28-07-2012, 12:52 AM
Ma scuuuuuzati ca n-am mai scris nimic insa am fost plecat. Capitolul il aveam, dar n-aveam de unde sa il pun. Multumesc ca nu mi-ati inchis Topic-ul <'.'> Eh, o sa pun next-ul. Astazi suntem putiiiiiiin mai sentimentali si mai romantici. N-am vrut sa fiu prea siropoasa, da` cred ca ficul avea nevoie de un moment mai siropos:)) Oricum, urmeaza ceva actiune dupa asta si o intriga destul de interesanta. Sper sa va placa acest capitol. Enjoy. Aaaaa, da, am uitat. Nu stiti cum sa fac sa apara alineatele?
Am vrut sa i-au o gura de aer, mai ales ca iubesc marea. Vroiam sa inot, vroiam sa inot in apa libera, in care nu sti niciodata ce se poate gasi. M-am schimbat intr-un costum de baie, pe care nu stiu de ce il aveam cu mine si am iesit din cabana cu un prosop pe umar. Luna era plina, si reflecta atat de puternic lumina…si era asa de mare. Mult mai mare ca de obicei. O vedeam cum tocmai rasarise din mare. Era noapte…o noapte perfecta si instelata. Si acolo…in umbra lunii, acoperind-o cu forma tupului sau statea el. Privind cerul noptii. Am iggnorat si am continuat sa merg.Am lasat valurile marii sa imi atinga picioarele…senzatie pe care o iubeam, dar de care nu mai avusesem parte demult timp.
-Senzatia aceea minunata cand simti ca marea vrea sa vina la tine. Se aude vocea lui Shikamaru venind din spatele meu. Fara sa ma intorc i-am continuat ideea.
-Parca se apropie de tine, parca te cheama, te atinge apoi dispare, se retrage, parca aratandu-ti ca vrea ca tu sa vii cu ea. Iubesc marea. Mereu am iubit-o dar intr-un sat ca Suna, nu prea ai parte de valurile marii. Asa ca o sa ma bucur de asta cat am timp.
-Te deranjeaza compania? Intreaba el cu un tremur ciudat in voce.
In momentul ala am simtit parca mii de ace lovindu-mi corpul si inima parca batandu-mi in tote partile. Durerea aceea ciudata dar placuta de stomac care ma facea sa imi ating abodmenul, dorindu-mi ca mainile altcuiva sa fie acolo, si nu ale mele. Mi-am dat umerii in spate, am inspirat adanc si apoi…cand am vrut sa o i-au la fuga pentru a savura atingerea marii, care era singura care ma mai putea linisti, avand in vedere ca atingerile altcuiva erau, poate prea timite, cineva m-a prins de umeri, apoi acele maini
s-au mutat in jurul gatului meu. Fiorul devenise din ce in ce mai puternic si picioarele mi se inmuiasera simteam nevoia sa stau undeva jos, sau macar sa plutesc. Din ce in ce mai multe ace, care defapt nu existau, imi loveau corpul intr-un mod placut. Din nou acea senzatie din stomac. Mainile lui m-au fortat sa inaintez spre mare. Apa era dintr-o data de la genunchi pana la gat. Mi-am facut curaj sa ma intorc si sa-l privesc. Se uita la mine cu niste ochi de copil speriat, niste ochi timizi, netupeisti. Il iubeam. Il iubeam inca din momentul in care l-am vazut acum 3 zile. Si poate ca-l iubeam din momentul in care m-a invins in examenul chuunin dar probabil ca nu realizasem. L-am imbratisat cu o mare teama, dar cu tevoia de a ma spijini de cineva, corpul meu devenea din ce in ce mai moale si mai bleg. Mi-am pus bratele in jurul gatului lui, iar el in jurul taliei mele. Ma simteam atat de bine in bratele acelea. Ma simteam implina, simteam ca viata mea nu mai are nici un sens. Ceea ce imi placea. Sa uiti pentru o clipa de ambitiile si visele pe care le ai, poate fi atat minunat ca si groaznic. E adevarat ca in lumea shinobi, sa devii puternic fara sa ai un scop era imposibil. Totusi, acum nu vroiam sa devin puternica. Si e o eliberare totala cand uiti de toate grijile, de proagramul de antrenament, de oamenii mai buni ca tine si de tot ce ai in cap in restul timpului. N-am avut parte pana acum de nici un moment de genul asta, insa acum…
Mi-am pus capul pe umarul lui. De ce? nu stiu. Parca ceva ma impingea si mai aproape de el. In momentul asta eram doar noi doi. Nimeni altcineva nu ne-am putea vedea aici.Era mult prea intuneric. Si sunt convinsa ca cineva ca si Kakashi-sensei nu si-ar baga nasul in treburile altora. Am incredere in omul asta ca o sa stea cumintel la lumina lumanarilor in cabana si o sa continue sa-si citeasca cartea lui mult iubita. Am inceput sa inotam unul langa altul, cu dorinta de a ma afla din nou im bratele lui. Nici nu stiu cat timp a trecut, insa dupa aproximativ o jumatate de ora am iesit din nou la mal. Parca ne-am spus atatea, si nu am vorbit deloc. Nici unul dintre noi nu spunea nici un cunvant, iar mie imi era frica sa spun vre-unul. Am inceput sa tremur, imi era frig m-am dus catre prosopl meu si mi l-am pus pe umeri apoi m-am aseza pe nisip. Shikamarua venit langa mine. M-a luat in brate iar eu mi-am lipit spatele de abdomenul lui. Nu stiu daca vroiam sa ma incalzesc, nu stiu daca imi era frig cu adevrat, dar parca eram convinsa ca il iubeam. Era prea greu, mai ales ca genul asta de momente nu sunt pentru mine. Cum am ajuns sa iubesc pe cineva ca si el? Un tantalau, un clown cu fata de pisica. Un lenes incurabil. Ah…degeaba, oricat ii caut defectele, oricat incerc sa ma conving ca nu-l iubesc, nu reusesc cand il privesc. Mi-a pus prosopul lui pe umeri pentru ca tremuram tot mai tare. Nu, nu era din cauza frigului. Problema era alta. Boala mea. Nu mi-am mai luat tratamentul de cand am inceput misiunea, desi Sakura mi-a zis s-o fac.
-Esti sigura ca nu ti-e frig? Zise el pe un ton oarecum ingrijorat.M-am intors catre el si l-am privit.
-D…d…d….da…da. Am incercat eu macar sa murmur. El a zambit si s-a uitat la mine.
-Crede-ma…ca si eu sunt la fel de emotionat ca tine…nici eu nu leg cu trebuie cuvintele. Mai bine taci. Nu vorbi. Cuvintele nu isi au rostul.
-N-am eu de legat multe cuvinte. Vreau sa zic doar 2, care deja sunt evidente.
-Poate ca uneori cuvintele isi au rostul. Chiar vreau sa aud ce vrei sa zici. Doar asa, ca o confirmare ca sentimentele mele nu vor sari in piscina fara sa stie ca acolo e apa.
-Te iubesc. El zambi apoi, isi apropie chipul foarte tare de al meu. Intr-un final buzele noastre s-au unit.
-Si eu. Zise el simplu. L-am privit in ochi… am vrut sa pot sa-i spun ceva…sa pot sa-i arat cat de mult in iubesc. Dar nu stiam cum.
Dintr-o data m-a apucat o tuse. Groaznica Tuse. Am inceput sa scuip sange. Ce dracu? Abea mai puteam respira.
-Temari! Temari ce ai? Il auzeam pe Shikamaru stigandu-ma. Dar ii auzeam vocea atat de departe, ca si cum ar fi la celalat capat al plajei.
Trebuia sa i-au medicamentele alea…problema era ca…ma adorm. Intr-o misiune, tocmai sa adorm in mijlocul unei batalii, mai ales in fata unei creaturi cum e aia, nu e de dorit. Insfarsit tusea mea s-a oprit. Simteam cum ma mangaia pe spate si se uita speriat la mine tinandu-ma in brate.
-Esti bine?Ma mai intreba el odata pe acelasi ton suspicios de ingrijorat.
-Nu esti rational, amice. Normal ca nu sunt bine. “ O femeie trebuie sa fie protejata de un barbat.” Unde-s toate bolboroselile ale?
-Ce chin…Temari…eu… Zice el incurcat. Nu pot sa cred. Chiar nu imi pot stapanii rasul. Chiar rad. Intr-o situatie ca asta, chiar rad. Mi-a fost frica de iubire…dar nu-i nimic greu in a iubi. In fond, in inima mareu exista loc de mai mult. De ce razi? Ma intreaba cascatul.
-Doamne…esti asa un prost.
Zic eu imbratisandu-l. Ths…am cam exagerat cu sentimentalismele. Prea mult pentru o zi. Cred c-ar trebui sa plecan. Ma gandesc ca ne putem furisa inapoi in camera de hotel fara ca Sakura, Naruto sau Kakashi-sensei sa-si dea seama. Cu cineva ca si Sai, care nu stie ce-s alea secrete, sentimente si nu cunoaste verbul “a-ti tine gura” ar fi fost greu sa trecem de el. Cred ca daca i-as zice “tine-ti gura” si-ar tine, efectiv, gura. La propriu. Cat despre Guy…nu il cunosc eu asa de bine, stiu doar ca e varianta mai invarsta a baiatul-tornada care s-a luptat cu Gaara in examenul chuunin de acum un an, si desigur mi-am putut da seama ca e cam agitat, si imprastie orice zvon, sustinand cu mandrie ca el n-are nimic de ascuns, insa Kakashi-sensei l-a cam detronat acum 2 zile, si de atunci Naruto incearca cu disperare sa afle secretul lui Guy. Pe cine pacalesc? Nu vreau sa plec de aici. Nu, chiar nu vreau. Nu pot pur si simplu. Si as spera, ca el sa simta acelasi lucru. Gadesc eu privindu-l. Se uita la stele. Mi-am intors privirea in directia in care se uita el. Uluitor. Acum inteleg de ce-i place asa de mult sa se uite la cer.
Capitolul V
*Temari*
Sub cerul instelat...
*Temari*
Sub cerul instelat...
Am vrut sa i-au o gura de aer, mai ales ca iubesc marea. Vroiam sa inot, vroiam sa inot in apa libera, in care nu sti niciodata ce se poate gasi. M-am schimbat intr-un costum de baie, pe care nu stiu de ce il aveam cu mine si am iesit din cabana cu un prosop pe umar. Luna era plina, si reflecta atat de puternic lumina…si era asa de mare. Mult mai mare ca de obicei. O vedeam cum tocmai rasarise din mare. Era noapte…o noapte perfecta si instelata. Si acolo…in umbra lunii, acoperind-o cu forma tupului sau statea el. Privind cerul noptii. Am iggnorat si am continuat sa merg.Am lasat valurile marii sa imi atinga picioarele…senzatie pe care o iubeam, dar de care nu mai avusesem parte demult timp.
-Senzatia aceea minunata cand simti ca marea vrea sa vina la tine. Se aude vocea lui Shikamaru venind din spatele meu. Fara sa ma intorc i-am continuat ideea.
-Parca se apropie de tine, parca te cheama, te atinge apoi dispare, se retrage, parca aratandu-ti ca vrea ca tu sa vii cu ea. Iubesc marea. Mereu am iubit-o dar intr-un sat ca Suna, nu prea ai parte de valurile marii. Asa ca o sa ma bucur de asta cat am timp.
-Te deranjeaza compania? Intreaba el cu un tremur ciudat in voce.
In momentul ala am simtit parca mii de ace lovindu-mi corpul si inima parca batandu-mi in tote partile. Durerea aceea ciudata dar placuta de stomac care ma facea sa imi ating abodmenul, dorindu-mi ca mainile altcuiva sa fie acolo, si nu ale mele. Mi-am dat umerii in spate, am inspirat adanc si apoi…cand am vrut sa o i-au la fuga pentru a savura atingerea marii, care era singura care ma mai putea linisti, avand in vedere ca atingerile altcuiva erau, poate prea timite, cineva m-a prins de umeri, apoi acele maini
s-au mutat in jurul gatului meu. Fiorul devenise din ce in ce mai puternic si picioarele mi se inmuiasera simteam nevoia sa stau undeva jos, sau macar sa plutesc. Din ce in ce mai multe ace, care defapt nu existau, imi loveau corpul intr-un mod placut. Din nou acea senzatie din stomac. Mainile lui m-au fortat sa inaintez spre mare. Apa era dintr-o data de la genunchi pana la gat. Mi-am facut curaj sa ma intorc si sa-l privesc. Se uita la mine cu niste ochi de copil speriat, niste ochi timizi, netupeisti. Il iubeam. Il iubeam inca din momentul in care l-am vazut acum 3 zile. Si poate ca-l iubeam din momentul in care m-a invins in examenul chuunin dar probabil ca nu realizasem. L-am imbratisat cu o mare teama, dar cu tevoia de a ma spijini de cineva, corpul meu devenea din ce in ce mai moale si mai bleg. Mi-am pus bratele in jurul gatului lui, iar el in jurul taliei mele. Ma simteam atat de bine in bratele acelea. Ma simteam implina, simteam ca viata mea nu mai are nici un sens. Ceea ce imi placea. Sa uiti pentru o clipa de ambitiile si visele pe care le ai, poate fi atat minunat ca si groaznic. E adevarat ca in lumea shinobi, sa devii puternic fara sa ai un scop era imposibil. Totusi, acum nu vroiam sa devin puternica. Si e o eliberare totala cand uiti de toate grijile, de proagramul de antrenament, de oamenii mai buni ca tine si de tot ce ai in cap in restul timpului. N-am avut parte pana acum de nici un moment de genul asta, insa acum…
Mi-am pus capul pe umarul lui. De ce? nu stiu. Parca ceva ma impingea si mai aproape de el. In momentul asta eram doar noi doi. Nimeni altcineva nu ne-am putea vedea aici.Era mult prea intuneric. Si sunt convinsa ca cineva ca si Kakashi-sensei nu si-ar baga nasul in treburile altora. Am incredere in omul asta ca o sa stea cumintel la lumina lumanarilor in cabana si o sa continue sa-si citeasca cartea lui mult iubita. Am inceput sa inotam unul langa altul, cu dorinta de a ma afla din nou im bratele lui. Nici nu stiu cat timp a trecut, insa dupa aproximativ o jumatate de ora am iesit din nou la mal. Parca ne-am spus atatea, si nu am vorbit deloc. Nici unul dintre noi nu spunea nici un cunvant, iar mie imi era frica sa spun vre-unul. Am inceput sa tremur, imi era frig m-am dus catre prosopl meu si mi l-am pus pe umeri apoi m-am aseza pe nisip. Shikamarua venit langa mine. M-a luat in brate iar eu mi-am lipit spatele de abdomenul lui. Nu stiu daca vroiam sa ma incalzesc, nu stiu daca imi era frig cu adevrat, dar parca eram convinsa ca il iubeam. Era prea greu, mai ales ca genul asta de momente nu sunt pentru mine. Cum am ajuns sa iubesc pe cineva ca si el? Un tantalau, un clown cu fata de pisica. Un lenes incurabil. Ah…degeaba, oricat ii caut defectele, oricat incerc sa ma conving ca nu-l iubesc, nu reusesc cand il privesc. Mi-a pus prosopul lui pe umeri pentru ca tremuram tot mai tare. Nu, nu era din cauza frigului. Problema era alta. Boala mea. Nu mi-am mai luat tratamentul de cand am inceput misiunea, desi Sakura mi-a zis s-o fac.
-Esti sigura ca nu ti-e frig? Zise el pe un ton oarecum ingrijorat.M-am intors catre el si l-am privit.
-D…d…d….da…da. Am incercat eu macar sa murmur. El a zambit si s-a uitat la mine.
-Crede-ma…ca si eu sunt la fel de emotionat ca tine…nici eu nu leg cu trebuie cuvintele. Mai bine taci. Nu vorbi. Cuvintele nu isi au rostul.
-N-am eu de legat multe cuvinte. Vreau sa zic doar 2, care deja sunt evidente.
-Poate ca uneori cuvintele isi au rostul. Chiar vreau sa aud ce vrei sa zici. Doar asa, ca o confirmare ca sentimentele mele nu vor sari in piscina fara sa stie ca acolo e apa.
-Te iubesc. El zambi apoi, isi apropie chipul foarte tare de al meu. Intr-un final buzele noastre s-au unit.
-Si eu. Zise el simplu. L-am privit in ochi… am vrut sa pot sa-i spun ceva…sa pot sa-i arat cat de mult in iubesc. Dar nu stiam cum.
Dintr-o data m-a apucat o tuse. Groaznica Tuse. Am inceput sa scuip sange. Ce dracu? Abea mai puteam respira.
-Temari! Temari ce ai? Il auzeam pe Shikamaru stigandu-ma. Dar ii auzeam vocea atat de departe, ca si cum ar fi la celalat capat al plajei.
Trebuia sa i-au medicamentele alea…problema era ca…ma adorm. Intr-o misiune, tocmai sa adorm in mijlocul unei batalii, mai ales in fata unei creaturi cum e aia, nu e de dorit. Insfarsit tusea mea s-a oprit. Simteam cum ma mangaia pe spate si se uita speriat la mine tinandu-ma in brate.
-Esti bine?Ma mai intreba el odata pe acelasi ton suspicios de ingrijorat.
-Nu esti rational, amice. Normal ca nu sunt bine. “ O femeie trebuie sa fie protejata de un barbat.” Unde-s toate bolboroselile ale?
-Ce chin…Temari…eu… Zice el incurcat. Nu pot sa cred. Chiar nu imi pot stapanii rasul. Chiar rad. Intr-o situatie ca asta, chiar rad. Mi-a fost frica de iubire…dar nu-i nimic greu in a iubi. In fond, in inima mareu exista loc de mai mult. De ce razi? Ma intreaba cascatul.
-Doamne…esti asa un prost.
Zic eu imbratisandu-l. Ths…am cam exagerat cu sentimentalismele. Prea mult pentru o zi. Cred c-ar trebui sa plecan. Ma gandesc ca ne putem furisa inapoi in camera de hotel fara ca Sakura, Naruto sau Kakashi-sensei sa-si dea seama. Cu cineva ca si Sai, care nu stie ce-s alea secrete, sentimente si nu cunoaste verbul “a-ti tine gura” ar fi fost greu sa trecem de el. Cred ca daca i-as zice “tine-ti gura” si-ar tine, efectiv, gura. La propriu. Cat despre Guy…nu il cunosc eu asa de bine, stiu doar ca e varianta mai invarsta a baiatul-tornada care s-a luptat cu Gaara in examenul chuunin de acum un an, si desigur mi-am putut da seama ca e cam agitat, si imprastie orice zvon, sustinand cu mandrie ca el n-are nimic de ascuns, insa Kakashi-sensei l-a cam detronat acum 2 zile, si de atunci Naruto incearca cu disperare sa afle secretul lui Guy. Pe cine pacalesc? Nu vreau sa plec de aici. Nu, chiar nu vreau. Nu pot pur si simplu. Si as spera, ca el sa simta acelasi lucru. Gadesc eu privindu-l. Se uita la stele. Mi-am intors privirea in directia in care se uita el. Uluitor. Acum inteleg de ce-i place asa de mult sa se uite la cer.