17-07-2012, 11:35 PM
Am adus capitolul asta mai tarziu din cauza tristetii provocate de plecarea unei bune prietene de-a mea de pe zup:( We`ll miss you much. Sper sa va placa:-?
...si cand m-am tezit am remarcat ca inghiteam ceva. Era o licoare. Am deschis ochii (probabil cel mai enervant lucru din lume) si am vazut-o pe Sakura. Nu imi aminteam ce caut aici dar sunt convins ca sunt pe cale sa aflu. Naruto si Guy radeau in spate. Puteam sa recunosc rasul sinstru a lui Guy-sensei si rasul fara oprire si pauze de aer a lui Naruto. Chiar nu imi amintesc ce s-a intamplat. Ultimul lucru pe care il am in cap e in pestera aia cand…nu-nu. Ala cu siguranta a fost un cojmar…sau poate a fost un vis…un vis chiar frumos…adica ea…nu…nu-i bine sa ma gandesc la asta in timpul unei misiuni. Trebuie sa fiu atent la tot ce misca. Ceva e putred aici si nu ma prind ce e…Ultimul lucru real pe car mi-l a mintesc e o matahala dandu-mi o lovitura in spate in zona plamanilor apoi negru…si visul ala ciudat din pestera cand T…
-Esti bine? Ma poti auzi?”
-Da…sunt ok…ce s-a intamplat?”
-Tu ai fost ranit cel mai grav…puteai sa-ti pierzi simtul tactil cu totul… simti ceva?”
Ce vroia sa spuna? Ce sa simt? E nebuna? E ca in visul ala. Simt numai lichide atingandu-mi corpul. Si atunci, in visul ala am simtit doar c…
-Nu simti nimic?” Intreaba Sakura ingrijorata.
-Nu…scuze…ma gandeam.”
-Ce surpriza.” Zice Temari ironica.
Mi-am intors capul si am incercat sa o vad. Era plina de rani si sange. Avea zgarieturi pe fata si pe maini…ma intreb ce s-a intamplat…sa fi fost adevarat visul ala? Nu…e imposibil…ce s-a intamplat in pestera aia nu poate fi adevarat…
-Simti ceva? Imi repeta Sakura atingandu-ma pe mana
-Da…sunt bine…cred…trebuia sa fiu mai atent…scuze…
-Cred c-ar trebui sa va intoarceti. E periculos sa continuati asa.
-NU! Tipa Temari incercand sa se ridice. Adica…nu ne putem abandona misiunea, corect, Kakashi-sensei?
-Aha. Raspunse el adormit.
-Kakashi-sensei e treaz? Am si eu o intrebare…cat timp am dormit?
-Au trecut 3 zile. Raspunde calm Sakura. Dar mai devreme te-ai trezit. Vorbeai cu Temari cand dintr-o data n-ai mai respirat. Nu-ti amintesti nimic? Am dat din cap negativ. Ai niste goluri de memorie, sau amezii partiale. O sa iti treaca repde. Dar totusi…cred ca va trebui sa mai pierdem timp pe aici. Guy-sensei…Naruto…ne oprim.
-Cine conduce? Intreaba Kakashi cu o urma vaga si ciudata de interes in glas incercand sa se ridice.
-Eleva ta, Sakura. Raspunde Guy pe un ton batjocoritor.
-Ce-ai mai facut Guy…te-au pus astia sub conducerea unei kunoichi la gradul de chuunin…
Sper ca Sakura n-a auzit asta. Ar inseamna o alta cearta. Doamne…ce chin. Sunt prea obosit peentru asta.Guy-sensei si Kakashi-sensei isi continura discutia iar eu cu Temari si Sakura ne-o continuam pe a noastra, incercand sa facem planuri de dormit. Pensiunea avand doar o camera libera si receptia.Pana la urma s-a stabilit ca eu cu Temari, Sakura si Kakashi-sensei sa dormim in camere unde sunt paturi, pentru ca Sakura ne-a recomandat sa stam comfortabil inca 2-3 zile. Iar Guy, Naruto si Sai vor avea deosebita placere de a dormi la receptie alaturi de nenea tignit-ul care umbla noaptea prin casa, in somn, cu cutite dupa el. Au trecut vreo 3-4 zile. Am primit de la Tsunade informatii cu privire la tinte. Se pare ca isi schimba pozitia. Se pare ca stiu ca suntem dupa ei. Asta va face misiunea un adevarat chin. Dar n-aveam ce sa facem.Trebuia sa-i urmarim. De asta depinde de noi insusi viitorul Konohai. In dimineata urmatoare m-am ridicat linsitit din par si cand coboram pe scari cineva mi-a pus piedica.
-Scuze. Zice vocea persoanei aceleia enervante trecand pe langa mine fara ca macar sa ma intrebe daca sunt bine. Cine e enervanta asta? Cand m-am uitat mai bine am vazut ca e Temari m-am ridicat cu greutate si am prins-o cu umbra. Ghinionul ei este ca o prinsem exact in dreptul tocului usii. Vazand un avantaj m-am aruncat cu toata puterea in partea stanga. Temarii s-a lovit destul de rau.
-Idiotule! Ce crezi ca faci?
-Nu-i frumos sa pui piedici oamenilor. Ia asta ca pe o lectie.
-Nu ti-am pus piedica. Te-ai impiedicat in propriile picioare incurcate. Ti-e lene si sa mergi! Nu da vina pe altii pentru asta. Netotule!
-Aha, deci ma si jicnesti si mai si minti nu? Mneah, nu e foarte frumos.
-Shikamaru draga, scumpul meu coleg de echima, poti te rog sa nu te mai porti ca un copil rasfatat? Nu de alta dar n-am chef sa te ranesc.
-Aaa…deci mai esti si ironica?
Zic eu indreptandu-ma spre usa. Am iesit. In curtea pensiunii era un lac. Cam scarbos, plin de broaste si si alte moluste inotand in el. Perfect! M-am dus pe mariginea lacului indepartandu-ma de Temari. Apoi am pasit spre stanga. Si desigur ca Temari a cazut in balta aia scarboasa.
-Nuuu! Incepu ea sa time. Nu! Nu! Nu!
Ce? Fobie? Nu mi-am dat seama. Poate ca-m cam exagerat…gandesc eu punandu-mi o mana la ceafa. Temari a iesit intr-un final de lac si s-a indreptat scarbita, de mine sau de intaplare, spre casa. Am intrat dupa ea.
-Nemernicule! Tipa Temari gesticuland. S-a zis cu alianta intre nisip si frunza pentru asta! Cred ca uiti ca fratemeo e Kazekage.
-Nu implica probleme personale in alianta dintre Konoha si Suna. Zic eu putin speriat de reactia lui Temari. Nu ai nici un drept!
-N-am nici un drept? N-am nici un drep? N-am profitat niciodata de pe urma acestui lucru. Cred ca e timpul s-o fac. Mai ales cand stiu ca pot sa iti fac tie, si satului tau bun de nimic, rau. Iesi afara daca ai curaj. Zise ea iesind pe usa din spate. Doamne. Ce fata agitata. Tot timpul am de-a face doar cu fete nebune scapate de sub control? Daca as sta aici nu m-ar lasa sa uit asta niciodata, daca ar mai vorbi cu mine. Ohhh…frate, dar de ce sa lupt? Doamne…ce chin… Eh, intr-un final decid sa vad ce vrea. Poate s-a calmat deja. Ma indoiesc. E mult prea agitata. Cand am iesi pe usa m-a lovit o rafala de vand facandu-ma sa aterizez in lacul scarbos in care am bagat-o pe Temari. Bolborosea pe acolo, victoriaoasa tot felul de chestii. Cand am iesit m-a lovit alta rafala de vand facandu-ma sa trec prin gardaul auriu din lemn tare. Frate…asta a durut. Gandesc eu asteptand a treila lovitura care n-a mai venit. ‘Huh? S-a calmat?’ Gandesc eu privind printre mainile incrucisate inaintea fetei. Da de unde, Kakashi-sensei i-a oprit atacul.
- Voi doi lucrati excelent in echipa, asta a fost si motivul pentru care am cerut o kunoichi din satul nisipului. Doi camarazi sa se bata…asta poate duce la insuccesul misiunii. Nu spun asta multora, insa luati aminte la vorbele pe care o sa vi le spun.
Asta chiar e Kakashi-sensei? Kakashi, omul care sta si se uita toata ziua la piatra de mormand din aria 3 de antrenamente? Omul ala care nu face altceva decat sa citeasca si care s-ar uita la nori mai mult ca mine? E adevarat ca n-am fost niciodata intr-o misiune cu el, insa schimbarea asta de atitudine e prea mare. Cred ca acum inteleg ce zicea Naruto cu “Nu trebuie niciodata sa judeci persoanele.” Cu siguranta vorbea de Kakashi. Dupa ce o elibereaza pe Temari care surprinzator s-a calmat, isi continua ideea.
-Cei care nu respecta regulile, in lumea ninja sunt considerati niste gunoaie. Iar una din cele mai importante reguli ale unui ninja este sa isi duca misiunea la bun sfarsit indiferent de pierderi.
Eu cu Temari am ramas oarecum uimiti de tonul sever a lui Kakashi-sensei. Nu-l cunosc pe omul asta, insa vad ca are multe, chiar foarte multe fete. Vantul, pe care pana acum nu-l simtisem, incepu sa imi zgarie ranile, scotand un vuiet chinuit. Kakashi-sensei privi cu mainile im buzubnar cerul. Nori formau mii de forme, dintre care, unul semana cu o pereche de ochelari sparti in partea stanga. Poate ca sunt mult prea subiectiv, insa asta parea cu adevarat.
-Dar…Dar cei care isi abandoneaza prietenii sunt niste gunoaie si mai mari. Oricum ve-ti fi gunoaie. Alegeti ce fel de gunoaie ati vrea sa fiti.
Zice Kakashi-sensei disparand intr-un nor de fum. Da, cu siguranta este un am care ascunte multe. Cu siguranta are un trecut dur. Oare care e smecheria la el? Are sharingan-ul…desi nu e din clanul Uchiha. Are niste replici…pe care nu te-ai astepta sa le auzi de la el. Ahhh…prea mult de gandit. Mi bine ma relaxez cat inca mai pot. Oricum agitatia copilului vantului s-a dispersat, si cu putin noroc, o sa se retraga, lasandu-ma pe mine cu ale mele. M-am lasat pe spate si am continuat sa privesc norii, observand ca cel cu forma de ochelari disparuse.
-Ths. Ce idiot. A zis Temari mai mult pentru ea indreptandu-se spre pensiune. Am stat pe spate, pana la ora pranzului cand m-am dus sa manac, si apoi mi-am luat un prosop si m-am indreptat spre plaja. Privind in jur am sesizat ca eram pe o insula. Mda…am adormit. Normal, ma asteptam. Si m-am trezit seara,cand soarele deja apunea, iar luna rasarea. Am reusit sa le vad pe amandoua, nefiind vreo padure sau ceva asemanator in jur. Tot ce vedeam era cateva casute imprasitate pe alocuri si 2-3 stanci sapate, sub forma de pestera. Si unu sai doi copaci pierduti intre denivelarile pamantului. Dintr-o data din casa a iesit Temari facandu-se ca nu ma vede. Kakashi-sensei are dreptate, chiar daca nu imi place sa recunosc, eu cu ea facem o echipa buna. In plus, m-am atasat mult de ea de cand cu schimburile de elevi. Cand stai foarte mult cu un om incepi sa il sipatizezi, chiar daca la inceput nu-l suportai. Kakashi-sensei avea dreptate. Facem o echipa chiar buna. Fata asta mi-a salvat pielea de 3 ori. Si mi-a aratat ca lumea ninja e mult mai grea decat pare. Poate ca imi placea de ea. Era ca si cum…aveam un tremur ciudat si placut…ceva ma impingea mai aproape de ea.
- Senzatia aceea minunata cand simti ca marea vrea sa vina la tine. Zic dandu-mi o palma peste frunte. Ce idiot sunt. La dracu!
-Parca se apropie de tine, parca te cheama, te atinge apoi dispare, se retrage, aratandu-ti ca vrea ca tu sa vii cu ea. Iubesc marea. Mereu am iubit-o dar intr-un sat ca Suna, nu prea ai parte de valurile marii. Asa ca o sa ma bucur de asta cat am timp.
Mi-a raspuns?! Ceva ciudat se petrece aici. Ceva nu-i a buna
-Te deranjeaza compania?
Taci!Taci!Taci! Pur si simplu gura nu ma asculta. Imi ies cuvinte fara sa vreau. Si fara sa vreau fac tot felul de chestii nepotrivite in momentul de fata. Am privit cerul apoi am alergat catre ea, punandu-mi mainile in jurul gatului ei. Proasta miscare. O sa mor cu siguranta. E Sah-mat.
Capitolul IV
*Shikamaru*
Spre absolut! Sau...mai bine nu...
...si cand m-am tezit am remarcat ca inghiteam ceva. Era o licoare. Am deschis ochii (probabil cel mai enervant lucru din lume) si am vazut-o pe Sakura. Nu imi aminteam ce caut aici dar sunt convins ca sunt pe cale sa aflu. Naruto si Guy radeau in spate. Puteam sa recunosc rasul sinstru a lui Guy-sensei si rasul fara oprire si pauze de aer a lui Naruto. Chiar nu imi amintesc ce s-a intamplat. Ultimul lucru pe care il am in cap e in pestera aia cand…nu-nu. Ala cu siguranta a fost un cojmar…sau poate a fost un vis…un vis chiar frumos…adica ea…nu…nu-i bine sa ma gandesc la asta in timpul unei misiuni. Trebuie sa fiu atent la tot ce misca. Ceva e putred aici si nu ma prind ce e…Ultimul lucru real pe car mi-l a mintesc e o matahala dandu-mi o lovitura in spate in zona plamanilor apoi negru…si visul ala ciudat din pestera cand T…
-Esti bine? Ma poti auzi?”
-Da…sunt ok…ce s-a intamplat?”
-Tu ai fost ranit cel mai grav…puteai sa-ti pierzi simtul tactil cu totul… simti ceva?”
Ce vroia sa spuna? Ce sa simt? E nebuna? E ca in visul ala. Simt numai lichide atingandu-mi corpul. Si atunci, in visul ala am simtit doar c…
-Nu simti nimic?” Intreaba Sakura ingrijorata.
-Nu…scuze…ma gandeam.”
-Ce surpriza.” Zice Temari ironica.
Mi-am intors capul si am incercat sa o vad. Era plina de rani si sange. Avea zgarieturi pe fata si pe maini…ma intreb ce s-a intamplat…sa fi fost adevarat visul ala? Nu…e imposibil…ce s-a intamplat in pestera aia nu poate fi adevarat…
-Simti ceva? Imi repeta Sakura atingandu-ma pe mana
-Da…sunt bine…cred…trebuia sa fiu mai atent…scuze…
-Cred c-ar trebui sa va intoarceti. E periculos sa continuati asa.
-NU! Tipa Temari incercand sa se ridice. Adica…nu ne putem abandona misiunea, corect, Kakashi-sensei?
-Aha. Raspunse el adormit.
-Kakashi-sensei e treaz? Am si eu o intrebare…cat timp am dormit?
-Au trecut 3 zile. Raspunde calm Sakura. Dar mai devreme te-ai trezit. Vorbeai cu Temari cand dintr-o data n-ai mai respirat. Nu-ti amintesti nimic? Am dat din cap negativ. Ai niste goluri de memorie, sau amezii partiale. O sa iti treaca repde. Dar totusi…cred ca va trebui sa mai pierdem timp pe aici. Guy-sensei…Naruto…ne oprim.
-Cine conduce? Intreaba Kakashi cu o urma vaga si ciudata de interes in glas incercand sa se ridice.
-Eleva ta, Sakura. Raspunde Guy pe un ton batjocoritor.
-Ce-ai mai facut Guy…te-au pus astia sub conducerea unei kunoichi la gradul de chuunin…
Sper ca Sakura n-a auzit asta. Ar inseamna o alta cearta. Doamne…ce chin. Sunt prea obosit peentru asta.Guy-sensei si Kakashi-sensei isi continura discutia iar eu cu Temari si Sakura ne-o continuam pe a noastra, incercand sa facem planuri de dormit. Pensiunea avand doar o camera libera si receptia.Pana la urma s-a stabilit ca eu cu Temari, Sakura si Kakashi-sensei sa dormim in camere unde sunt paturi, pentru ca Sakura ne-a recomandat sa stam comfortabil inca 2-3 zile. Iar Guy, Naruto si Sai vor avea deosebita placere de a dormi la receptie alaturi de nenea tignit-ul care umbla noaptea prin casa, in somn, cu cutite dupa el. Au trecut vreo 3-4 zile. Am primit de la Tsunade informatii cu privire la tinte. Se pare ca isi schimba pozitia. Se pare ca stiu ca suntem dupa ei. Asta va face misiunea un adevarat chin. Dar n-aveam ce sa facem.Trebuia sa-i urmarim. De asta depinde de noi insusi viitorul Konohai. In dimineata urmatoare m-am ridicat linsitit din par si cand coboram pe scari cineva mi-a pus piedica.
-Scuze. Zice vocea persoanei aceleia enervante trecand pe langa mine fara ca macar sa ma intrebe daca sunt bine. Cine e enervanta asta? Cand m-am uitat mai bine am vazut ca e Temari m-am ridicat cu greutate si am prins-o cu umbra. Ghinionul ei este ca o prinsem exact in dreptul tocului usii. Vazand un avantaj m-am aruncat cu toata puterea in partea stanga. Temarii s-a lovit destul de rau.
-Idiotule! Ce crezi ca faci?
-Nu-i frumos sa pui piedici oamenilor. Ia asta ca pe o lectie.
-Nu ti-am pus piedica. Te-ai impiedicat in propriile picioare incurcate. Ti-e lene si sa mergi! Nu da vina pe altii pentru asta. Netotule!
-Aha, deci ma si jicnesti si mai si minti nu? Mneah, nu e foarte frumos.
-Shikamaru draga, scumpul meu coleg de echima, poti te rog sa nu te mai porti ca un copil rasfatat? Nu de alta dar n-am chef sa te ranesc.
-Aaa…deci mai esti si ironica?
Zic eu indreptandu-ma spre usa. Am iesit. In curtea pensiunii era un lac. Cam scarbos, plin de broaste si si alte moluste inotand in el. Perfect! M-am dus pe mariginea lacului indepartandu-ma de Temari. Apoi am pasit spre stanga. Si desigur ca Temari a cazut in balta aia scarboasa.
-Nuuu! Incepu ea sa time. Nu! Nu! Nu!
Ce? Fobie? Nu mi-am dat seama. Poate ca-m cam exagerat…gandesc eu punandu-mi o mana la ceafa. Temari a iesit intr-un final de lac si s-a indreptat scarbita, de mine sau de intaplare, spre casa. Am intrat dupa ea.
-Nemernicule! Tipa Temari gesticuland. S-a zis cu alianta intre nisip si frunza pentru asta! Cred ca uiti ca fratemeo e Kazekage.
-Nu implica probleme personale in alianta dintre Konoha si Suna. Zic eu putin speriat de reactia lui Temari. Nu ai nici un drept!
-N-am nici un drept? N-am nici un drep? N-am profitat niciodata de pe urma acestui lucru. Cred ca e timpul s-o fac. Mai ales cand stiu ca pot sa iti fac tie, si satului tau bun de nimic, rau. Iesi afara daca ai curaj. Zise ea iesind pe usa din spate. Doamne. Ce fata agitata. Tot timpul am de-a face doar cu fete nebune scapate de sub control? Daca as sta aici nu m-ar lasa sa uit asta niciodata, daca ar mai vorbi cu mine. Ohhh…frate, dar de ce sa lupt? Doamne…ce chin… Eh, intr-un final decid sa vad ce vrea. Poate s-a calmat deja. Ma indoiesc. E mult prea agitata. Cand am iesi pe usa m-a lovit o rafala de vand facandu-ma sa aterizez in lacul scarbos in care am bagat-o pe Temari. Bolborosea pe acolo, victoriaoasa tot felul de chestii. Cand am iesit m-a lovit alta rafala de vand facandu-ma sa trec prin gardaul auriu din lemn tare. Frate…asta a durut. Gandesc eu asteptand a treila lovitura care n-a mai venit. ‘Huh? S-a calmat?’ Gandesc eu privind printre mainile incrucisate inaintea fetei. Da de unde, Kakashi-sensei i-a oprit atacul.
- Voi doi lucrati excelent in echipa, asta a fost si motivul pentru care am cerut o kunoichi din satul nisipului. Doi camarazi sa se bata…asta poate duce la insuccesul misiunii. Nu spun asta multora, insa luati aminte la vorbele pe care o sa vi le spun.
Asta chiar e Kakashi-sensei? Kakashi, omul care sta si se uita toata ziua la piatra de mormand din aria 3 de antrenamente? Omul ala care nu face altceva decat sa citeasca si care s-ar uita la nori mai mult ca mine? E adevarat ca n-am fost niciodata intr-o misiune cu el, insa schimbarea asta de atitudine e prea mare. Cred ca acum inteleg ce zicea Naruto cu “Nu trebuie niciodata sa judeci persoanele.” Cu siguranta vorbea de Kakashi. Dupa ce o elibereaza pe Temari care surprinzator s-a calmat, isi continua ideea.
-Cei care nu respecta regulile, in lumea ninja sunt considerati niste gunoaie. Iar una din cele mai importante reguli ale unui ninja este sa isi duca misiunea la bun sfarsit indiferent de pierderi.
Eu cu Temari am ramas oarecum uimiti de tonul sever a lui Kakashi-sensei. Nu-l cunosc pe omul asta, insa vad ca are multe, chiar foarte multe fete. Vantul, pe care pana acum nu-l simtisem, incepu sa imi zgarie ranile, scotand un vuiet chinuit. Kakashi-sensei privi cu mainile im buzubnar cerul. Nori formau mii de forme, dintre care, unul semana cu o pereche de ochelari sparti in partea stanga. Poate ca sunt mult prea subiectiv, insa asta parea cu adevarat.
-Dar…Dar cei care isi abandoneaza prietenii sunt niste gunoaie si mai mari. Oricum ve-ti fi gunoaie. Alegeti ce fel de gunoaie ati vrea sa fiti.
Zice Kakashi-sensei disparand intr-un nor de fum. Da, cu siguranta este un am care ascunte multe. Cu siguranta are un trecut dur. Oare care e smecheria la el? Are sharingan-ul…desi nu e din clanul Uchiha. Are niste replici…pe care nu te-ai astepta sa le auzi de la el. Ahhh…prea mult de gandit. Mi bine ma relaxez cat inca mai pot. Oricum agitatia copilului vantului s-a dispersat, si cu putin noroc, o sa se retraga, lasandu-ma pe mine cu ale mele. M-am lasat pe spate si am continuat sa privesc norii, observand ca cel cu forma de ochelari disparuse.
-Ths. Ce idiot. A zis Temari mai mult pentru ea indreptandu-se spre pensiune. Am stat pe spate, pana la ora pranzului cand m-am dus sa manac, si apoi mi-am luat un prosop si m-am indreptat spre plaja. Privind in jur am sesizat ca eram pe o insula. Mda…am adormit. Normal, ma asteptam. Si m-am trezit seara,cand soarele deja apunea, iar luna rasarea. Am reusit sa le vad pe amandoua, nefiind vreo padure sau ceva asemanator in jur. Tot ce vedeam era cateva casute imprasitate pe alocuri si 2-3 stanci sapate, sub forma de pestera. Si unu sai doi copaci pierduti intre denivelarile pamantului. Dintr-o data din casa a iesit Temari facandu-se ca nu ma vede. Kakashi-sensei are dreptate, chiar daca nu imi place sa recunosc, eu cu ea facem o echipa buna. In plus, m-am atasat mult de ea de cand cu schimburile de elevi. Cand stai foarte mult cu un om incepi sa il sipatizezi, chiar daca la inceput nu-l suportai. Kakashi-sensei avea dreptate. Facem o echipa chiar buna. Fata asta mi-a salvat pielea de 3 ori. Si mi-a aratat ca lumea ninja e mult mai grea decat pare. Poate ca imi placea de ea. Era ca si cum…aveam un tremur ciudat si placut…ceva ma impingea mai aproape de ea.
- Senzatia aceea minunata cand simti ca marea vrea sa vina la tine. Zic dandu-mi o palma peste frunte. Ce idiot sunt. La dracu!
-Parca se apropie de tine, parca te cheama, te atinge apoi dispare, se retrage, aratandu-ti ca vrea ca tu sa vii cu ea. Iubesc marea. Mereu am iubit-o dar intr-un sat ca Suna, nu prea ai parte de valurile marii. Asa ca o sa ma bucur de asta cat am timp.
Mi-a raspuns?! Ceva ciudat se petrece aici. Ceva nu-i a buna
-Te deranjeaza compania?
Taci!Taci!Taci! Pur si simplu gura nu ma asculta. Imi ies cuvinte fara sa vreau. Si fara sa vreau fac tot felul de chestii nepotrivite in momentul de fata. Am privit cerul apoi am alergat catre ea, punandu-mi mainile in jurul gatului ei. Proasta miscare. O sa mor cu siguranta. E Sah-mat.
![[Imagine: universul1.jpg]](http://silviuvasile.ro/wp-content/uploads/2009/12/universul1.jpg)