[Naruto] Jail is my home

[Diz]

Fic redeschis la cererea autoarei.

[Ayumi Michaelis]

Long time, no see:[. Imi cer scuze pentru intarziere, am avut ceva probleme tehnice. Sper sa nu se mai intample.  Si as mai avea ceva de zis, este vorba despre ‘poza’ si ‘tablou’. Am avut ideea asta acum mult timp si pe moment chiar mi s-a parut una buna, insa acum nu mai am aceeasi parere. Totusi am sa incerc sa termin tot ce are legatura ca asta in acest capitol. Chiaar imi doresc sa nu iasa atat de ingrozitor. Imi cer scuze pentru ideea ciudata. Lectura placuta.

Aaa, da, era sa uit *laugh*. Acest capitol este pentru Zuki, careia va rog sa ii urati bun venit ^_^

Capitolul xv
~Pain~

Nu stiu cu ce sa incep. Stau pe canapea, langa fata de care imi place, pe care am sarutat-o acum cateva minute si zambesc ca un idiot. Ce e in neregula cu mine? Doamne, sa ma opreasca cineva. Frate, daca am ceva intre dinti? Sau daca dintii mei sunt urati? Sau daca sunt… retardat? De ce imi pun atatea intrebari? Toate gandurile care imi trec prin cap sunt legate de mine. Ce egoist pot fi. As vrea sa ma uit la Konan, as vrea sa ii vorbesc, dar nu imi gasesesc cuvintele. Oare si ea e la fel de nelinistita ca si mine? Sper ca da. Nu imi vine sa cred ca am reusit sa ii transmit cumva sentimentele mele. As fi vrut sa o pot face si prin cuvinte, dar momentan ma multumesc cu atat.

Tusitul lui Konan m-a trezit din visare. Am crezut ca se simte ignorata, asa ca am luat-o de mana si m-am apropiat de ea, vrand sa o sarut. Dandu-si seama de intentia mea si-a retras mana si s-a indepartat de mine. Ce naiba? Am privit-o confuz, nestiind ce se intampla. Ea ma privea incruntata, incercand sa spuna ceva. Apoi a inspirat adanc si a vorbit.
- Inainte de a incepe alta discutie, hai sa o terminam pe precedenta. Ai de dat o explicatie in legatura cu Orochimaru.
Da, mi se pare corect. Fata vrea sa stie, nu e ca si cum ar evita sa vorbeasca despre posibila noastra relatie. Cu siguranta nu e asta.
- Nu e un subiect prea placut, deci am sa incerc sa termin rapid. Pentru Orochimaru femeile sunt ca niste trofee, sa zicem. Desi momentan e un mafiot nemilos, in trecut a fost un disgner vestimentar. Mereu era tensionat in timpul prezentarilor noilor colectii. Tot timpul le spunea modelelor sale ca fie cu zambetul pe buze, dar in acelasi timp sa pastreze si o atitudine profesionista.

- Stai putin, zise Konan putin confuza, vorbim despre acelasi Orochimaru? Pare total diferit de cel din prezent.
Toti au reactia asta atunci cand incepem sa povestim. Si la inceput este interesant. Dar sfarsitul nu e atat de placut. In fine, sa continui.
- Cum spuneam, era pasionat de ce facea. Ca orice designer avea un manechin favorit. O tanara inalta, cu parul lung rosu-sangeriu, ochii de un albastru intens exprimand doar bunatate. Stiu ca nu am descris-o prea bine, dar nu ma pricep. Numele tipei era Kushina si trebuie sa recunosc, era foarte frumoasa. Insa amanuntul important pe care trebuie sa il reti este ca Orochimaru nu si-ar fi dorit o relatie strict profesionala, ar fi vrut mai mult, insa existau multi factori care le puneau bete in roate.
Am vrut sa trec mai departe insa Konan ma privea ciudat, asa ca m-am oprit si am ascultat ce avea de zis.

- Tu vrei sa zici ca aceasta Kushina chiar avea de gand sa fie cu Orochimaru? Avea probleme cu ochii saraca fata?
- Stiu ca acum amicul nostru veninos nu arata prea bine, dar in tinerete era ‘idolu’ la femei’, am spus chicotind. Acum lasa-ma sa termin. Desi o sa sune ciudat, cel care le impiedica foarte mult relatia era sotul Kushinei, apoi venea diferenta de varsta dintre cei doi. El era mai mare decat ea cu 10 ani. De asemenea Kushina nu ar fi putut divorta deoarece avea un baietel de 2 ani. Adica stai, nu intelege gresit, tipa isi iubea si sotul si copilul, insa nu o duceau prea bine. A crezut ca daca ar avea o relatie cu seful ei, acesta ar ajuta-o sa ajunga un fotomodel mai cunoscut si astfel ar fi facut rost de mai multi bani. La inceput a fost doar o joaca pentru ea, dar treptat a inceput sa aiba sentimente pentru Orichimaru, sentimente pe care nu a vrut sa le accepte, repetandu-si in minte ca Minato este si va ramane dragostea vietii ei. Si totusi, el era mereu ocupat cu slujba lui si rareori trecea pe acasa, iar cand ajungea avea grija de copil sau repara masina. Nu avea suficient timp si pentru Kushina. Ea se simtea neglijata si normal ca s-a aruncat in bratele lui Orochimaru, care ii acorda mult mai multa atentie.

Am obosit sa tot vorbesc si sa vorbesc . Ma doare gura si tot ce tine de ea. Cred ca am povestit in cea mai proasta maniera posibila. Nu puteam sa rog pe altcineva sa ii spuna? Dar nu cred ca as fi avut pe cine. Ma simt oarecum prost sa vorbesc despre aceste lucruri. Pana la urma este vorba de viata unor persoane reale, nu de un film sau o carte.
- Si de unde stii tu atatea detalii? Ma intreba Konan, privindu-ma suspicios.
- Poti sa fi sigura ca nu inventez. Lasa-ma sa termin, apoi iti raspund la ce intrebari vrei. In familia Uzumaki au aparut diverse certuri. Minato ii reprosa ca nu are suficient timp pentru fiul lor si ca a pus cariera mai presus de orice. Bineinteles ca nu e o idee buna sa te certi cu o femeie deoarece ea mai are tot timpul ceva de zis. Deci Kushina i-a spus la randul ei ca daca el ar fi avut o slujba mai buna nu ar fi fost nevoita sa lucreze in plus si ar fi avut suficient timp si pentru fiul lor. Dar pe masura ce ridica tonul si il jignea mai mult, a inceput sa se simta si ea foarte vinovata pentru ca il insela. Dar si relatia cu Orochimaru devenise destul de serioasa deoarece se implineau 3 ani de cand se iubeau. Iti poti imagina? Sa minti atatia oameni in tot acest timp, cred le-a fost greu amandurora. In fine, ca sa nu mai lungesc atat povestea am sa accelerez putin actiunea. Agentia de modelling din care facea parte Kushina organizeaza o petrecere cu ocazia faptului ca roscata fusese aleasa sa pozeze in revista Vogue. Toata lumea se distra, mai putin ‘sarbatorita’. De ce era trista doar ea stia.

- Scuze ca te intrerup, dar poti sa te grabesti? Nu am toata ziua la dispozitie sa aud povesti despre o persoana pe care nici macar nu o cunosc.
Serios? Eu imi bat aici capul sa povestesc, sa descriu, sa fiu coerent, si ea ce zice? Daca stiam ca o plictiseam nici macar nu mai incepeam. Bine, pai, daca vrea sa scurtez asta am sa fac.
- Bine! Cum vrei tu. Kushina a fost gasita moarta pe balcon. De atunci Orochimaru nu a mai fost la fel. A renuntat la lumea modei si s-a retras intr-un vechi conac de-al familiei sale. Stiu ca a inceput sa picteze portretul Kushinei. Cred ca are o camera plina cu tablouri de-ale ei.
- Stai putin, nu poti sa imi zici pur si simplu ca s-a sinucis, da-mi detalii.
- Nu am spus ca s-a sinucis, am zis ca a murit. Si nu iti zic nimic, tu ai vrut sa ma grabesc. Ideea e este urmatoarea: el nu i-a pictat niciodata ochii, deoarece cand a gasit-o pe balcon e doar zambea si normal ca avea ochii inchisi. A fost foarte socat si s-a blocat, nu putea sa isi aminteasca felul in care privea roscata. De atunci tot cauta o persoana care sa ii aminteasca de ea si astfel sa isi poate termina tablourile. Tu si Sakura ii amintiti de Kushina si la fel ca si celelate dupa ce va incerca sa va picteze si isi va da seama ca tot nu semanati cu roscata, o sa va omoare. Am fost suficient de rapid pentru tine?

Nu a raspuns. Se simte prost pentru ca si-a dat seama ca eu chiar imi dadeam sufletul sa ii povestesc si ea mi-a taiat tot cheful. S-a uitat la mine si pentru un moment a vurt sa isi ceara scuze, dar nu a facut-o. M-am ridicat de pe canapea si am luat o carte din dulapul de langa masa. I-am aruncat-o lui Konan, care a tresarit cand a prins-o. Era confuza si habar n-avea ce e cu cartea aia.

- M-ai intrebat de unde stiu atatea, am zis eu, uitandu-ma pe geam. Cineva a scris o carte dupa aceasta povestioara, care cred ca nu te-a impresionat. Da la pagina 243.
Avand in vedere ca nu ii place cum povestesc, sper ca o va incanta scrisul altcuiva. Pagina pe care i-am indicat-o contine ultima confesiune a Kushinei. Nu stiu de ce ii arat asta, dar cred ca daca i-as fi zis pur si simplu ca au existat o roscat si un tip ciudat care s-au indragostit unul de altul, apoi ea moare si el innebuneste nu ar fi inteles. Acum Konan citeste fragmentul asta:

‘Hei jurnalule, se pare ca ne intalnim iar. Ma bucur ca imi esti alaturi si acum, dupa ce le-am gresit tuturor. Vreau sa iti spun ca ceva ma macina pe dinauntru si nu ma refer la sentimentul de vina, e altceva. Oare e constiinta care ma mustra pentru ca nu i-am fost fidela lui Minato, pentru ca nu am fost o mama buna pentru Naruto si desigur nici un exemplu de urmat? Acum am ce imi doresc, sunt faimoasa si bogata, insa Minato nu a vrut sa isi paraseasca locul de munca. Dar ma bucur ca mi-am atins visul, sunt sigura ca micutul meu Naruto va creste intr-un mediu mai bun decat cel pe care l-am avut eu si isi va avea tot ce va dori. Si pentru toate astea trebuie sa ii multumesc lui, omului pe care am ajuns sa il iubesc. Dar oare pot iubi doi oameni in acelasi timp? Eu sper ca pot. Intr-un fel sunt fericita deoarece simt ca voi scapa de aceasta presiune foarte curand si totul va fi bine. Dar cand ma gandesc ca i-am promis lui Minato ca ne vom iubi mereu, ca vom fi doar noi doi si micutul nostru, chiar ma simt vinovata. Cred ca singurul meu regret e ca nu am fost o Uzumaki pana la capat…’

Cam asta a fost. Konan privea un punct fix undeva in fata ei. A urmat un moment de tacere care a fost totusi spart tot de ea.
- E vorba de mama lui Naruto… Sti, eu credeam ca pot spune ca am trecut prin suferinta pentru ca am renuntat la parintii mei. Si daca stau sa ma gandesc nici nu aveam dreptul sa fac acest lucru. Adica cine sunt eu sa decid cine traieste si cine moare? Eu mi-am ales singura calea pe care am decis sa merg. Dar aceasta Kushina e diferita, tot ce a vrut ea a fost sa iubeasca si sa fie iubita, dar nu cred ca s-a descurcat prea bine cand a trebuit sa se imparta mai multor persoane. Bineinteles ca ce a facut a fost gresit, dar cand stai sa te gandesti e trist… Tot timpul ne dorim ceva, ne straduim din rasputeri sa atingem acel ideal, iar cand in sfarsit visul nostru se implineste pierdem totul atat de usor. Mi se pare nedrept ca ei nu au avut de ales, totul s-a intamplat rapid si nu au mai avut ce face. Chiar ar trebui sa apreciem mai mult ce avem.

- Deci acum am terminat discutia asta, da? Vreau sa stii ca nu ai pentru ce sa iti faci griji deoarece n-am sa-l las pe Orochimaru sa iti faca vreun rau.
Dupa ce am terminat de zis asta am vrut sa o imbratisez, dar din nou m-a respins. M-a privit atent si mi-a spus ca nu are sens ce zic. A spus ca ea are ochii caramizii, nu albastrii ca si Kushina.
- Stiu, am zis eu zambind. Aici nu e vorba de culoare, ci de expresie. Iar tu poti avea cea mai induiosatoare privire atunci cand vrei.
De ce ma simt atat de ignorat? Vreau sa imi multumeasca pentru compliment, vreau sa vina langa mine si sa spuna ca se simte in siguranta in bratele mele si ca nu vrea sa mai plece vreodata de langa mine. Dar nu, Konan imi arunca o privire rece, care nu exprima prea multe, poate doar indiferenta. Sau poate asta e doar in mintea mea. Haide Konan, spune ceva...

Stiu, prea mult dialog. Dar nu prea am avut cum sa evit asta. Chiar imi pare rau. Sper ca v-a placut si ca nu vi s-a parut o pierdere de timp sa cititi asta. See you soon *hug*
P.S: Capitol necorectat
P.S2: Imi cer scuze daca am uitat sa anunt pe cineva :(

[^Ciresica^]

Ciresica la datorie, ca sa nu zici ca nu suntem chit ^^
Pai ce pot sa spun, e interesant capitolul, exista si un dar. E vorba de idee in sine, de cum anume ai legat-o si nu prea e bine. Vreau sa spun ca e un capitol frumos, ai conturat si mai profund sentimentele lui Pain, dar ar fi trebui sa pui accent pe faptul ca roscatul i-a spus lui Konan ca Orochimaru o va omora, adica nu e chiar orice chestie. Dupa ce ai spus asta, tu ai luat-o pe o alta directie, stiu ai vrut sa pui accent pe cat de mult suferea Kushina, insa puteai sa faci acest lucru [ma refer cand Konan a citit din jurnal] in timp ce povestea Pain, sa pui mai intai accent pe Kushina si Orochimaru, iar apoi sa revii usor cu o replica serioasa din partea lui Pain care o anunta pe Konan ca Orochimaru o va omora si cum am spus si mai sus sa pui accent pe acel sentiment de teama al lui Konan, chiar daca povesteai din perspectiva lui Pain. Cam asta a fost mica ta scapre sa ii zic asa, dupa replica lui Pain cu omoratu' ai luat-o pe aratura, dar nu'i nimic. Poti sa remediezi asta in capitolul viitor. In rest mie mi s-a parut toul ok.
Astept nextu` asa ca spor la scris Praji ^^

[Ayumi Michaelis]

Hey^^
In ultimele doua luni nu am mai scris nimic la ficul asta pentru ca m-a cam lasat inspiratia, dar asta nu inseamna ca nu o sa pun alt capitol curand. Maine o sa incerc sa scriu ceva si daca am idei bune am sa incerc sa termin cat mai repede capitolul 16. In caz ca va place ficul asta si chiar va intereseaza cum se termina, sa nu va faceti griji din cauza faptului ca nu voi posta nextul atunci cand vedeti ca a trecut prea mult timp, ca de data asta. 'Jail is my home' e primul meu fic si vreau sa il duc la capat, chiar daca nu o sa mai citeasca nimeni. Dar daca totusi am si cititori e si mai bine. [P.S: scuze pentru greselile de orice fel, e cam tarziu si nu sunt tocmai atenta sau coernta.]

Have a nice day/night

[Erina Ozaki]

Am dat intamplator peste ficul tau cand bantuiam prin ficuri. Si opa ma atras titlul, chit ca este in engleza.
A durat ceva sa citesc, desi nu sunt la curent cu toate capitolele. Nu pot decat sami spun o opinie generala de pana acum. Povestea imi place , chit ca este Naruto, dar nu mai este SasuSaku sau NaruHina sau NejiTen etc, e ceva mai aparte. Unele capitole au fost mai piperate, altele mai banale , monotone. Lipsa de inspiratie avem toti, dar mia placut foarte multe povestea si o urmaresc in continuare. De la mine ai numai stelute albe :* sau puncte albe :)) . Actiunea nu e fugarita de gaste =)) si astept urmatorul capitol. Muuuult succes si idei ! :*



Denissu was here XD

[rovy]

Buna!

Am dat din intamplare peste ficul tau si am doua cuvinte pentru tine: "Prea tare!".

Ideea este noua pentru mine, dar foarte interesanta si captivanta, iar umorul este foarte bun!
In ceea ce priveste actiunea: desi este putin cam grabita pe alocuri, e destul de ok (adica nu e nici ca un ferari ce merge cu 200 km/h, dar nici ca un trabant :)) ).
Greseli de tastare am mai vazut pe alocuri, dar nu sunt cine stie ce.
Singurul lucru care nu imi place este faptul ca am citit si deodata s-a terminat... :(.

Deci, imi place mult ficul tau si sper ca o sa pui next-ul curand.
Succes si spor la scris! :*

[MadalinaMada]

Fic-ul e absolut superb!
Titlul e intersant, atrage atentia si interesul, insa, nici fic-ul nu e mai prejos:)
Sper sa pui in curand continuarea:d

[Ayumi Michaelis]

Hello! Ideile s-au intors:)). Nu stiu daca sunt mai bune decat cele dinainte sau nu, dar macar sunt acum.
Nu e cel mai bun capitol pe care l-am scris vreodata si are cam mult dialog. Scuze…

Capitolul XVI
“This is how I show my love, I made it in my mind because I blame it on my A.D.D. baby”
~Konan~

- Tu esti nebun, nu are pic de logica ce zici! Ochii meu nu sunt albastrii ca ai tipei roscate, sunt caramizii.
- Stiu, a zis Pain zambind. Aici nu e vorba de culoare, ci de expresie. Iar tu poti avea cea mai induiosatoare privire atunci cand vrei.
- Mai devreme mi-ai spus ca Orochimaru o sa ma omoare si acum nu ai nimic mai bun de facut decat sa imi spui ce ochi frumosi am? Ce dracu, trebuie sa plang ca sa vezi ca imi e frica? Nu e un lucru firesc sa te temi atunci cand aflii ca viata iti e in pericol? Zau asa Pain, tu auzi ce zici? Nu e momentul sa ma iei in brate, nici sa imi faci complimente! Nu incerca sa fii romantic cu mine! Arata-mi ca nu trebuie sa imi fie frica cand sunt cu tine, fii barbat!
Poate nu era necesar sa ridic tonul atat de mult? Dar cum sa fiu calma? Ma tem si nu e deloc un sentiment placut. In timp ce Pain spunea porcarii eu imi imaginam in ce feluri as putea fi omorata. Poate Pain nu e enervant de bun, poate asa e normal sa fie o fiinta umana care are sentimente. Eu sunt doar prea ciudata ca sa inteleg asta. Si totusi, in nepasarea mea, doare sa stiu ca nu ii pot intelege pe altii. Dintre toti oamenii, de ce trebuie ca eu sa fiu diferita? Nu merita sa fii special, nu merita! Daca asta e pretul pe care il platesti cand esti unic, atunci as prefera sa fiu normala si sa nu ma deranjeze fiecare gest al lui Pain. Dar cred ca deja e prea tarziu pentru asta.
- Stai putin, zise el pe un ton distant. Cum am ajuns noi la subiectul asta? Tu m-ai intrebat daca simt ceva pentru tine. Eu te-am sarutat si ti-am facut complimente, iar tu continui sa fii distanta… Ce ar trebui sa inteleg? Chiar conteaza ce a zis Oro? Crede-ma, barbatii spun multe si fac putine. Spune-mi ceva, astept o reactive din partea ta. Lasa pentru moment orice alt lucru care iti preocupa mintea, fii atenta doar la mine. Spune-mi ce simti.
- “Ce simt? Simt ca nu mai pot respira, pentru ca esti prea aproape de mine. Si da, ai dreptate, ar trebui sa uit de orice altceva si sa iti spun ca te vreau in toate felurile in care te poate dori cineva. Vreau sa fiu cu tine, sa ma strangi in brate, sa ma saruti, sa imi spui ca ma iubesti si sa nu ma lasi niciodata singura.” Te-ar multumi un raspuns de genu’? Daca da, atunci imi pare rau, nu sunt genul ala de fata.
Ce dracu’, sunt retardata? De ce i-am raspuns asa ironic cand el a fost doar sincer? Sunt atat de fraiera. Nici macar nu sunt in stare sa port o discutie. Cred ca dupa mine ar trebui sa spunem ceva de genu’: “Eu Konan, tu Pain, noi cuplu”. Ce minte primitiva am! Acum ce o sa ii spun? De-ar exista un mod prin care ii pot spune ce cred fara sa folosesc cuvinte sau sa fac ceva. Probabil i-am ranit sentimentele si ar trebui sa imi cer scuze.
- Nu, nu m-ar multumi. Te plac tocmai pentru ca nu esti genul ala, esti diferita. Asa ca spune-mi, tu de ce nu ma placi? Crezi ca sunt urat, nu? O, Doamne, zise Pain uitandu-se in oglinda, chiar sunt urat!
Problema lui nu are treaba cu aspectul fizic. Pain e fraier. Cum poate sa se considere urat? El este unul dintre putinii baieti despre care pot spune ca arata bine. Adica nu doar bine, Pain arata foarte bine. Daca tocmai el e urat, atunci ceilalti cum sunt?
Cineva a ciocanit puternic la usa. Un tanar roscat a intrat in camera. Tinea in mana flori, dulciuri, jucarii de plus si zambea ca un idiot. A incercat din rasputeri sa spuna ceva, dar nu isi mai gasea cuvintele. In timp ce venea in viteza catre Pain i-am observant pierce-ul din urechea stanga. Roscatul era putin nebarbierit si avea un costum impecabil negru, probabil venea de la serviciu. L-a luat pe Pain in brate, de parca nu s-ar mai fi vazut de mult, in timp ce zambetul nu i-a parasit buzele. Nu am vazut niciodata o persoana mai fericita.
Dupa ce i-a dat drumul lui Pain ne-a privit pe amandoi si si-a facut curaj sa vorbeasca.
- Sunt tatic, sunt tatic! a spus aproape nevenindu-i sa creada.
- Esti nebun omule? De cat timp?
- M-au sunat cei de la spital, Ino a nascut o fetita. Fetita mea, omule, copilul meu!
Pe bune? Tipul asta e casatorit si mai are si un copil? Nu pare atat de in varsta. Nu cred ca e mai mare decat mine sau Pain. Deci alti deja si-au gasit jumatatile si traiesc fericiti impreuna. “Jumatatea” mea imi sta in fata si eu nu ii pot spune nimic. Nu sunt buna de nimic, da’ chiar de nimic. Eu nu voi ajunge niciodata sa spun “da” in fata altaralui, de vreun copil nici nu se pune problema. De ce este atat de greu sa ii spun ce simt? Oricum, acum nu mai e momentul.
- Scuze ca ma bag, am zis pe un ton calm, dar nu ar trebui sa mergi la spital sa iti vezi sotia si copilul?
- Sotie? Dar nu suntem casatoriti. Si da, ar trebui sa mergem. De fapt de asta am venit aici. Masina mea a ramas fara benzina chiar in fata casei Hinatei. Si uite ca din nefericire am dat peste voi, a spus roscatul razand. Ai venit cu masina, nu?
- Nu am masina. Stai putin, o sa chem un taxi.
Doamne, stateam si priveam cel mai frumos lucru posibil. Iubita tipului a ramas gravida, a si nascut si el se bucura. Va dati seama? Si nici macar nu sunt casatoriti. Nu cred ca imi pot reveni din soc. Incerc sa imi imaginez doar cat de mult o iubeste si cat de fericit este. Dar nu pot, eu niciodata nu o sa fiu atat de fericita. E trist cand ma gandesc la asta, dar totusi ma bucur pentru roscat.

Cateva minute mai tarziu eram in lift, mergeam la etajul 5. Nu stiu de ce mergeam si eu cu ei, dar eram bucuroasa ca nu am ramas singura.
- Scuza-ma, acum imi dau seama ca nu m-am prezentat. Sunt Sasori, fostul coleg de liceu al lui Yahiko.
- Konan, am spus intinzand mana catre el. Incantata de cunostinta.
- Scuza-ma daca sunt prea indiscret, dar as vrea sa stiu daca esti prietena lui Yahiko.
Este o intrebare foarte buna. L-am privit pe Pain in ochi si el, ca un barbat curajos ce este, si-a mutat privirea in alta parte. Se inrosise tot la fata si cred ca abia astepta sa ajung la etajul respectiv. Ce las e. Si eu ce-ar trebui sa ii spun roscatului? Adica suntem si nu suntem impreuna. Sa o luam logic. Daca ii spun ca suntem doar prieteni am sa-l ranesc pe Pain. Daca ii spun ca suntem mai mult decat prieten o sa fiu eu confuza. Deci intrebarea este: il pun pe Pain pe primul loc sau pe mine? Mi-am dres putin vocea si am raspuns vag.
- Da, suntem prieteni.
- Am inteles. Now, a moment of silence for our brothers in the friendzone!
Amandoi au inceput sa rada. Roscatul chiar se credea amuzant, in timp ce Pian radea mai mult fortat. Intr-adevar, era destul de comic, dar chiar nu imi venea sa rad. Slava Domnului ca am ajuns la etajul respectiv si nimeni nu a mai spus ceva despre asta.
Toti trei am intrat intr-o camera luminoasa cu perdele verzi si draperii crem. Era extreme de primiotare. In pat statea o tipa frumoasa, cu un par blond foarte lung, care tinea in brate un copil cu ochi albastrii. Sasori s-a apropiat foarte emotionat de ele. A vrut sa o ia pe micuta in brate, dar a ezitat. Blonda l-a incurajat si in cele din urma a facut ce isi propusese. Isi privea cu atata dragoste fiica, incat a facut-o pe blondina sa planga. S-a apropiat si mai mult de ea, ia sters lacrimile si a sarutat-o pe obraz. Apoi s-a uitat la bebelus foarte emotionat.
- Nu-mi vine sa cred ca e fetita noastra. E atat de frumoasa si mica si fragila. Cum o sa reusesc eu sa am grija de ea cu mainile astea neindemanatice?
- O sa reusim, noi doi, impreuna.
Apoi s-au luat imbrate. Da, emotionanta scena, dar putin prea siropoasa pentru mine. Pain a zis si el ceva acolo, dupa care le-a spus celor doi indragostiti ca noi ii lasam singuri.
I-am spus lui Pain ca vreau sa iesim rapid din spital, nu imi plac spitalele, ma sperie. Bineinteles ca a facut cum i-am zis si in cateva minute au iesit din curtea spitalului. M-am uitat insistent la el, apoi l-am intrebat ce urmeaza sa facem.
- Pai nu cred ca Jiraiya are vreo treaba cu noi, deci facem ce vrei tu, amice.
- Amice? am repetat eu ca un copil prost care nu intelege semnificatia unui cuvant.
- Pai nu ai spus ca suntem prieteni? Cum ai vrea sa iti spun?
Desi incerca sa ascunda asta, era putin ranit. Ma simteam prost, dar nu aveam de gand sa imi cer scuze. Adica, nu imi gaseam cuvintele portrivite si decat sa zic ceva care suna ca o scuza penibila, ma bine tac de tot. Si totusi, ce zic eu aici? Cu omul asta trebuie sa stau zi de zi, sa il suport. Daca nu o sa vorbim unul cu altul o sa fie al naibii de ciudat. Doamne, ce e cu mine? Dar mai important, ce e cu Pain? Si el pare destul de nelinistit. Deci, avand in vedere ca nu stiu ce sa spun despre asta am sa schimb subiectul. M-am uitat la el si l-am intrebat de ce Sasori la strigat Yahiko. A ras putin, dupa care mi-a raspuns.
- Doar nu credeai ca ma cheama Pain, nu? E doar o porecla.
Nu imi dau seama ce e mai stupid, intrebarea mea sau raspunsul lui? Am trecut peste, apoi i-am zis ca ar fi bine sa mergem sa mancam ceva, muream de foame. A fost de acord. Nu aveam chef de un restaurant sau ceva pompos asa ca ne-am luat niste sanvisuri si am mers intr-un parc. Literalmente mancam ca boschetarii.
- Ai putin ketchup aici.
Da, eu am zis asta. Si aratam catre coltul gurii lui Pain. L-am sters cu degetul, apoi l-am privit in ochi, destul de mult timp, poate prea mult timp. Avea niste ochi albastri frumosi. Asta era un din zilele in care nu isi pusese lentilele de contact mov. Si el ma privea destul de cald. Si privindu-ne unu’ pe altu, am observant ca era din ce in ce mai aproape.
- Ce faci?
- Ce ti se pare ca vreau sa fac?
El m-a sarutat data trecuta. Si vrea sa o faca din nou. Da’ ce crede el, ca eu fac tot timpul ce vrea? Nu si de data asta. Am inchis ochii si l-am sarutat. Da. Eu pe el, nu invers. Avea niste buze atat de moi si catifelate, nu m-as mai fi dezlipit de ele. Eram atat de emotionata, incat nu-mi venea sa cred ca sunt eu. Pain a rupt sarutul si a inceput sa rada. Eu m-am inrosit putin si l-am intrbat ce e atat de amuzant.
- Femeile in general sunt amuzante.
Asta a fost vag. Nu am inteles ce a vrut sa zica si l-am rugat sa imi explice.
- Stiam ca daca incerc sa te sarut iar nu o sa ma lasi si o sa ma saruti tu. Adica orgoliul femeilor e atat de mare.
Dupa care a zambit ca un idiot, adica ce zambet? A ranjit. Se credea foarte intelligent. Pai chiar era, spre deosebire de mine, care am facut exact ce a vrut. Nu imi place sa fiu manipulata. Poate sa fie sigur, o sa ma razbun.
_____________________________________________________________________________
Asta a fost. Sper ca v-a placut. Nu am stat sa il corectez, pentru ca de cateva saptamani tot scriu la capitolul asta si abia asteptam sa il termin si sa postez. O sa il mai citesc peste cateva zile si am sa corectez atunci greselile. Multumesc ca v-ati pierdut vremea citindu-mi ficul ^_^

[^Ciresica^]

Ayumi, mama cand ai de gand sa ne spui concret ca sunt impreuna? Sau asta era ideea de final de capitol? Mah, sincer e destul de seara, imi e foarte somn, asa ca eu o spun direct. In sfarsit dupa... sapte pagini te-ai decis sa ii aduci oficial impreuna. "Now, a moment of silence for our brothers in the friendzone!" Ok, replica asta a fost geniala. <3 M-a bufnit rasu. :)) Stii ce imi place la tine? Faptul ca tu nu i-ai bagat direct intr-o relatie, adica ai stat cateva capitole bune, ne-ai facut o imagine, o iluzie, ai conturat-o, ne sperii pentru un moment cand ei se cearta, apoi revii din nou la "dulcegerii". Asta imi place, ca i-ai facut sa nu fie siguri pe ei. ^^
In general mi-a placut, insa mi se pare ca grabesti prea repede actiunea. Mi-a placut ca ai conturat sentimentele lui Konan cand se uita la Ino si Sasori, ai spus cum se simtea, cum nu facea fata lucrurilor, cum ea nu va fi niciodata atat de fericita. [si va muri singura si trista -replica mea] Totusi dupa ce au iesit din spital si s-au dus in parc, ai putut sa incepi sa descrii... de la tineriii indragostiti care se plimbau pe acolo, la parintii veseli care isi plimbau bebelusii, sfarsind la cuplurile de batrani care inca se iubesc, si sa faci acolo o nostalgie a lui Konan. [deja cred ca ma injuri.] Ideea e ca in parc puteai sa dezvolti mai bine sentimentele ca reactie dupa scena din spital. Dar te inteleg, dupa ce mi-ai spus pe mess motivu`. Abia astept urmatoru capitol, am sa te sacai, nu uita asta. :-"
Cam atat am avut de zic, chiar nu mai stiu ce sa scriu, asa ca noapte buna. ^^

[Erina Ozaki]

bunn am ocazia sa las un comm desi scriu greu la tastatura virtuala. mi sa stricat tastatura :(
tiam citit capitolul, mia placut estetica foarte mult intai de toate :x in cap asta ai bagat un pic cam mul dialog,dar nu conteaza :-j
Povestea ma atras,adica e u adevarat joc de roluri aici, Pain si Konan sa nu ''realizeze'' ca sunt impreuna, adica sa nege tot.. e impresionant. Ma atras foarte mult asta :x
Altceva nu mai am ce zice, bravo ptr acest capitol. Iti urez spor cu nextul si te rog sami ierti intarzerea ^_^