez langa el, mangaindu-l pe cap, pupandu-l incet pe obraz ca sa nu-l trezesc. Isi ridica mana in sus, vrand parca sa ma mangaie, de parca eu as fi cea bolnava. Dau din cap negativ, cu un zambet mare pe fata, lasandu-i manuta jos. Era precum un copilas ce are de suferit. Ii iau mana intr-a mea si i-o strang cu putere. O lacrima i se prelingea pe fata. I-o sterg rapid, spunandu-i ca acum e bine, si totul se va rezolva. Alte surate micului cristal isi facu aparitia.
- Gata, gata ! Acum totul e in rgeula. Nu mai ai motiv sa-ti faci griji, sau sa plangi ! Am uitat de tot ce se intamplase inainte, si asa sper sa faci si tu ! Uita totul. Hai s-o luam de la zero, vrei ? Zambesc marinimos, stand la pieptul lui. Acesta ma stranse si cu o voce groasa si ragusita, imi spuse :
- Te iubesc ..
Am inceput sa plang, dar fara sa observe cel ce ma tinea strans la piptul lui, parca nemaivroind sa-mi dea drumul vreodata. Vroiam amandoi, sa stam acolo, imbratisati pentru vecie, dar stiam ca este imposibil. Am adormit cu usurinta, ducandu-ma intr-un vis ce mi-a provocat o mare eroare, chiar mare.
Vedeam cum femeia aceea ardea in flacari, tipand dupa ajutor. Un barbat imbracat la patru ace, se duse in casa printre fierbintele flacari. Amandoi plangeau, iar ea era micuta, ascunsa dupa copacei .. plangand incontinu. Ambulanta si pompieri au ajuns prea tarziu, au stins focul .. dar nu si cel din inima ei. Era doar o copila mica, uitandu-se cum parinti i-au fost omorati sub propri ochii. Iar ea, nu avea cum sa-i salveze. Desi, un baietel mai mare se apropria de ea, atingand-o peste cap prieteneste, spunandu-i ca totul o a fie bine. Ea nu credea nimic in spusele acestuia, dar merse cu el pana la o casa uriasa, zugravita intr-o culoarea rosu-inchis foarte aprins, cu geamuri multe, si o usa mare din lemn. Acesta a sunat, iar fetita se puse in spatele baietelului tremurand toata. Blondinul a luat-o in fata, si i-a spus sa intre in casa. Ea a facut intocmai si a dat peste doi batranei, destul de prietenosi, cu zambete largi pana la urechi. Fetita s-a speriat vazand ca in sufrageria destul de spatioasa, era un intuneric de abea vedeai in jur. Batrana a aprins lumina, chicotind. Batranelul a luat-o pe picioare, dandu-i o bombonica roz. Aceasta s-a bucurat enorm, si l-a imbratisat pe bunic, spunandu-i " tata ". S-a rusinat de propria fapta, inrosind toata, iar cei doi radeau cu pofta de micuta printesica. Desi, nu stiau cine sunt cu adevarat, parca ii cunosteau, glasurile i se pareau foarte familiare. Chiar nu-si dadea seama. Pana la urma, aceasta s-a atasat cu timpul de ei, reusind sa-si dea seama ca sunt chiar ..
Ma trezisem intr-o incapere foarte spatioasa, pereti avand o culoare blue, si mi-am putut da seama ca era camera lui Naruto. Eu stiam doar o parte a visului. Pana in momentul in care cei doi parinti ai mei au murit in casa aceea, restul nu-mi aduc aminte de cei doi batranei, sau de tipul blondin care m-a ajutat. In momentul culminant al scenei, eu m-am trezit. Stiu doar ca l-a varsta de zece ani, am fost in spital si era si fratele meu cu mine, iar eu cu el locuiam pana la douzeci de ani. Mi-am intalnit marea iubire, si m-am mutat cu el. Fratele meu inca locuia in apartamentul acela, pana cand a zis ca se muta sau ma rog, pleaca un timp din tara, si l-a vandut. Cum eu m-am despartit de Naruto, nu am mai avut unde sa stau. Nemai stiind ce sa fac sau unde sa ma duc, am ramas in strada, gasind cu greu un loc linistit unde sa dorm.
Acum cred ca iar o sa ma reintorc la vechea mea canapea din parc, patul meu care a fost mereu ocupat de cineva, numai seara nemai fiind nimeni care sa-mi deranjeze " casa ". Nu stiu cum, dar am reusit sa rezist doua luni pe strada. Si cred ca asta o sa o fac incontinuare. Doar fiindca Naruto mi-a zis " Te iubesc .. ! " la spital, nu inseamna ca o sa ma ia si inapoi, sau poate gresesc eu ? Off, de ce este asa de grea viata ? Nu o pot trai si eu frumos ? Trebuie mereu sa ma bantuie anumite lucruri, clipe din trecut. Iar noapte sa visez trecutul, neintelegand mai nimic ? Sper ca totul sa fie bine.
Ma duc tiptil in sufrageria bine luminata, nu e nimeni. Se aud zgomote din alta parte. Din bucatarie. Fug agitata sa vad ce se intampla. Blondul meu pregatea mancare, iar o femeie cred ca in jur de vreo patruzeci si cinci de ani, statea pe un scaun. Era chiar mama lui Naruto, doamna Lee-See Uzumaki. Arata mai bine ca niciodata. Cand ma vazu, imi zambise dulce, dar oricum puteam sa-mi dau seama ca era speriata, din priviri. Probabil la cat de urata si murdara puteam fi acum. Barbatelul ma intoarse cu spatele si ma impinse frumusel pana la baie. Am inteles pana unde vrea sa ajunga.
- Uite, vreau sa faci o baie rapid si sa te pregatesti, ok ? Imi facu dragastos cu ochiul, si pleca inapoi la treaba lui.
Stau vreo cincisprezece minute sa fac o baie calduroasa, sa ma pregatesc vreo zece minute. Imi invart prosopul in jurul corpului. Ies din baie si ii comunic " iubitului " daca are sa-mi dea niste haine, nu conteaza de care, comode. El exagerand la maxim, imi dadu o rochita neagra destul de atragatoare, si niste sosete pana sub genunchi, superbe. Le imbrac si ma uit in oglinda. Sincer, pentru prima data ma simt frumoasa. Aratam chiar bine. Ma simteam bine. Imi pieptan parul, imi dau cu putin gloss si cu un parfum de trandafiri foarte intens. Amandoi ramasese uimiti, de parca as fi fost nu stiu eu ce frumusete. Naruto zambea fericit, iar mama sa era destul de multumita de cum aratam. Pentru prima data, afisam pe buze un zambet cu adevarat fericit.